Misterul Peșterii Blestemate Partea II

Așa cum vă povesteam în prima parte a Legendei, descoperirea acestei Peșteri în inima dealului Cetățuia de către Duca Vodă, a semănat doar moarte printre cei care o vizitase și urmași lor.

Pe data de 23 Noiembrie 1710, Dimitrie Cantemir este proclamat Domnitor al Moldovei de către turci, iar acesta sosește la Iași pe 10 Decembrie 1710, având drept sarcină prinderea lui Constantin Brâncoveanu, bănuit că ar avea legături cu Rusia, aceaștia din urmă fiind în război cu Imperiul Otoman.

Dimitrie Cantemir, află de la marele paharnic Gheorghiță Mitrea, povestea Peșterii din dealul Cetățuia și împreună cu Hatmanul Ion Neculce și Marele Ban, Savin Zmuncilă se apucă de explorat interiorul acesteia. În urma cercetărilor amănunțite asupra Peșterii și a celor 12 Tăblii de piatră rămase în custodia Călugărilor, acesta își schimbă brusc apartenența la parteneriatul cu Turcia și fuge în Aprilie 1711 pe ascuns în Rusia, unde se întălnește la Luțk, cu unul din cei mai mari ,, Iluminati ” ai lumii, și anume Țarul Rusiei-Petru cel Mare.

Această întalnire secretă a lor și discutarea printre altele la descoperirea făcută de către Domnitor în Iași, va duce într-un tărziu la apariția Marii Loji Masonice din Londra, fondată 6 ani mai tărziu sub finanțarea Rusiei.

1673 – 1723

Dimitrie Cantemir semnează în secret un tratat cu Rusia, sperând ca astfel să elibereze Țara Românească, de influiența turcă. Petru cel Mare îi promite lui Cantemir că domnia sa va fi pe viață atât pentru el, cât și pentru urmașii săi, atât timp cât va rămane fidel Rusiei.

I se promite că Moldovei îi va reveni printre altele și ținuturile Tighiniei și Buceagului, precum și Cetățile de la Dunăre, Chilia și Cetatea Albă, care fusese pierdute pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare.

La câteva săptămâni după întoarcerea Domnitorului la Iași, acesta declară război Turciei și împreună cu o parte din armata Rusă, începe pregătirea unui război de alungare a turcilor din Țara Românească. Singurul care s-a opus a fost Boierul Iordache Ruset care îi strigă la una din adunări ,, Te-ai cam grăbit, măria ta, cu chiematul Moscalilor ” (Soldați Ruși) ”.

Dimitrie Cantemir ignoră ruga boierilor și își continuă campania împotriva turcilor, nu înainte de a ascunde o mare parte din averea familiei în Peștera de la Cetățuia. Armatele Moldovene și Rusești sunt înconjurate de către imensa armată Turcă a marelui Vizir Mehmed Pașa și îl învinge în cunoscuta Bătălie de la Stănilești Prut, luptă care a durat doar 3 zile, soldații Moldoveni și Ruși neavând alimente au capitulat și au cerșit măncare de la Soldații Turci.

Nemaiputând să se întoarcă în Iași, să își recupereze averea, acesta este nevoit să se refugieze în Rusia împreună cu familia și cei credincioși lui – Hatmanul Ion Neculce, Banul Savin Zmuncilă, comisul Pavel Rugină, vornicul Ilie Abaza, serdarul Mogâlde, paharnicul Gheorghiță Mitre, marele portar Iordachi Aristarh s.a.,  tranversând Jijia pe la Popricani în data de 11 Iulie 1711.

Se întălnește la Zagarancea cu Țarul Petru cel Mare, iar acesta îi oferă protecție atât lui și cât și familiei sale. Dimitrie Cantemir îi va stă alături și sluji până la moartea sa în 1723. În acest timp Peștera de la Cetățuia cu comorile sale rămâne ascunsă și uitată în timp.

În jurul anul 1900, câțiva cercetători Ruși găsesc în arhiva Muzeului Ermitaj din Sankt-Petersburg, câteva manuscrise aparținând lui Dimitrie Cantemir, în care se vorbește despre acestă Peșteră și despre Comorile sale, astfel câțiva cercetători Ruși ajutați de câțiva  Frați Masoni Ieșeni, ajung în Iași în 1908, sub identitatea unor negustori și crescători de cai.

Nevrând să atragă atenția călugărilor de la Mănăstirea Cetățuia, încearcă să pătrundă spre Peșteră prin tunelurile realizate dinspre Curtea Domnească. Din păcate acestea sunt surpate în zona Bahluiului și accesul lor este oprit, prin mituirea unor oficialități Ieșene ale acelor vremuri, schimbă cursul râului Bahlui cu precizarea către populație că astfel se va evita inundarea zonelor din Podu-Roș care erau afectate de-a lungul timpului din când în când de ieșirea din matcă a râului.

De fapt prin schimbarea cursului de apă s-a dorit excavarea în siguranță a unei porțiuni de peste 100 de metri din tunelul de legătură care era surpat în dreptul fostului curs. De precizat faptul ca nu existau schițe asupra traseului tunelului și astfel erau nevoiți să meargă doar prin interiorul acestuia.

Cu toate că timp de 2 ani s-a încercat pătrunderea prin tunel spre Mănăstirea Cetățuia, nu s-a reușit înaintarea în timpul estimat. În data de 6 ianuarie 1911 când mai aveau se spune aproximativ 200 de metri până în dreptul Peșterii, se produce o surpare de pământ la poalele dealului Cetățuia și astfel întreagă echipă dispare sub pământ.

Curios este și faptul că în acea zi de 6 Ianuarie 1911, este și ziua în care Primarul Iașului de la acea vreme, Nicolae Gane își încetează mandatul de Primar. Acesta era cunoscut ca având Gradul de Maestru în Loja Steaua României din Iași, fiind și unul din cei mai importanți membri ai Francmasoneriei Române. Locul său în Primărie va fi preluat pentru o perioadă scurtă de timp de către alt Mason, și anume de câtre Ministrul Justiției de atunci, Dimitrie A. Greceanu.

Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (I)

Citește și  Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (III)

Citește și  Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (IV)