Tata Gheorghe, un străbunic de poveste care îşi creşte strănepoata abandonată
Gabriela avea doi ani când mama sa, nepoata bătrânelului, a abandonat-o în casa acestuia. Acum, fetiţa are 12 ani, este elevă în clasa a VI –a şi se află tot în îngrijirea străbunicului său. Din trei în trei luni, asistenţii sociali de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului fac o vizită la casa bunicului şi se interesează de soarta Gabrielei.
„La ultima vizită la Podu Iloaiei, la tata Gheorghe, totul a fost în ordine. Fetiţa merge la şcoală, are rezultate foarte bune, iar bunicul a început să ridice o nouă cameră la casă, o cameră care să fie doar a copilei. Tata Gheorghe este ajutat de o femeie din sat pe care o plăteşte să vină din când în când să facă curăţenie şi mâncare. După cum le-a spus colegilor mei, fetiţa îşi doreşte acum un telefon şi o tabletă”, a arătat Tiberiu Bantaş, purtător de cuvânt al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi.
Mama nu a vizitat-o niciodată
Străbunicul le-a mai povestit asistenţilor sociali că mama fetiţei nu s-a interesat niciodată de soarte fetiţei şi nici nu a vizitat vreodată. Gabriela este născută în Franţa, la Lyon, şi are paternitate necunoscută.
Potrivit unor informaţii, mama copilei mai are un copil pe care îl creşte personal, în Franţa. „Mama a fost şi în vara asta în localitate, după cum ne-a spus bunicul, dar nu a trecut să-şi vadă fetiţa. Din punctul nostru de vedere, măsura de protecţie în plasament familial va fi menţinută până când domnul nu se va mai putea ocupa de creşterea minorei”, a mai arătat Bantaş.
„BĂTRÂNUL SE PREOCUPĂ ASIDUU DE ÎNGRIJIREA ŞI EDUCAREA FETEI”
Povestea bunicului Mardare care îşi creşte strănepoata a devenit cunoscută publicului în 2015. Atunci, printr-un comunicat de presă, Protecţia Copilului preciza că bătrânelul se preocupă „asiduu” de creşterea Gabrielei. „De la momentul în care a luat-o în plasament familial pe strănepoata sa, bătrânul se preocupă asiduu de îngrijirea şi educarea fetei, iar copilul are rezultate foarte bune la învăţătură. Bătrânul împreună cu strânepoata sa locuiesc într-o casă cu două camere, hol şi bucătărie, locuinţa având dotările necesare unui trai decent”, au punctat la vremea respectivă reprezentanţii direcţiei ieşene.
sursa: adevarul.ro
- Published in Local
“Înainte să nasc, soţul mi-a zis că nu mă mai iubeşte”
“Înainte să nasc, soţul mi-a zis că nu mă mai iubeşte”. O femeie a ținut să-și scrie povestea pe rețelele sociale pentru a aminti tuturor că fericirea vine din interior, nu exterior.
“O vilă mare, o pisicină în curte, două mașini frumoase în fața casei și așteptând primul copil. După 9 ani de căsnicie, aveam totul. Cel puțin așa credeam.
Mai aveam două zile și urma să nasc, când o discuție cu soțul meu m-a dărmat complet.
– Vreau să fiu alături de copil, dar să știi că nu te mai iubesc.
Nu-mi venea să cred ce aud. Observasem că se îndepărtase de mine în timpul sarcinii, dar mă gândeam că doar îi este frică de noua lui meserie, cea de tătic.
Mi-a spus că avusese o aventură acum cinci ani și că de atunci și-a dat seama că nu mai simte nimic pentru mine. M-am gândit la copilul meu și i-am spus că îl iert și că trebuie să încercăm să ne salvăm căsnicia.
Înainte să nasc aveam tot felul de sentimente. Eram entuziasmată că îl voi cunoaște pe cel mic, dar îmi era frică de soarta căsniciei mele.
Cosmin s-a născut într-o vineri, în iunie. Era așa frumos și inocent. Nu știa ce haos e în viața mamei lui. Cred că avea vreo patru luni când mi-am dat seama de adevăratul motiv al soțului meu. Avea o aventură de când rămăsesem însărcinată și aceasta continua. Mi-am luat copilul de cinci săptămâni și am lăsat în urmă și piscina și vila și visele mele.
Ne-am mutat într-o garsonieră minusculă. Nu m-am simțiti niciodată atât de singură și compleșită de necazuri. Eram disperată.
Nu-l lăsam pe Cosmin să mă vadă plângând. Mă ascundem în baie.
Cosmin avea vreo patru luni când am ajuns la capătul puterilor. M-am certat groaznic cu tatăl copilului meu. M-am ascuns în baie, m-am așezat în poziția fetală și mi-am zis că nu vreau să mai trăiesc. A urmat o liniște groaznică. Nici nu știu cum am stat pe jos în baie cu lacrimile șiroind pe obraji, dar la un moment dat am găsit o putere în mine cum nu credeam că există. M-am descis să îmi iau viața în mâini, să nu-l las pe fostul soț să îmi afecteze viața. Mi-am dat seama că acordasem prea multă atenție slăbiciunilor mele și ajunseseră să îmi conducă viața.
Mi-am făcut bagajele, am luat copilul și am plecat la fratele meu. pe drum mi-am dat seama cine era motivul pentru această putere, copilul meu. El mi-a dat putere să continui, să mă trezesc în fiecare dimineață. Mi-am dat seama că fericirea mea vine din interior.
E o lecție pe care trebuie să o învețe oricine. Eu făcusem greșeala să îmi bazez identitatea pe căsnicia mea, pe lucrurile materiale din jurul meu. Eu am învățat că eu sunt responsabilă pentru fericirea mea.”
- Published in Povestea zilei