Până acum doar am visat, însă 20.000 de oameni au arătat aseară că Iașiul poate. Nebunia Afterhills trebuie să continue și în anii următori
Până acum doar am visat, însă 20.000 de oameni au arătat aseară că Iașiul poate. Nebunia Afterhills trebuie să continue și în anii următori
Căldură mare, monșer! Nu uitați de pălării și de crema cu protecție UV în această după-amiază, precum și de o geacă mai groasă, ca să vă bucurați de fiecare moment.
Puteți retrage oricând suma neconsumată de pe cardul de festival, de la punctele Credit Points, dar nu mai târziu de luni 26 iunie 2017, ora 12.00.
Mainstage:
17:40 – 18:20 GOLAN
18:40 – 19:20 ROA
19:40 – 20:30 VAMA
20:45 – 22:00 HOOVERPHONIC
22:00 – 23:00 JUICY M
23:00 – 00:00 ATB
00:00 – 01:00 W&W
01:00 – 02:00 CHUCK WONDERLAND
02:00 – 03:00 VINI VICI
03:00 – 04:00 DJ PETE MYKONOS
04:00 – 05:00 RAWANNE & MYKE T
05:00 – 06:00 DJ CRUZ
Techno Stage si The Dome respectă programul comunicat inițial.
A început și a treia zi de festival!
VAMA LIVE
Grasu XXL LIVE
E greu să ai inițiativă în Iași, că imediat apar cârcotașii. La fel s-a întâmplat și în cazul Afterhills. Vineri a fost o zi neagră pentru organizatori. La ora 15.00 era programată deschiderea, dar totul a fost dat peste cap de furtuna violentă. Nu s-a putut nici la 18.00, însă trei ore mai târziu, pe scenă a urcat prima trupă. Ghinion din nou. Iașiul a fost lovit de cod galben, iar în câmp, efectele furtunii sunt și mai puternice. Astfel că organizatorii au decis să anuleze tot.
Cârcotașii și-au intrat în rol, unii întrebând de ce nu a fost amânat festivalul, că doar puteau afla prognoza meteo. Oamenii ăștia sunt rupți de realitate. Trupele nu vin când vrei tu, ci au programul lor. Biletele de avion sunt deja rezervate și nu mai pot fi schimbate. Sunt doar două dintre neajunsuri.
Nici sâmbătă, prognoza meteo nu arăta grozav. Era cald, dar meteorologii nu excludeau să pornească din nou vijelia. Din fericire n-a mai fost nici o furtună. Solidaritatea de vineri seară de pe rețelele de socializare a arătat că avem un oraș dornic să-și ia revanșa.
Citește și Iașiul în plin festival, alătură-te și tu! Acțiune de susținere a mii de ieșeni pentru Afterhills!
Iar ziua a doua de la Afterhills a fost senzațională. Peste 20.000 de oameni au venit la eveniment, iar atmosfera a fost extraordinară. La miezul nopții, organizatorii au avut inspirația să transmită LIVE pe internet. Am văzut tineri din Suceava, dar și din Brăila, cărora le părea rău că n-au venit la Iași. Dar tot ei spuneau că dacă va mai fi și a doua ediție, vor ajunge obligatoriu la Iași.
AFTERHILLS – LIVE STREAM #afterhills #LaserShow
Posted by Afterhills on 24 Iunie 2017
Cârcotașii s-au oprit pentru moment din muncă. La 20.000 de oameni adunați pe câmp la marginea Iașiului nu mai ai ce comenta. Devii penibil.
Afterhills pornește greu, dar are potențial. Nu-mi dau seama dacă organizatorii vor putea suporta pierderile, pentru că e greu de crezut că anul ăsta mai ies pe plus. Dacă vor avea însă răbdare și dacă îi vor ține baierele pungii, atunci festivalul ar trebui să continue. Ghinionul cu vremea nu se poate repeta la nesfârșit. Însă evenimentul trebuie promovat agresiv. Nu doar în Iași, ci în toată țara. Și nu cu o lună înainte, ci tot anul.
„Noaptea trecută la Afterhills ne-a facut să uităm de efectele furtunilor abătute asupra festivalului (distrugerile au fost mari). Chiar și așa, acest festival se dovedește a fi poate cea mai bună primă ediție a unui festival la care am fost vreodată. Sunet și lumini excelente, scenă și facilități de nivel internațional (nu puțini au fost cei care s-au mirat că toaletele ecologice ofereau și hârtie igienică – lucru neobișnuit la astfel de evenimente cu mii de participanți). Hai la Iași, începe ultima zi de festival! Not giving in (nu ne predăm)!” a postat Alexandru Lefter Kinetoterapeut pe facebook.
Noaptea trecută la Afterhills ne-a facut să uităm de efectele furtunilor abătute asupra festivalului (distrugerile au fost mari). Chiar și așa, acest festival se dovedește a fi poate cea mai bună primă ediție a unui festival la care am fost vreodată. Sunet și lumini excelente, scenă și facilități de nivel internațional (nu puțini au fost cei care s-au mirat că toaletele ecologice ofereau și hârtie igienică – lucru neobișnuit la astfel de evenimente cu mii de participanți). Hai la Iași, începe ultima zi de festival! Not giving in (nu ne predăm)!
Posted by Alexandru Lefter Kinetoterapeut on 25 Iunie 2017
Ce câștigă Iașiul din Aterhills?
În primul rând arată că se poate și în Moldova, o zonă în care doar autoritățile dețin monopolul evenimentelor de anvergură.
Dar nu e vorba doar de imaginea orașului, ci și de hoteluri, firme de taxi, comercianți. E o întreagă mașinărie care se pune în mișcare. Imaginați-vă câți bani lasă în Iași doar 3-4.000 de oameni care vin în oraș câteva zile. Dar ținta nu ar trebui să fie doar 4.000, pentru că poți atrage mult mai multă lume.
Față de Cluj, efortul Iașiului în a organiza astfel de evenimente e cel puțin dublu. N-avem încă mentalitatea din Ardeal, nu suntem încă uniți, n-avem încredere că la noi se poate.
Dar Afterhills trebuie să continue. Nu doar azi, ci și anul viitor. E obligatoriu. Seara de sâmbătă a arătat că Iașiul poate și că își dorește astfel de evenimente. Orașul se schimbă și vrea altceva, chiar dacă unii preferă balta pentru a le fi mai ușor să pescuiască.
- Published in Eveniment
Iașiul în plin festival, alătură-te și tu! Acțiune de susținere a mii de ieșeni pentru Afterhills!
Iașiul în plin festival, alătură-te și tu! Acțiune de susținere a mii de ieșeni pentru Afterhills!
Zi de vară până-n seară – AFTERHILLS DAY ONE#afterhillsiasi #dayone
Posted by Afterhills on 24 Iunie 2017
Zi de vară până-n seară – AFTERHILLS DAY ONE
#afterhillsiasi#dayone
byron LIVE
Posted by Raluca-Elena Mihăilă on 24 Iunie 2017
În prima seară vremea i-a speriat pe spectatorii de la Afterhills aseară, însă azi petrecerea a început de la amiază. După ce voluntarii s-au asigurat de dimineaţă că totul este pus în ordine, muzica a început să sune în difuzoare, preparatele să sfârie pe grătare, iar berea să curgă în pahare.
Citește și Prezență compleșitoare aseară la Afterhills! Explozie de energie la apariția artistului ATB!
Ținem pe această cale să felicităm Carrefour Era pentru gestul făcut ! Au împărtit apă, biscuiți și covrigi celor care s-au adăpostit de furtună!
Încă de pe la ora 12.00 artiştii au început să-şi pregătească „scenele” pe care vor performa, iar grafferii să îşi etaleze talentul pe nişte panouri mari acoperite cu pânză. Cei prezenţi s-au putut adăposti de soare în zonele cu hamace sau în corturile cu perne, ori s-au aşezat direct pe iarbă şi şi-au făcut selfie-uri.
Morcheeba on Afterhills festival
One minute with Morcheeba in Iași is better than no minute with Morcheeba in Iași. We love you all, guys! You're the best!#morcheeba #afterhills
Posted by Afterhills on 24 Iunie 2017
Părinţii care au venit cu copiii au avut unde să se joace cu aceştia. Chiar lângă intrare este amenajat un cort pentru cei mici, iar la câţiva zeci de metri de intrare, înspre scena mare, fetiţele şi-au putut împleti părul cu tot felul de aţe colorate.
Au fost însă temerari care, pentru a se pregăti de dansul de diseară, au participat la o şedinţă de yoga cu Alice s-au şi-au arătat îndemânarea la tot felul de concursuri organizate în zona festivalului. Iar cine a fost de dimineaţă a putut vedea cum trupele şi artiştii îşi pregătindu-se de concertul din această seară.
Credite foto: Cristian Vieriu
RECENZIE FOTO – ZIUA I
- Published in Eveniment
Un artist desăvârșit, un om extrem de puternic. A învins depresia și cancerul
Un artist desăvârșit, un om extrem de puternic. A învins depresia și cancerul. Ana Maria Donose a luat primele lecţii de muzică de la bunicul ei, cel care l-a învăţat să cânte pe patriarhul Daniel. A ratat un contract la Covent Garden pentru că era prea tânără. S-a luptat cu depresia şi a învins cancerul.
Actuala vedetă a Operei Naţionale Române Iaşi este Ana Maria Donose. Considerată de mulţi specialişti drept o stea în devenire, soprana a acceptat să-şi dezvăluie secretele cititorilor „Ziarul de Iaşi“.
– Începem altfel interviul? Vreţi să vă alegeţi prima întrebare?
– Hai să începem cu amintiri din copilărie.
– Aţi fost un copil mai special?
– Nu cred. Eram băieţoasă, am făcut toate năzbătiile, am mâncat de pe jos, am mâncat varul de pe pereţi, câte şi mai câte.
– La prima întrebare din viaţă „Ce vrei să te faci când vei fi mare?“ ce aţi răspunde?
– Agent secret! Tata era poliţist şi mă fascina să fiu spion!
– Când aţi făcut drumul de la „spion“ la muzică?
– Bunicul meu, Ştefan Donose, mi-a insuflat dragostea pentru muzică. Fusese tenor în Corul Operei, însă, pentru că nu suporta să fie machiat, a renunţat la carieră şi a devenit diacon. Preda gratuit muzica unor călugări, unor preoţi, patriarhul Daniel ori Calinic Botoşăneanul numărându-se printre elevii lui. Eu ascultam pe la uşi, mai vorbeam cu el, mergeam duminica la biserică, unde cântam în strană.
– Care a fost primul public?
– Păpuşile! Le cântam îmbrăcată în capoatele bunicii, care deveneau rochii în timpul „spectacolelor“, pe tocurile bunicii, iar microfonul era bătătorul de usturoi!
„Copilă, ai să ajungi artistă“!
– Când v-aţi dat seama că joaca poate deveni serioasă?
– Din cauza serviciului tatei, eu m-am născut la Galaţi, am trăit apoi la Botoşani şi ne-am mutat în Iaşi în clasa a V-a. Am intrat la Liceul Eminescu şi m-am dus să dau o audiţie la Corul Radio TV condus de regretatul Vlad Gafta. Am cântat „Deşteaptă-te române!“, iar domnul Gafta mi-a spus „Măi, copilă, ai să ajungi artistă!“. A fost semnalul care m-a făcut să mă transfer la Liceul de Artă. La pian, unde îmi plăcea, nu mai erau locuri, aşa că am intrat la chitară. Ascultând însă casete cu Ruxandra Donose, fata muzicologului Vasile Donose, care era fratele bunicului, mi-am dat seama că destinul meu e legat de canto. M-am dedicat total, încă din liceu, am lucrat intens cu doamna profesor Adriana Severin, ale cărei sfaturi îmi răsună şi acum în urechi. „Trăieşte sau mori!“ au fost cuvinte care m-au ghidat încă de la începutul carierei şi care sunt şi acum actuale! Am spus carieră încă din liceu, pentru că în fiecare an participam la două-trei concursuri, emoţiile pe care le-am avut când am obţinut primul premiu, la Concursul Norbert Petri, fiind vii şi acum.
Citeşte şi O avocată a investit „cât într-un bloc” pentru a restaura un monument istoric din Iaşi!
– Pasul spre Operă când l-aţi făcut?
– Intrând prima la facultate, într-un an în care concurenţa a fost de zece pe loc, am fost remarcată şi cooptată imediat în cor. Am lucrat la facultate cu maestrul Solovăstru, iar la Operă am început să am roluri secundare încă din 2007. După cinci ani, când doamna Beatrice Rancea a devenit manager, au fost organizate audiţii şi concursuri. Doamna a promovat atunci mai mulţi artişti din cor, fapt pentru care toţi care am fost într-o situaţie asemănătoare, eu, Cristina Grigoraş, Andrei Fermeşanu îi suntem extrem de recunoscători. Şi a continuat urcuşul, a continuat munca. Din ce în ce mai multă. Şi mai multă şi mai multă!
Plânge firesc în rolurile tragice
– Care e rolul în care vă regăsiţi?
– Mimi, din Boema. Regizorul Niky Wolcz ne-a spus mie şi lui Florin Guzgă, care joacă Rodolfo, că parcă a fost făcută pentru noi! Mă regăsesc perfect în Boema. Plâng din interior, fără să fie nevoie de trucuri, trăiesc efectiv rolul. Asemănător mă simt şi în în Violetta, din Traviata. Iar faptul că soţul meu a spus că nu va juca niciodată cu mine Traviata ori Boema cred că spune multe despre suferinţa pe care o transmit în rolurile amintite.
– Aţi amintit de soţul dvs. Ce schimbări au apărut în cariera dvs. de când Cosmin Marcovici este managerul interimar al Operei?
– Am mai puţine spectacole! Fac asta pentru a nu lăsa loc de interpretări, că sunt favorizată. Sincer, eu nu-mi doresc să fie manager! Îmi doresc să fim soţul şi soţia, soprana şi tenorul, nu soprana şi managerul. Pentru mine, „Macu“ e cel care mi-a aruncat o floare în 2005, la spectacolul „Pescuitorul de perle“, când m-a vrăjit efectiv, e cel care atunci când l-am întrebat la finalul spectacolului dacă nu cumva mi-a dat floarea din greşeală a negat zâmbind, e cel alături de care am debutat, în 2007, în Bărbierul din Sevilla, la Ateneu, e cel care m-a cerut de soţie în prima zi de Crăciun a anului 2009, e cel cu care m-am căsătorit în 2010, e cel pe care-l trezesc noaptea pentru a-l întreba ce părere are despre un anumit fragment din spectacolul următor, e cel alături de care am rămas deşi multă lume a vrut să ne despartă, e cel care atunci când am avut o boală cruntă mi-a spus unul din rarele „Te iubesc!“ pe care mi le spune, cuvinte care cred că au avut un rol determninant în vindecarea mea.
Şi-a făcut testamentul, îşi pregătea înmormântarea
– Ne puteţi spune ce s-a întâmplat?
– La 30 de ani am fost diagnosticată ca având cancer de col uterin. Am suferit mult, ajunsesem într-un moment în care mi-am făcut testamentul. Le-am spus celor dragi şi cum vreau să fie înmormântarea: să fiu machiată, sicriul să fie alb şi să fie multe garoafe roşii, să fiu înmormântată lângă bunicul. Am luptat însă şi am învins cancerul! Boala asta mi-a schimbat radical optica despre viaţă. Am învăţat să nu mai pun la suflet nimic, să trec uşor peste faptul că lumea este, în general, foarte rea, să mă bazez doar pe oamenii extrem de apropiaţi, din familie, pentru că mai nimeni nu mi-a dat vreun telefon când am fost bolnavă. La bine, toată lumea e alături, la greu – mai nimeni! E dezamăgitor, a fost o lecţie crudă de viaţă! Eu, însă, nu m-am schimbat! Îmi place să dăruiesc, chiar şi celor care m-au dezamăgit, să ajut, chiar dacă în 90% din cazuri am luat palme în loc de mulţumiri.
– A fost cumpăna vieţii dvs?
– Am mai avut şi alte probleme serioase. Am suferit o depresie severă după ce am pierdut câţiva oameni tare dragi într-o scurtă perioadă: bunicul, bunica, basul Octavian Dumitru, care era unul dintre puţinii mei prieteni în adevăratul sens al cuvântului. Sufăr foarte mult pentru faptul că nu pot avea copii… Viaţa este tare dificilă!
Andrei Şerban: „Ai fost perfectă“!
– Din exterior se văd luminile, aplauzele, ţinutele, celebritatea. Ce e în spatele cortinei?
– Ore în şir de repetiţii, uneori până la 12 noaptea, zile, săptămâni, luni de muncă pentru căutarea unui sunet perfect, boli pe care trebuie să le ascunzi, plâns mult, aşa de mult încât eu lucrez, de regulă, cu două partituri, una ştergându-se în timp din cauza lacrimilor, nopţi nedormite, somn între avioane sau singură în mijlocul patului, ani fără vacanţe, sărbători petrecute departe de familie, cum a fost Revelionul de anul acesta, tensiune 20 după spectacole. Toate astea însă le uit într-o fracţiune de secundă când aud aplauzele de final, iar publicul apreciază eforturile tale. Simt că am făcut şi eu ceva pentru oameni. Nu mă interesează ce zic criticii, nu mă interesează ce zic colegii, nu mă interesează nimic dacă publicul e mulţumit!
Citeşte şi O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai ceva înapoi
– Care a fost cea mai impresionantă reacţie de apreciere primită de la o personalitate artistică?
– La sfârşitul premierei Troienelor, Andrei Şerban m-a luat în braţe, pe întuneric, şi mi-a spus „Ai fost perfectă!“. Iar maestrul este mulţumit extrem de rar…
– De ce este nevoie pentru a ajunge în vârf în carieră?
– O mulţime de lucruri, talent, muncă, disciplină, putere… Şi să nu ai toate ţiglele pe casă, pentru a râde la câteva secunde după ce plângi!
– Ce faceţi când uitaţi replicile, când aveţi o zi proastă?
– Improvizez! De regulă, îmi iese. Alte ori, mă rog la îngeraşii mei din Ceruri. Înaintea premierei din Traviata uitasem tot! Absolut tot! M-am uitat spre tavan, am spus „Bubule“, aşa îi spuneam bunicului, „ajută-mă, te rog!“, iar când orchestra s-a oprit şi a trebuit să-mi fac intrarea mi-am amintit brusc toate replicile!
– Apropo de îngeri. Ce i-aţi cere unui înger dacă ar putea să vă îndeplinească trei dorinţe?
– Să le dea părinţilor mei sănătate, mulţi ani de-acum înainte! Mama e icoana sufletului meu, tata e o părticică importantă din mine.
Mirajul străinătăţii
– În ţară v-aţi făcut un nume. În străinătate, numele Donose este cunoscut acum mai mult datorită verişoarei dvs, Ruxandra, care a cântat la Covent Garden ori Metropolitan. Va ajunge o nouă Donose pe marile scene ale lumii?
– La 28 de ani am dat o audiţie la Covent Garden. Am fost apreciată, am ajuns la faza de a semna contractul pentru a fi cover-ul Angelei Gheorghiu, însă atunci când cei de acolo s-au uitat mai atent la vârsta mea totul a picat. Mi-au spus că sunt prea tânără! A fost dezamăgirea vieţii mele artistice.
– Vă vedeţi lucrând în altă parte?
– Nu! Iaşul este casa mea, aici e familia mea, nu voi pleca niciodată definitiv de aici. Când am lucrat o lună şi jumătate la Bucureşti, pentru „Văduva veselă“ mi-a fost crunt. O lună şi jumătate, în ţară, darămite mai mult. În străinătate m-am simţit rece, singură. Or, un artist nu se poate exprima la maximum dacă nu are confort psihic. Da, colaborări, turnee în ţară, în străinătate vor face parte din viaţa mea, nu şi mutatul din Iaşi.
Citeşte şi Povestea de succes a celei mai bogate femeie din IAȘI: “Am reuşit de frică”
– Proiecte?
– Cel mai recent va fi pe 26 aprilie, când voi cânta pentru prima dată la Ateneul Român, în concertul dat pentru maestrul Eugen Doga, care a împlinit 80 de ani.
Filme, rock, vise legate de o fermă de cai
– Ce legătură este între operă, film şi rock?
– Am avut o apariţie episodică într-un film cu Steven Seagal şi o experienţă de neuitat în „Ana, mon amour“, filmul lui Călin Netzer. Deşi am filmat 12 ore, după fiecare „stop!“ al camerei cerut de regizor eram aplaudată la scenă deschisă! Cu trupa rock în care cânt împreună cu soţul meu, fosta Roşu şi Negru, care acum e Karma, e vorba iarăşi de pasiune. Cânt piese compuse de Macu, nu simt nici că-mi îngheaţă mâna pe microfon, cum s-a întâmplat când am concertat la un Revelion, la minus 20 de grade.
– Cum e Ana Maria Donose ca femeie?
– O femeie obişnuită. Întreţin o casă cu patru camere, când am timp fac curăţenie, calc, gătesc, fac ciorbe şi tocăniţe despre care lumea spune că sunt excelente, mă joc cu motanul Miţi. Îmi plac mult copiii, plâng la botezuri de emoţie, îmi plac florile, freziile, nu trandafirii, de multe ori îmi cumpăr singură flori, citesc, ador marea, urăsc muntele, mă bucur când soţul meu pleacă în Deltă, cu băieţii, pentru a se încărca psihic, ador să aduc cadouri din locurile pe unde merg, colecţionez magneţi de frigider. Nu sunt deloc geloasă! Eu cred că acesta este un lucru foarte important într-o familie de artişti. Pe scenă te îmbrăţişezi, te săruţi, apoi, când spectacolul s-a încheiat e cu totul altceva. Eu chiar cred că poate exista prietenie între un bărbat şi o femeie.
– Cum te vezi peste ani, după terminarea carierei?
– Cred că voi fi o bătrânică cu păr alb, tunsă scurt, băieţeşte. Mi-ar plăcea să am o fermă cu cai negri şi o grădină plină cu flori. Şi să am şi o grădiniţă unde copiii, mai ales cei fără posibilităţi materiale, să poată cânta, picta, colora.
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Local
S-a schimbat ruta către Marea Neagră!
S-a schimbat ruta către Marea Neagră! Trenul de pe ruta Iaşi – Constanţa şi retur circulă până la Mangalia.
În programul estival „Trenurile Soarelui” s-a admis ca trenul Iaşi – Constanţa sa circule până la Mangalia, dar şi trenul Tineretului – IR 1921 Sibiu – Bucureşti Nord – Mangalia va circula pe distanţa Feteşti – Mangalia.
Cu atât mai bine, ” Trenurile Soarelui” vor asigura legături între toate regiunile ţării cu staţiunile de pe litoral şi Delta Dunării. Până pe 10 septembrie, peste 40 de trenuri vă vor face vacanţa mai frumoasă.
De asemenea, într-un comunicat al CFR se spune că majoritatea trenurilor care sosesc din ţară au legături frecvente cu garnituri care circulă între Constanţa şi staţiuni.
- Published in Turism
„După muncă și răsplată”. Prunea a adus acuzații jignitoare la adresa ieșenilor!
Cu privire la unele afirmații făcute în spațiul public de unele persoane, afirmații care au avut drept subiect clubul de fotbal CSM Politehnica, primarul Mihai Chirica dorește să facă unele precizări menite a clarifica opinia publică, iubitorii de fotbal în special, relația dintre autoritatea locală (Consiliul Local Municipal și Primăria Municipiului Iași) și clubul de fotbal mai sus amintit.
COMUNICATUL OFICIAL AL PRIMĂRIEI:
Multe din afirmațiile făcute în spațiul public pe acest subiect nu au legătură cu realitatea și au menirea de a prezenta într-o manieră nesinceră și disproporționată relația dintre Primărie și CSM Politehnica Iași.
Mai mult decât atât, Primăria Municipiului Iași consideră că ieșenii trebuie să cunoască, în mod transparent, modalitatea și mecanismul prin care fondurile publice sunt alocate pentru finanțarea sportului de către cluburile de profil din oraș, incluzând aici și clubul de fotbal CSM Politehnica Iași.
Prin urmare, merită a se cunoaște, de la bun început, faptul că CSM Politehnica Iași nu aparține Primăriei Municipiului Iași sau Consiliului Local Municipal Iași. A existat în Iași un club de fotbal care, acum câțiva ani, a dat faliment din cauza proastei gestiuni a conducerii executive de atunci și a unui management defectuos al celor care asigurau din punct de vedere financiar activitatea clubului respectiv.
În acest moment, CSM Politehnica Iași este o asociație sportivă care este condusă de un Consiliu Director. Managementul asociației, deciziile adoptate, aparțin celor care sunt în funcția de președinte al Consiliului Director și membrilor acestui Consiliu. Alături de alte surse de finanțare atrase din mediul privat, finanțarea clubului din fonduri publice se face prin intermediul Fundației Sportului Ieșean, entitate condusă de un președinte și un Comitet Director. Sumele puse la dispoziția Fundației Sportului Ieșean sunt fonduri publice, alocate de către Consiliul Local Municipal Iași și Primăria Municipiului Iași în mod transparent. La rândul său, forul de conducere al Fundației alocă, prin decizia luată de Comitetul Director, fondurile necesare pentru fiecare ramură sportivă. Demn de menționat este că, în acest moment, pe lângă alte ramuri sportive pe care le finanțează, Fundația alocă fonduri pentru 8 echipe care joacă în prima ligă, o performanță care nu a mai fost atinsă în ultimii ani.
Cu toate acestea, în spațiul public s-a vehiculat, nu de puține ori, informația total neadevărată conform căreia primarul orașului sau alte persoane din Primărie au putere de decizie cu privire la viitorul unui club sau altul, ceea ce este total fals.
„Sunt decis să susțin și pe viitor sportul ieșean, așa cum am demonstrat-o deja în ultimul an de zile. Față de alte perioade din trecut, susținerea mea este una în conformitate cu legislația în vigoare, transparent și responsabil. Nu susțin un sport anume în dauna altuia. Susțin, în egală măsură și funcție de necesități, și fotbalul, și alte sporturi de masă, cu precizarea că această susținere este făcută fără a pune în pericol restul activităților vitale pentru bunul mers al comunității: activitatea de salubrizare, unitățile școlare, întreținerea și modernizarea străzilor și trotuarelor din oraș etc. Nu sunt indiferent cu privire la modul cum evoluează activitatea sportivă din oraș dar, în același timp, nu pot să accept ca banii ieșenilor să ajungă să fie cheltuiți într-o ramură sportivă care nu produce performanță, nu evoluează de la an la an”, a declarat primarul Mihai Chirica.
În aceeași ordine de idei, edilul-șef a propus ca modul de alocare a fondurilor de către Fundația Sportului Ieșean să se facă după principiul transparenței, într-un mod echilibrat, fără să existe dubii cu privire la alocările bugetare pe fiecare ramură sportivă.
„Mi-aș dori ca fiecare sumă alocată către ramurile sportive finanțate de către Fundație să se facă transparent, motivat, gradual și, de fiecare dată, să se analizeze periodic nivelul de performanță atins de fiecare club în parte. Cred că este obligatoriu ca ieșenii să știe că banii comunității sunt cheltuiți cu folos în acest domeniu”, a subliniat primarul Mihai Chirica.
Cu privire la afirmațiile din ultima perioadă a fostului președinte executiv al CSM Politehnica Iași, Florin Prunea, edilul-șef consideră că fostul portar și-a depășit cu mult atribuțiile sale și, mai mult, a adus jigniri la adresa ieșenilor și suporterilor din Iași, fără niciun motiv.
„Această persoană, în calitatea sa de președinte executiv al clubului de fotbal, și-a permis să aducă cuvinte injurioase la adrese ieșenilor, să jignească într-un mod incalificabil comunitatea ieșeană și nu numai. Mai mult, a folosit în mod abuziv un echipaj al Poliției Locale Iași atunci când a declanșat un conflict intens mediatizat, în sens negativ, atunci când antrenorul Francesco Napoli a fost îndepărtat de la echipă, antrenor care, trebuie să o recunoaștem, a reușit și a dus Iașul în cupele europene. De altfel, a fost și sancționat pentru afirmațiile sale în acest sens de forul de conducere al echipei pentru afirmațiile și gesturile sale din spațiul public. E greu de catalogat un asemenea comportament față de ieșeni, în condițiile în care această persoană este plătită și din banii ieșenilor. E un comportament total lipsit de fairplay, o atitudine pe care ar trebui să o aibă orice practicant al sportului. Se pare că domnul în cauză nu a înțeles acest lucru niciodată”, a mai afirmat Mihai Chirica.
Primarul Iașului are încredere că actuala conducere a CSM Politehnica Iaşi are drept obiectiv accederea în play-off-ul Ligii I de fotbal.
„Am încredere că domnul Ambrosie, împreună cu tot staff-ul de conducere a clubului, cu domnul profesor Antohi vor face performanță la Iași, iar fotbalul ieșean să fie unul performant, iar CSM Politehnica să fie o echipă reprezentantivă pentru ieșeni”, a mai spus edilul-șef.
Totodată, Mihai Chirica a subliniat faptul că Baza Sportivă din Copou, inclusiv Stadionul Municipal sunt în proprietatea comunității ieșene și acestea trebuie utilizate cu responsabilitate, iar accesul celor care doresc să o folosească să o poată face în mod gratuit și după un program cunoscut de toată lumea.
„Baza Sportivă din Copou, precum și Stadionul Municipal aparțin ieșenilor. Aceste obiective nu aparțin nici clubului de fotbal, nici unui alt club sportiv și ea trebuie utilizată doar în scop public. Dezaprob orice act lipsit de bun simț față de bunurile care aparțin municipiului Iași, de care te-ai putea folosi în mod privat pentru practicarea vreunui sport. Bineînțeles, pentru creșterea performanței sportive a echipelor, pentru antrenamente, Baza Sportivă le stă la dispoziție tuturor jucătorilor și antrenorilor, dar în niciun caz persoanelor private, actuale sau foști demnitari. Iată pentru care am decis prelungirea orarului de practicare a jogging-ului pe pista de alegare a stadionului până la ora 23.00, cu nocturna pentru antrenamente aprinsă. Iată pentru care am propus reabilitarea pistei de alergat cu fonduri din bugetul Primăriei”, a conchis primarul Mihai Chirica.
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Sport
Ține hoții departe de bicicleta ta! Fii precaut!
Ține hoții departe de bicicleta ta! Fii precaut!
Odată cu venirea sezonului cald, sunt prezenţi în trafic din ce în ce mai mulţi biciclişti. Mulţi cetăţeni, adepţi ai mersului pe bicicletă, merg la cumpărături, la serviciu cu acest mijloc de transport.
Foarte important este să găsim un loc sigur unde să parcăm bicicleta şi modul în care o asigurăm. Majoritatea proprietarilor consideră că o bicicletă lăsată pe casa scării, prinsă cu un sistem antifurt este în siguranţă. Realitatea îi contrazice, statisticile întocmite la nivelul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi arătând că majoritatea furturilor sunt comise în scări de bloc, uscătoare şi boxe.
- Alege un sistem antifurt cu protecţie sporită: mare parte a furturilor de biciclete sunt comise prin tăierea cu un cleşte a lanţului de prindere. Pe piaţă sunt sisteme antifurt care au o rezistenţă mare şi nu pot fi rupte/tăiate cu uşurinţă. În acest fel acţiunea potenţialilor infractori este îngreunată şi sunt descurajaţi de zgomotul pe care îl produc atunci când încearcă să fure o bicicletă (recomandate pentru cei care lasă bicicletele în scări de bloc, uscătoare sau alte locuri de acest gen, dar nu numai). Chiar dacă aceste sisteme sunt mai scumpe, te pot feri de necazuri;
- Pe stradă, parchează bicicleta într-un loc circulat, frecventat de oameni. Hoţii evită să acţioneze în astfel de situaţii.
- Manifestaţi atenţie atunci când observaţi în scara blocului persoane necunoscute. Reţineţi semnalmentele şi dacă aveţi suspiciuni întemeiate cu privire la prezenţa acestora sesizaţi imediat poliţia.
- Chiar dacă stai la casă şi ai curte, bicicleta nu trebuie lăsată la vedere şi în apropierea porţii de acces. Nu îi subestima pe infractori!
- Published in Local
Istoria construcției Mitropoliei Iași și misterele sale
Istoria construcției Mitropoliei Iași și misterele sale.
Începând cu secolul al XVI-lea, oraşul Iași, a devenit unul din cele mai mari si frumoase orașe ale ţări. Pe lângă Curtea Domnească, necesară administraţiei pământeşti, Iaşul avea nevoie de o catedrală, de o biserică în care mitropolitul ţării şi clerul său să-şi aducă prinosul de rugăciune în faţa lui Dumnezeu. Informaţiile legate de prima catedrală a Moldovei de la Iaşi sunt destul de sărace. O mărturie găsim într-un hrisov al Doamnei Anastasia Duca. Aceasta, „găsind mică Sfânta Mitropolie cea bătrână, dinspre Uliţa Mare“, a hotărât ridicarea unei noi catedrale, cunoscută în istorie drept Biserica Stratenia. Rolul de catedrală mitropolitană a ţării Moldovei a fost preluat, în secolul al XVIII-lea, de către ctitoria Mitropolitului Gavriil Calimachi – biserica Sfântului Gheorghe, care până astăzi rezistă în faţa istoriei.
Evenimentul care a adus schimbarea în viaţa eclezială a Bisericii din Moldova a fost păstorirea Mitropolitului Veniamin Costachi. Primind cârja vlădicească şi grija mântuirii poporului, printre primele decizii ale noului mitropolit s-a regăsit ridicarea unei noi catedrale la Iaşi. Biserica Stratenia se afla într-un stadiu îngrijorător de dărâmare, iar cea a Sfântului Gheorghe era „stricată, sdruncinată de cutremure şi şubrezită de incendii“. Necesitatea unei catedrale se întrezărea mai ales pentru faptul că oraşul devenea, cu fiecare an, mai întins. Se ridicau palate boiereşti, chiar unele construcţii publice de anvergură, iar cele două biserici cu rol de catedrală nu se mai încadrau în peisaj.
Într-un cadru solemn, Mitropolitul Veniamin Costachi a pus piatra de temelie a noii Catedrale, în ziua de 3 iulie 1833, pe locul unde fusese Biserica Albă şi, mai apoi, Biserica Stratenia. Dragostea poporului s-a văzut în darurile şi în sprijinul acordat construcţiei, astfel încât în anul 1837 se vorbea deja despre „închiderea bolţii, acoperirea cu table de aramă, mecaniceşti lucrări pentru clopotniţi“, aşa cum arată documentele istorice.
Pentru noi, cei de astăzi, obişnuiţi cu stilul arhitectonic al Catedralei Mitropolitane din Iaşi, este interesant să aflăm că ea a fost proiectată având o cupolă centrală, respectiv un turn central.
Arhitectul Gustav Freywald şi prima cupolă a catedralei
Deschiderea europeană a Moldovei, la început de secol XIX, a făcut ca arhitectul noii catedrale să fie ales dintre specialiştii Occidentului. Potrivit Condicii de Cheltuieli a Mitropolitului Veniamin Costachi, începând cu luna iulie a anului 1833, se plătea „domnul arhitecton Gustav Freywald“. Aşa cum reiese şi din alte mărturii istorice, primele lucrări la Catedrala Mitropolitană din Iaşi s-au desfăşurat după planurile arhitectului vienez Gustav Freywald, ajutat şi de către tatăl său, Johan. Aşa se explică alegerea pentru noua biserică în stilul neoclasic, întâlnit şi la alte biserici maiestuoase din ţările Occidentului.
Deşi nu există un document care să certifice teoria, se pare că, dintru început, planurile prevedeau o cupolă centrală pentru Catedrala Mitropolitană. Aceeaşi Condică de Cheltuieli ne demonstrează faptul că turnul central a fost ridicat, acoperit şi finalizat în jurul anului 1837. „Bolta cea mare“, aşa cum o numesc actele, era construită din cărămidă şi piatră, fiind situată deasupra naosului. Este interesant faptul că, începând cu anul 1838, arhitecţii vienezi nu mai apar menţionaţi în condică. Deşi nu se cunoaşte pricina, majoritatea istoricilor sunt de acord cu faptul că acea cupolă, ridicată după planul arhitectului Freywald, era mult prea grea, afectând rezistenţa generală a construcţiei. Din acest motiv, înţelegerea dintre Mitropolitul Veniamin şi arhitectul occidental a fost încheiată.
Începutul anului 1838 aduce noi cheltuieli, în situaţia în care catedrala era aproape finalizată: „var şi năsîp, 1000 de dulapi pentru bolta besericii, 165 bucăţi lemn de arini şi 32 de grinzi“. Însuşi Mitropolitul Veniamin se urcă pe acoperişul catedralei, încuviinţând o cheltuială de 300 de lei pentru întărirea bolţii centrale. Toate aceste informaţii ne duc cu gândul la faptul că era pe cale să se producă prăbuşirea cupolei de deasupra naosului.
A doua cupolă centrală a Catedralei Mitropolitane
După plecarea arhitecţilor vienezi, Mitropolitul Veniamin încredinţează destinul catedralei sale de suflet unui arhitect rus – Singurov. Acesta, văzând uriaşele crăpături din ziduri, cauzate de greutatea cupolei centrale, a recomandat desfacerea ei. Tot justificările de plată ne dezvăluie că aşa s-a şi întâmplat. Într-o însemnare de cheltuială din 20 martie 1838, aflăm faptul că „achitatus-a, 700 de lei celor care au cărat molozul din beserică“, rezultat de bună seamă din desfacerea cupolei centrale. Notele de cheltuieli ne demonstrează faptul că arhitectul Singurov se pregătea de ridicarea unei noi cupole, de data acesta construită din lemn – finalizarea având loc spre sfârşitul anului 1840.
Soluţia a fost salvatoare doar pentru început. Deja în primăvara anului 1842 crăpăturile din zid erau accentuate, ameninţând întreaga structură. Starea de îngrijorare pricinuită de condiţiile în care se afla construcţia, dar şi exilarea la Mănăstirea Slatina a Mitropolitului Veniamin Costachi au dus la oprirea lucrărilor. Potrivit unor documente, în august 1842 nu se mai făceau niciun fel de lucrări la catedrală.
Liniştea de la şantierul catedralei a fost tulburată în ziua de 23 mai 1857. Deşi era programată a fi desfăcută bucată cu bucată, bolta nu a mai rezistat. În ziua de vineri, 23 mai 1857, cupola centrală de lemn s-a prăbuşit sub propria greutate, surpând şi coloanele din interior. Cronicile vremii au reţinut evenimentul ca fiind unul dezastruos: „Când a căzut turnul cel mare, s-a simţit cutremur la toate casele din jur“, aşa cum notează Gazeta de Moldavia.
Noi planuri de ridicare a cupolei centrale
Incidentul prăbuşirii turnului central a adus cu sine părăsirea şantierului catedralei, care ajunsese o ruină. Au fost cărate materialele lemnoase ale cupolei, locul fiind acoperit cu scânduri, ca ploaia şi zăpada să nu afecteze ce mai rămăsese din catedrală. Până în anul 1867 nu s-a mai efectuat nicio altă lucrare importantă. La 22 februarie 1867 a fost constituit un comitet de restaurare, alcătuit din marii boieri ai capitalei: Lascăr Cantacuzino, Nicolae Roznovanu, Alecu Ghica, Grigore Carp, Dimitrie Gusti, Iorgu Tacu şi A. Fătu, coordonaţi de către Mitropolitul Calinic Miclescu. Sub efervescenţa momentului, a fost căutat un arhitect care să refacă planurile şi să aducă soluţia salvatoare. Deşi mărturiile sunt destul de sărace, se pare că, în acest context, un arhitect polonez a venit la Iaşi, cu scopul preluării şantierului. Antoine Kajetanowics, după numele semnat în colţul schiţelor rămase până astăzi la Arhivele Naţionale, a încercat să creioneze un plan de restaurare al Catedralei Mitropolitane de la Iaşi. Interesant este faptul că, în noua arhitectură, turnul central apărea din nou, însă mult mai pe centrul naosului, împărţind în jumătate lungimea navei bisericii.
Răspunsul negativ venit de la Ministerul Cultelor, condus de către Christian Tell, a sosit la Iaşi în ziua de 19 martie 1873. Insuficienţa fondurilor, dar şi contextul social din preajma războiului de independenţă naţională au făcut ca restaurarea să fie ţinută pe loc încă aproape un deceniu.
Soarele a răsărit pentru catedrala Moldovei, atunci când un smerit bătrânel şi-a pus viaţa la temelia ei. Mitropolitul Iosif Naniescu, proaspăt vlădică la Iaşi, şi-a propus ca principal obiectiv al activităţii sale finalizarea Catedralei Mitropolitane. Cu ajutorul arhitectului Alexandru Orăscu, rectorul Universităţii Bucureşti, al ministrului B. Boierescu, cu sprijinul financiar al familiei regale, vlădica Iosif sfinţea măreaţa catedrală de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, la anul 1887.
De la începuturi şi până atunci, de atunci şi până acum, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi găsim urme neşterse în istorie. O istorie a unui loc sfânt, o istorie încercată, dar o istorie trăită până astăzi, când avem prilejul să adăugăm rugăciunea noastră la cea a strămoşilor – într-o catedrală în care se respiră taina Duhului Sfânt.
Sursa: Doxologia.
Foto: Colecție personală Țugui Florin.
- Published in Cultură
Un student din Suedia a pornit pe jos de la Iași la Pașcani. E încântat de ce a văzut
Un student din Suedia a pornit pe jos de la Iași la Pașcani. E încântat de ce a văzut
O profesoară de la Facultatea de Geografie din cadrul Universității „Cuza” a postat pe Facebook un mesaj din partea unui student din Suedia care a venit să învețe și la Iași.
Băiatul pare încântat de tot ce a găsit în zonă și și-a propus să facă pe jos traseul dintre Iași și Pașcani.
„Mă numesc Philipp și sunt student la Universitatea din Lund (Suedia) (dar sunt neamţ la origine). Îmi doresc să studiez un semestru Universitatea Al.I.Cuza din Iasi (Facultatea de Geografie) și azi am venit special până aici să văd ce oportunităti de studiu am.
Si pentru că îmi place să cunosc cu adevărat locurile pe unde trec, azi mi-am propus să MERG PE JOS (cu rucsacul în spate, pe 30 de grade plus) de la Iași la Pașcani (nu pe drumul european, ci prin Rediu, Movileni etc).
Nu știu de ce, ăstora de la universitate cu care m-am intâlnit azi li s-a părut o idee ciudată să fac traseul acesta pe jos, și, doar ca să scap de gura lor, am acceptat să mă aducă până aici (la ieșirea din Movileni este făcută poza) cu mașina, o profă drăgută și vorbăreaţă. Dacă nu era așa vorbăreaţă, nu scotea de la mine în veci această informaţie (că vreau să fac traseul pe jos).
Vă pup și vă iubesc. (ei, asta nu am spus chiar eu, că sunt neamţ, ce vreţi de la mine – dar, oricum, îmi place ţara asta și oamenii de aici – de aceea nu inţeleg de ce sunt atât de rezervaţi cei din Suedia când vorbesc de aceste locuri).
PS. Vorbesc și puţin românește.
PS2. Nu intentionez să ajung chiar până la Pașcani azi – o să mă opresc undeva, la vreun gospodar ce se încumetă să mă primească.”
Citește și O avocată a investit „cât într-un bloc” pentru a restaura un monument istoric din Iaşi!
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Local
Miracolul din seara de Sânziene. Impreună putem împlini visul iei!
Dragi ieșeni, câteva zile ne mai despart de marea sărbătoare de Sânziene.
Pe data de 24 iunie toate visele se împlinesc, așa că, împreună putem împlini visul iei să intre în UNESCO. Nu mai puțin de 10 ore de concert în fața Palatului Culturii ne vor face să intrăm în horele Sânzienelor.
În cultura populară Sânzienele sunt niște fete frumoase care trăiesc îndeobște prin păduri sau pe câmpii, cel mai adesea, jucând.
Citește și Cel mai mare târg de ceramică revine la Iași! Târgul naţional de ceramică „Cucuteni 5000”
„Ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor și buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, adică nu mai cresc deloc”, Marcel Lutic, muzeograf în cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei
Tot în cultura populară se spune ca în seara de Sânziene fetele nemăritate își visează jumătatea, sa sperăm că miracolele vor continua si pețitorii vor fi pe măsura așteptărilor.
„Te-am iubit așa cum m-ai iubit și tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înțeleg ce fac, fără să înțeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiți să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiți să ne căutăm fără să ne întâlnim.” – Mircea Eliade
Hai să dăm mână cu mână, să facem o horă mare,
Toate iile dansează, azi e zi de sărbătoare!
- Published in Eveniment
Devenind mai culți prin joc. Oare ce ascunde Palatul?
… cu alte cuvinte, “Descoperă misterele Palatului”
Palatul Culturii din Iași își deschide porțile în perioada 15 mai-15 iulie pentru toți doritorii de o experiență interactivă, inedită, care îmbină cultura cu jocul.
Pe scurt, vizitatorii sunt invitați să urmărească o serie de indicii, care să le ofere posibilitatea ghidării printre piesele de petrimoniu existențe în cele patru muzee (Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Etnografic al Moldovei și Muzeul Științei și Tehnicii „Stefan Procopiu”)
„Este o ocazie specială pentru vizitatorii de toate vârstele să exploreze și să descopere lucruri noi sau mai puțin știute despre istoria comunitătii, să dezlege enigme, să identifice obiecte, să-și exerseze spiritul de observație, dar și creativitatea”.
Participanții își vor dovedi, în această aventură, capacitatea de concentrare, echilibru și vor putea veni la eveniment în grupuri organizate, indiferent de vârstă.
Dacă ești curios să descoperi ce ascunde Palatul și să faci o călătorie spre alte dimensiuni temporale, îți poți face rezervare pe adresă de e-mail: iquestify@gmail.com sau la numărul de telefon 0740.856.954, iar valoarea unui bilet este de 8 lei, ce face posibil accesul în cele patru muzee.
- Published in Cultură