Palatul Culturii sau simbolul Iașiului, creație a arhitectului român Ion Berindey, s-a impus ca o adevarată emblemă a vechii capitale a Moldovei. Este construit în perioada 1906-1925, pe fundațiile vechii Curți Domnești. Vechimea acestuia depășește 100 ani, aici putând fi  surprins  stilul arhitectural, expresie a romantismului.

Clădirea emblemă, redeschisă după 8 ani de restaurări, se distinge prin înălțimea turnul de 55 m și suprafața sa totală de  35.000 m2. . Palatul are 298 de încăperi și reflectă spiritul palatelor comunale din Europa de Vest, cu holuri triumfale decorate cu mozaicuri în paviment.  Acestea sunt realizate de meșteri francezi care s-au inspirat de la mozaicul Catedralei Saint-Pierre de lângă Cannes.

Sălile sunt și ele foarte mari și bogate în decorațiuni heraldice murale. Mobilierul a fost comandat la Paris și creat în atelierul de artă decorativă a lui Albert Goumain. Feroneria însă a fost realizată de inginerul ieșean Alexandru Dimitriu.

La amenajarea unor încăperi s-au folosit dotări tehnice ultramoderne sau în premieră, cum ar fi bois-ciment, un material decorativ din ciment fiert în ulei care imită lemnul de stejar, invenția celebrului inginer Henri Coandă.

Sălile palatului, gândite și construite cu gust, amenajate după moda vremii, constituiau adevărate capodopere. Din păcate, după anul 1977, când Palatul a devenit muzeu, o firmă de stat, a transformat armonia și originalul în kitsch-uri tipice epocii comuniste.

Ceasul cu trei cadrane, reglat de Berindey și fii sai

La faima Palatului Culturii a contribuit şi ceasul cu trei cadrane din turnul clădirii. Având diametrul de 3,25 m, acestea erau decorate cu mici vitralii, reprezentând cele 12 semne zodiacale. Câte doi plăieşi, în costume naţionale, zugrăviţi pe zidul turnului, stau de straja, încadrând ceasornicul, după modelul ostenilor pictaţi la castelul Peleş.

Atât vitraliile, cât şi crenelurile, în formă de cruce ale turnului, erau luminate electric în cursul nopţii. Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate, o replică modernă a mecanismelor similare din Evul Mediu Occidental. Cele 8 clopote din turnul palatului reproduc, la fiecare ora exactă, „Hora Unirii”, amintind acum nu doar „Unirea cea mică” din 1859, ci şi „Unirea cea mare” din 1918″.

Melodia este înregistrată pe un tambur cu 69 ştifturi. Un lucru mai puţin cunoscut, consemnat în documentele vremii ţine de noaptea în care s-a inaugurat Turnul cu ceas al Palatului ieşean.

Se spune că Berindey şi cei doi fii ai săi şi-au petrecut trecerea dintre 11-12 octombrie 1925 în turnul palatului, încercând să regleze ceasul, iar toată noaptea, în Iaşi s-a auzit doar Hora Unirii, bulversând astfel locuitorii vremii.

Istoricul Palatului

În primul război mondial clădirea, încă nefinisată, a fost ocupată de trupele ruseşti, aliate. Arhitectul afirmă că „planurile de detaliu şi o parte din depozitele de parchete le-au servit drept combustibil pentru samovarele ce se instalaseră”. După plecarea trupelor ruseşti, clădirea a găzduit Corpul IV al Armatei Române, Serviciul Geografic, Automobilele Regina Maria, Aviaţia, Telegraful fără fir şi în final, spitalele militare care s-au succedat, până la sfârşitul războiului. Abia în 1921 s-au putut relua lucrările, graţie ministrului George G. Marzescu, fostul primar al Iaşilor

Monumentala clădire a fost Palat al Justiţiei până în anul 1955, când autorităţile timpului au decis transformarea sa în muzeu şi bibliotecă, formându-se astfel Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie, Muzeul de Etnografie şi Muzeul Tehnic.

Destinaţia primară a imensei clădiri, de altfel scopul pentru care a şi fost construită, era acela de a adăposti tribunalul oraşului. Drept urmare, încăperile palatului au găzduit procese răsunătoare în epoca, fiind martorele unor splendide pledoarii ale avocaţilor vremii, la loc de cinste numărându-se cele susţinute de Ionel Teodoreanu.

De reţinut este faptul că denumirea de Palat al Culturii datează din 1955, când edificiul a încetat să mai fie folosit de Justiţia ieşeană.

Patru muzee intr-o singura cladire

Situat la parterul Palatului Culturii, în aripa vestică, MUZEUL DE ISTORIE A MOLDOVEI are patru secţii – preistorie şi istorie veche, istorie medievală, istorie modernă şi istorie contemporană, care prezintă principalele aspecte ale dezvoltării comunităţilor umane care au trăit în spaţiul est-carpatic, din paleolitic până la cel de-al Doilea Război Mondial.

Tot la parterul Palatului, dar în aripa estică, este MUZEUL ŞTIINŢEI ŞI TEHNICII „ŞTEFAN PROCOPIU”, denumit astfel drept omagiu adus marelui savant ieşean. Muzeul include acum secţiile: energetică, înregistrarea şi redarea sunetului, telecomunicaţii, mineralogie – cristalografie. Progresele rapide ale tehnologiei informaţionale au determinat formarea unei colecţii de computere, constituind o nouă secţie.

La etaj, sunt galeriile de artă europeană şi românească ale MUZEULUI DE ARTĂ, iar  MUZEUL ETNOGRAFIC AL MOLDOVEI,  situat la primul şi al II-lea etaj, expune obiecte a căror vechime depăşeşte în multe cazuri 100 de ani.

Trebuie precizat şi că cele două tunuri care străjuiesc statuia lui Ştefan cel Mare din faţa Palatului Culturii au fost donate de regele Carol I, în anul 1883, la dezvelirea statuii.

Menţionăm că reabilitarea Palatului Culturii s-a făcut în cadrul proiectului guvernamental „Reabilitarea monumentelor istorice din România” şi a beneficiat de finanţare oferită de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.

Vizitarea acestui obiectiv turistic emblematic Iaşiului se poate face de marţi şi până duminică, în intervalul orar 10:00-17:00.