Alexandra are nevoie de ajutorul nostru. Se caută donatori
Alexandra Ioana Conțu, o frumoasă studentă a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, are nevoie de ajutorul nostru pentru a depăși problemele de sănătate cu care se confruntă. În urmă cu câteva luni, Alexandra a fost diagnosticată de către medici cu leucemie limfoblastică acută, aceasta fiind cea mai frecventă formă de leucemie prezentă la copii și tineri, reprezentând aproximativ 80%-85% dintre cazuri. Această afecțiune hematologică severă este determinată de proliferarea necontrolată de celule imature sau limfoblaști în măduva osoasă.
În acest moment, Alexandra este internată la Institutul Regional de Oncologie (IRO) din Iași și are nevoie de ajutorul nostru pentru a duce, din nou, o viață normală. Pentru acest lucru, părinții și apropiații Alexandrei caută persoane care sunt dispuse să meargă la Centrul Regional de Transfuzie Sanguină (CRTS) Iași pentru donarea de trombocite. Condiția este ca donatorii să fie de sex masculin, cu vârste între 25 și 35 de ani și să aibă grupa de sânge B lll, RH pozitiv. Totodată, persoanele care vor să doneze trebuie să fie perfect sănătoase. Cei care doresc să o ajute pe Alexandra trebuie să meargă la CRTS Iași, pe strada Nicolae Bălcescu nr. 21, în apropiere de Spitalul „Sf. Spiridon” .
Alexandra, absolventă a Colegiului Național „Nicu Gane” din Fălticeni, se pregătea pentru o carieră frumoasă de profesor. Aceasta este studentă a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, la Facultatea de Litere, specializarea română-franceză dar, din cauza bolii de care suferă, a fost nevoită se înghețe anul universitar. Pe data de 17 ianuarie a împlinit vârsta de 22 de ani iar aniversarea și-a petrecut-o pe un pat de spital, la IRO. Cu ajutorul nostru și al medicilor, acest lucru se poate schimba iar Alexandra poate să ducă din nou o viață normală.
Chiar dacă acest diagnostic produce un impact emoțional imens atât pacientului cât și celor din jur, în prezent, medicina modernă beneficiază de mijloace terapeutice prin care această boală poate fi tratată. Cu toate acestea, investigațiile suplimentare și tratamentul sunt foarte importante și, totodată, destul de costisitoare. Familia Alexandrei face reale eforturi financiare pentru a o duce pe aceasta într-o clinică din străinătate. Astfel, pentru a strânge banii necesari pentru investigații și tratament, au fost deschise două conturi de donații la Garanti Bank.
RO92UGBI0000332002748RON (cont in lei)
RO82UGBI0000332005370EUR (cont in euro)
Batranelul ramas „al nimanui” – De 5 zile se afla la UPU „Sfantul Spiridon“, iar nimeni nu gaseste o solutie pentru el
Un batran din Iași a rămas, efectiv, al nimănui. Bărbatul în vârstă de 77 de ani a ajuns sâmbăta trecută în Unitatea de Primire Urgenţe (UPU) de la Spitalul „Sfântul Spiridon“. Cu toate că nu necesită internare, acesta a rămas în UPU. Nimeni nu vrea să se ocupe de el, nimeni nu are soluții.
Pacientul a fost găsit într-o stare deplorabilă în propriul apartament de pe strada Mihail Sturdza, fiind diagnosticat și cu afecţiuni psihice. Bărbatul a fost preluat de un echipaj de Ambulanţă şi transportat în UPU cu multiple plăgi infectate. Potrivit medicilor, bărbatul nu se poate îngriji singur şi are nevoie de ajutor.
Bărbatul în vârstă de 77 de ani locuieşte singur, este asigurat – având pensie – este un pacient care a ajuns în incapacitate de a se îngriji singur. Pentru el au sunat, cel mai probabil, nişte vecini în urmă cu patru zile.
A fost adus în urgenţe, a fost văzut, iar diagnosticul este de escare suprainfectate, plăgi apărute în partea dorsală, şi deshidratare. S-a făcut consultul de evaluare clinică şi paraclinică în urgenţă, s-a decis că pacientul nu necesita internare la acel moment şi poate merge la domiciliu, urmând să fie îngrijit acolo. Însă ambulanţa nu a putut să-l ducă înapoi la domiciliu pentru că nu există o persoană care să-l poată îngriji, a arătat prof. dr. Diana Cimpoeşu, medic-şef UPU-SMURD. Întrucât pacientul a rămas în UPU, asistenta socială a spitalului a încercat să găsească o soluţie formulând diverse adrese către instituţiile publice care ar trebui să intervină în astfel de cazuri.
Citește și RAZIE de amploare pe strazile din judet!
Momentan, nici Directia de Asistenţa Comunitară Iași, nici Direcţia de Sănătate Publică Iaşi nu au găsit o soluţie pentru cazarea pacientului. Prin urmare, deşi bătrânelul nu mai reprezintă un caz medical urgent, el rămâne „adăpostit“ în UPU.
„Am apelat la asistenţa socială, la asistenţa comunitară de la nivelul autorităţii publice locale. Până la urmă nu s-au găsit soluţii aşa încât, de mai multe zile, ne aflăm în a cincea zi azi, stă în urgenţe, deşi locul lui ar fi acasă, cu îngrijire din partea familiei sau a asistenţei sociale“, mai precizat şefa UPU. Potrivit urgentiştilor, cei mai mulţi pacienţi care reprezintă cazuri sociale au vârsta peste 75 de ani şi locuiesc, de obicei, singuri.
sursa: ziaruldeiasi.ro
- Published in Social
Anul acesta, pregateste un cadou in plus!
Liana Grigoras și Mihaela Moisa sunt alături de copii și familii defavorizate deja de 7 ani. Prima acțiune caritabilă întreprindă de ele a avut loc în decembrie 2010, iar de atunci vin, cu fiecare ocazie, în ajutorul celor cărora viața și soarta le-au dat mai puțin. Anul acesta, mesajul transmis de ele ne îndeamnă să întindem o mână de ajutor în spiritul Crăciunului:
„Suntem deja in noiembrie si ne gandim la cadouri pentru cei dragi, familie si prieteni. Ne planificam resursele si ne gandim cum sa-i bucuram in acest an. Noi va propunem ca pe lista de cadouri sa treceti un cadou in plus.
Ce sa contina acest cadou? Alimente neperisabile (ulei, zahar, orez, faina etc.), dulciuri (pentru ca Sarbatorile sunt si despre momente dulci) si ornamente de Craciun (pentru a duce lumina in casele oamenilor cu mai putine posibilitati materiale).
Spre deosebire de actiunile din anii trecuti, anul acesta ne propunem sa daruim familiilor sarace, care isi cresc copiii cu demnitate si in curatenie, dar care au nevoie de un pic de sprijin, de ajutor.
Cum vom identifica aceste familii? Prin oamenii de langa noi, asa cum am facut si in alte actiuni, in Iasi, in Neamt si pe oriunde vom identifica nevoia. Ne propunem sa ajungem la un numar de 15 familii, dar totul depinde de cati oameni de bine vom strange in echipa.
Cum puteti ajuta? Donand produse (din cele specificare mai sus) sau donand bani din care noi vom cumpara cele necesare.
Pentru donatiile in produse, in Bucuresti, Neamt si Iasi stabilim impreuna un loc si o data si ne intalnim; pentru alte locatii gasim solutii. Pentru donatiile in bani, vom furniza un cont.
Pana cand puteti pregati un cadou in plus? Ne dorim sa oferim darurile in preajma Craciunului, asa ca puteti dona pana pe 15 decembrie, pentru a avea timp sa ne organizam, sa facem cumparaturile, sa impachetam cadourile si sa le oferim cu drag.
[…]
La fel ca și în anii trecuți:
– această acțiune are caracter personal, fiind inițiată de 2 persoane fizice și având ca singur scop ajutarea oamenilor care au nevoie de un pic de sprijin.
– numărul de familii pe care le vom bucura depinde de ce reușim să adunăm de la oamenii din jur.
– pentru alte tipuri de donatii (haine, incaltaminte, carti etc.) povestim punctual si gasim solutii.
– vom furniza dovezi ale utilizării banilor și produselor în scopul în care au fost colectati.
Va multumim ca ne sunteti aproape si ca ne intrebati mereu cand mai facem actiuni, caci astfel ne motivati sa continuam si sa fim perseverente.”
Pentru mai multe detalii și date de contact ale organizatoarelor, accesați evenimentul publicat pe Facebook – Anul acesta pregătește un cadou în plus!
Acțiunile întreprinse în anii trecuți:
https://www.facebook.com/
Ce putem face impreuna de Sarbatori?! – decembrie 2010
https://www.facebook.com/
Cum putem aduce impreuna o raza de primavara?! – februarie 2012
https://www.facebook.com/
Să dăruim Crăciunul celor înțelepți! – noiembrie 2012
https://www.facebook.com/
O ciocolata, 2 portocale si o pereche de manusi – decembrie 2013
https://www.facebook.com/
Sport pentru suflet – hai in echipa sa facem miscare adunand daruri! – aprilie 2014
https://www.facebook.com/
Anii trec, fericirea copilăriei rămâne – decembrie 2014
https://www.facebook.com/
Ghiozdanul fara nume – iulie 2015
https://www.facebook.com/
Lista celor 110 dorințe – decembrie 2015
- Published in Social
Cum arata „lumea celor saraci” – Caminul social Canta din Iasi, camin al groazei…
Recorder este proiectul unui grup de jurnaliști independenți care și-au propus să construiască o redacție în jurul acestor valori: jurnalism onest, făcut cu pasiune și finanțat din surse sută la sută transparente.
„Am fost în Canta, ca să înțeleg cum e în lumea celor care nu au nicio putere”
În acest mod își începe autorul articolului publicat pe recorder.ro „pledoaria”. Urmează o serie de povești de viață cu întorsături triste, poate chiar tragice și un gust amar.
Vezi materialul integral pe recorder.ro
„Trăim într-o cultură a succesului, dar într-o lume în care toți aleargă după el, sunt și oameni care nu-l ating niciodată. Am fost să îi ascultăm și pe ei: cei care alunecă pe toboganul vieții până ajung să trăiască, cu deznădejdea, la periferie. Când nu se moștenește, sărăcia fără ieșire se dobândește în condițiile unei lumi marcate de o cruntă inegalitate de șanse. În România, și căderile sunt mult mai abrupte, sunt brutale. Acesta este un mic studiu de caz despre ce se întâmplă când în viața unei comunități de oameni foarte săraci apar facturi insurmontabile. Și despre frica paralizantă de autoritățile statului, de la care oamenii spun că oricum nu mai așteaptă nimic.
Căminul social Canta din Iași nu arată ca un ghetou, dar este. De afară pare un bloc la fel ca oricare altul. Nu e așa. Autoritățile se raportează la acești oameni în termeni ostili: ei nu sunt buni cetățeni, ei sunt rău-platnici și, în general, toate se întâmplă din cauza lor (acesta este „căminul groazei”). Toate pozițiile lor publice au fost în această notă. Dinspre oameni se vede cu totul altfel. Am fost în Canta, ca să înțeleg cum e în lumea celor care nu au nicio putere.
Să fi fost acum șase ierni. Facturile la lumină au venit atât de încărcate că oamenii din Canta au făcut ochii mari și au dat să facă atac de cord. Nu-și plătea fiecare cât a consumat, că nu aveau contoare separate pe atunci. Totul era la comun. Sute de lei pe lună, dintr-o dată, la factură – prăpăd!
Oamenii au zis că o fi o regularizare, s-au împrumutat care pe unde a putut, dar “regularizarea” s-a repetat lună de lună, vreme de un an. Nimeni nu le-a oferit nicio explicație satisfăcătoare pentru sumele tot mai mari care apăreau pe facturi. În Canta s-a instalat panica. Oamenii de aici sunt, în primul rând, săraci. Confruntați cu asemenea probleme și fără să știe să-și ceară drepturile, unii și-au pus capăt zilelor, alții au înnebunit.
Nu i-ați cunoscut, așa că trebuie să îi povestim: Costică Taximetristul, care, deși plătise tot, nu reușea să ia adeverință de la primărie pentru a-și pune contor separat la lumină. Și-a pus ștreangul de gât în camera din Canta. Foștii săi vecini și-l amintesc așa: iubea animalele, mai ales câinii. Din banii făcuți din taximetrie, le lua mâncare.
Nu ați cunoscut-o nici pe Tanti Angelica, femeie la șaizeci de ani. Și pe ea viața a adus-o în Canta. Nu avea nici apă, nici lumină. Deși nu avea datorii, nici nu reușea să-și pună lumină. La o săptămână de când s-a mutat în bloc a făcut atac cerebral. Le povestea vecinilor că îi e frică de spațiul mic și de beznă. De întuneric. Un an mai târziu, a murit în camera îngustă, paralizată pe jumătate. O lumina o lumânare.
Și nici pe Stela nu ați cunoscut-o. Avea patruzeci de ani, doi copii minori. Muncea să plătească facturile enorme, a făcut cancer și nu a mai putut plăti. I-au extirpat sânul și uterul. Avea treizeci de milioane de lei vechi datorie. Au dat-o în stradă, cu cancer și cu copii cu tot.
Elena a fost contabilă, a fost o doamnă, a avut un accident de mașină pe trecerea de pietoni și totul s-a schimbat. Are doi băieți, unul e bolnav de schizofrenie. Ajunsă în Canta a căzut într-o depresie adâncă, a început să bea, și ceilalți locatari sunt de părere că și-a pierdut mințile. Nu se mai poate vorbi cu ea.
Cei mai mulți, însă, au plătit. Facturile au revenit la normal, ratele au rămas. Acum se judecă, sunt în proces cu firma care le furniza lumina acum 6 ani, și nu acesta e obiectul acestui articol, ci viața – viața la capătul tuturor posbilităților. Un mic studiu despre marginali și marginalitate. Vine iarna, e deja căldură în calorifere (au fost din nou ultimii din oraș care au primit-o), iar oamenii au pus mână de la mână și au dat cu var prin bloc. Să fie frumos.”
Citește continuarea pe recorder.ro
- Published in Social