Revelionul la Iasi: La Palat va concerta un artist surpriza | Vezi tot programul
A fost stabilită, de către primărie, lista principalilor artiști care vor concerta de Revelion în fața Palatului Culturii. Conform unor reprezentanți ai municipalității, capul de afiș este artistul australian de origine libaneză, Faydee, care ar urma să aibă un recital de minimum 40 minute.
Alături de acesta, pe scena care va fi amplasată în fața Palatului Culturii vor mai urca și:
- Mihai Mărgineanu (recital de minimum 60 minute)
- Ovidiu Lipan Țăndărică, Rona Hartner și Fanfara 10 Prăjini (recital de minimum 70 minute).
Citește și Schimbare importantă în traficul ieșean. Apare o nouă arteră care face legătura cu centrul orașului
La trecerea dintre ani este programat un foc de artificii cu o durată de minimum 10 minute, fiind prevăzute aproximativ 1.500 de lovituri. Prezentatorii Revelionului vor fi Dana Săvuică și Andrei Nourescu.
Pentru petrecerea dintre ani, municipalitatea a estimat un buget de 650.000 lei.
Sursa: ziaruldeiasi.ro
Schimbare surpriza a locului manifestarilor de 1 Decembrie. Fasole la Palat si mijlocul de transport in comun are de suferit
Pentru prima data in ultimii ani, acestea vor avea loc in fata Palatului Culturii, si nu in Piata Unirii, ca de obicei. Care este motivul pentru care Primaria a luat aceasta decizie?
Manifestarile dedicate Zilei Nationale de 1 Decembrie vor avea loc in fata Palatului Culturii. Municipalitatea a luat aceasta decizie in conditiile in care in Piata Unirii are loc Targul de Craciun, si au fost montate mai multe echipamente in zona. O alta noutate consta in faptul ca Primaria va invita pe scena la discursuri si reprezentanti ai Academiei Romane si ai rectorilor, un delegat al elevilor si persoane care activeaza in diverse domenii de activitate cum ar fi, de exemplu, IT. Scena va fi amplasata in apropiere de Statuia lui Stefan cel Mare, loc unde va fi organizat si ceremonialul religios, urmat de depunerea de coroane.
Programul zilei
Manifestarile vor debuta la ora 10 cu un concert de muzica populara, iar doua ore mai tarziu Primaria va oferi 5.000 de portii de fasole cu carnati, alaturi de ceai si vin fiert.
In fata Palatului Culturii va avea loc si o parada militara, alte doua manifestari din tara de acest gen aprobate de Ministerul Apararii fiind la Bucuresti si Alba Iulia. „Evenimentul nu se va termina la amiaza, ci va fi urmat de deschiderea oficiala a sistemului de iluminat festiv, in jurul orei 17.00 – 17.20. Va fi pornit sistemul de pe Stefan cel Mare, dupa care va fi parada militara cu faclii. Pana pe 10 decembrie vom aprinde treptat tot sistemul de iluminat festiv“, a declarat ieri primarul Mihai Chirica.
Pana acum, municipalitatea a amplasat 536 de figurine, 245 de traversari ale strazii, trei porti si un tunel luminos. In Piata Unirii a fost instalat un stalp de 15 metri care sustine o plasa luminoasa ce acopera aproape integral zona. In centru si in diverse cartiere au fost plasati si impodobiti 24 de brazi.
Organizarea manifestarilor dedicate implinii a 99 de ani de la Marea Unire in fata Palatului Culturii va atrage si unele modificari in circulatia mijloacelor de transport. Circulatia tramvaielor pe strada Palat va fi suspendata joi (pana la ora 12.00) si vineri (pana la ora 15.00), iar traseele de tramvai ale 1 si 13 vor fi redirectionate prin Tudor Vladimirescu. Pe traseul 9 vor fi introduse autobuze si vor circula din Podu Ros spre Targu Cucu si retur pe strada Sf. Lazar, alaturi de autobuzele 28 si 41.
- Published in Local
Ieșeanul care și-a petrecut întreaga sa viață jucând timpul pe degete
Ieșeanul Ion Cristea şi-a petrecut întreaga sa viaţa în spatele cadranelor de ceas, le-a creat, le-a reparat şi s-a îngrijit toată viaţa de ele.
Ion Cristea a încercat de mai multe ori să strângă în jurul său oameni tineri care să poată „fura” meserie de la el, însă spune resemnat că „noua generaţie are alte priorităţi”. De altfel, el este în prezent una dintre puţinele persoane atestate ca expert în mecanică fină şi orologie din zona Moldovei.
Sursa foto: Foto-ideea.blogspot.ro
Bărbatul a reparat majoritatea ceasurilor turn din Moldova, iar, pentru că este considerat expert în restaurarea obiectelor din metal, în trecut, a reabilitat statuia libertăţii din Ploieşti şi copertina de pe Palatul Cotroceni.
Ion Cristea a reparat ceasul Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iaşi, unul dintre cele mai vechi din Moldova, care datează din 1843, a repus în funcţiune ceasul turn al Bisericii Lipoveneşti, iar din 1984 păşeşte aproape zilnic în turnul Palatului Culturii, pentru a veghea asupra ceasului de acolo, unul dintre ceasurile mecanice din turnuri care a funcţionat aproape fără oprire din 1925, când a arătat pentru prima dată ora exactă.
„După multe demersuri făcute timp de 35 de ani, toate hârtiile pentru permiterea accesului la ceas au fost aprobate, cu excepţia avizului de la pompieri. Aceştia nu au aprobat vizitarea turnului cu ceas de teama că, odată ajunşi aici, sus, vizitatorii s-ar putea arunca pe fereastră. Această percepţie a blocat vreme de 35 de ani accesul turiştilor în turn. Nimeni n-a putut urni acest pietroi pus de pompieri. După reabilitarea Palatului, s-a reuşit aprobarea vizitării ceasului din turn”, a spus Ion Cristea.
„Dacă ceasul merge bine, nu te întreabă nimeni nimic. Dacă merge aiurea sau s-a stricat, toată lumea te întreabă ce ai făcut.”
„În 1970 s-a făcut o staţie de sonorizare pentru tot oraşul. Apoi, s-a adus o staţie de emisie – recepţie care bătea 200 de kilometri cu gândul ca bătăile ceasului să se audă până la Chişinău. Practic, să cânte Hora Unirii în inima Basarabiei. Dar a venit Brejnev şi a zis “Net”.
În 1993, primarul de atunci al Iaşiului, Constantin Simirad, a cerut ca difuzorul din faţa primăriei să fie oprit, ca să nu îl mai deranjeze zgomotul. Încet, sistemul a fost oprit în tot oraşul.
„Acum, mă bucur că am reuşit să punem din nou în funcţie staţia de sonorizare şi, astfel, la fiecare oră fixă, la Iași se aud acordurile Horei Unirii. Sper ca şi proiectul cu Chişinăul să fie reluat.”, a mai adăugat Ion Cristea.
Ceasornicul din turnul Palatului a contribuit în mod deosebit la faima clădirii. Acesta moştenea amintirea orologiului instalat în turnul porţii Curţii Domneşti la 1728 şi care a dat, multă vreme, ritmurile oraşului. Instalarea unui orologiu cu carillon a fost, în sine, o opţiune romantică, întrucât construirea acestui gen de mecanisme se afla în ultima fază de evoluţie istorică.
Aceasta era o idee retro, în acord cu spiritul clădirii. Ceasul a fost produs în Germania, la Hamburg, de firma J.F. Weule-Bocknem, şi instalat în Turnul Central al Palatului Culturii în 1925, de „casa” inginerului Horia Pascalovici din Bucureşti.
Mecanismul ceasului transmite mişcarea către acele celor trei cadrane, prin axuri şi grupuri de roţi dinţate conice. Acesta se încarcă automat, la fiecare 12 ore, cu ajutorul unui motor electric şi al unei greutăţi de 120 kg, ce se ridică la o înălţime de 8 m.
Cadranele sunt decorate cu mici vitralii, reprezentând cele douăsprezece zodii. La exterior, doi plăieşi în costume naţionale, zugrăviţi pe zidul turnului stau de strajă încadrând ceasornicul, după modelul oştenilor pictaţi la Castelul Peleş. Potrivit lui I.D. Berindei, arhitectul care proiectat şi construit Palatul în perioada 1906 – 1925, cei doi oşteni pictaţi în frescă sunt „plăieşii lui Dragoş Vodă”, descălecătorul Moldovei.
Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate, o replică modernă a mecanismelor similare din Evul Mediu occidental. Cele 8 clopote reproduc, la fiecare oră exactă, „Hora Unirii”, melodia lui Al. Flechtenmacher fiind înregistrată pe un tambur cu 69 ştifturi.
- Published in Cultură
Monstruozitatea de la medicină și alte controverse ce țin de statuile din Iași
În Iași sunt aproape 600 de statui, monumente de for public și busturi, dar majoritatea nu cunosc care sunt cele mai vechi statui din Capitala Moldovei, cu ce fonduri au fost realizate, la dezvelirea căror monumente a participat și regele Carol I, care este elementul ce spulberă zvonul că în fața Palatului Culturii n-ar fi Ștefan cel Mare, ci un cneaz polonez, ce este Monstruozitatea de la medicină și alte controverse, de aceea dezvăluirile urmează în cele câteva rânduri ce țin de istoria Iașiului.
Primul monument
Sângele fierbinte al moldovenilor s-a manifestat încă de la primul monument ridicat vreodată din Iași, Obeliscul cu lei din Parcul Copou. Acesta este considerat de altfel cel mai vechi monument de for public din Vechiul Regat. E drept, unii spun că cel mai vechi este de fapt Crucea lui Ferentz, care îl precedă cu câteva decenii.
Discuția pe această temă e amplă, pentru că alții spun că la urma urmei, Crucea nu e propriu-zis un monument. Nu intrăm însă în această discuție, ci așteptăm ca specialiștii să se hotărască.
Construirea Obeliscului a început în 1834, fiind menit să simbolizeze adoptarea Regulamentului Organic, prima Constituție a Moldovei. Cei patru lei simbolizează Puterea suzerană, Turcia, Puterea protectoare, Rusia și Puterile garante ale autonomiei Moldovei, Anglia și Franța. Proiectul a fost făcut de Gheorghe Asachi, obeliscul fiind construit cu piatră de Șcheia și Iacobeni.
Subscripție publică
Primii bani i-a dat domnitorul Mihail Sturdza, urmând ca restul să se strângă prin subscripție publică. Care a fost o problemă, pentru că ieșenii au refuzat cu îndârjire să contribuie. Nu că târgoveții ar fi avut vreo problemă să dea bani pentru o construcție.
În fond, moldoveanul donează cu plăcere pentru ridicarea unei biserici. Doar că Iașiul abia scăpase de ocupația „binevoitoare” a armatei ruse, care a zăbovit aici timp de cinci ani, după victoria în războiul cu turcii din 1828-1829.
Timp de cinci ani, ieșenii au suportat din banii lor întreținerea unei armate care oricum rechiziționa ce voia și dicta ce-i trecea prin cap. La retragerea armatei ruse, în 1834, contele Kiseleff, care o conducea, propunea țarului nici mai mult, nici mai puțin, decât anexarea celor două principate române. Doar conjunctura externă a făcut ca acest lucru să nu se întâmple.
Rușii au distrus lespezile
Ieșenilor numai să contribuie la construirea unui monument închinat rușilor nu le ardea. Așa că cei 2.225 de galbeni necesari pentru ridicarea Obeliscului au fost strânși prin contribuția mai mult sau mai puțin voluntară a clerului și marii boierimi. Ieșenii nici n-au vrut să audă. Ironia istoriei face ca monumentul, unul din cele mai frumoase din Iași, la urma urmei, să fie vandalizat tocmai de cei în cinstea cărora a fost ridicat. În al doilea război mondial, trupele sovietice care ocupaseră Iașiul, au distrus lespezile de marmură care erau așezate pe laturile soclului.
Două zile de serbări
Controversat este și un alt simbol al Iașiului, statuia lui Ștefan cel Mare din fața Palatului Culturii. Spre deosebire de Obeliscul cu lei, statuia lui Ștefan a fost dorită de ieșeni. Planurile au fost făcute de același Asachi, la 1856.
Postelnicul Gheorghe Asachi era unul dintre cei mai vehemenți oponenți ai unirii cu Muntenia și susținător înfocat al independenței Moldovei. Statuia era menită tocmai să însuflețească spiritul separatist moldovean.
Evenimentele s-au derulat însă cu rapiditate, iar proiectul a fost părăsit temporar. A fost reluat în 1874, la împlinirea a 370 de ani de la moartea lui Ștefan, iar cei 135.000 de franci necesari au fost strânși în timp record. Lucrarea a fost încredințată celui mai bun sculptor de statui ecvestre al epocii, Emmanuel Frémiet, iar statuia a fost expusă în 1882 la Salonul de sculptură de la Paris, culegând aprecierile unanime ale publicului.
Dezvelirea statuii la Iași, în 1883, a prilejuit două zile de serbări, în prezența familiei regale, Carol I oferind Iașiului și cele două tunuri, captură din Războiul de Independență.
Cneaz polon?
Iar de aici începe legenda. Mihai Eminescu a scris special pentru inaugurare celebra sa „Doină”. N-a mai citit-o însă atunci. Unii spun că din cauza bolii. Alții, că a fost indignat de aspectul statuii, care numai a domnitor moldovean nu semăna.
De altfel, Eminescu avea să citească „Doina” în aceeași seară, dar la Junimea, nu în fața statuii. Problema lui Ștefan cel Mare este că nu prea seamănă, într-adevăr, cu imaginea pe care i-o știm acum, iar legenda spune că statuia ar fi de fapt a unui cneaz polon și a fost încurcată, din greșeală. La acea epocă însă, nimeni nu prea știa cum arăta Ștefan cel Mare, de fapt.
Asachi se inspirase din descrierile din Letopisețul lui Ureche și din fresca bisericii de la Rădăuți. Sculptorului nu i s-a putut oferi un model al coroanei lui Ștefan, așa că a făcut și el ce a putut. L-a încoronat pe Ștefan cu o coroană de tip catolic, cu cruci având aceeași lungime a brațelor.
Explicația calului
De aici probabil și legenda, respinsă acum ferm de istorici. Frémiet mai avea, într-adevăr, niște comenzi de onorat în paralel. Două statui ecvestre realizate de acesta, a regelui polon Władysław Jagiełło și a luptătorului pentru independența Poloniei, Tadeusz Kościuszko, împodobesc de altfel Cracovia. Doar că cele două seamănă și mai puțin cu Ștefan.
Apoi, mai există un mic amănunt, care ține de tradiția statuilor ecvestre. În general, dacă persoana reprezentată în statuie a murit de moarte bună, calul este reprezentat cu toate picioarele pe pământ. Dacă a murit în luptă, calul este reprezentat cabrat, cu ambele picioare din față ridicate. Dacă a murit rănit sau asasinat, este ridicat doar un picior din față al calului, de regulă dreptul. Władysław Jagiełło și Tadeusz Kościuszko au murit de bătrânețe. Ștefan cel Mare și-a purtat zeci de ani rana de la picior, căpătată la asediul Chiliei.
În patru decenii
Controversată a fost și statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Piața Unirii, între nașterea ideii și inaugurare trecând aproape patru decenii. Ideea a fost lansată în 1873, imediat după moartea fostului domnitor, liderul inițiativei fiind boierul Grigore Ghica-Deleni.
Abia în 1904 însă a fost lansată subscripția publică, dorindu-se inaugurarea staturii în 1909, la împlinirea unei jumătăți de secol de la Mica Unire. Subscripția a mers însă extrem de greu, până în 1909 strângându-se mai puțin de un sfert din suma necesară. Principalul motiv a fost tocmai reticența ieșenilor, firi aprige, după cum știm.
Detronarea lui Cuza a fost celebrată la Iași cu trei zile de serbări publice, artificii și mese întinse pe străzi. Iașiul suferise enorm în urma pierderii statutului de capitală, așa că ieșenii nu aveau multe motive să-l iubească pe primul domnitor al României. Mulți dintre cei care sărbătoriseră căderea lui Cuza în 1866 trăiau încă în 1909.
În fața hanului
Apoi, nici guvernul epocii, condus de Dimitrie Sturdza, nu era încântat de ideea unei astfel de statui. Sturdzeștii pierduseră tronul Moldovei în 1859 tocmai în fața lui Cuza, deci nici urmașii lor nu-l iubeau. Norocul celor care doreau monumentul a fost că sculptorul Raffaello Romanelli era un filantrop.
A acceptat să facă statuia pentru aproape 100.000 de lei, în loc de 300.000 de lei cât ar fi costat de fapt. În plus, el făcuse și statuile care decorează Peleșul, așa că era agreat de Casa Regală. Cei 20.000 de lei care mai trebuiau peste suma strânsă prin subscripție, au fost de altfel donați de însuși regele Carol I, care-l disprețuia din inimă pe Cuza.
Tot regele a intervenit și pentru aprobarea amplasamentului actual, în locul piațetei din fața Hotelului Continental, unde hotărâse Primăria să fie așezată statuia. Distanța de 100 de metri era esențială. Pe atunci, în sudul actualei Piețe a Unirii, încă exista hanul lui Petrea Bacalu, în fața căruia se jucase pentru prima oară Hora Unirii la Iași.
Patria Mumă
Mai puțin cunoscută, dar nu mai puțin controversată, este o altă lucrare sculpturală, dăruită Iașului acum 80 de ani, Monumentul Unirii, din fața Universității de Medicină și Farmacie. Monumentul a fost realizat în 1927, de prințesa Olga Sturdza, una din marile figuri ale Iașului interbelic. Urmașă a prinților Mavrocordat și căsătorită cu nepotul lui Mihail Vodă Sturdza, prințesa fondase în timpul primului război mondial Societatea pentru ocrotirea orfanilor de război.
În 1918, a înființat în palatul familiei de la Miroslava un orfelinat, transformat ulterior într-o Școală superioară de agricultură, înzestrată cu 100 ha de teren arabil. Monumentul Unirii o reprezenta pe Patria Mumă, în uniformă și cu cască soldățească pe cap, strângând la piept trei copii, simbolizând Basarabia, Bucovina și Transilvania, alipite României după Marele Război.
Un al patrulea copil îi simbolizează pe românii rămași în afara granițelor României Mari. Gazetarii epocii spuneau că de fapt chipul României este cel al Reginei Maria, cei trei copii sunt prințesele Mărioara, Elisabeta și Ileana, iar copilul din afara grupului, prințul Mircea, al treilea băiat al regelui Ferdinand, mort la doar trei ani, de tifos, în plin război.
Refăcută
Statuia a fost criticată de la început, în ce privește concepția grupului statuar. Presa vremii o numea „o lucrare culinară de frișcă. Se cunoaște mâna unei femei. Reprezintă grupul celor cinci dosuri”. Așezat inițial pe amplasamentul actualei statui a lui Eminescu de la Fundație, monumentul a fost distrus în 1947, la ordinul ocupanților sovietici. A fost refăcut din inițiativa fostului primar Constantin Simirad, după fotografii de epocă.
A fost criticat din nou, un articol de acum vreo 12 ani numindu-l monstruozitatea de la medicină asemânând chipul României cu un pompier și apreciind că monumentul refăcut nici măcar nu respectă cu fidelitate originalul, grupul prezentând probleme de perspectivă. Poate amuzant, nici numele piațetei nu e clar. Sub soclu este reprezentată harta României Mari, iar în apropierea statuii este aprinsă o flacără veșnică închinată eroilor neamului.
Totuși, numele oficial al locului nu este „Piața Națiunii”, așa cum se voise inițial, ci „Piața Națiunilor”.
- Published in Cultură
Iașiul în viziunea străinilor – Te-ai întrebat vreodată cum arată prin ochii lor?
Iașiul în viziunea străinilor – Iată ce cred cei din afară care vizitează orașul Iași!
Te-ai întrebat vreodată cum arată Iașiul în viziunea străinilor, orașul pe care tu îl știi de o viață și care îți este casă? Dacă nu, cu siguranță ești curios măcar acum! Rețelele de socializare au răspunsul la această întrebare. Căutările efectuate au dat destule rezultate; străinii își planifică vacanțele și în România, iar Iașiul este una dintre destinațiile destul de des întâlnite.
Partea interesantă apare atunci când citim comentariile și descrierile pozelor. Majoritatea fotografiilor postate pe rețelele de socializare au în prim-plan Palatul Culturii. Aparent, imaginea creată de acesta este una foarte atractivă și interesantă pentru străinii care călătoresc aici, fiind văzută și de aceștia ca un simbol al orașului!
Cuvinte frumoase pentru Iași
Cuvintele care descriu imaginile sunt deseori apreciative. Descrierea lui Javier Helgueta Manso de pe profilul său de Twitter ne dezvăluie faptul că acesta este cercetător la Universitatea din Alcalá. Tânărul de origine spaniolă spune că „Iașiul nu încetează niciodată să te surprindă” în descrierea unei poze care ilustrează Palatul Culturii.
Andreas Moser, un alt pasionat de călătorii, de data această de origina germană, are și el cuvinte de laudă în ceea ce privește orașul Iași. Acesta spune că Iașiul este „unul dintre cele mai frumoase orașe din România”.
Pe Instagram, contul ‘travelustful’, administrat de o tânără de origine asiatică, a publicat în data de 10 iulie 2017 două fotografii care ilustrează mănăstirile Frumoasa și Golia. Descrierea pozelor de la Mănăstirea Frumoasa: „Este pentru prima dată când merg la o mănăstire și văd măicuțe în loc de călugări. Mănăstirile de România sunt atât de active încât, de fiecare dată când vizitez una, o slujbă este în desfășurare. Interiorul acestor biserici vechi de câteva decenii este întotdeauna sobru și luminat slab, spre deosebire de picturile proaspete, în culori vibrante ale celor mai noi.”
Tot pe instagram am descoperit profilul unui tânăr de origine coreeană, care scrie despre Palatul Culturii că este „minunat” și desprea oamenii de aici că sunt prietenoși și că i-ar face plăcere să-i reîntâlnească pe toți în viitor.
Citește și Tu știi în ce cartier din Iași stai? Delimitarea corectă a cartierelor din oraș (I)
Nu este totul perfect
Nu am găsit, în schimb, doar cuvinte de laudă. Deși obiectivele turistice par să fie îndeajuns de apreciate, există și alte detalii de luat în considerare atunci când călătorești, iar Iașiul nu a reușit să se ridice la așteptările tuturor din anumite puncte de vedere. O tânără stabilită în Germania povestește că, deși nu a avut probleme medicale în timpul vizitei sale în Iași, era deja sfătuită de prietenii săi să evite spitalul local și să opteze pentru servicii medicale private. „Prietenii mi-au relatat povești de groază despre cum au mers acolo pentru un control de rutină și s-au întors cu boli în plus, lucru care îmi dă fiori”, relatează tânără într-o postare publică în care dezbate dacă orașul Iași este sau nu potrivit pentru a planifica o călătorie împreună cu copiii.
O altă postare pe un blog cu profil turistic are un titlu destul de sugestiv: „Iași (cunoscut și ca <România este foarte înfiorătoare>)”. Deși titlul nu pare pozitiv, autoarea articolului, Heather Jephcote, originară din Regatul Unit, are multe cuvinte de laudă pentru Iași. Heather a apreciat Grădina Botanică din Iași și e menționat că i s-au părut foarte interesante denumirile date trandafirilor, precum Eddy Mitchell, Mark Sullivan și Cocotte. Tânăra mai menționează și că bisericile sunt foarte frumoase, iar slujbele fascinante, dar puțin deprimante. Prezența moaștelor Sfintei Parascheva reprezintă pentru Heather însă un lucru ceva mai greu de înțeles, acesta fiind unul dintre motivele pentru care afirmă despre Iași că este „înfiorător”.
Alte postări pe conturile de socializare fac referire și la hotelurile din Iași, care par să fie pe placul turiștilor, la târguri, la transportul în comun, la complexul Palas și la festivaluri.
- Published in Turism
Un nou loc de petrecere a timpului liber, la Iași
Un nou loc de petrecere a timpului liber, la Iași
Peste aproximativ o lună de zile, ieșenii vor avea parte de un nou loc pentru petrecere a timpului liber. Este vorba despre Teatrul de Vară din cadrul ansamblului Palas. Lucrările de amenajare au intrat pe ultima sută de metri, iar conform persoanelor responsabile de proiect, acesta va fi gata să își deschidă porțile pentru spectatori la începutul lunii august.
Vedere spre Teatrul de Vară în anii ’90 sursa: Iași (Fotografii vechi)
Acesta este amplasat în vecinătatea locului unde a existat vechiul Teatru de Vară al Municipiului Iași, dat în folosință în anii ’60, care avea o capacitate de 3000 de locuri, cu dotări de top pentru vremea respectivă și care a găzduit numeroase spectacole de anvergură. În anii ‘90 însă, clădirea a fost abandonată atât de autoritățile locale, cât și de către instituțiile de cultură, fiind invocate motive precum lipsa de adresabilitate a ieșenilor, fondurile insuficiente pentru întreținere sau chiar pericolul pentru spectatori, datorită amplasamentului pe un teren cu risc de alunecări. Înainte de demolarea pentru a face loc ansamblului Palas, clădirea se află într-o stare avansată de degradare, devenind adăpost pentru oamenii străzii. 
Astfel, nu poate decât să ne bucure faptul că Iașiul își va redobândi una dintre locațiile de cultură reprezentative, care va fi localizat chiar în apropierea Palatului Culturii.
„Vă mulţumim pentru interesul manifestat faţă de ansamblul Palas Iaşi. Pe această cale, dorim să facem o serie de precizări referitoare la postarea din data de 3 iulie 2017, de pe blogul dumneavoastră, pe care suntem convinşi că le veţi considera utile. Teatrul de vară din ansamblul Palas Iaşi va fi funcţional de la începutul lunii august 2017. Acesta va avea o capacitate de 460 de locuri şi va găzdui piese de teatru, reprezentaţii de stand-up comedy, spectacole de tip muzical, teatru pentru copii, concerte de muzică şi multe altele. Lucrările de amenajare sunt aproape de finalizare. Până în prezent, s-a efectuat placarea cu granit a teatrului de vară, s-au finisat spaţiile tehnice, vestiarele şi toaletele, s-a realizat sistemul de iluminat ambiental, precum şi instalaţia electrică şi cea de sonorizare.”, comunică reprezentanții Palas.
Noul Teatrul de Vară va avea o capacitate maximă de 460 de locuri, fiind locația ideală pentru organizarea de spectacole de teatru sau concerte și oferă noi posiblitati de petrecere a timpului liber.
- Published in Local
Devenind mai culți prin joc. Oare ce ascunde Palatul?
… cu alte cuvinte, “Descoperă misterele Palatului”
Palatul Culturii din Iași își deschide porțile în perioada 15 mai-15 iulie pentru toți doritorii de o experiență interactivă, inedită, care îmbină cultura cu jocul.
Pe scurt, vizitatorii sunt invitați să urmărească o serie de indicii, care să le ofere posibilitatea ghidării printre piesele de petrimoniu existențe în cele patru muzee (Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Etnografic al Moldovei și Muzeul Științei și Tehnicii „Stefan Procopiu”)
„Este o ocazie specială pentru vizitatorii de toate vârstele să exploreze și să descopere lucruri noi sau mai puțin știute despre istoria comunitătii, să dezlege enigme, să identifice obiecte, să-și exerseze spiritul de observație, dar și creativitatea”.
Participanții își vor dovedi, în această aventură, capacitatea de concentrare, echilibru și vor putea veni la eveniment în grupuri organizate, indiferent de vârstă.
Dacă ești curios să descoperi ce ascunde Palatul și să faci o călătorie spre alte dimensiuni temporale, îți poți face rezervare pe adresă de e-mail: iquestify@gmail.com sau la numărul de telefon 0740.856.954, iar valoarea unui bilet este de 8 lei, ce face posibil accesul în cele patru muzee.
- Published in Cultură
Secrete neștiute despre Palatul Culturii
Palatul Culturii sau simbolul Iașiului, creație a arhitectului român Ion Berindey, s-a impus ca o adevarată emblemă a vechii capitale a Moldovei. Este construit în perioada 1906-1925, pe fundațiile vechii Curți Domnești. Vechimea acestuia depășește 100 ani, aici putând fi surprins stilul arhitectural, expresie a romantismului.
Clădirea emblemă, redeschisă după 8 ani de restaurări, se distinge prin înălțimea turnul de 55 m și suprafața sa totală de 35.000 m2. . Palatul are 298 de încăperi și reflectă spiritul palatelor comunale din Europa de Vest, cu holuri triumfale decorate cu mozaicuri în paviment. Acestea sunt realizate de meșteri francezi care s-au inspirat de la mozaicul Catedralei Saint-Pierre de lângă Cannes.
Sălile sunt și ele foarte mari și bogate în decorațiuni heraldice murale. Mobilierul a fost comandat la Paris și creat în atelierul de artă decorativă a lui Albert Goumain. Feroneria însă a fost realizată de inginerul ieșean Alexandru Dimitriu.
La amenajarea unor încăperi s-au folosit dotări tehnice ultramoderne sau în premieră, cum ar fi bois-ciment, un material decorativ din ciment fiert în ulei care imită lemnul de stejar, invenția celebrului inginer Henri Coandă.
Sălile palatului, gândite și construite cu gust, amenajate după moda vremii, constituiau adevărate capodopere. Din păcate, după anul 1977, când Palatul a devenit muzeu, o firmă de stat, a transformat armonia și originalul în kitsch-uri tipice epocii comuniste.
Ceasul cu trei cadrane, reglat de Berindey și fii sai
La faima Palatului Culturii a contribuit şi ceasul cu trei cadrane din turnul clădirii. Având diametrul de 3,25 m, acestea erau decorate cu mici vitralii, reprezentând cele 12 semne zodiacale. Câte doi plăieşi, în costume naţionale, zugrăviţi pe zidul turnului, stau de straja, încadrând ceasornicul, după modelul ostenilor pictaţi la castelul Peleş.
Atât vitraliile, cât şi crenelurile, în formă de cruce ale turnului, erau luminate electric în cursul nopţii. Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate, o replică modernă a mecanismelor similare din Evul Mediu Occidental. Cele 8 clopote din turnul palatului reproduc, la fiecare ora exactă, „Hora Unirii”, amintind acum nu doar „Unirea cea mică” din 1859, ci şi „Unirea cea mare” din 1918″.
Melodia este înregistrată pe un tambur cu 69 ştifturi. Un lucru mai puţin cunoscut, consemnat în documentele vremii ţine de noaptea în care s-a inaugurat Turnul cu ceas al Palatului ieşean.
Se spune că Berindey şi cei doi fii ai săi şi-au petrecut trecerea dintre 11-12 octombrie 1925 în turnul palatului, încercând să regleze ceasul, iar toată noaptea, în Iaşi s-a auzit doar Hora Unirii, bulversând astfel locuitorii vremii.
Istoricul Palatului
În primul război mondial clădirea, încă nefinisată, a fost ocupată de trupele ruseşti, aliate. Arhitectul afirmă că „planurile de detaliu şi o parte din depozitele de parchete le-au servit drept combustibil pentru samovarele ce se instalaseră”. După plecarea trupelor ruseşti, clădirea a găzduit Corpul IV al Armatei Române, Serviciul Geografic, Automobilele Regina Maria, Aviaţia, Telegraful fără fir şi în final, spitalele militare care s-au succedat, până la sfârşitul războiului. Abia în 1921 s-au putut relua lucrările, graţie ministrului George G. Marzescu, fostul primar al Iaşilor
Monumentala clădire a fost Palat al Justiţiei până în anul 1955, când autorităţile timpului au decis transformarea sa în muzeu şi bibliotecă, formându-se astfel Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie, Muzeul de Etnografie şi Muzeul Tehnic.
Destinaţia primară a imensei clădiri, de altfel scopul pentru care a şi fost construită, era acela de a adăposti tribunalul oraşului. Drept urmare, încăperile palatului au găzduit procese răsunătoare în epoca, fiind martorele unor splendide pledoarii ale avocaţilor vremii, la loc de cinste numărându-se cele susţinute de Ionel Teodoreanu.
De reţinut este faptul că denumirea de Palat al Culturii datează din 1955, când edificiul a încetat să mai fie folosit de Justiţia ieşeană.
Patru muzee intr-o singura cladire
Situat la parterul Palatului Culturii, în aripa vestică, MUZEUL DE ISTORIE A MOLDOVEI are patru secţii – preistorie şi istorie veche, istorie medievală, istorie modernă şi istorie contemporană, care prezintă principalele aspecte ale dezvoltării comunităţilor umane care au trăit în spaţiul est-carpatic, din paleolitic până la cel de-al Doilea Război Mondial.
Tot la parterul Palatului, dar în aripa estică, este MUZEUL ŞTIINŢEI ŞI TEHNICII „ŞTEFAN PROCOPIU”, denumit astfel drept omagiu adus marelui savant ieşean. Muzeul include acum secţiile: energetică, înregistrarea şi redarea sunetului, telecomunicaţii, mineralogie – cristalografie. Progresele rapide ale tehnologiei informaţionale au determinat formarea unei colecţii de computere, constituind o nouă secţie.
La etaj, sunt galeriile de artă europeană şi românească ale MUZEULUI DE ARTĂ, iar MUZEUL ETNOGRAFIC AL MOLDOVEI, situat la primul şi al II-lea etaj, expune obiecte a căror vechime depăşeşte în multe cazuri 100 de ani.
Trebuie precizat şi că cele două tunuri care străjuiesc statuia lui Ştefan cel Mare din faţa Palatului Culturii au fost donate de regele Carol I, în anul 1883, la dezvelirea statuii.
Menţionăm că reabilitarea Palatului Culturii s-a făcut în cadrul proiectului guvernamental „Reabilitarea monumentelor istorice din România” şi a beneficiat de finanţare oferită de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.
Vizitarea acestui obiectiv turistic emblematic Iaşiului se poate face de marţi şi până duminică, în intervalul orar 10:00-17:00.
- Published in Cultură
Palatul Culturii – un soi de Hogwarts al Iașiului
Palatul Culturii – un soi de Hogwarts al Iașiului
Întotdeauna mi-am dorit să aflu cum e să te plimbi pe holurile uriaşe ale faimosului Hogwarts din filmul Harry Potter, dar pentru mine va rămâne un simplu vis.
Mă gândeam totuşi zilele astea că Palatul Culturii, „sex-symbolul” clădirilor istorice din Iaşi, aduce destul de mult cu şcoala de magie unde învăţa băiatul ăla tânăr de-l vâna un nene Al-Carui-Nume-Nu-Trebuie-Sa-Il-Rostim (Voldemort, na că am făcut-o lată). Gândiţi-vă puţin. Încăperi uriaşe, scări cu atât de multe trepte încât nu le mai poţi ţine numărul, tablouri mari cu personaje istorice (ale noastre nu se mişcă, dar sunt pictate mai frumos decât la Hogwarts), holuri lungi cu ferestre gigantice, foarte multe obiecte de antichitate care „povestesc” vizitatorilor câte ceva din istoria valoroasă a Iaşiului… mai lipsesc lumânările plutitoare, mesele festive cu mâncare care apare cât baţi din palme şi dueluri între vrăjitori, apoi le avem pe toate.
Acum, să revenim puţin cu picioarele pe pământ.
Deşi nu e la fel de măreţ, Palatul Culturii este un edificiu foarte apreciat, atât de turiştii care ne vizitează oraşul de peste mări și ţări, dar şi de ieşenii noştri dragi. De asemenea, după ce a fost redeschis publicului, echipa administrativă a Complexului Muzeal Naţional „Moldova” a avut grijă ca vizitatorii să nu aibă parte doar de plimbări monotone prin muzeele Palatului, ci şi de o multitudine de evenimente culturale, educative şi interactive, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi.
Printre acestea putem enumera expoziţii de pictură, seratele Procopiu la Palat care sunt adevărate dezbateri pe subiecte din domeniul ştiinţei, Campionatul Mondial de şah şcolar (la care Iaşul a dominat) şi nu în ultimul rând, cel mai important eveniment de inventică al anului, care reuneşte inventatori din toate colţurile lumii: EUROINVENT 2017.
Acestea reprezintă doar o mică fracţiune din ce va primi publicul din partea organizatorilor, urmând ca pe viitor să fie încheiate contracte de colaborare cu cele mai importante Case de Vrăjitori din lume. Poate că trupă de şoc din H.P. se mută la Iaşi, cine ştie. Glumesc.
Palatul care reprezintă Iaşiul: de la Curte Domnească, la emblemă a oraşului de pe cele şapte coline
Palatul Culturii – palat al muzeelor, recunoscut ca efigie a oraşului Iaşi, a fost construit în stil neogotic şi a reprezentat una din ultimele expresii ale romantismului în arhitectura oficială.
Deşi nu este construit peste temelii antice, după cum se presupunea la începutul secolului al XX-lea, Palatul se înalţă, în parte, peste ruinele curţilor domneşti medievale, menţionate documentar în 1434.
Au fost folosite, parţial, şi temeliile vechiului palat (neoclasic) din vremea voievodului Alexandru Moruzi (1806-1812), refăcut de Mihail Sturză (1841-1843) şi demantelat în 1904. De la această construcţie a moştenit Palatul legenda celor 365 camere, corespunzătoare zilelor anului.
Edificiul, ridicat între 1906-1925, este creaţia cea mai însemnată a arhitectului român I.D. Berindei, format la şcoala pariziană.
Din punct de vedere decorativ, în holul central se remarcă un mozaic figurativ în care sunt dispuse concentric diverse reprezentări de bestiarum gotic: acvila bicefală, dragonul, grifonul, leul.
Deasupra holului se găseşte un luminator în care, iniţial, a fost amenajată o seră.
În ciuda aspectului arhaicizant, la construirea Palatului, blocurile de piatră au fost înlocuite cu materiale uşoare şi mai puţin costisitoare.
În plus, la decorarea unor săli, s-a folosit în premieră un material brevetat de Henri Coandă, denumit bois-ciment, care imită lemnul de stejar.
Remarcabile sunt şi elementele de feronerie decorativă, care se pot admira, de exemplu, la uşile de la Sala Voievozilor.
Clădirea a fost, de asemenea, dotată cu facilităţi ultramoderne pentru epoca respectivă, cum ar fi iluminatul electric, încălzirea (sistem pneumatic), ventilaţia, termostatele, aspiratoarele, care porneau toate de la subsol, unde se află centrala maşinilor.
De asemenea, ţinând cont de cele 14 incendii care au afectat clădirile anterioare Palatului, Berindei a ignifungat lemnăria podului cu un produs intitulat orniton, pentru acoperiş utilizând un material special, denumit eternita.
Clădirea inaugurată pe 11 octombrie 1925 a servit drept Palat Administrativ şi de Justiţie până în 1955, când a fost destinat găzduirii unora din cele mai de seamă instituţii culturale ale oraşului Iaşi, reunite astăzi sub denumirea de Complexul Naţional Muzeal „Moldova” Iaşi.
- Published in Turism
Se spune despre Iași că în dedesubtul fundațiilor puținelor case de epocă rămase aici, îngropate adânc în pământ și apăsate de blocuri comuniste și clădiri moderne, se află o mulțime de ruine ale așezămintelor ieșenilor de altădată, precum și tunelurile care făceau legătura între ele. Deși specialiștii ieșeni infirmă existența unor astfel de tuneluri, mulți locuitori ai Iașiului cred că ele sunt reale și datează din vremea lui Ștefan cel Mare.
Existența acestor presupuse tuneluri este legată de faptul că începând cu a doua jumătate a secolului al XV-lea, ieșenii au început să își construiască pivnițe la case, acestea având nu numai rol de depozitare a alimentelor și a vinului sau a brumei de avere deținută, dar și rol de adăpost din calea jefuitorilor sau a invadatorilor. În scurt timp, majoritatea caselor de boieri sau de negustori aveau pivnițe, astfel încât, în unele locuri, ele au ajuns să comunice între ele. Specialiștii ieșeni susțin că fără această „strategie de supraviețuire” populația ar fi fost decimată fiindcă tătarii care atacau orașul ardeau totul în calea lor, iar în Iași, majoritatea caselor erau ridicate din lemn, paie și șindrilă.
Deși casa putea fi reconstruită, pivnița trebuia să rămână intactă, motiv pentru care volumul de muncă depus în construirea unui astfel de adăpost, dar și prețul plătit de boieri erau imense. Costul construcției unei pivnițe depășea valoarea casei, iar manopera era executată de pietrari la lumina unor făclii.
ISTORIA IZGONITĂ DE URBANIZARE
În timpul lucrărilor de modernizare ale Iașului, s-au descoperit ruine ale fostei Curți Domnești și ale altor așezăminte, precum și pivnițe adânc săpate în pământ, unele fiind păstrate și conservate, iar altele fiind stârpite de utilaje grele. S-a spus de multe ori că istoria Iașiului a fost mutilată prin nimicirea a ceea ce se afla în subteranul din capitala Moldovei, dar fără distrugerea lor, noile clădiri nu ar fi fost temeinice.
În estul Palatului Culturii, în locul în care se afla teatrul de vară, în anul 1960, s-au descoperit câteva ruine și ziduri de fundație ale Curții Domnești, care nu au fost păstrate în întregime, dar ele sunt și astăzi neacoperite. În schimb, ruinele aceleiași curți din partea vestică a Palatului Culturii au fost acoperite de clădiri moderne. Cu alte cuvinte, istoria a cărei mărturii erau zidurile unor construcții importante a fost înghițită de lăcomia urbanizării. Despre catacombele Curții Domnești circulă chiar și astăzi legende care spun că în întunecimea acestor locuri erau torturați păcătoșii vremii.
De asemenea, în timpul construcției Pasajului „Mihai Eminescu” din zona Fundației s-au descoperit două pivnițe prost lucrate cu piatra de Repedea, care nu au putut fi conservate deoarece nu s-a putut ajunge la ele în întregime.
Astăzi, pe Bulevardul Ștefan cel Mare, în zona Cubului, există o intrare a unor astfel de catacombe. Aceasta este însă blocată de autorități din cauza unei crime care a avut loc la intrarea în tunel, în anul 2004. Aceste catacombe au fost salvate de arheologul Nicolae Pușcașu, care a oprit excavatoarele, el fiind un apărător al trecutului medieval moldovean și un îngrijitor al patrimoniului ieșean.
Alte ruine de acest fel s-au descoperit în zona Hala Centrală și în timpul construcției noului Palat al Justiției, inaugurat către sfârșitul anului 2014.
De la Palatul Culturii pornesc câteva sisteme de galerii subterane, dar acestea se întrerup după câțiva zeci de metri. Pentru a fi conservate, s-a zidit câte un perete pentru fiecare galerie, în speranța că degradarea acestora va fi oprită.
Pornind de la existența acestor galerii, s-au tras concluzii potrivit cărora din centrul Iașiului vechi ar porni tuneluri care străbat orașul, lucru care nu este tocmai adevărat. Harta Iașiului subteran rămâne o fantezie, iar lungimea acestor tuneluri nu poate fi determinată.
LEGENDE CRESTATE ÎN ZIDURI
Există, de asemenea, poveștile conform cărora de la Palatul Culturii, fosta Curte Domnească, se întindea un tunel tocmai până la dealul Cetățuii sau până la dealul Galata, dar aceste ipoteze nu au confirmare arheologică. Se mai spune despre aceste presupuse tuneluri că erau folosite de populație pentru a se retrage din calea cotropitorilor.
În cazul în care un astfel de tunel ar fi legat centrul Iașiului de Dealul Galata, acesta ar fi trebuit să treacă pe dedesubtul Bahluiului, dar, deși cursul râului era mai spre stânga în Evul Mediu, tot nu era posibilă construirea unui astfel de pasaj subteran. La fel, nici tunelul de la Iași până la Podu Iloaiei nu există, deși unii ieșeni mai cred asta și astăzi.
În afară de pivnițe, aceste tuneluri subterane provin și din fostul sistem de canalizare al orașului. În unele surse se precizează că în trecut apele se revărsau în locul în care astăzi se înalță impunătorul Palat al Culturii, loc care pe atunci se numea Heleșteul Domnesc.
Unele ramificații ale acestui sistem de canalizare sunt atât de mari încât prin ele se putea circula și cu barca. Acest lucru nu a putut fi dovedit fiindcă Apavital Iași nu are nicio evidență a sistemelor de canalizare de dinainte de 1900. Se crede însă că aceste tuneluri de canalizare ar fi existat de prin secolele al XVII-lea sau al XVIII-lea.
O altă proveniență a galeriilor subterane ar putea fi cea a cramelor. Fiindcă Iașul este un oraș înconjurat de podgorii, s-au săpat adânc în pământ spații menite să depoziteze vinul, astfel fiind explicată existența ruinelor de pe dealurile Galata și Cetățuia. Între timp aceste spații s-au degradat, astăzi fiind vizibile numai câteva rămășite a ceea ce au reprezentat ele cândva.
Zvonurile tunelelor Iașiului circulă de mult timp în rîndurile cetățenilor, dar existența acestor galerii subterane nu a putut fi demonstrată și din cauza faptului că deși s-a scris despre istoria acestui oraș, nu au fost cuprinse toate aspectele. Adică, istoria a fost abordată din punct de vedere social, cultural, economic, etc., dar mai puțin arhitectural. De aceea, existența vestigiilor subterane ale Iașului nu are o mărturie scrisă. S-a pus chiar și problema introducerii acestor tuneluri sau pivnițe în circuitul turistic al orașului. Acest lucru nu este posibil fiindcă multe din ele au fost rase și sunt blocate sau prea fragmentate.
Ștefan cel Mare nu a străbătut niciodată galeriile subterane pentru a se întâlni cu Maria Rareșoaia, femeia cu care avea o relație extraconjugală. Faptul că orașul celor șapte coline este străbătut de tuneluri este, deci, o iluzie.
- Published in Cultură