România, te iubesc.

Vi s-a parut ca un detergent pe care l-ati cumparat din alte tari a spalat mai bine decat cel vandut in Romania? Sunteti convinsi ca parfumul luat din Occident este mai persistent, mai intens decat cel vandut aici? Dar ce spuneti despre paste italiene, o crema de ciocolata vestita si alte produse care par identice oriunde in lume, dupa ambalaj?

Urmariti o ancheta care vorbeste deschis despre alta Marie, est-europeana, sub aceeasi palarie stralucitoare internationala.

In bucataria restaurantului sau sicilian din Bucuresti, cheful Domenico Bellantoni se pregateste sa faca un test. A luat o cutie de spaghete din Italia, pe care vrea sa le compare cele pe care brandul italian pe furnizeaza in Romania.

Comparatia dintre produse incepe de la cutie

Domenico Bellantoni, patron restaurant: „Astea se coc in 9 minute, celelalte in 8… Uitati cum se rup acestea si cum fac cele romanesti…”

Bucatarul Italian citeste pe ambalaj ca pastele livrate din Italia sunt facute la o linie de productie de la Parma, in timp ce cutia luata de la un magazin romanesc, provine de la o fabrica din Foggia.

Pastele din cele doua tari sunt puse la fiert, in paralel – produsul din Romania 8 minute, cum scrie pe cutie, iar cel din Italia, 9 minute, asa cum cere producatorul. Cheful le amesteca si le compara.

„Uite cum se fac, uite astea sunt deja moi, cele din Romania….”

Nascut si crescut in inima Siciliei, Domenico Bellantoni gusta spaghetele imediat dupa fierbere si explica:

„Acestea au gust de grau, simti savoarea…pe cand aici simti faina, e gust de faina….”

Comparatia continua si la aspectul portiilor scoase din apa fierbinte

Cele romanesti se strang, facandu-se ghem, pentru ca sunt mai lipicioase si se prind una de cealalta, pe cand cele din Italia aluneca usor.

„E de la amidon, e mana lipicioasa. Un italian nu le-ar manca pe acestea, noi spunem ca e lipici, ca se lipesc, nacleiate….”

Acelasi bucatar spune ca italienii prepara mult mai simplu spaghetele decat romanii, pentru ca nimic sa nu le mascheze savoarea si gustul.

„La romani de asta se si fac cu tot felul de sosuri, multe, sa ascunda gustul pastelor, nu mai savurezi pastele, pe cand italienii le fac mai simplu…”

Diferenta intre cele doua produse iese in evidenta si in tigaie, cand spaghetelor li se adauga sos de rosii si busuioc.

„Acestea s-au strans trag toata apa, pe cand celelalte sunt mai dure, raman la fel.”

Foto: Pro Tv

Concret, cele din Italia nu absorb sosul, pe cand cele de la noi se vede ca sunt imbibate. Am cerut si un test comparativ, o degustare la care ia parte un tanar italian – turist la Bucuresti, un copilas si o romanca. Dupa ce a incercat ambele produse, turistul italian spune ca diferenta e uriasa, in detrimentul produsului de la noi, pe care spune ca nu il poate manca.

Spune ca nu seamana cu ce a mancat el o viata. Degustarea pune pe primul loc si in tabara romaneasca produsul vandut in Italia.

Reteta fabricarii e simpla in ambele cazuri – compozitia are grau, apa si sare. Am dus produsele la analiza la Facultatea de Farmacie, in laboratorul de la Chimie Alimentara.

Profesorul face analiza chimica, constata ca graul are o duritate mai mare si e superior calitativ la sortimentul pentru Italia, iar timpul de coacere a pastelor in liniile de fabricatie, este unul diferit.

Magda Mititelu, profesor Facultatea de Drept: „Este un grau mai dur, in cazul Italiei…”

Nastasia Belc, director IBA: „Un grau mai dur inseamna un grau mai scump, are o valoare nutritionala mai mare….”

Cutia cu spaghete din Italia a costat 85 de centi, in timp ce la noi este un euro si 10 centi, adica e cu 25% mai scumpa.

Domenico Bellantoni, patron restaurant: „Vedeti? Pastele italiene sunt paste italiene pe cand…Dar si celelalte sunt tot paste italiene…Sunt facute in Italia dar sunt produse pentru alte tari!”

Sa fie atat de diferite produsele din bucataria italiana de cele care se vand la noi? Am cerut chimistilor sa analizeze si continutul din conservele cu rosii decojite, care se gasesc in ambele tari.

Foto: Pro Tv

Magda Mititelu, profesor Facultatea de Chimie Alimentara: „Aici am gasit diferenta de aciditate, desi aparent compozitia e simpla, sunt rosii cu apa, sare, conservant, am gasit diferenta de acciditate, care poate fi data faptul ca s-au folosit rosii mai putin coapte, cel din Romania avea aciditate mai mare”.

Anastasia Belc, director IBA: „Se lasa aciditate mai mare ca sa reziste conserva mai mult”

Ca produsul pentru Romania are rosii mai putin coapte e una, dar seful Asociatiei pentru Protectia Consumatorului sustine ca a descoperit diferente uriase in privinta bulionului vandut la noi, de marii retaileri, fata de marfa similara, din Vestul Europei.

Costel Stanciu spune ca in timp ce la straini bulionul e facut din rosii proaspete, fierte cu apa si sare, la noi, mai bine de 70% dintre sortimentele importate e bulion din… concentrat de rosii, nu din fructul propriu zis.

Costel Stanciu, presedinte APC: „Adica ei vin si pun in loc de rosii un concentrat care vine la butoi din China, Vietnam, nu stim cum au crescut acele rosii…”

Italienii nu concep sa cumpere bulion fabricat din concentrat de rosii, francezii au aceleasi pretentii, in timp ce la noi gasesti pasta de rosii cu concentratie de 24% facuta dintr-o alta pasta, mai veche, de 40%.

Citește și Povești cutremurătoare din orfelinatele groazei din România

Seful de la APC spune ca avem legislatie clara, referitor la ce trebuie sa contina un astfel de produs.

Acelasi presedinte al ONG-ului care militeaza pentru drepturile consumatorilor spune ca pe rafturile din Romania gasesti produse mai diluate in concentratie decat prevad retetele pentru alte tari. Am dus la laborator o crema de ciocolata tartinabila, atat din Italia cat si din Romania.

Prima constatare, de la deschiderea borcanelor: etichetele sunt identice, la fel ambalajul. In Italia borcanul de 450 de grame costa 3 euro si 55 de bani, la noi, borcanul de 400 de grame costa 11 lei si 30 de bani, adica 2,5 euro. Adica produsul din Romania este mai ieftin cu un 1 euro la kilogram.

Magda Mititelu: „Diferenta nu este mare, dar este mai multa apa….”

O diferenta de apa in continut poate fi justificata de importatori printr-o maleabilitate mai mare a produsului, pentru a fi mai usor tartinabil, fara sa existe un minus de calitate.

Un roman a trait in 3 tari europene pana sa se stabileasca la Paris si spune ca se simte inselat ori de cate ori vede ca in tara natala nu gaseste aceeasi calitate in produsele cu care s-a obisnuit prin Europa.

„Sa fim seriosi, vedeti cu cata seriozitate se vede aici problema calitatii, ce calitate sa avem la noi in tara?”

Si el si prietenii sai spun ca in loc sa trimita bani celor de acasa, prefera sa le trimita pachete cu produse, pentru sunt mai bune.

„Avem si noi de calitate dar merg la export, eu am lucrat in fabrici de la noi…”

O alta romanca stabilita in Germania sustine ca are ca obligatie de serviciu sa studieze ce pun nemtii in cosul zilnic. Studiaza comportamentul cumparatorilor din Germania si sustine ca desi nemtii din patura de mijloc si cei cu multi bani nu isi fac cumparaturile in aceleasi magazine cu cei care castiga putin, nu exista diferente intre produsele acelorasi branduri.

A gasit diferenta cand a venit in vacanta in Romania si cand a cumparat o margarina cu care era obisnuita in strainatate.
Ambianta diferenta de margarina, gust altceva…

Am cerut specialistilor Facultatii de Chimie Alimentara din Galati sa verifice respectiva margarina. Le-am dus doua sortimente, iar analiza a aratat ca una e ambalajul, si alta e compozitia produsului in Romania, fata de cel din Germania.

Cristian Dima, asistent universitar Facultatea de Chimie Alimentara: „Diferentele sunt mari..”

Reprezentantii Comisiei Europene admit ca producatorii pot schimba materia prima din diverse marfuri, in functie de puterea de cumparare, gusturile si traditiile din diferite tari.

Sursa: Știrile ProTV