Cel mai mare târg de ceramică revine la Iași! Târgul naţional de ceramică „Cucuteni 5000”
Târgul naţional de ceramică „Cucuteni 5000”
Consiliul Judeţean Iaşi prin Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Iaşi organizează în perioada 23-25 iunie 2017, în Parcul Copou din Iaşi cea de-a XXXV-a ediţie a Târgului naţional de ceramică „Cucuteni 5000”. 
Scopul manifestării îl constituie cunoaşterea şi promovarea ceramicii tradiţionale din cele mai importante centre de olărit din ţară, având ca invitaţi meşteri olari din Republica Moldova și Ucraina.
La ediţia din acest an vor fi prezenţi meşteri din: Bistriţa, Cătămărăşti Deal şi Dorohoi – Botoşani, Braniştea – Galaţi, Corund şi Miercurea Ciuc – Harghita, Schitu Stavnic – Voineşti, Iaşi, Baia Mare – Maramureş, Româna-Balş şi Vădastra – Olt, Marginea – Suceava, Horezu, Lungeşti şi Vlădeşti – Vâlcea, Măldăeni – Teleorman, precum și din Chişinău, Nisiporeni, Drochia, Iurceni – Republica Moldova și din regiunea Cernăuţi – Ucraina.
Citeşte şi Miracolul din seara de Sânziene. Impreună putem împlini visul iei!
Ediţia a XXXV-a a Târgului naţional de ceramică „Cucuteni 5000” se va desfăşura după următorul program:
Vineri, 23 iunie
– ora 11.30 – deschiderea oficială a Târgului;
– orele 12.00 – 22.00 – desfacerea şi prezentarea produselor;
Sâmbătă, 24 iunie
– orele 8.00 – 22.00 – desfacerea şi prezentarea produselor;
Duminică, 25 iunie
– orele 8.00 – 21.00 – desfacerea şi prezentarea produselor;
– ora 21.00 – închiderea Târgului
- Published in Eveniment
Povestea de succes a celei mai bogate femeie din IAȘI: „Am reuşit de frică”
Povestea de succes a celei mai bogate femeie din IAȘI: „Am reuşit de frică”. Pe cât de surprinzător este proiectul social al familiei Doinei Cepalis, pe atât de uimitoare este şi cariera acesteia.
Doina Cepalis deţine acum un grup format din nu mai puţin de cinci fabrici din nordul Moldovei, cu o cifră de afaceri de 28 de milioane de euro şi un profit de 1,2 milioane de euro, la aproape 1.000 de angajaţi. Ieşeanca plănuieşte ca, în viitorul apropiat, să mai creeze încă 200 de locuri de muncă.
Doina Cepalis a intrat în lumea afacerilor la doar 29 de ani, la Revoluţie. În anul 2000 avea să cumpere chiar o fabrică de in din Paşcani, cu 600 de angajaţi şi o tehnologie veche şi ruginită. După şase ani, când au intrat chinezii pe piaţa europeană a textilelor, fabrica a dat faliment. A pornit atunci cu curaj pe un alt drum, cu un capital de 10.000 de euro, şi a construit încet-încet renumitul grup de firme Te-Rox Prod, care a ajuns astăzi la afaceri de peste 120 de milioane de lei. Produsele ei ajung în peste 50 de ţări, nişa pe care a găsit-o, cea de scaune auto pentru copii, având un real succes şi, surprinzător, lansându-se la nivel mare chiar în timpul crizei economice, când toată lumea căuta produse mai competitive.
Citeşte şi De lăudat! Studenţii şi-au donat cursurile vechi contra energizante
Doina Cepalis este licenţiată din 1983 ca economist, specializarea finanţe-contabilitate, la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza“ din Iaşi. După terminarea studiilor, a fost contabil la două firme. După Revoluţie, când avea 29 de ani, a participat la înfiinţarea a patru societăţi pe acţiuni: Moldova SA, Siretul SA, Casa Romaşcana SA şi Favorit SA, toate desprinse din Întreprinderea Comercială de Stat Mărfuri Alimentare şi Alimentaţie Publică Roman. Cepalis a fost director economic, apoi director general şi administrator până în 2000 la Moldova SA.
După falimentul fabricii de in cumpărate de ea, în 2006, cu un capital de 10.000 de euro a înfiinţat firma Te-Rox Prod. Găsise o nişă compatibilă cu fabrica de la Paşcani şi a început să producă scaune de maşini pentru francezii de la Team Tex. La început lucra în lohn, dar din 2008 a renunţat şi a început să fabrice în nume propriu huse şi centuri de siguranţă pentru fabricarea de scaune auto pentru copii. Cifra de afaceri a crescut apoi constant, ca şi numărul de fabrici şi de angajaţi.
„Am luptat cinci ani şi am reuşit. Am reuşit de frică… Mi-era frică să nu pierd tot, de umilinţele pe care trebuie să le suporţi dacă pierzi. Nu am cedat niciun moment, stăteam câte 14 ore în fabrică, şi mergeam direct de acolo la întâlniri în Paris, la New York, chiar şi în Japonia“, povesteşte Cepalis, într-un interviu.
Citeşte şi O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai ceva înapoi
„Pe plan extern, în relaţiile cu clienţii, m-a ajutat că sunt femeie, am avut un capital de încredere în plus. Veneam dintr-o ţară cu grad mare de risc, şi am obţinut totuşi credite de milioane de euro… E necesar să fii o prezenţă agreabilă, să vorbeşti fluent limbi străine, să fii diplomat şi să ţi se simtă personalitatea. Nu m-am dus niciodată umilă să cuceresc pieţe externe“, adaugă ea.
În businessul familiei, spune ea, este implicată total atât ea, cât şi soţul, dar şi fiica, Roxana.
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Local
Prunea și-a ieșit din minți! I-a atacat dur pe primarul Mihai Chirica, Adrian Ambrosie și cei de la Fotbal Hebdo
Prunea și-a ieșit din minți! I-a atacat dur pe primarul Mihai Chirica, Adrian Ambrosie și cei de la Fotbal Hebdo
Circul continuă la CSM Politehnica Iaşi. Azi au avut loc două reuniri! Benone Dohot şi Cezar Honceriu au fost daţi afară! În jurul prânzului, autocarul adus de Fotbal Hebdo a plecat spre Tiraspol (Republica Moldova), având la bord 13 jucători, tineri sau recent aduşi de firma moldoveană, şi pe antrenorul secund Adrian Kereszy. Spre Tiraspol au plecat apoi Andrei Cristea şi Cosmin Frăsinescu, jucători care au parafat în cursul dimineţii angajamente pe doi ani cu Iaşiul. Ambii au dat, pe site-ul clubului, declaraţii în care îşi exprimă încrederea în noul proiect.
Seara, la stadion au ajuns Florin Prunea, antrenorul principal Eugen Neagoe şi 12 dintre jucătorii care au încheiat sezonul trecut pe locul I în play-out, Grahovac, Voicu, Bosoi, Mihalache, Ciucă, Bădic, Ţigănaşu, Mitic, Ciucur, Gheorghe, Ştefănescu, Golubovic, care nu s-au putut antrena.
Florin Prunea nu a luat în seamă declaraţiile lui Adrian Ambrosie, care a spus că este noul preşedinte al clubului pentru că fostului portar i s-a transmis prin executor judecătoresc decizia de întrerupere a contractului. Prunea a spus că nu a primit nicio hârtie şi a lansat un atac furibund la adresa celor de la Fotbal Hebdo, a primarului Mihai Chirica şi a lui Ambrosie. “Escroci”, “mincinoşi”, “turnător”, “incompetenţi” au fost cuvintele folosite de fostul portar.
“Am vorbit cu Arcadie Zaporojanu, de la Fotbal Hebdo. Mi-a spus că nu bagă niciun leu la echipă! Vrea doar să câştige, prin vânzare de jucători” a spus Prunea, care a adăugat: “Mi se spune «reinstalatul», însă eu nu am cerut aşa ceva. Domnul primar, care zice că nu se bagă la echipă, a venit vara trecută şi mi-a dat contractul pe care l-am avut. Era să cad sub masă când mi-a spus câţi bani îmi dă!”
Prunea a mai spus că va transmite la UEFA şi FIFA imagini de la reunire, pentru a se afla condiţiile care au fost oferite jucătorilor, a cerut forurilor fotbalistice interne să intervină şi s-a referit la politica de efectiv:
“Cum e posibil ca un ieşean, Benone Dohot, care e unul dintre primii trei antrenori din ţară să fie dat afară? La fel şi preparatorul fizic Cezar Honceriu. Ăștia nu sunt sănătoşi la cap!”
Şi jucătorii au fost consternaţi. Aflat sub contract cu Iaşiul, Alexandru Ciucur a spus:
“Nici la Liga a VI-a nu se întâmplă aşa ceva la o reunire! Eu sunt sub contract, însă am fost chemat luni la discuţii. Şi eu şi Mitic şi Golubovic suntem în aceeaşi situaţie. Dacă ne înţelegem, reziliem contractul, dacă nu, trebuie să ni se asigure condiţii de pregătire: vestiar, antrenor cu licenţa PRO”.
Deşi Neagoe a convocat echipa la antrenament mâine dimineaţă, foarte probabil tehnicianul va fi demis tot maine, şi va încasa, în afara celor 168 000 de lei la care are dreptul, încă 8 000 de euro.
“Mă doare sufletul, nu credeam că se va ajunge în situaţia asta. N-am primit niciun telefon de la domnul Ambrosie, propunerile de reziliere trimise pe alte căi nu ofereau garanţii şi pentru secunzi” a punctat tehnicianul.
După ce Ţigănaşu şi-a reziliat contractul ieri, astăzi şi Ciucă a încheiat conturile cu Iaşiul. Mihalache va da un răspuns privitor la prelungirea contractului mâine, însă căpitanul echipei era ieri mai rezervat faţă de vineri, Prunea punctând:
“Lui Cristea, Frăsinescu şi Mihalache li s-a spus că au rămas la echipă doar la presiunea Primăriei”.
Contactat telefonic, primarul Iaşiului, Mihai Chirica, nu a vrut să comenteze declaraţiile incendiare ale lui Prunea.
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Sport
Primăria Iaşi somată să achite fabuloasa sumă de 97 de milioane de euro pentru un act emis în vremea lui Carol I
Pe data de 12 iunie Primăria Iaşi a primit o somaţie de plată din partea unui executor judecătoresc prin care i se impută suma de 97 de milioane de euro. Suma este solicitată în baza unei aşa-zise „obligaţiuni la purtător”, emisă în 1906, în timpul regelui Carol I, despre care un judecător din Iaşi a considerat că este încă valabilă. Reprezentanţii Primăriei Iaşi spun că documentul ar fi, de fapt, cumpărat de pe Internet cu o sumă modică.
Dosarul de executare silită în care este implicată Primăria Iaşi a fost deschis după ce, la finalul lunii martie 2017, un anume Nicolae Limbăşan s-a adresat Biroului de executori judecătoreşti Dominte şi Asociaţii, cerând demararea procedurilor de executare în baza unei aşa-zise obligaţiuni.
Limbăşan a cerut să îi fie valorificată o pretinsă obligaţiune la purtător, emisă în 1906, prin decret regal, de către „Regatul României – Oraşul Iaşi“. Presupusa valoare a documentului era de 500 de lei, însă Limbăşan a cerut executorilor să îi obţină suma actualizată la rata inflaţiei din 1906 până în prezent. În numele creditorului, executorul judecătoresc Bogdan Tufeanu a solicitat, în aprilie, Judecătoriei Iaşi încuviinţarea executării silite împotriva Primăriei municipiului Iaşi, în solidar cu statul român, prin Ministerul de Finanţe. Atunci când a cerut încuviinţarea executării, executorii nu realizaseră o expertiză contabilă pentru a stabili valoarea actuală a presupusei obligaţiuni.
Pe 10 aprilie, Judecătoria Iaşi admite cererea formulată de către executorul judecătoresc Bogdan Vasile Tufeanu. „Încuviinţează executarea silită şi autorizează creditoarea să treacă la executarea silită a titlului executoriu reprezentat de «obligaţiune la purtător nr. 0210120 emisă în anul 1906 de Regatul României – Oraşul Iaşi prin legea promulgată prin Decretul Regal nr. 2431 din 12/25 iunie 1906, publicat în Monitorul Oficial nr. 61 din 15/28 iunie 1906», la cererea creditorului Limbăşan Nicolae împotriva debitorilor Municipiul Iaşi prin primar şi Statul Român prin Ministerul de Finanţe, pentru recuperarea sumei de 500 de lei reprezentând capitalul obligaţiunilor la purtător ce va fi actualizată cu rata inflaţiei din anul 1906 la zi, precum şi cu dobânda legală aferentă capitalului (actualizat cu rata inflaţiei la momentul octombrie 1946) începând cu luna noiembrie 1946 şi până la achitarea integrală“, se arată în sentinţa Judecătoriei Iaşi, care este executorie.
- Published in Local
Ieșenii sunt deranjați de indolența celor de la CFR. Cruci în loc de bariere!
Ieșenii sunt deranjați de indolența celor de la CFR. Cruci în loc de bariere!
Nici măcar la Scânteia, unde au murit 13 oameni, nu s-au mai complicat să investească. Trecerile la nivel cu calea ferată din Iași sunt extrem de periculoase. Cinic, la Uricani, în loc de barieră, este un anunț că acolo „au murit 14 oameni”. La fel și la Scânteia: au anunțat investiția, nu au mai făcut-o. Directorii Regionalei CFR nici să stea de vorbă cu presa nu vor. Singurele bariere puse de CFR sunt în parcarea proprie, unde își țin mașinile.
Zeci de victime, multă larmă, tot pe atâta lobby şi documentaţie, nicio măsură pentru preîntâmpinarea carnagiilor la trecerile de nivel cu calea ferată. Autorităţile feroviare nu au ridicat un deget, nu au investit un leu.
După tragedia de la Scânteia, lucrurile au rămas la acelaşi stadiu. La Uricani se întâmplă la fel. În municipiul Iaşi s-a ajuns ca Primăria să meargă cu jalba-n proţap şi să se roage de şefii CFR să-şi facă treaba şi să nu mai pună în pericol ieşenii. Singurele bariere pentru care Compania de Căi Ferate a alocat fonduri sunt cele care le protejează maşinile de lux din parcarea Gării Iaşi.
Șoferii ciulesc urechile
Iaşi, 2017. Niciuna dintre cele cinci treceri de cale ferată dispuse pe raza municipiului Iaşi nu este prevăzută cu bariere. La fel se întâmplă şi la trecerile de la Scânteia şi Antibiotice, locurile unor carnagii înfiorătoare. Nici măcar o barieră cu manivelă sau una pe care să o ridici cu mâna. Doar semnale acustice şi drugi de fier. În anul 2017, la Iaşi, şoferii încă mai ciulesc urechile la sirenele locomotivelor şi cască ochii după luminile locomotivelor.
Opt ani de la tragedie, nicio măsură
Localitatea Scânteia, după 8 ani de la tragedia în care au pierit 14 oameni. Aceleaşi semnale acustice, nicio investiţie din partea CFR.
„Nu au pus nimic. Imediat după accident au încercat ceva. Probabil pentru că era presa călare pe ei. Au venit, au făcut măsurători, au cerut de la noi un certificat de urbanism, tot ce trebuia pentru o intervenţie la acea trecere de cale ferată. I-am întrebat ce au de gând să facă şi mi-au răspuns că este vorba de o investiţie de 140.000 de lei. În toţi anii ăştia nu au făcut nimic. A rămas aceeaşi semnalizare feroviară. Ne-am învăţat ca CFR-ul să promită şi să nu facă până la urmă nimic”, ne-a spus Fănică Săcăleanu, primarul comunei Scânteia.
La Uricani, în loc de barieră, e un avertisment. Nici măcar vegetația nu este îndepărtată
La Uricani au rămas doar cruci
În spatele Fabricii de Antibiotice, semnalistica feroviară este însoţită de un panou care vorbeşte despre inconştienţa autorităţilor mai mult decât avertizează şoferii. „Atenţie! În acest loc au murit, în ultimii 2 ani, 14 oameni”.
Cu toate acestea, siguranţa feroviară a rămas la fel de… nesigură. Nu s-a investit un leu pentru a asigura un gram de securitate în plus faţă de momentul morţii celor 11 oameni nevinovaţi ale căror vieţi au fost curmate de personalul Iaşi-Dorohoi, în septembrie 2013. Singurele semnale acustice la trecerea de nivel cu calea ferată sunt cele trase de conductori.
Presiuni municipale vs. flituri feroviare
În Iaşi, aceeaşi situaţie. Trecerile din zona Nicolina, Nicolae Iorga, piaţa Alexandru cel Bun, BJATM şi Dream Village, au doar semnale acustice. Deşi au înregistrat şi acestea accidente cu victime omeneşti, preocuparea reprezentanţilor CFR a fost nulă.
Această lipsă de preocupare este dublată şi de vegetaţia abundentă care obturează vizibilitatea conductorilor. Potrivit responsabililor din Primăria Iaşi, demersurile privind realizarea unor investiții pentru siguranţa feroviară de pe raza municipiului Iaşi au demarat încă din 2013, imediat după accidentul din spatele Fabricii de Antibiotice.
Împreună cu Serviciul Rutier din cadrul IPJ Iaşi, Primăria a trimis o solicitare către Regionala de Căi Ferate Iaşi cu privire la semnalistica rutieră defectuasă la trecerile de nivel de cale ferată din municipiul Iaşi.
După tragedia de la Scânteia, CFR a vrut să pună bariere, dar a renunțat, deși vizibilitatea în acea zonă este foarte proastă
Tăiaţi pădurile de boscheţi sa se vada trenurile!
Apoi, în aprilie 2015, Primăria a solicitat Regionalei semnalizarea luminoasă a trecerii la nivel cu calea ferată de pe aleea Nicolina, în urma unui control efectuat de poliţiştii rutieri şi inspectorii Primăriei.
„În luna mai 2016, am trimis o nouă adresă către CFR prin care semnalam că, având în vedere creşterea traficului auto pe relaţia Păcurari – Canta – Dacia – Alexandru cel Bun pe trecerea de cale ferată de pe str. Sergent Grigore Ioan, respectiv a traficului auto şi pietonal aferente Căii Chişinăului – strada Sf. Ioan şi strada Libertăţii, am solicitat demararea lucrărilor de reparaţii pe zona trecerii la nivel de cale ferată pentru ambele locaţii. De asemenea, au fost solicitate lucrări de salubrizare si de toaletare a vegetaţiei pe terenurile aferente căii ferate care traversează municipiul Iaşi, zone aflate în proprietatea şi gestionarea CFR Iaşi. Toate acestea nu s-au soldat cu măsuri din partea CFR”, a declarat Mihai Chirica, primarul Iaşului.
Bariere doar în parcările proprii
Dacă la trecerile de cale ferată nu sunt bariere, în schimb, în Piaţa Gării, parcările private ale CFR sunt asigurate, nu cu una, ci cu două bariere. Nu se ştie la cât s-a ridicat această investiţie, deoarece şefii Companiei au refuzat un dialog pe această temă cu REPORTER DE IAȘI.
În toate tragediile la trecerile de nivel cu calea ferată din județul Iași vinovați au fost morții.
- Published in Local
Trei PORTUGHEZI semnează astăzi cu CSM Politehnica Iași
Trei PORTUGHEZI semnează astăzi cu CSM Politehnica Iași
André Marques, Pedro Mendes și Tengarrinha au ajuns în Iași pentru a parafa înțelegerile cu CSM Politehnica Iași.
André Marques (primul din stânga în imagine) este fundaș de bandă stânga, în vârstă de 29 de ani, și a evoluat ultima dată la Moreirense. Este un produs al celor de la Sporting Lisabona, pentru care a și jucat, a evoluat la Naționalele de Tineret ale Portugaliei la toate categoriile de vârstă și are în CV echipe precum Beira Mar, Vitoria Setubal și FC Sion (Elveția).
Pedro Mendes (al treilea din stânga în imagine) este un mijlocaș ofensiv în vârstă de 23 de ani. El a evoluat până acum doar în țara natală, Portugalia. Junioratul l-a făcut tot la Sporting Lisabona.
Tengarrinha (primul din dreapta în imagine) este fostul căpitan al Boavistei. El evoluează pe postul de mijlocaș la închidere, are 28 de ani și o Cupă a Portugaliei cucerită în 2009, pe vremea când evolua la FC Porto.
Le urăm bun-venit și cât mai multe reușite în tricoul alb-albastru!
Sursă: politehnicaiasi.ro
- Published in Sport
De ce s-ar muta cineva în Iași? 8 motive din perspectiva omului care a trăit viața „altfel” în acest oraș!
M-a rugat cineva să fac o lista cu motivele pentru care o persoană ar alege să se mute în Iași și, pe lângă cele pe care le poți găsi în orice ghid turistic, cum ar fi o mulțime de monumente, spații verzi și evenimente culturale, m-am gândit că ar prinde bine un „inside” din perspectivă mea, a omului care a trăit viața „altfel” în orașul ăsta.
Călătoresc de mică, mică. Să fi avut vreun an jumătate când m-a urcat bunica-mea prima oară în tren și m-a dus să-mi dau seama că Universul e mult mai mare decât orașul ăsta. Nu m-am oprit niciodată din călătorit de atunci și, acum, dacă trece prea mult timp fără să o fac, simt că mă sufoc. Deh, că Săgetătorii. Ideea e că am văzut cam tot ce era de văzut mai mare sau mai mic prin țara asta, am și hotărât la un moment dat că dacă alt oraș are să-mi fure inimă, e ok să mă mut acolo, însă tot aici am revenit. Și vă spun de ce:
- E un oraș în care chiar ai ce face. Gândește-te la cel mai tâmpit hobby pe care ți-ar plăcea să-l practici: poți să-l faci. E un oraș studențesc, cu tineri care apreciază urbanul și evoluția, artele și timpul liber, așa că orice idee își are locul aici, dacă n-a fost deja făcută și există o comunitate în care să te integrezi. Există concursuri, evenimente, festivaluri, workshopuri și alte activități de genul asta cam în fiecare lună a anului, iar vară numărul lor se dublează. Iar dacă n-ai bani să participi la ele, nici o problemă: pe străzile Iașiului găsești grupuri care să danseze, să cânte la chitară, să joace piese de teatru sau pur și simplu să stea la vorbă cam oriunde. Doar o persoană anti-socială nu își poate găsi o comunitate pe placul ei într-un oraș în continuă creștere, așa cum e ăsta.
- În ciuda imaginii din mintea celor care nu l-au vizitat, Iașiul nu e un oraș sărac. Lunga „dominație” PSD a avut avantaje și dezavantaje: sărăcia lucie în care au încercat să ne țină a condus la plecarea multor persoane în afară care, odată cu anii, s-au întors, aducând dezvoltare economică și culturală cu ele. Asta a condus la o mulțime de afaceri noi, la cerințe mai bine exprimate din partea oamenilor, la cunoașterea propriilor drepturi, la o deschidere a mentalităților. Drept urmare, există aici și oportunități de afaceri și oameni cu care să le faci, chestii și servicii pe care să le cumperi și locuri unde să-ți îngropi banii.
- Ieșenii iubesc natura și mărturie a faptului ăstuia stau nemulțumirile legate de tăierea a 12 tei de pe o stradă centrală, acum câțiva ani, care există și acum și fac valuri, valuri. Ai spune că 12 tei, într-un oraș al teilor, nu e chiar o gaură-n cer, dar ar trebui să-ți povestesc despre locatarii care s-au adunat în fața blocului ca să facă gard viu în jurul unui copăcel mai puțin simbolic, atunci când Primăria a decis că ar trebui tăiat, ca să repare o conductă. Copacul e și acum acolo, bine merci, iar locatarii îl apreciază chiar mai mult, în timp ce Primăria și-a dat seama că poate face reparații și fără să distrugă natura. Taie-i unui ieșean copăcelul și s-ar putea să te trezești că înțelegi instant de ce pe moldoveni îi precede renumele.
- E mare. Nu chiar mare că Bucureștiul, deși cu foarte puțin mai mic, însă mult mai bine organizat și mai practic din punct de vedere al traiului de zi cu zi. Transportul în comun e ok și nu ai nevoie să schimbi 2-3 mijloace că să ajungi dintr-un punct în altul, decât foarte rar, structura lui fiind bine gândită. Ai magazine, bănci și cam tot ce-ți trebuie la colțul blocului, astfel încât, dacă nu te obligă job-ul, te poți trezi că n-ai mai ieșit din cartierul tău de o luna și nici nu ți-a lipsit asta. Dar, dacă te plictisești, poți vizita câte un cartier pe zi: fiecare zonă are specificul ei, Iașiul fiind un amalgam de stiluri, tendințe și mentalități – e imposibil să spui că Iașiul e doar baroc, doar neo-românesc, doar modern sau doar comunist, ca și construcție, iar asta se reflectă în personalitatea și felul de a gândi al locuitorilor unei zone. Și dacă blocurile și trotuarele nu-ți mai plac, ai 7 coline, lacuri, păduri, Grădina Botanică și o mulțime de spații verzi pe unde să-ți așezi o pătură și să te bucuri de priveliște sau să citești o carte, despre care să vorbești, apoi, cu pasionații de lectură pe care i-ai cunoscut weekendul trecut. Bucovina e aproape, Șiretul și el, Republica Moldova la o aruncătură de băț. Și nici nu știi ce halva delicioasă și ieftină găsești acolo!
- Deși este cel mai poluat oraș din țară (autoritățile încearcă să rezolve situația, deși cred că adevăratul încercat are să se facă abia peste vreo 3-4 ani), nu te obosește și nu te lasă fără oxigen, așa cum o face Bucureștiul. Cumva, de la sol, mirosul teilor e atât de mișto și revigorant, încât uiți că deasupra plutește un mare nor de noxe. Să-și facă griji păsărelele de el, tu ai de distrat, vizitat, învățat și mirosit flori. Nici nu e la fel de murdar, așa cum e Constanța. Sunt puțini cei care aruncă pe jos, iar oamenii responsabili de curățenie chiar își fac treaba, în timp ce stăpânii animalelor strâng rahații din iarbă că să poți să te așezi liniștit când vrei pe ea.
- Nu există limite în alegerea carierei. Acum, mai mult că oricând, consider că trebuie să fii tare tembel să alegi Bucureștiul pentru că vrei să lucrezi în corporație, când în Iași ai o mulțime de corporații și cam aceleași salarii. Iar viitorul anunță și mai multe corporații, unele dintre cele mai țări din lume. Pe lângă asta, continuă dezvoltare a orașului aduce, după sine, și o creștere constantă a numărului de locuri de muncă. Dacă ești băiat sau fată deșteaptă, acoperi costurile chiriei cu programe gen Prima Chirie. Dacă ești muritor de rând, că noi ceilalți, îți trebuie un buget cam de 250-300 de euro pentru asta, cu tot cu cheltuielile utilităților. În general vorbind, că eu, pe oriunde am fost, am găsit chirii mult mai ieftine decât media orașului, atunci când am stat și am căutat, chiar și în Cluj, unde toată lumea se dă de ceasul morții că ce tristă-i viața și ce chirii mari sunt, sau chiar și în București, unde fiecare coteț e ridicat la rang de pensiune. Dar asta este o chestie de cât de descurcăreț e omul și ce gusturi are și nu e definitorie pentru un oraș.
- Viața are alt ritm: nici cel molcom, de oraș mic, provincial, nici cel agitat, specific capitalelor. Totuși, Iașiul continuă să-și păstreze aliura de capitală (și în secret visează să-și recapete iar titlul), în timp ce se dezvoltă punând accentul pe relaxare, frumusețe, spirit practic. Străzile sunt asfaltate, trotuarele pavate, clădirile recondiționate frumos și oamenii, deși uneori deprimați, încă relaxați, spre deosebire de alte locuri pe care le-am vizitat. Cumva, în ultimii ani, parcă tot spiritul orașului se concentrează în a oferi timp liber plăcut celor care locuiesc aici și activități fără nervi.
Dacă ceva te deranjează, imaginează-ți că avem un grup de Facebook care adună aproape toți ieșenii și unde dezbatem orice subiect ne preocupă. Nu râde, știi ce mult ajută la dezvoltarea unei comunități un loc în care această să comunice activ?
Te invităm să te alături comunității Esti din Iasi daca…
- Dar, cel mai mult, ți-ar plăcea oamenii deschiși la minte, cu care chiar ai ce face și ce vorbi. Mândria ieșeanului stă în cultura sa. Aprig la mânie și dur, se înmoaie instant dacă vede că „are cu cine vorbi”. Ieșenii diferă de oricare alți moldoveni, chiar și ca accent, prin faptul că educația a avut un rol important încă din vremea când orașul era Curte Domnească. Se pune preț pe respectul reciproc (ți-aduci aminte de reputația moldovenilor?) și pe „fiecare-și vede de treabă lui și nu deranjează pe nimeni, în timp ce facem cumva să trăim toți laolalta”.
Iașiul are un vibe aparte, fiind la intersecția civilizației ruse cu cea europeană, și fiind populat cu studenți veniți din toată partea de N-E a României. Învață continuu și, deși nu s-a maturizat niciodată pe deplin, trăiește o tinerețe veșnică, dar echilibrată. De aceea, recomand măcar o vizită și o ședere de 1-2 săptămâni aici oricui, pentru că relaxează și entuziasmează atât de mult, încât nici nu are să-ți mai trebuiască argumentele mele că să te hotărăști dacă să te muți sau nu, pentru că are să ți le ofere el pe ale lui. Cu toate frumusețile lor, nici un alt oraș nu a putut să inlociasca Iașiul în inima mea și, de fiecare dată când revin în el și observ cum se deschide în fața mea, când întru de pe Bucium sau din Păcurări, aproape că simt cum mă umple de lumina interioară și zâmbet. Activitatea mea preferată e să merg pe unul dintre dealuri, să stau cu picioarele în iarbă și să-l admir de sus, contemplandu-i istoria, arta și cultura. Și pentru că am pretenția că știu să fiu obiectivă, te asigur că toată îndragosteala mea de el nu este o iluzie a sentimentului de familiaritate și obișnuință, ci o comparație clară și „la sânge” între el și alte orașe în care am mai trăit. Iar dacă vrei să te muți aici, tot ce pot să-ți spun e „Încearcă, are să-ți placă”.
P.S: n-are să-ți placă traficul, dar zi-mi tu oraș din România în care e ok. La noi, încă, se mai poate trăi. Deși Iașiul e un oraș în care te descurci okish și fără mașină, iar plimbările pe jos pot să aducă destul de multe detalii pe placul tău. Oricum, majoritatea minunățiilor sunt în zone pietonale, iar dacă tot ești nou mutat/ă, puțină interacțiune cu ceilalți are să-ți prindă bine. Lasă mașina, că oricum mor copii în Africa din cauza ei și avem suficientă poluare și fără a ta. 🙂
Sursă: Oana Simionescu
- Published in Turism
Momente cumplite pentru o bătrânică din Iaşi! A ars de vie in propria casă
Momente cumplite pentru o bătrânică din Iaşi! A ars de vie in propria casă
O pensionară din judeţul Iaşi a ars de vie în propria locuinţă, după ce lucrurile i s-au aprins din cauze încă necunoscute.
Femeia în vârstă de 89 de ani se află internată în stare deosebit de gravă în secţia clinică de chirurgie plastică de la Spitalul „Sfântul Spiridon“ şi monitorizată în secţia ATI, intubată şi ventilată mecanic.
Pacienta a ajuns la spital cu arsuri pe aproape trei sferturi din corp, pe mâini, picioare, faţă şi torace. Potrivit medicilor, prognosticul în acest caz este rezervat. „Pacienta a ajuns în Unitatea de Primire Urgenţe cu arsură prin flacără pe 70% suprafaţă corporală. Femeia prezenta arsură de gradul I, II şi III pe faţă, pe torace anterior, pe membrele superioare bilateral, pe membrele inferioare bilateral“, a arătat profesorul Diana Cimpoeşu, medic-şef UPU-SMURD.
sursa: ZDI
- Published in Local
Transport gratuit timp de o lună pentru elevii şi studenţii din Iaşi care donează sânge. Ce impact bugetar va avea măsura
Transport gratuit timp de o lună pentru elevii şi studenţii din Iaşi care donează sânge. Ce impact bugetar va avea măsura
În şedinţa de Consiliu Local Iaşi de astăzi, 31 mai, vor fi supuse la vot în jur de 40 de proiecte de hotărâre. Printre acestea se află şi cel legat de valoarea taxelor şi impozitelor percepute în 2018, dar şi cel privind facilitatea ce va fi oferită tinerilor care donează sânge.
Şefii municipalităţii ieşeni au anunţat că intenţionează să acorde gratuitate pe mijloacele de transport în comun timp de o lună pentru elevii şi studenţii care vor dona sânge. Demersul vine la solicitarea Ligii Studenţilor de la Universitatea „Al. I. Cuza” (UAIC).
„Vom introduce o gratuitate timp de o lună pentru elevii şi studenţii care donează sânge în centrele specializate. Este un element de noutate naţională. Am primit o solicitare în acest sens de la Liga Studenţilor de la UAIC. Am vrea să vedem cum elevii şi studenţii din România dau o lecţie celor maturi, care nu înţeleg că sângele nu este un moft al sistemului public de sănătate, ci o modalitate de a ne salva semenii, un act de solidaritate”, a declarat primarul Mihai Chirica.
Studenţii care vor beneficia de aceste facilităţi trebuie să fie înmatriculaţi la o formă de învăţământ cu frecvenţă, în instituţiile de învăţământ superior acreditate, în vârstă de până la 26 de ani, cu domiciliul sau reşedinţa în municipiul Iaşi.
În proiectul de hotărâre se arată că „în situaţia acordării gratuităţii, impactul bugetar la 1.000 de donatori de sânge elevi/studenţi poate fi estimat la un nivel maxim de 116.000 lei pe lună“.
Un alt proiect important care va fi supus votului astăzi se referă la impozitele şi taxele pe care le vor achita ieşenii anul viitor. Reprezentanţii Primăriei susţin că impozitul pe clădiri, cel pe teren şi pe mijloacele de transport pentru anul 2018 vor avea aceeaşi valoare ca în acest an.
„Pentru terenurile agricole nelucrate timp de doi ani consecutiv, penalizările se majorează cu 500%, începând din al treilea an. Pentru clădirile neîngrijite penalizările cresc cu 300% până la 500% funcţie de punctajele obţinute de imobile după evaluarea realizată de angajaţii municipalităţii. Clădirile şi terenurile neîngrijite se stabilesc prin Hotărâre a Consiliului Local, conform elementelor de identificare potrivit nomenclaturii stradale”, a mai declarat primarul Mihai Chirica.
Cele două proiecte sunt pe ordinea de zi a şedinţei de Consiliu Local de miercuri, 31 mai, care va începe de la ora 14.00, relatează Adevărul.
- Published in Local
Istoria uneia din celei mai vechi străzi ale Iașiului și poveștile ei
Istoria uneia din celei mai vechi străzi ale Iașiului și poveștile ei.
Anii ’30
În trecut purta denumirea de Uliţa Veche (numită mai târziu, după pavare, Podul Vechi) a fost artera principală a Iașului prin anii 1500 și făcea legătura cu Dealul Sărăriei, dezvoltarea aceste artere începe pe la anul 1583 cand câțiva călugari greci veniţi de la mănăstirea Sf. Sava de la Ierusalim însă cu origini din ținuturile Moldovei au venit înaintea domnitorului Petru Şchiopu, voievod şi domn al Moldovei cu rugamintea de a le da un loc ptr a ridica o biserică. Calugarii au ridicat o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, precum şi un grup de chilii, formând astfel o mănăstire. După instituirea mănăstirii, se trece la construirea primului său lăcaş de cult. Noua mănăstire a fost pusă sub ocrotirea mănăstirii Sfântului Sava cel Sfinţit, de lângă Ierusalim, de la care va prelua şi numele ulterior. In 1624 mănăstirea este incendiată de tătari în totalitate iar la un an după, terenul de sub biserică se surpă din cauza fundației precare facută la construirea ei și duce la o degradare toatală, se ia decizia de a se reconstrui de la 0. Noul ctitor este postelnicul Ioan (Enache) Caragea, grec de origini înrudit prin alianţă cu mari familii levantine, precum şi cu domnul de atunci al Moldovei, Radu vodă Mihnea, nepotul lui Petru Vodă Schiopul, în această formă, biserica va rămane până în zilele noastre. După anul 1911 Ulița Veche își schimbă denumirea în actuala Str. Costache Negrii, și era locuită în mare parte de populaţie evreiască, multă si nevoiaşă. Cumpăraseră fostele bolţi armeneşti şi le umpluseră cu ateliere de lemnărie, fierărie, cojocărie, cizmărie şi croitorie, unele dinspre Târgu Cucului fiind slujite de bătrânii croitorii sau peticari.
Târgul fiind plin de sărăcime şi lipsind locurile de muncă aducătoare de venituri, dughenile „cu haine vechi” dinspre Târgu Cucului, ca şi acelea „second hand” din zilele noastre, erau salvarea multor truditori şi aveau mare dever. Culese din ogrăzile celor bogaţi ori ale celor plecaţi în împărăţia cerului înveliţi doar într-un giulgiu, după canoanele religiei mozaice, sau cumpărate de telalii care cutreierau târgul strigând „Haine vechi!!”, spălate, cusute, ţârâite de bătrâne cu două rânduri de ochelari pe nas, alteori „întoarse”, călcate, parfumate şi puse pe umeraşe, vechiturile păreau ca noi. Fapt pentru care mulţi târgoveţi, împunşi de nevoi, se îmbrăcau toamna, cu bani puţini, în strada Costache Negri, iar primăvara, până începeau lucrul, ca sa aibă de pâine, se dezbrăcau tot acolo, vânzând mai întâi paltonul şi apoi „jăchetul”, jiletca, căciula pentru câţiva leuţi. Nu mai vorbim de studenţii săraci – mai ales de la ţară. Îmbrăcămintea fiind pe vremuri scumpă, motiv pentru care se „întorcea”, când aveau vreo festivitate deosebită, studenţii intrau în asemenea prăvălii, lăsau hainele rărite la coate şi subţiate la genunchi, dădeau diferenţa cuvenită şi plecau înnoiţi. Costumul părăsit, curăţat, reparat, bazonat sau întors, devenea şi el „nou”, aşteptând, pe un umeraş, alt client. Dacă nu aveau bani pentru schimb, vizitau măcar o curăţătorie „rapidă” din preajmă, lepădau „ţoalele” şi vârâţi într-o prostire (cearşaf) răsfoiau nişte reviste până ce meşterul le curăţa la aburi, le usca iute într-o etuvă, după care, împreună cu nevasta, cusătoreasă pricepută, le întrema, eventual le bazona. De aceea croitorii din strada Costache Negri, foşti croitori celebri pe străzile centrale, în tinereţe, erau socotiţi „artişti ai acului”, putând da alură de „costum” cine ştie cărei vechituri peticite.
Pe strada Costache Negri existau şi câteva cafenele nevoiaşe, în care iarna, pe viscol, cei „bogaţi” se lăfăiau sorbind, tacticoşi, un ceai sau o cafea citind jurnalele înrămate pe mese, iar cei cu buzunarele goale se încălzeau pe o bancă, într-un colţ, mulţumind stăpânului că-i primeşte şi uneori le dă şi câte o căniţă cu apă fierbinte, numită uncrop, băutura multor târgoveţi de pe vremuri.
Pe la mijlocul străzii, dincolo de mănăstirea Bărboi, în lanţul de clădiri joase funcţionau câteva „magazine” cu mobilă „nouă şi veche”, de fapt străveche dar „înnoită”, de unde tinerii familişti rostuiau cu câţiva zeci de lei vreun şifonier năpădit de carii, vreo dormeză cu telurile reşapate sau o cornişă pentru perdele, pe care negustorul o meşterea în câteva minute, fericit că vindea ceva făcut de mâna lui.
Pe la mijlocul uliţei, la numărul 41, în dosul unor bolţi cu arcada prăbuşită, se ascundeau, uitate, în anii războiului, zidirile hărtănite ale fostului „Han Misir”, ce purta amintirea străvechiului „Kervan Serai”, locul de popas al caravanelor venite la „Vama Broştenilor”, ruptă din aceea de la Sfântul Lazăr şi aşezată pentru o vreme în preajma Mănăstirii Sfântului Sava (1820). Avea ograda cuprinzătoare cam vizavi de Uliţa Armenească (Strada Armeană), pe unde coboară acum toboganul maşinilor în piaţa subterană şi este uşa Halei centrale.
Stăpânit cândva de căminarul Botez, prin iunie 1841, îl cumpărau fraţii Gheorghe şi Ion Misir, negustori botoşăneni (C. Botez şi A. Pascu, „Prin hanurile Iaşilor”), care îl modernizau şi-l transformau în locantă de categoria I, înzestrându-l cu crivaturi din fier şi punând pe foc vechile paturi din lemn cu mindire – puierniţe de ploşniţe ce mâncau de vii clienţii ospeţiilor de odinioară, transformându-le nopţile în priveghi.
Aşezarea în spatele vechii hale îi aducea sumedenie de clienţi din rândul boiernaşilor provinciali, strânşi la pungă şi mânaţi de treburi la capitală. Ca ospeţia să nu-i coste nimic şi să le şi mai şi rămână parale pentru cumpărături şi o pălărie nevestei, aduceau în trăsură curcani, afumături, brânzeturi, miere, dulceţuri, ceară, ţelină, bunătăţi ce se cumpărau pe dată de negustorii străzii cu întrebarea, incitantă, pe buze: „Aveţi ceva de vânzare?”
La hanuri, pe vremuri, se făceau schimburi băneşti iar negustorii veniţi din alte părţi deschideau expoziţii cu mărfuri ale caravanelor orientale. Fiind departe de ochii zapciilor stăpânirii, luxoasa locantă era şi sediul de întâlnire discretă al tinerilor „bonjurişti” ce doreau primenirea rânduielilor ţării în primăvara anului 1848, nemulţumiţi de cârmuirea avară a domnitorului Mihalache Sturza.
Trecut prin august 1863 de Gh. Misir nepotului Gavril (Gabriel) Ivan Misir, cu vreo 2050 de galbeni, doritor de înnoire, acesta cerea Primăriei dezlegare să repare „şirul de odăi aflătoriu în ograda hanului ce am aice in despărţirea a 4-a precum şi a cârpi acoperişul lor”. Cu toate că „arătatele odăi” erau pe temelii de piatră şi cu pereţii din cărămidă, arhitectul oraşului, C. Kugler, nu învoia repararea acoperişului cu şindrilă „nedemnă de centrul târgului”. („Eforia oraşului Iaşi”)
Trecut în alte mâini, prin 1897 se numea „Otelul Stihi”, după numele noului stăpân G. C. Stihi, care cerea şi el autorizaţie să întremeze acareturile pârjolite de un incendiu, şi-l vindea altui fericit, prin 1906, cu titlul pompos: „Hotelul Stihi”.
Anii ’80
Articol de Țugui Florin cu preluari din Ion Mitican
Foto: Țugui Florin(Arhivă personală).
- Published in Local