“Nu va mai suport cat de tampiti puteti fi. Va invit la mine la serviciu sa vedeti cu ochii vostri cum mor copiii” – Mesajul dur al unei asistente din Romania
Mesajul dur al unei asistente din Romania
La peste un an de la izbucnirea epidemiei de rujeola in Romania, 32 de copii si-au pierdut viata si alti 8.000 s-au imbolnavit. In acest context, parintii s-au impartit in doua tabere: cei care sustin vaccinarea si cei care sunt de parere ca vaccinul afecteaza dezvoltarea copilului.
Insa mesajul unei asistente medicale din Brasov a starnit un val de reactii pe retelele de socializare. Asistenta s-a aratat extrem de indignata de faptul ca unele mame se opun vaccinarii, pe care le-a invitat la ea la serviciu, sa vada “cum mor copiii, de complicatii ale bolilor ce puteau fi prevenite prin vaccinare”.
Iata mesajul complet al asistentei:
„NU VA MAI SUPORT CAT DE TAMPITI PUTETI FI!
Da! Vorbesc si scriu obscen si amenintator, pentru ca nu mai suport durerile cauzate de autism, intoxicatie cu mercur, scleroza multipla, tipete prelungi incontrolabile si alte simptome aparute dupa vaccinurile facute la circa, in Steagu, pe vremea lui Ceausescu, cu seringa ruginita si penita luata din spirt.
Dupa cum se vede din poza , am ramas handicapata in urma lor.
Stiti ceva?
Si asa suntem deja prea multi pe strada, si spitalele nu mai au locuri pt copii bolnav, refuzati vaccinarea baa, sa vedeti si voi cum este la izolator, plin de bube si cu febra. Sa va sperie doctorul ca nu mai sunt locuri in spital, ca nu mai au cearceaf, ca nu pot accepta si mama alaturi de copil, datorita supraaglomerarii… sau la Terapie Intensiva, care are in spate lift direct cu morga.
Va invit la mine la serviciu, sa vedeti cu ochii vostri cum mor copiii, de complicatii ale bolilor ce puteau fi prevenite prin vaccinare.
Sau poate vreti sa experimentati cum este sa adormi epuizata cu o mana pe fruntea fierbinte a copilasului, si cealalta pe termometru, asta dupa ce l-ai uns bine pe pielica cu lotiune mentolata, in timp ce bebe plange…
Doar criminal poti fi, sa refuzi ceva ce poate feri copilul tau de suferinta.
Deci: Cititi ce debiteaza satanele pe facebook, si urmati-le sfatul. Ei scriu de acasa, din fata calculatorului, iar voi stati ca milogii pe la poarta spitalelor de boli infectioase, asteptand doctorul, la relatii, si facand scandal cu tot neamu’ ca nu va lasa sa intrati fara halat steril si papuci din punga…
Si mai si bociti…
De ce bociti ma pe la portile spitalelor?
Bucurati-va bai , de ceea ce ati citit pe net si nu ati facut pentru copilul vostru.
Aiii… eu v-as aresta pentru crima !
Ati ajuns toti doctori, pentru ca medicina se face citind de pe net tampenii si cumparand agenda medicala. Sau leganand caruciorul in fata blocului si barfind cu alta mamicuta ce-a mai scris Olivia Steer (…) Medicamentele intravenoase, perfuziile, branulele, radiografiile, pe care le baga doctorii cu saptamanile sa le salveze viata acestor copii, nevaccinati, care vin grav bolnavi la spital, si unii mai si mor sa stiti ca sunt doar din plante bio (y). Nu contin chimicale.
Cartofii prajiti, congelati de cinspe ani, chifla din burete cu susan, inghetata ,, naturala “ cu arome, sunculita de plastic ,,din piept de curcan “plastificat… si toate idioteniile pe care le cumparati VOI copiilor, NU CONTIN MERCUR, NICI CHIMICALE… Doar vaccinul.
PS: Nu cumva sa distribuiti, este pura fictiune, am visat azi-noapte ceea ce cititi. Numai minciuni. Altul nu trebuie sa citeasca, poate se trezeste si duce copilul la vaccinare.
Daaa! O data vi se cere si voua parerea, si era pacat sa nu va dati voi in stamba cu ceva deosebit, sa aratati VOI ce parinti responsabili sunteti… Deja este o moda printre mamici, o virtute sa nu-ti vaccinezi copiii…
Ignorante, tampite, si cazute din lumea a treia, si anii 1700 direct in 2017.
O lume plina de mame, care butoneaza la telefon in loc sa stearga la nas copilul cu ceva curat.
Lumea a treia.. mai idioti ca-n India .
Acolo ii vaccineaza misionarii pe copii… pe furis. Stiti de ce, nu ?
Pentru ca 90 la suta din parintii din India sunt analfabeti, se inchina la vaci in loc sa le mulga si saruta televizorul, crezand ca persoana dinauntru este reala.
Refuza medicamentele, dar beau apa ,, sfanta “” din Gange, fluviul sacru, infect, unde isi arunca si mortii si spera sa-si vindece copiii de diaree cu sange dandu-le apa sfanta din fluviu. Asta este nivelul lor de cultura si cunoastere – zero. Nooo! Parintii nostri sunt mult mai doxati, isi cresc copiii mizand pe ,,imunitate naturala“…
Ce ,,imunitate naturala” bai? Cea din mere lacuite, lamai crescute la neon, portocale mutante fara samburi, rosii fara gust, pui umflat cu pompa, napolitane, pufuleti, ,, supa la plic“ si lapte din cutia din carton poleit cu aluminiu?
Imunitatea aceea din hipermarketul unde va plimbati copiii, si ii lasati de izbeliste sa umble cu manutele pe jos, si pe marfa, in loc sa ii duceti intr-un parc?
Sau poate imunitatea dobandita dupa ce au tras un pui de somn in caruciorul de cumparaturi janghinos, ( incaltati cu aceleasi incaltari cu care s-au jucat cu cainii in fata blocului )… peste mancarea ce o veti cumpara.
Sau imunitatea de pe jucariile de la mall, pe care au pus mana mii de copii, in schimbul a 5 lei.
Sau de pe tricourile de la second…
Ce gluma buna…
Pacat ca este vorba de o gluma sadica.
NU VACCINATI COPIII!
Doar asa mai avem o sansa sa vedem cum arata bolile de acum sute de ani ,care omorau familii intregi , si care disparusera de mult datorita vaccinarii…
Ne-am intristat prea mult de lipsa variolei, e timpul sa facem din nou cunostinta cu ea.Si cu toate molimele secolelor trecute .
Studentii la medicina trebuie si ei saracii sa vada cum arata la autopsie rujeola, oreionul, tetanosul, meningita, turbarea, TBC-ul, hepatita B… nu-i asa?
Cum sa invete practic? Pe copiii vostri! Lasa ca ne trateaza Statu’ ca e bogat rau….
Apropo, ce mai zice Olivia de copiii astia care mor de rujeola , meningita rujeolica , urliana (oreion), si alte boli ce au vaccin? Inca nu s-a dus nimeni peste ea sa o cafteasca? Pai cum sa se duca… e ocupata lumea cu medicina pe net, si cu ora de vizita de la Spitalul de Boli Infectioase.
Dar cine refuza vaccinul ??
Ia sa citim din fisa UPU al unui copil, tavalit bine prin praful de pe ulita satului, pe unde se plimba cainii bagabonti, vacile si caprele… plin de julituri si vanatai.. Un parinte ca si voi, care nu stie nici macar sa scrie, si are in cap doar vaginul… in rest jale.. Taticutul lui, care nu stie ca tetanosul este o boala mortala 100 , / ‘ , si nu are tratament !
Motivatia refuzului lui a fost ca ,,am citit pe net ca vaginele astea nu e bune la copii”
Un criminal.
Ce ziceti? Va astept la o vizita? Nu doriti sa ma cunoasteti personal? De ce nu? Am 14 vaccinuri in mine, si inca traiesc !”
- Published in Sănătate
Comuna din Iaşi care şi-a scos asistaţii sociali la muncă. Oamenii au fost puşi la amenajat trotuare şi rigole
Comuna din Iaşi care şi-a scos asistaţii sociali la muncă
Edilii din localitatea Româneşti, judeţul Iaşi, au reuşit să mobilizeze peste 30 de persoane care primesc sprijin financiar de la stat.
Un trotuar de aproape 200 de metri este construit în această perioadă în comuna ieşeană Româneşti cu ajutorul asistaţilor social. Şefii primăriei susţin că nu sunt primele investiţii pe care le realizează cu ajutorul celor 34 de persoane apte de muncă.
„Continuăm proiectul nostru de infrastructură edilitară locală prin forţe proprii, în regie proprie, cu oamenii noştri. Încercăm în felul acesta să folosim cât mai bine resursa umană pe care o avem, inclusiv persoanele care primesc ajutor social, deoarece resursele financiare sunt destul de limitate“, a transmis primarul Ioan Stegariu.
Cel care luni era pe şantierul din comuna Româneşti, viceprimarul Cristinel Zaharia, a explicat cum a reuşit să mobilizeze asistaţii social:
„La început cu vorba bună, însă la unii care nu veneau la muncă le mai tăiam din ajutor câte o lună, iar apoi veneau ei la primărie să ceară. Avem 34-35 de persoane care trebuie să presteze muncă, în afară de ăştia mai sunt şi cu scutiri medicale. Primesc 92-94 de lei lunar pentru orele pe care le muncesc“.
Oamenii sunt chemaţi câte 3-4 pe zi şi participă la toate lucrările care trebuie realizate pe tot parcursul anului.
„Au făcut de toate. Avem două pâraie, au curăţat albiile, au săpat şanţuri, au strâns gunoaiele. Avem şi unii care au făcut ore în plus, dar le-am zis că oricum vine iarna şi nu mai sunt multe activităţi, poate doar când este zăpadă mare“, a mai explicat viceprimarul Zaharia.
În această perioadă lucrează cu asistaţii social la un trotuar şi rigolele aferente.
„Cred că aşa am economist 10.000 de lei cu manopera. Am dat bani de la primărie pentru materiale, cam tot atât, dar dacă trebuia să plătim şi mâna de lucru ne ajungea destul de mult. Sperăm ca luna asta să terminăm lucrarea“, a afirmat viceprimarul din comuna Româneşti.
- Published in Local
20 de curiozitati amuzante despre animale
Cu toții avem curiozitati, unele mai normale altele mai anormale, de aceea acest articol va fi o curiozitate pentru toți. Vă invităm să vă amuzați și să aflați modul câtorva animale de a viețui
- Este imposibil din punct de vedere fizic ca porcii să vadă cerul.
- Veverițele uită unde își ascund cam jumătate din cantitatea de alune adunate.
- Homarii au sânge albastru.
- Girafele se pot scărpina în urechi folosindu-și limba.
- Chiar și o picătură de alcool turnată pe un scorpion îi poate aduce moartea.
- Leul doarme 20 de ore pe zi.
- Albinele nu dorm niciodată.
- În timp ce un câine fericit dă din coadă curbând-o spre dreapta, un câine trist dă din coada curbând-o spre stânga.
- Majoritatea elefanților cântăresc mai puțin decât limba unei balene albastre.
- Broaștele țestoase pot respira prin… posterior.
- Rechinii au organele reproducătoare în piept.
- Crocodilul nou-născut e de trei ori mai mare decât oul, din care abia a ieșit.
- Creierul unui elefant cântărește 6 kilograme.
- Cea mai bătrână cioară din lume a trăit 118 ani.
- Laptele hipopotamului este roz.
- O pisică domestică poate alerga până la viteza de aproape 60 de kilometri pe oră.
- Gândacii de bucătărie pot trăi până la 9 zile după ce le este tăiat capul.
- Sunetul tigrului poate fi auzit de la o distanță de 3 kilometri.
- Cea mai mare rată de homosexualitate între animalele mamifere se întâlnește la lilieci, aceasta depășind chiar rata homosexualității la oameni.
- Singurul loc de pe corpul unei vaci în care există glande sudoripare este nasul acesteia.
Sursă: www.zugo.md
- Published in Altele
Misterul Mumiei din pădurea Dobrovaț. Partea I
Misterul Mumiei din pădurea Dobrovaț
Povestea noastră incepe pe la sfârşitul secolului al XIV-lea, când cneazul Duma Negru, socrul lui Alexandru cel Bun, pune a se construi o cetate de apărare în interiorul pădurii Bârnova.
In timpul construcției, cațiva slujitori ce cautau prin padure lemne pentru ridicarea zidurilor și a chiliilor, găsesc într-o poieniță cateva blocuri de pietre cu forme geometrice și inscrisuri ciudate, așezate ca un portal spre interiorul pământului.
Cneazul Negru, formează o echipă din cercetare și împreună cu câțiva preoți reușește să îndepărteze câteva lespezi de piatră și să pătrundă în interiorul acelei peșteri. Conform unor documente descoperite de curând în Arhivele De Stat Iași, se poate citi cum că în a doua zi de cercetări a fost găsită o încăpere foarte mare, unde pe o masă de piatră era așezat un sarcofag frumos ornat în pietre prețioase și cu picturi desenate forțe ciudat.
Preoții de la acea vreme care erau și sfătuitori marelui boier îl îndeamnă pe acesta să lase rămășițele acelei fințe găsite în interiorul sercofagului și să aducă de la muntele Athos câțiva călugări care să vadă exact despre ce este vorba.
Conform documentelor în anul 1392 își fac apariția câțiva călugări greci care ridică imediat un schit în acel loc și astfel îngrădesc locul intrării în acea peșteră, însuși denumirea locului este ,,Poiană cu Schit”. Hramul, atribuit inițial schitului, a fost Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, 24 iunie, de Sânziene.
Se spune că acea ,,Creatură cu față umană” din interiorul peșterii ar fi fost de mărimi gigantice și că mâinile depășeau lungimea picioarelor de 2 ori, iar încăperea unde era așezat sarcofagul avea un miros aparte ce nu semăna cu nici un alt fel de miros cunoscut oamenilor. Cronicii acelor vremuri spun că acele mirosuri emanate de mumie era benefic organismelor vii și că plantele se dezvoltau mult mai repede, fără a avea nevoie de apă sau lumină.
Un timp devine loc de pelerinaj pentru dregători și conducători ai întregi lumii care ar fi vizitat această peșteră pentru tratarea diferitelor afecțiuni de care sufereau. Totul se făcea în mare taină și condiția principală era că nimeni niciodată să nu pomenescă de aceste pelerinaje, nici verbal și nici în scris.
Secretul acelui schit a fost foarte bine păstrat și în niciun document oficial nu a fost descris, la câteva sute de metri Duma Negru își ridică cetatea și convetuiește destulă vreme alături de familia sa. Având în vedere vremurile tulburi cu care se confruntă orașul în acele vremuri, cetatea este atacată și jefuită în repetate rânduri de turci, tătari, polonezi sau cazaci.
A fost refăcuta pe vechile temelii în anul 1747, iar până în 1864, când în urmă reformei averilor mănăstirești ale lui Alexandru Ioan Cuza, a fost părăsită de călugării greci. Schitul a fost distrus în întregime de o bombă în timpul celui de-al doilea război mondial, de atunci rămanand doar ruină.
Revenind la povestea noastră putem spune că vechimea acelei peșteri ar fi una foarte mare, cercetările efectuate recent arată că o parte din ceramica găsită în acele locuri este datată din secolul al XII-lea ( 1100-1190 ), totuși la câțiva zeci metri distanță au fost găsite obiecte ceramice și plastică antropomorfă cucuteniană din secolul al VIII-lea ( anii 700-790 ), deci mult mai veche decât se știa din documentațile acelor vremuri.
Sfarsitul primei parti
Autor : Tugui Florin
Nota autorului: Aceasta este o Legendă și trebuie tratată ca atare.
- Published in Legende
„Până azi eram fan Brașov, Sibiu, Cluj. Să îmi fie cu iertare, dar Iașul este peste ele…”
„Până azi eram fan Brașov, Sibiu, Cluj. Să îmi fie cu iertare, dar Iașul este peste ele…”
O constănțeancă are numai cuvinte de laudă pentru Iași, despre care spune că arată mai bine ca Brașov, Sibiu sau Cluj.
Pe Facebook, Netty Dumitrache a adăugat fotografii cu mesajul:
„ Până azi eram fan Brașov, Sibiu, Cluj. Să îmi fie cu iertare, dar Iașiul este peste ele. Orașe precum București ori – ferească sfântu – Constanța noastră, nici nu ai cu ce să le compari. Este atat de curat, străzi spălate, spații verzi tunse și chiar verzi, trotuare largi, doar pt pietoni, că am impresia … de Viena. Până și oamenii par mai frumoși ”
Pana azi eram fan Brasov, Sibiu, Cluj. Sa imi fie cu iertare, dar Iasi este peste ele. Orase precum Bucuresti ori-…
Posted by Netty Dumitrache on 12 Septembrie 2017
- Published in Local
Iaşul sau Iaşiul? – o dispută lingvistică istorică între nordul şi sudul ţării, tranşată de specialişti după principiul „uzul face norma“
Iaşul sau Iaşiul? – o dispută lingvistică istorică între nordul şi sudul ţării, tranşată de specialişti după principiul „uzul face norma“
Cum se pronunţă articulat corect numele oraşului Iaşi s-a transformat de-a lungul timpului într-un „război“, purtat la nivel popular şi chiar academic, între moldoveni şi dâmboviţeni. Lingviştii consultaţi de „Adevărul“ au încercat să tranşeze disputa.
Atât normele academice în vigoare, cât şi scrierea folosită în sudul ţării favorizează, pentru articularea hotărâtă la cazul nominativ, varianta „Iaşiul”.
„Unele substantive proprii pluralia tantum manifestă tendinţa de refacere a unei forme de singular (marcate de articolul definit), adecvate specificului individualizator al numelor proprii: Bucureştiul/Bucureştii, Iaşiul/Iaşii, Paştele/Paştii etc. […]”, este menţionat în Gramatica Academiei, 2005, vol. I, p. 123.
Cu toate acestea, majoritatea moldovenilor consideră o blasfemie folosirea altei variante de articulare, în afară de „Iaşul”. Cei mai importanţi lingvişti din Capitala Moldovei concordă în argumentaţii potrivit cărora „revolta” populară locală este justificată.
Pentru a explica de ce privilegiază varianta „Iaşul”, lingvistul Stelian Dumistrăcel, profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi şi şef al Departamentului de Dialectologie din cadrul Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, filiala Iaşi, citează un principiu enunţat de marele lingvist român Eugen Coşeriu:
„În lingvistică, vorbitorul este măsura tuturor lucrurilor. Lingvistul nu trebuie să uite niciodată că limbajul funcţionează prin şi pentru vorbitori, nu prin şi pentru lingvişti”.
„Din cauză că localnicii (ca toţi moldovenii) nu pronunţă «înmuiată» (nici) consoana ş, forma curentă în vorbire este Iaş (deşi se scrie Iaşi). Pornind de la pronunţie, în scriere, forma articulată a devenit Iaşul, ca în numele revistei «Iaşul literar».
Cînd, recent, pe afişe diverse apare Iaşiul (… ospitalier, să zicem), lumea culturală din capitala Moldovei protestează ca la o anomalie!“, scrie profesorul Stelian Dumistrăcel într-un articol publicat în nr. 178, ianuarie 2014, al revistei „Timpul”.
Cercetătorul ieşean constată, cu umor fin, că niciun moldovean autentic nu s-ar încumeta să scrie sau să pronunţe „Iaşiului”. Aceasta deoarece i s-ar părea că seamănă cu dâmboviţenii care pronunţă şiah în loc de şah.
„Iată şi alte enunţuri cu aceeaşi formă: «Sărbătorile Iaşului 2013»; printre manifestări, «Noaptea albă a Iaşului»; s-a publicat şi «Harta Sărbătorilor Iaşului», după cum a existat şi «Spotul oficial al Sărbătorilor Iaşului».
Dar, în textul ştirilor despre oraşul nostru publicate în ziare din Bucureşti, vom întîlni curent forma de genitiv Iaşiului, ca şi cum ni s-ar corecta o anumită greşeală (de tipul copil, nu copchil)”, adaugă Stelian Dumistrăcel în articolul din revista „Timpul”.
Este „corectă” forma Iaşul sau Iaşii?
Cea de-a doua formă este cea originară, reprezentînd echivalarea în limba română a formei gramaticale ce apare în documentul primei atestări a numelui, redactat în slavonă, datînd din 1408. De altfel, aşa se scria pînă în secolul al XIX-lea.
„Cităm cîteva titluri de notorietate, ale lui Alecsandri, „Iaşii în 1844, o fiziologie”, şi Iaşii în carnaval (1845), o comedie, sau „Magaziile (magazinele) Iaşilor” , o prezentare de factură publicitară a lui C. Negruzzi (1846).
„Astăzi, istoricii şi oamenii de cultură inspiraţi de aceştia susţin folosirea exclusivă a formei Iaşi, pe care mai ales primii o promovează şi în titluri de opere”, mai scrie Stelian Dumistrăcel în „Timpul”.
Cu toate acestea se pot constata şi uşoare forme de incoerenţă discursivă apărute în scrierile unor oameni de cultură ieşeni.
„Tradiţia culturală este păstrată şi de titlul albumului semnat de Valentin Ciucă, „Iaşii, între medieval şi modern” (2008), dar, culmea ironiei, apariţia editorială a fost anunţată şi comentată în ziare sub enunţul „Manual de iubit Iaşul”! Diferite oscilaţii sînt prezente şi în titlurile cărţilor unui monograf sui-generis al oraşului, Ion Mitican:
„Cu Mihai Eminescu şi Ion Creangă prin Tîrgul Ieşilor” (1990), „Cu Iaşii mînă-n mînă” (1997, în colaborare cu C. Ostap), dar „Iaşul între adevăr şi legendă” (2000, cu acelaşi colaborator), după cum emisiunea unui post de televiziune avîndu-l ca invitat pe I. Mitican era titrată „Iaşul lui Mitican”.
„Aşadar, astăzi, Iaşii, ca nume al oraşului, pare să reprezinte o formă uşor arhaică, respectiv o selecţie şi o preferinţă de coloratură elitistă”, comentează Stelian Dumistrăcel.
- Published in Local
Comuna din judeţul Iași unde nimeni nu primește ajutor social și nu există șomeri
25 de milioane de euro a plătit statul român, în ultimii 4 ani şi jumătate, ca ajutoare sociale, în judeţul Iaşi. Din 2013, numărul beneficiarilor a crescut cu un sfert.
De la 7.000 de asistaţi, s-a ajuns acum la aproape 9.000. Sunt comune în care numărul lor reprezintă chiar şi o treime din populaţie.
Comuna Lungani, judeţul Iaşi
Din şase mii de locuitori, două mii trăiesc din ajutoarele sociale, pentru care statul achită lunar 200.000 de lei.
„Şase copii. Şi trăim din alocaţia copiilor, cu ajutor social. Am cam în jur de 15 milioane (1.500 de lei) cu tot cu alocaţie, cu tot cu ajutor”, spune o femeie.
„Nu am studii, nu am şcoală, nu se găsesc servicii. De vreo 20 de ani sunt casnică datorită copiilor”, afirmă o femeie.
„Sunt care nu vor să muncească. Mai mult le convine să stea acasă, decât să muncească”, spune Gheorghe Pricopie, primarul comunei Lungani, judeţul Iaşi.
La polul opus este comuna Leţcani
Din cei 8.000 de locuitori, niciunul nu primeşte ajutor social şi nu există şomeri. Peste 100 de firme şi-au dezvoltat aici afaceri, iar localnicii au avut prioritate la angajare.
„Din 2005 ne-am mutat producţia, din Iaşi, aveam o hală închiriată, aici am găsit un spaţiu adecvat pentru noi. Localnici am angajat şi numai din Leţcani şi din împrejurimi”, spune Ciprian Galnic, proprietar firmă .
„Am lucrat în Italia şi m-am întors aici auzind că este posibilitatea de a munci. M-am angajat şi e din ce în ce mai bine”, afirmă o femeie.
Iar de câştigat are toată lumea
„Bugetul local s-a dublat prin acele impozite care sunt pe impozitele angajaţilor. Taxa IVG la Leţcani la momentul de faţă a ajuns la un milion de euro”, declară Stelian Turcu – primarul comunei Leţcani.
Planurile pentru dezvoltarea comunei nu se opresc, însă, aici. În următorii doi ani, se va construi un parc industrial, ceea ce înseamnă 5.000 de locuri de muncă.
- Published in Local
IMAGINI ŞOCANTE. Un copil a UCIS şi SPÂNZURAT două pisici: Acest psihopat este în libertate! Share masiv! – FOTO
Gestul unui adolescent a stârnit o revoltă pe internet! Tânărul a ucis şi spânzurat două pisici, după care le-a fotografiat şi a postat imaginile într-un grup al iubitorilor de pisici.
„Ciusca Costi, localitatea Cujmir judetul Mehedinti, acest copil este un psihopat in libertate, daca astazi omoară un suflet nevinovat, pe viitor poate sa devina un criminal cu sânge rece! Politia sa se autosesizeze! Share masiv va rog!”, a scris Maria pe Facebook.
Dacă va fi identificat şi găsit vinovat, tânărul riscă până la şapte ani de închisoare pentru cruzime faţă de animale.
Update
Adolescentului i s-a intocmit dosar penal si a primit amenda maxima prevăzută de lege! Pentru el orice sancțiune este mica!
Costi Grigorie zis Ciusca, satul Aurora, localitatea Cujmir judetul Mehedinti, acest copil este un psihopat in libertate, daca astazi omoară un suflet nevinovat, pe viitor poate sa devina un criminal cu sânge rece! Politia sa se autosesizeze! Share masiv va rog!
https://www.facebook.com/zina.butiuc/posts/1390988231019527
- Published in National
Când i-am plâns lui tata pe umăr și i-am spus că mama nu mi a zis niciodată că mă iubește, tata mi-a răspuns: „Nici mie nu mi-a zis…“
Mama e oncopediatru și profesor universitar, și toată copilăria mea a citit și a scris cărți de medicină, și-a dat doctoratul, a făcut gărzi, a predat, a mers la congrese, i-a tratat pe copiii bolnavi de SIDA, leucemie, cancer, hemofilie, pe care nimeni nu voia să-i trateze, s-a luptat cu un sistem medical defect, cu nepăsarea colegilor ei din spital, cu lipsa medicamentelor și cu moartea.
Eu și mama n-am fost niciodată prietene, n-am fost niciodată la cumpărături de haine împreună, n-am vorbit niciodată despre băieți, n-am avut niciodată secretele noastre și nu ne-am spus niciodată una alteia că ne iubim. Am puține amintiri tandre cu mama și le țin ascunse bine, pentru că intimitatea acestor scene mă rănește și îmi aduce aminte că au fost prea puține.
Mama îmi împletește părul după baie, deși sînt adolescentă și între noi mocnește o puternică ostilitate. Mama rîde și cînd rîde e frumoasă, îi dispar venele umflate de pe frunte, face gropițe în obraji și, pentru scurt timp, apartamentul întunecat din Craiova se luminează. Mama curăță o gutuie și o mîncăm în pat, sub plapumă. E singura dată cînd îmi amintesc să fi dormit împreună cu mama, într-o după-amiază de toamnă cînd eu aveam șase sau șapte ani.
Mama a lipsit din copilăria mea. A lipsit fizic, pentru că era închisă la ea în cameră și citea sau scria cărți și articole, era de gardă, era plecată la congrese sau venea tîrziu de la serviciu, mai ales cînd vreunul dintre copiii ei era în stare gravă.
Mama se întorcea din gărzi nervoasă, eram mică și nu înțelegeam ce înseamnă moartea, așa că nu mi-a păsat cînd a strigat la mine – nu mai știu ce prostie făcusem – că i-au murit trei copii în gardă și că numai de tîmpeniile mele nu-i arde acum. Mai tîrziu – eram deja adolescentă – mi-a povestit despre un băiat de șase ani care i a spus că știe c-o să moară și care avea la capul patului cîteva lumînări, pe care le aranjase frumos.
Detaliile acestea mi se par sfîșietoare acum, dar cînd eram mică, fiică de doi medici, nu le înțelegeam. Nu înțelegeam nici ce aveam să aflu abia mult mai tîrziu: că mama e un doctor bun, că și-a dedicat viața unor copii care vin la ea din toate satele din Oltenia cu diagnostice îngrozitoare, că e cumplit să înfrunți nedreptatea, lipsa citostaticelor și disperarea părinților.
Nu înțelegeam de ce mama a sacrificat timpul pe care trebuia să l petreacă cu mine, copilul ei, și l-a oferit altor copii, care au fost mai mult copiii ei decît am fost eu.
Tata a fost cel care s-a ocupat și de mine, și de sora mea, care e cu zece ani mai mare. El ne gătea, făcea curat, spăla vasele, ne dădea bani, ne bătea cu cureaua, vorbea cu noi despre băieți, ne citea jurnalele pe ascuns și mă prindea sărutîndu-mă în fața blocului.
A făcut ce-a putut, n-a știut să fie mai bun, asta ne-a zis o mereu, s-ar fi descurcat mai bine dacă avea băieți, dar pentru două fete n-a fost deloc pregătit.
Eu m-am răzvrătit la 12 ani, am chiulit, m-am certat cu profesorii, am refuzat orice formă de autoritate, am fost exmatriculată, am fugit de-acasă, am fumat, am băut, cred că m-aș fi și drogat dacă se găseau droguri pe-atunci în Craiova.
Cu cît luam mai multă bătaie, cu atît mai furioasă și mai autodistructivă deveneam și cu atît mai multă bătaie luam și cu atît mai tare îmi transformam părinții în dușmani, pînă cînd am crescut, am plecat la facultate la București și între noi a rămas o prăpastie pe care n-am știut niciodată cu ce altceva s-o umplem în afară de reproșuri.
Mama n-a fost niciodată mulțumită de mine, de notele mele proaste, de muzica pe care o ascultam, de prietenii mei, de felul meu de-a fi. Nici acum, cînd sînt ditamai adultul, nu e mulțumită de mine: trăiesc în concubinaj, m-am mutat într-o autorulotă, nu am nici o intenție să fac copii, sînt jurnalist și iubitul meu e fotograf (ăsta e hobby, nu meserie, zice mama).
Nu m-a alintat niciodată – poate atunci cînd eram mică, dar nu-mi amintesc –, nu m a îmbrățișat niciodată, nu mi-a spus niciodată că sînt cea mai cea. Eram la facultate atunci cînd le-am reproșat că nu mi-au spus niciodată că mă iubesc și de atunci tata a început să scrie la sfîrșitul SMS-urilor „Te iubim! Părinții“.
Am fost o adolescentă – și sînt un adult – cu mari probleme emoționale. Durerea s-a estompat de cînd am început s-o apreciez pe mama profesional, de cînd am văzut-o la spital, printre copiii ei, de cînd i am cunoscut foștii ei pacienți, acum tineri de 20 de ani, care vin uneori s-o viziteze și să-i mulțumească. A meritat sacrificiul, mă gîndesc.
Acum, mama are 71 de ani și nu vrea să iasă la pensie, deși eu, tata și sora mea insistăm, mai ales de cînd a avut un cancer de tiroidă și ne a fost teamă c-o s-o pierdem. Mama nu vrea să se pensioneze pentru că e singura oncopediatră din județ și îi e teamă că dacă pleacă n-o să se mai ocupe nimeni de copiii din Craiova și din împrejurimi, ai căror părinți n-au bani să-i ducă la Timișoara sau la București.
M-am tot gîndit la mama în ultimii ani, am încercat s-o cunosc și s-o înțeleg mai bine. Mama s-a născut într-o familie cu zece copii dintr-un sat din Argeș. Bunicul meu a fost preot și mama a mers la liceu la Cluj și la facultate la București – la Pitești n-a intrat la liceu pentru că nu era „de origine sănătoasă“, așa că a plecat din județ, să i se piardă urma.
A trăit în cămine, cu bani puțini, departe de părinții ei și de casă de cînd avea 14 ani. A învățat cu îndîrjire, iar școala și Facultatea de Medicină au fost cele mai importante lucruri pentru ea. Avea note excepționale și ar fi putut rămîne în București, la Institutul Fundeni, dar s-a măritat și l-a urmat pe tata, care prinsese un post într-un sat din Dolj.
Mama s-a născut în 1946 și s-a măritat în 1970. Era o vreme în care femeile trebuiau să se mărite și să facă copii, acesta era rostul lor, iar mama a făcut lucrurile pe care trebuia să le facă o femeie. Nici nu i-ar fi trecut prin cap că ar putea să se ocupe doar de medicină, să trăiască în concubinaj sau să aleagă să nu aibă copii.
Lucrurile acestea trebuiau făcute, bunicul meu, preot, ar fi fost nemulțumit altfel, colegii, oamenii ar fi judecat-o. Așa că mama s a măritat și a făcut două fete, dar întotdeauna medicina a fost mai importantă decît familia ei. Cînd i-am plîns lui tata pe umăr și i-am spus că mama nu mi a zis niciodată că mă iubește, tata mi-a răspuns: „Nici mie nu mi-a zis niciodată că mă iubește“.
- Published in National
Astăzi între orele 10:00-11:00 sirenele vor suna din nou în toată țara
Astăzi între orele 10:00-11:00 sirenele vor suna din nou în toată țara
Miercuri IGSU anunță că va desfășura lunar exerciții pentru testarea și verificarea sistemului de înștiințare, avertizare și alarmare în situații de protecție civilă.
”La nivel național au loc exerciții destinate verificării funcționării mijloacelor de alarmare a populației, în scopul centralizării permanente a datelor privind starea de operativitate a echipamentelor de înștiințare, avertizare și alarmare, precum și pentru pregătirea continuă a autorităților administrației publice locale.
Astfel, începând cu luna august, în prima zi de miercuri a fiecărei luni, în intervalul orar 10.00 – 11.00, sunt acționate sirenele de alarmare publică existente în toate județele.
În această lună, simulările vor începe miercuri, 06 septembrie a.c. și vizează atât verificarea echipamentelor care pot fi acționate în mod centralizat (simultan), cât și a celor cu acționare locală.
Totodată, rezultatele verificărilor vor fi centralizate la nivel județean și vor face obiectul unor analize în cadrul comitetelor județene pentru situații de urgență, în vederea îmbunătățirii modului de alarmare a populației în situații de protecție civilă.
Prin modul de acționare mijloacelor tehnice de alarmare există posibilitatea de a crea disconfort în spațiul public, motiv pentru care asigurăm cetățenii că astfel de exerciții periodice sunt necesare și benefice.”, a anunțat IGSU într-un comunicat
- Published in Altele