O ieșeancă a fost desemnată miss România!
O ieșeancă a fost desemnată cea mai frumoasă femeie din România!
Miss Princess of the World România și-a desemnat câștigătoarea în persoana Biancăi Ioana Hanganu, cea care va reprezenta țara noastră la concursul Miss Princess of the World 2017, eveniment ce va avea loc în acest an în capitala cehă, Praga, în luna septembrie.
Bianca Hanganu a fost descoperita în urmă cu un an de agenția ieșeană de modelling, First Models. A bifat numeroase ședințe foto, reclame, festivaluri de modă sau reclame de TV până în prezent, însă, cum chiar ea spune, câștigarea titlului de Miss Princess of the World România este cel mai important trofeu de până acum.
”Atunci când pașești într-o agenție de modelling nimeni nu îți poate garanta nimic pentru că este vorba de o muncă de echipă, iar echipa se face împreună cu modelul. Este foarte important să crești modelul pas cu pas, ca temelia să fie cât mai stabilă! Chiar dacă,din păcate, în România, modele sunt diverse dive de la tv, o spun ferm pentru a nu știu câta oară că a fi model profesionist este extrem de greu și nu oricine ajunge la acest nivel, căci există o serie de factori și calități care te pot pune în valoare și să-ți aducă succesul! Totul în timp, bineînțeles. Sincer, aștept ziua în care se va înțelege acest fapt.”, spune Alina Nechifor, PR Manager First Models.
Bianca are toate calitățile atât fizice, cât și intelectuale, cu care speră să cucerească și juriul competiției mondiale și să câștige titlul suprem!
”Ștefania Bălan sau Cătălina Apetroaei sunt două nume care au reprezentat România, modele care, în momentul de față, au o cariera de succes în modellingul internațional. Îi dorim mult success Biancăi și îi ținem pumnii!”, a completat Alina Nechifor.
Pentru cei care doresc să afle cum pot începe o carieră în modellingul profesionist, informații suplimentare puteți obține de la Alina Nechifor – PR manager First Models, 0753900882 / firstmodels@ymail.com
Fb : www.facebook.com/firstmodels.romania
Sursa articol: insociety.ro
Sursa foto: Agenția First Models
Sursa foto reprezentativă articol: Stefan Manderioli Production9p
- Published in Local
Harta atacurilor teroriste din ultimii 20 de ani. Care sunt ţările cu cel mai ridicat risc de producere a atentatelor
Harta atacurilor teroriste din ultimii 20 de ani. Care sunt ţările cu cel mai ridicat risc de producere a atentatelor
Lumea pare că stă pe un butoi cu pulbere, care explodează, pe rând, în toate colţurile globului. Ameninţarea teroristă îşi face simţită prezenţa tot mai des şi se răspândeşte în tot mai multe zone.
Dacă în Statele Unite riscul de deces din cauza terorismului este de 1 la 46.000, cifrele variază foarte mult la nivel mondial.
Aceste date au fost prezentate cu ocazia împlinirii a 45 de ani de ameninţare teroristă, de cercetătorii Carnegie Mellon şi Ingrape Institute, cu ajutorul informaţiilor din baza de date a atacurilor teroriste petrecute la nivel global.
Echipa a construit o harta a țărilor cu risc ridicat de atac terorist din lume şi a riscului de atentate aferent fiecărei regiuni aflate în zona de risc.
Ultimii 20 de ani au fost marcaţi de o serie de astfel de situaţii, în urma cărora mii de oameni şi-au pierdut viaţa şi alte câteva mii au fost rănite.
1996: În acest an, mai multe atacuri au avut loc în America Centrală şi în sudul Asiei. În decembrie 2016, o bombă a explodat într-un tren din India, 33 de persoane pierzându-şi viaţa în acest atac.
1997: Peste 10 persoane au murit în Israel şi cel puţin 150 au fost rănite după ce mai mulţi atacatori sinucigaşi au atacat locuri publice din această ţară. Atacuri cu bombe au avut loc şi în Sri Lanka şi Egipt, iar în India, 23 de persoane au murit într-un atac armat.
1998: Cele mai multe pierderi de vieţi omeneşti au fost înregistrate în Kenya şi Tanzania. Membrii Al-Qaeda au bombardat două ambasade ale Statelor Unite, reuşind să ucidă peste 200 de persoane şi să rănească cel puţin 4.000.
1999: Cel mai grav atac din acest an s-a produs în regiunea Dagestan din Rusia. O serie de bombe au lovit clăridi cu apartamente. În urma atacurilor aproape 300 de persoane au murit şi peste 1.000 au fost rănite.
2000: Primul an din noul mileniu a fost unul relativ paşnic. Cel mai grav eveniment nefericit a fost un val de bombardamente din Philipine în care au murit 22 de oameni, 100 fiind răniţi.
11 septembrie 2001: Este cea mai neagră dată din istoria recentă a Statelor Unite. Peste 2.700 de persoane au fost ucise în timpul atacurilor asupra Turnurilor Gemene de la New York. Aproximativ 300 dintre aceştia erau pompieri şi oameni din serviciile de urgenţă.
2002: Anul a fost marcat de un atac produs în America de Sud, în urma căruia au murit 17 persoan şi au fost rănite 10.
2003: Atacuri cu bombe s-au produs în Rusia, Maroc şi Israel. A început războiul din Irak, astfel că s-a înmulţit numărul de atacuri sinucigaşe în această ţară
.
2004: Anul va rămâne în istorie pentru atacul terorist de la Madrid, din gara Atocha, când 200 de persoane şi-au pierdut viaţa şi peste 2.000 au fost rănite. Talibanii şi cei din gruparea Al-Qaeda deveneau cea mai mare ameninţare pentru Europa.
2005: Oraşul irakian Hillah a fost zguduit de un atac cu maşină capcană, care a luat vieţile a 127 de persoane şi a rănit alte câteva sute. În luna iulie a acestui an, patru atacatori sinucigaşi au urcat într-un autobuz din Londra. 50 de persoane şi-au pierdut viaţa şi 700 au fost rănite.
2006: Neliniştea a continuat în Orientul Mijlociu, astfel că, aproape în fiecare lună, aveau loc atacuri în Irak, Afganistan şi Pakistan.
2007: Atacuri în pieţele publice din Irak au avut loc în primele două luni ale anului. Acestea reprezintă al doilea cel mai grav atentat din istorie din punctul de vedere al numărului de persoane decedate, 800, urmându-i celui din 11 septembrie 2001.
2008: O serie de atacuri armate au avut loc în Mumbai în luna noiembrie a acestui an, sute de oameni fiind ucişi sau răniţi.
2009: Prima jumătate a acestui an a fost lipsită de activitate teroristă, însă în cea de-a doua jumătate atacatorii sinucigaşi au luat din nou la ţintă Irakul şi India. Sute de oameni au murit în atacuri cu maşină capcană.
2010: Cel mai grav atac din acest an s-a produs în Pakistan. 500 de oameni au fost răniţi în această ţară în atacuri cu bombă.
2011: Activitatea teroristă s-a înteţit în Pakistan şi India, dar şi în Africa şi America de Sud.
2012: Au început conflictele în Siria, Damascul şi Alepul devenind puncte fierbinţi ale activităţii teroriste.
2013: Conflictele s-au intensificat în Orientul Mijlociu. În luna februarie 80 de persoane au murit şi 250 au fost rănite în Damasc, în timp ce în aprilie, 5 oameni au fost ucişi şi peste 200 răniţi în atacul cu bombă din timpul Maratonului din Boston.
2014: 200 de oameni şi-au pierdut viaţa în atacurile din Nigeria, de la Boko Haram. ISIS au continuat să facă ravagii în Siria şi Irak.
2015: Atacuri cu bombă s-au produs în Turcia şi Yemen, cauzând moartea a sute de oameni. A fost anul în care Parisul a fost principala ţintă a militanţilor Statului Islamic. În februarie 2015 s-a produs atacul de la Charlie Hebdo, urmând, în noiembrie, cel de la Bataclan, în urma căuia şi-au pierdut viaţa 130 de persoane, alte 368 fiind rănite.
Anul 2016 a urmat şi el cu atacuri sângeroase la Bruxelles şi, din nou, la Paris, însoţite de atacuri armate în SUA.
Ultimul atac terorist a fos ieri, 17 august, care a lovit Barcelona, după ce o furgonetă a intrat în plin în mulțime chiar pe Rambla, faimoasa arteră pietonală, înțesată mereu de localnici și turiști.
- Published in Extern
Ionuț are 28 de ani și a crescut la orfelinat. Mama lui NU l-a vrut și l-a ABANDONAT! Nu e doctor și nu l-au vrut pe ambulanță, dar el nu s-a dat bătut!
Ionuț are 28 de ani și a crescut la orfelinat. Mama lui NU l-a vrut și l-a ABANDONAT! Nu e doctor și nu l-au vrut pe ambulanță, dar el nu s-a dat bătut!
Ionuț Ursu are, la 28 de ani, o poveste de viață care bate orice scenariu de film. Abandonat după naștere și crescut prin orfelinate, cu un diagnostic de HIV ce s-a dovedit greşit, e acum masterand la Universitatea din Bucureşti, face voluntariat la Ambulanță şi a mers să ajute în Nepal.
Ionuţ nu vorbeşte mult. Abia reuşeşti să-l faci să spună ceva despre primii ani ai vieţii sale. Băiatul înalt, cu privire limpede şi directă, a văzut multe rele în viaţa lui. A trecut prin locuri urâte, pline de nesiguranţă şi răutate.
Mama lui l-a părăsit într-un pătuţ din Maternitatea Bicaz, a fost botezat acolo de o doctoriţă cu suflet mare şi drumul vieţii lui a pornit de la un Leagăn al statului şi a trecut prin mai multe la orfelinate.
La 18 ani, când şi-a căutat mama, femeia l-a respins categoric. Ani de zile, Ionuţ a fost împărţit ca o marfă între case de copii, şcoli şi spitale ca de la Ana şi Caiafa. A fugit şi s-a întors, a mâncat bătaie, a învăţat, a scris, a lăcrimat, a iubit, a fost iubit la rândul lui şi şi-a adunat toată voinţa pentru a-şi croi viitorul.
Şi spune că, în aceşti ani, a descoperit că poate să creadă în bunătatea oamenilor, că oamenii merită salvaţi, că a întoarce binele făcut e, pe undeva, o plată pentru reuşitele tale şi că fără ajutorul unora dintre cei ce l-au înconjurat, poate că existenţa lui ar fi sfârşit într-o fundătură.
„Să spun despre mine? Nu prea am ce. Povestea mea e, aparent, ca a oricărui băiat de vârsta mea crescut de stat. Dar e în fiecare zi alta. E ca şi cum durerea ţi-ar schimba mereu înţelesul vieţii. Am fost un copil bolnăvicios, contactasem un stafilococ după naştere, iar până pe la opt ani tot făceam injecții cu Moldamin, un chin cumplit, și abia pe la zece ani am fost trimis la şcoală.
Atunci, la analize, mi-au spus că am virusul HIV, că n-o să mai scap de el niciodată şi vreo şapte ani am trăit, alături de alţi copii bolnavi, aşteptând să mor, însă ajutându-i pe cei mai mici cum puteam. Fugeam din cămin, mergeam prin piață, la muncă, la cărat mărfuri, făceam ce puteam, strângeam un ban și le cumpăram câte ceva dulce.
Prin 2006, la centru a venit o directoare nouă care a cerut o nouă serie de teste şi aşa am aflat că rezultatul inițial era greșit, că eram de fapt, sănătos”, spune Ionuţ şi ţâţâie îngândurat din buze în semn de „ce să-i faci, asta-i viaţa“.
Lipsit de dragostea părinţilor, dar îndrumat bine, băiatul a absolvit Liceul „Dimitrie Leonida“ din Piatra Neamț şi, pentru că în anii lungi în trăiţi sub spectrul unei boli mortale, călătorea deseori, în singurul fel posibil – în imaginaţie -, a ales geografia şi a reuşit să intre la facultatea de profil a Universităţii din Bucureşti, la buget, a absolvit şi apoi la un program de master.
Spune însă că doar mersul la cursuri nu i-a fost de ajuns ca semn a reuşitei şi că, încă din primul an de facultate, a decis să devină voluntar la Ambulanţă. S-a înscris pe o listă, a telefonat, a bătut oamenii la cap şi, după un examen dificil, a fost acceptat. A urmat cursuri de pregătire jumătate de an, a urmat un alt examen, iar de atunci şi până acum face gărzi voluntar alături de echipajele medicale de la Ambulanţa Bucureşti, în paralel cu facultatea.
- Published in National
Cum au ajuns românii pe locul doi în lume la emigraţie. Motive şi consecinţe
Cum au ajuns românii pe locul doi în lume la emigraţie
Exodul românilor din ţară atinge cote alarmante. Cel mai recent raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) arată că ţara noastră este a doua într-un top mondial al migraţiei, după Siria, ţară lovită de un război civil. Specialiştii spun că în câţiva ani, România ar putea rămână fără forţă de muncă
Avem peste 3,4 milioane de români plecaţi la muncă în străinătate sau stabiliţi definitiv acolo cu tot cu familii, ceea ce plasează România pe poziţia a doua într-un top mondial al migraţiei. Cifrele vin de la Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) ai cărei reprezentanţi susţin că suntem întrecuţi doar de Siria, stat lovit de un război civil.
În procente, diaspora reprezintă 17% din populaţia totală a României. Concret, potrivit ultimului raport ONU referitor la migraţie, cu date din 2015, România înregistrează a doua cea mai mare creştere a diasporei unei ţări. Mai exact, ţara noastră a înregistrat o creştere a migraţiei de 7,3% pe an, în timp ce pe primul loc este Siria cu 13,1% , iar pe locul trei Polonia, cu 5,1%.
Experţii Naţiunilor Unite notează că România are cea mai accelerată creştere a numărului de migranţi într-un stat care nu s-a confruntat cu războiul. La rândul lor, românii consideră că sunt forţaţi să plece la muncă în străinătate pentru că şi-au pierdut locurile de muncă sau li s-au diminuat semnificativ veniturile, iar şanse reale pentru un trai decent ar mai avea doar în străinătate.
Cine pleacă în străinătate
Cei care emigrează sunt îndeosebi tinerii, fie că merg la studii sau la muncă, susţin specialiştii. O categorie aparte o constituie studenţii şi chiar elevii, recrutaţi de universităţile din Vest. „Ca profil, emigrantul român este un om tânăr, nu neapărat necalificat. Căpşunarii au fost un fenomen caracteristic primului deceniul de după 1989.
Acum, pleacă foarte mulţi oameni calificaţi, cu studii superioare, care nu se pot realiza în România. Pleacă şi foarte mulţi studenţi şi chiar elevi. Sigur că motivul principal este cel economic. E clar, oamenii pleacă pentru că pot câştiga mai bine. Dar mai sunt şi alte motive ale plecării masive. Perspectiva de a face performanţă în carieră, de a se împlini profesional. Aici, mulţi se simt plafonaţi”, a explicat, pentru „Adevărul”, sociologul Mircea Kivu.
Analistul politic Adi Zăbavă susţine că românii s-au adaptat uşor în ţările de adopţie, ceea ce a amplificat fenomenul migraţionist.
„Este evident că argumentul economic primează în decizia celor mai mulţi români de a pleca în străinătate. Suntem un popor care se adaptează uşor, iar similarităţile culturale cu ţările de adopţie, precum Italia, Spania sau Franţa, au contribuit şi ele la exodul masiv. Vorbim de similarităţi pe care alte popoare din estul Europei nu le au”, a explicat analistul.
Potrivit acestuia, pe lângă factorul economic, cel politic a avut rolul său în exodul românilor peste graniţă.
„Cu siguranţă, politicul a jucat un rol important, în sensul creării unor aşteptări mari. Nu vorbim neapărat de clasa politică în sine, ci de contextul politic. Monopolul aceloraşi politicieni cred că a fost şi este în continuare un factor de contribuţie în decizia de a emigra.
Clasa politică a fost monopolizată de anumite partide prezente pe scena politică de la începutulanilor ’90. Au fost doar nişte schimbări de cadre, dar fără noutăţi care să aducă o speranţă la nivel general. Corupţia şi birocraţia au contribuit şi ele la fenomenul migraţionist. Acest fenomen a creat un pod care a dus la această problemă majoră pentru România”, spune analistul.
De aceeaşi părere este şi sociologul Mircea Kivu, care consideră că politicul stă la baza tuturor deciziilor greşite.
„Politicul este responsabil de cam tot ce se întâmplă. Vorbim de decizii politice greşite care au dus la o anumită situaţie. Lipsa de investiţii, lipsa de finanţare în educaţie, cercetare şi alte domenii importante şi-au spus cuvântul. Din păcate, nu văd modificări care să schimbe lucrurile în bine. Chiar dacă unele salarii au mai crescut, ele sunt incomparabile cu veniturile din alte state”, a mai spus specialistul.
România rămâne fără forţă de muncă În ceea ce priveşte consecinţele pentru România, specialiştii spun că sunt dezastruoase.
„Jumătate din populaţia activă din România a plecat în străinătate. Asta ne face să nu mai avem nicio rază de speranţă. Au fost ani în care resursa financiară trimisă în ţară de românii care muncesc în străinătate a ajutat foarte mult economia ţării, dar acest lucru se va termina. Practic, aceşti oameni vor avea din ce în ce mai puţine conexiuni cu ţara. În aceste condiţii, România va rămâne fără forţă de muncă.
Acest lucru este foarte vizibil mai ales în judeţele din vestul ţării. Coroborat cu declinul demografic, migraţia populaţiei active va fi devastator pentru România. Practic, aceşti oameni, în loc să contribuie la PIB-ul României, contribuie la PIB-ul altor ţări. Oricine are o minimă cultură politică ştie că cea mai importantă resursă a unui stat este resursa umană”, afirmă Adi Zăbavă.
- Published in National
CSM Politehnica Iaşi tratează cu un nou atacant! A jucat la FCSB şi CFR Cluj şi este fost campion al României
CSM Politehnica Iaşi încearcă în continuare să-şi întărească lotul de jucători. Formaţia ieşeană caută de mai mult timp să transfere un atacant de careu, care să-l ajute pe Andrei Cristea, jucător ce dă randament mult mai bun din postura de vârf secund.
Grecul Pantelis Kapetanos, care a jucat la FCSB şi CFR Cluj, este liber de contract.
Principala ţintă a Iaşului la ora actuală este Pantelis Kapetanos. Grecul, care are 34 de ani, este liber de contract după ce a evoluat sezonul trecut la clubul elen Veria, care a retrogradat din prima ligă, unde a marcat de 6 ori în 24 de partide.
Kapetanos este cunoscut românilor din perioada în care a jucat la FCSB (2008-2011, 2013) şi CFR Cluj (2011-2013), interval în care a bifat 128 de partide şi 48 de goluri în Liga I.
După experienţa din România, atacantul înalt de 1,90 metri a mai jucat doi ani la Skoda Xanthi, unde l-a avut antrenor şi pe Răzvan Lucescu. Până la sosirea în campionatul nostru, Kapetanos mai fusese legitimat la alte trei echipe greceşti, Kozani, Iraklis şi AEK Atena.
De asemenea, el a mai facut parte din lotul Greciei la Cupa Mondiala din 2012. Tratativele cu Pantelis Kapetanos au fost recunoscute de oficialii CSM.
- Published in Sport
Ieșeanul care și-a petrecut întreaga sa viață jucând timpul pe degete
Ieșeanul Ion Cristea şi-a petrecut întreaga sa viaţa în spatele cadranelor de ceas, le-a creat, le-a reparat şi s-a îngrijit toată viaţa de ele.
Ion Cristea a încercat de mai multe ori să strângă în jurul său oameni tineri care să poată „fura” meserie de la el, însă spune resemnat că „noua generaţie are alte priorităţi”. De altfel, el este în prezent una dintre puţinele persoane atestate ca expert în mecanică fină şi orologie din zona Moldovei.
Sursa foto: Foto-ideea.blogspot.ro
Bărbatul a reparat majoritatea ceasurilor turn din Moldova, iar, pentru că este considerat expert în restaurarea obiectelor din metal, în trecut, a reabilitat statuia libertăţii din Ploieşti şi copertina de pe Palatul Cotroceni.
Ion Cristea a reparat ceasul Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iaşi, unul dintre cele mai vechi din Moldova, care datează din 1843, a repus în funcţiune ceasul turn al Bisericii Lipoveneşti, iar din 1984 păşeşte aproape zilnic în turnul Palatului Culturii, pentru a veghea asupra ceasului de acolo, unul dintre ceasurile mecanice din turnuri care a funcţionat aproape fără oprire din 1925, când a arătat pentru prima dată ora exactă.
„După multe demersuri făcute timp de 35 de ani, toate hârtiile pentru permiterea accesului la ceas au fost aprobate, cu excepţia avizului de la pompieri. Aceştia nu au aprobat vizitarea turnului cu ceas de teama că, odată ajunşi aici, sus, vizitatorii s-ar putea arunca pe fereastră. Această percepţie a blocat vreme de 35 de ani accesul turiştilor în turn. Nimeni n-a putut urni acest pietroi pus de pompieri. După reabilitarea Palatului, s-a reuşit aprobarea vizitării ceasului din turn”, a spus Ion Cristea.
„Dacă ceasul merge bine, nu te întreabă nimeni nimic. Dacă merge aiurea sau s-a stricat, toată lumea te întreabă ce ai făcut.”
„În 1970 s-a făcut o staţie de sonorizare pentru tot oraşul. Apoi, s-a adus o staţie de emisie – recepţie care bătea 200 de kilometri cu gândul ca bătăile ceasului să se audă până la Chişinău. Practic, să cânte Hora Unirii în inima Basarabiei. Dar a venit Brejnev şi a zis “Net”.
În 1993, primarul de atunci al Iaşiului, Constantin Simirad, a cerut ca difuzorul din faţa primăriei să fie oprit, ca să nu îl mai deranjeze zgomotul. Încet, sistemul a fost oprit în tot oraşul.
„Acum, mă bucur că am reuşit să punem din nou în funcţie staţia de sonorizare şi, astfel, la fiecare oră fixă, la Iași se aud acordurile Horei Unirii. Sper ca şi proiectul cu Chişinăul să fie reluat.”, a mai adăugat Ion Cristea.
Ceasornicul din turnul Palatului a contribuit în mod deosebit la faima clădirii. Acesta moştenea amintirea orologiului instalat în turnul porţii Curţii Domneşti la 1728 şi care a dat, multă vreme, ritmurile oraşului. Instalarea unui orologiu cu carillon a fost, în sine, o opţiune romantică, întrucât construirea acestui gen de mecanisme se afla în ultima fază de evoluţie istorică.
Aceasta era o idee retro, în acord cu spiritul clădirii. Ceasul a fost produs în Germania, la Hamburg, de firma J.F. Weule-Bocknem, şi instalat în Turnul Central al Palatului Culturii în 1925, de „casa” inginerului Horia Pascalovici din Bucureşti.
Mecanismul ceasului transmite mişcarea către acele celor trei cadrane, prin axuri şi grupuri de roţi dinţate conice. Acesta se încarcă automat, la fiecare 12 ore, cu ajutorul unui motor electric şi al unei greutăţi de 120 kg, ce se ridică la o înălţime de 8 m.
Cadranele sunt decorate cu mici vitralii, reprezentând cele douăsprezece zodii. La exterior, doi plăieşi în costume naţionale, zugrăviţi pe zidul turnului stau de strajă încadrând ceasornicul, după modelul oştenilor pictaţi la Castelul Peleş. Potrivit lui I.D. Berindei, arhitectul care proiectat şi construit Palatul în perioada 1906 – 1925, cei doi oşteni pictaţi în frescă sunt „plăieşii lui Dragoş Vodă”, descălecătorul Moldovei.
Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate, o replică modernă a mecanismelor similare din Evul Mediu occidental. Cele 8 clopote reproduc, la fiecare oră exactă, „Hora Unirii”, melodia lui Al. Flechtenmacher fiind înregistrată pe un tambur cu 69 ştifturi.
- Published in Cultură
Românii care vor să cumpere un sat întreg pentru a-l salva de la dispariţie. Ce poveste fascinantă ascunde locul părăsit, cu biserică şi drum de marmură
Povestea satului Alun, clădit la marginea carierei de marmură şi abandonat aproape în totalitate, a dat naştere unei iniţiative neobişnuite: mai mulţi tineri vor să cumpere casele părăsite, unele vechi de mai multe decenii, pentru a readuce la viaţă aşezarea din Ţinutul Pădurenilor.
Satul Alun din Ţinutul Pădurenilor mai are doi – trei locuitori, în funcţie de anotimpul în care este vizitat. Are însă peste 50 de case părăsite, o fostă şcoală şi un internat ruinate, o biserică din lemn veche de trei secole, dar închisă definitiv după 1990, o altă biserică de marmură şi un drum de marmură şi piatră, unic în România.
În Alun locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste 100 de familii. Ultima casă, cu numărul 104, a fost construită în anii 1960, în apropierea carierei de marmură. De atunci, din „satul înmărmurit“, cum îi spun localnicii din aşezările învecinate, au început oamenii să migreze.
Odată cu venirea iernii, satul aflat la capătul unui drum pavat în anii 1960 cu marmură devine un loc straniu, din care se retrag chiar şi cei câţiva bătrâni.
Locul pustiu, altădată prosper, ar putea fi readus la viaţă şi transformat într-una dintre atracţiile importante ale zonei, spun iniţiatorii unei campanii neobişnuite, promovată în spaţiul virtual. Cristian Jurca şi Denise Tama se numără printre iniţiatorii proiectului denumit „Cătunul” prin care îşi doresc să salveze satul Alun.
Apelul românilor care vor să salveze un sat
„Satul Alun, comuna Bunila, judeţul Hunedoara. Această aşezare unicat în România, cel mai îndepărtat cătun din Ţinutul Pădurenilor, cum urci spre Munţii Poiana Ruscă, este unicat datorită unui element cheie: marmura. Cariera de marmură abandonată după anii 1990 se află chiar la intrarea în sat, drumurile fiind pavate cu marmură, nu doar casele, bisericile şi mănăstirile de acolo.
Din 110 familii, au mai rămas două. Oamenii îşi aduc aminte cum rând pe rând copiii au plecat la oraş, bătrânii s-au dus, obiceiurile s-au stins cu ei, luând meşteşugurile în mormânt.
Casa Poporului este construită cu marmură din Satul Alun. Bucăţi din marmură erau cărate la Simeria, unde erau tăiate, iar de acolo erau transportate cu trenul până în capitală, pentru a ajuta la construcţia celei mai mari clădiri (ca suprafaţă) după Pentagon. În Satul Alun se află singura biserică din ţară construită în întregime din marmură, unicat în Europa.
De ce vă spun toate astea, poate vă întrebaţi, nu doar să vă arăt cât de frumoasă e ţara asta, nu doar să vă arăt cât de bogaţi suntem, de fapt câte oportunităţi avem, dar nu ne dăm interesul, preferăm s-o distrugem, este mai simplu, nu?
V-aduceţi aminte când am postat anunţul: caut nouă nebuni că şi mine să cumpărăm o casă de vacanţă. Ei bine, nişte oameni (unul dintre, Cristian Jurca) cu spirit civic şi <>, au luat-o în serios şi, în loc de casă, vor să <> un sat întreg, sat care mai are undeva la 30 de case, sat pe care vrem să-l aducem la viaţă, să-i redăm culoarea, să-l aducem la lumină şi o să fie cel mai vizitat loc din România. Garantez!
Ca membru fondator al acestui proiect, rog toate persoanele, care au posibilitatea, să se alăture nouă în acest drum pavat cu marmură. Avem nevoie de voi toţi. Orice sprijin este bine venit. Trebuie să ştiţi că proiectul este în desfăşurare, Primăria ne-a dat cale liberă, iar noi asta aşteptăm cel mai mult, restul vine de la sine. Pas cu pas.
Dragă Casă a Poporului, făcută din marmură din Satul Alun, ajută-ne să te-ajutăm. Sus cu viaţa!”, scrie Denise Tama, în prezentarea proiectului denumit Cătunul, pe Facebook.
Cristian Jurca a povestit că a vizitat satul Alun după ce a citit mai multe reportaje şi a fost impresionat de locul din Ţinutul Pădurenilor. A luat legătura cu autorităţile locale din zonă, care şi-au arătat sprijinul pentru iniţiativa tinerilor şi, spune el, treptat proiectul de revitalizare a satului Alun, îmbrăţişat de zeci de români, va prinde contur.
- Published in National