La sfârșitul anilor ’80, Iașul, prin studenții de atunci, și-a arătat potențialul revoluționar, iar acest lucru a fost observat și de conducerea de la acea vreme.

17 februarie 1987 – ziua în care studenții din Iași au protestat deoarece erau sătui de lipsurile acelor perioade și-și doreau să studieze în condiții optime.

Sute de studenţi ieşeni au ieşit în stradă spre orele serii pentru a protesta faţă de condiţiile mizere din căminele studenţeşti. Revolta a fost iniţiată de fetele din campusul studenţesc Puşkin, astăzi „Titu Maiorescu“. Studentele tocmai se întorseseră la studii, după o minivacanţă de iarnă, şi au decis că nu mai pot suporta lipsurile: pene de curent, camere neîncălzite şi fără apă caldă.

În timpul celor câteva ore de protest, manifestanţii s-au îngrijit în permanenţă ca oricine nu era cunoscut drept student să fie alungat din coloană. Grija lor principală era să nu se inflitreze provocatori care să scandeze mesaje fără echivoc împotriva regimului comunist.

Singura lor scandare, oficială, a fost «Vrem lumină să-nvăţăm şi apă să ne spălăm», ceea ce în final era tot un «Jos comunismul!», dar într-o formulă mult mai rafinată, împotriva căreia nu se putea interveni brutal.

„Toată lumea, din tramvai sau din stradă, ştia că este un miting anticomunist. Orice rebeliune, oricât de mică, tot împotriva regimului era. Autorităţile au fost luate pe nepregătite. Nu se aşteptau. Au stat în preajma lor şi i-au supravegheat. Muncitorii de la Nicolina au spart geamurile pe 16 februarie, cu o zi înainte de studenţi şi l-au sechestrat pe director. Mirarea mea este de ce se vorbeşte doar de Braşov ’87 şi nu şi despre Iaşi ’87, care a avut două momente distincte. S-a lăsat cu arestări, au dispărut câţiva băieţi şi fete atunci. În fruntea coloanei de studenţi era o tânără blondă, care a dispărut şi nu se ştie unde. Asta se întâmpla, dispărea cineva şi nu se ştia unde“, povesteşte Marius Cristian, atunci în vârstă de 23 de ani, astăzi unul dintre cei mai apreciaţi gastronomi români.

Studenții au suferit câteva repercursiuni, unii dintre ei fiind exmatriculați.

Efortul lor a fost luat însă în seamă și cei 800 de studenți au putut să se bucure de apă caldă atunci când au revenit în cămine.

“Unii au avut exces de zel, nu dau eu acum nume, deşi au trecut atâţia ani de atunci, dar au fost şi directori de cămine care controlau în noaptea aia studenţii când se întorceau de la marş, îi puneau să-şi arate tălpile încălţărilor, să vadă dacă au urme de apă pe încălţări şi au făcut liste negre cu studenţii„, îşi aminteşte Doru Tompea, pe atunci lider informal al organizaţiei de tineret a studenţilor comunişti, astăzi rector al Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi.

După aproape 3 ani de la această mișcare a studenților din Iași, regimul comunist conduc de Ceaușescu a fost răsturnat definitiv.

sursă: adevarul.ro