Grigore T. Popa, omagiat, la Iași, la 125 de ani de la naștere
Grigore T. Popa, omagiat, la Iași, la 125 de ani de la naștere
La Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași au avut loc joi, 4 mai 2017, manifestări menite a celebra 125 de ani de la nașterea patronului spiritual al acestei instituții de învățământ superior – anatomistul Grigore T. Popa: proiecția filmului „Grigore T. Popa – anatomia unui caracter” (realizat de Oana Lazăr, TVR Iași), vernisajul de fotografii și documente „Permanența Grigore T. Popa”, ce au aparținut savantului, conferința „Grigore T. Popa – dragostea în interbelic” – desprinsă din corespondența dintre soții Grigore și Florica Popa și lansarea volumului Pericolul neisprăviților. Toate aceste manifestări l-au avut ca vector pe dr. Richard Constantinescu, cel care, de ani buni, sapă după prețioasa moștenire lăsată viitorimii de Grigore T. Popa, scormonind arhivele, căutându-i descendenții, salvând obiectele și documentele ce i-au aparținut și, cel mai important, publicându-i opera.
Născut pe 1 mai 1892, în Șurăneștii Vasluiului, Grigore T. Popa a fost una dintre cele mai strălucite minți ale României interbelice, perioadă în care spiritul său fecund a zămislit o operă publicistică și științifică pe care alții ar fi făurit-o în decenii de viață. Format în spiritul Școlii profesorilor Ioan Cantacuzino și Francisc Rainer, a primit, în 1925, o bursă Rockefeller, pe o durată de trei ani, la universități de prestigiu din SUA și Marea Britanie. Întreaga activitate i-a fost marcată de spiritul său neîngrădit, impregnat puternic de ideile cu care se întorsese din America. A militat pentru drepturi și libertăți, apăsând pe cuvinte în situații delicate, intrând în repetate rânduri în conflict cu noua ideologie ce-și făcea, perfid, loc în societatea postbelică.
Grigore T. Popa a fost unul dintre acei intelectuali care, în epoci extrem de complicate, în care se auzeau tot felul de cântece de sirenă, a rămas un democrat inflexibil. (…) A fost un om deasupra vremurilor, a subliniat, în fața publicului prezent în Aula „George Emil Palade” a UMF Iași, scriitorul Liviu Antonesei, cel care a prefațat volumul Pericolul neisprăviților.
Lansată în fața unui auditoriu format din universitari mediciniști ieșeni, pasionați de istoria medicinei și descendenți ai familiei anatomistului, lucrarea continuă seria de autor inițiată, în 2014, de Richard Constantinescu, prin publicarea volumului Jurnalul unui savant român în America. Ambele cărți, apărute în condiții grafice de excepție, redau publicului larg un autor plin de substanță, din păcate prea puțin cunoscut, ale cărui texte, deși vin din perioada interbelică, sunt azi la fel de actuale.
În scrierile sale, apare aceeași dezamăgire că, spre deosebire de ce a văzut în Statele Unite, la noi nici atunci, dar m-aș teme că nici acum, lucrurile nu merg nici pe meritocrație, nici pe cinste. Pur și simplu, îl citești pe Popa și vezi că toate se aplică și în ziua de azi. Citesc foarte multă istorie și tare-mi pare Europa asemănătoare cu cea care era în 1938-1939, a remarcat, în același cadru, și prof. univ. dr. Ostin Mungiu.
Dincolo de personalitatea rigidă a savantului a stat, însă, surprinzător poate pentru noi, cei de azi, un om cald, un tip sensibil și blând, care și-a iubit soția, pe Florica (născută Cernătescu, nepoata lui Petru Poni), cea care, așa cum mărturisea, i-a fost nu doar iubită și prietenă, ci și „parteneră de intelect”.
M-am obișnuit destul de greu cu apelative de tipul „bicu” (de la bunicul) sau „tăticu´”, așa cum semna cărțile poștale pe care le trimitea familiei, din America. Dar i-am descoperit și latura aceasta de om de familie, de soț îndrăgostit și, fragmentar, vi-l prezint și dumneavoastră, a explicat, în deschiderea conferinței, Richard Constantinescu.
Asta a fost, de fapt, ideea centrală a prelegerii „Grigore T. Popa – dragostea în interbelic”, pe care Richard Constantinescu a susținut-o, însoțind-o de imagini și de documente inedite din arhiva personală, toate, menite a ne aduce aproape și o altă fațetă, total neștiută, a genialului Grigore T. Popa. Reproduc aici un fragment dintr-o scrisoare pe care Grigore i-o scria Floricăi, de la Chicago, pe 7 noiembrie 1925:
De-abia acum bag eu seama că nu ți-am scris despre odaia mea; stai să-ți fac planul. Cred că e destul de explicit. Dacă-ți pare cam încurcat pe unele locuri, apelează la domnul inginer Aurel, care te poate încurca mai tare. (…) Acuma, dragă Florică, vezi că cunoști locuința mea. De cheie n-ai nevoie, fiindcă ție toate ușile-ți vor fi deschise oricând de-a dreptul la mine. Vezi de vino cât mai des și rămâi cât mai mult. Odaia mea nu e elegantă, dar e comodă. Are tot ce-i trebuie și mă simt bine în ea. Un singur lucru nu-mi place: e pustiu fără tine.
Eforturi precum cele pe care neobosit le întreprinde Richard Constantinescu, puse în slujba memoriei noastre culturale și științifice, sunt, azi, din ce în ce mai rare, deși, într-o epocă așa de surprinzător de asemănătoare celei în care a trăit Grigore T. Popa (1892-1948), ne sunt atât, atât de necesare. Vestea bună este că seria volumelor din colecția dedicată marelui anatomist va continua să se îmbogățească, răspunzând, așa cum sublinia Richard Constantinescu, „necesității unei reaşezări a scrierilor lui Grigore T. Popa în reflecţia contemporană”. 7
„Să faci ce zice Popa e un risc. Să faci ce-a făcut Popa e o jertfă.“
Richard Constantinescu (n. 1974) medic, autor, iatroistoriograf, cadru didactic la Universitatea de medicină și farmacie „Grigore T. Popa” din iași, disciplina Istoria medicinei; doctor în istoria medicinei cu teza „Grigore T. Popa — medic-scriitor și publicist”; coordonator al „Fototecii medicinei românești”; trainer autorizat Comunicare în sănătate; editor și redactor de carte, coordonator de colecții, publicist, realizator de emisiuni radio-tv, speaker.
„Salut această pietate a dr. Richard Constantinescu față de Grigore T. Popa. Capacitatea de a admira este ea însăși admirabilă. Dacă alți oameni ar face la fel cu alte mari figuri din trecutul nostru, mult mai bine ar fi. Ceea ce făptuiește dl Constantinescu prin această colecție este o formă de igienă spirituală.“ Theodor Paleologu
„Om de ştiinţă remarcabil, biolog de vârf, medic, filosof, literat, Grigore T. Popa ocupă astăzi locul ce-l merită în panteonul personalităţilor neamului. Iar dlui dr. Richard Constantinescu îi revine meritul de a fi contribuit la acest efort de re-edificare.“ Adrian Neculau
„Grigore T. Popa a fost una dintre puţinele personalităţi ale epocii care a asumat riscante atitudini publice antitotalitare şi cea mai puţin dispusă să accepte compromisuri şi de aceea trebuia să fie distrus.“ Mircea Anghelescu
Sursă: politicidesanatate.ro
- Published in Local