Un copil se stinge în spital. Tânărul așteaptă o șansă la viață, însă mama refuză operația
Un copil se stinge în spital. Tânărul așteaptă o șansă la viață, însă mama refuză operația
Un băiat de 12 ani suferă de o gravă afecţiune congenitală. O operaţie pe cord nu poate fi evitată. A fost programat pentru o intervenţie chirurgicală care urma să fie realizată de o echipă de medici din Israel, dar mama a refuzat operaţia.
Motivul: femeia credea că de fapt i se vor lua organele copilului.
Un copil în vârstă de 12 ani, care suferă de o afecţiune congenitală a inimii, aşteaptă şansa la o viaţă normală de câţiva ani, însă aceasta întârzie să apară deoarece mama acestuia nu este de acord cu o intervenţie chirugicală care i-ar salva viaţa.
Acesta se află internat încă de luni în Clinica de Cardiologie Pediatrică a Spitalului de Copii „Sf. Maria“ din Iaşi, fiind adus de la Complexul Romaniţa din Roman, în urma unei consultaţii. Acesta se află acolo încă din anul 2007, fiind abandonat de mama sa, deoarece nu îl putea creşte. Băiatul suferă de tetralogie Fallot, adică are mai multe defecte la nivelul inimii, care îl împiedică să se dezvolte şi să ducă o viaţă normală. Mai mult, acesta prezintă şi un grad de handicap.
Acum trei ani, în anul 2014, prin intermediul medicilor şi al asistenţilor sociali, acesta a avut şansa să fie operat de o echipă medicală din Israel, însă mama a refuzat, crezând că de fapt medicii ar vrea să vândă organele copilului, la acel moment apelând la diverse ameninţări asupra asistenţilor sociali care se ocupau de caz.
„Copilul a fost internat la noi în vederea programării unei intervenţii chirurgicale pe cord, iar starea lui este destul de gravă. Noi am încercat de mai multe ori să îl programăm pentru o intervenţie, însă mama lui a refuzat, a şi scris o declaraţie pe propria răspundere că nu este de acord. Nu este normal ca mama să spună nu, dacă nu ştie ce se întâmplă cu el, el este un om care are o viaţă înainte şi e păcat să nu îi ofere această şansă. Trebuie să înţeleagă şi să fie de acord pentru că s-a ajuns la momentul în care intervenţia se face acum sau niciodată“, a precizat prof. dr. Constantin Iordache, medic primar pediatru în cadrul Clinicii de Cardiologie Pediatrică de la Spitalul de Copii.
Medicii spun că, fiind o afecţiune depistată de la naştere, operaţia se putea realiza încă din primul an de viaţă. Tetralogia Fallot constă în existenţa a patru anomalii anatomice la nivelul inimii, caracterizate prin învineţirea extremităţilor, deoarece fluxul de sânge oxigenat din circulaţia sistemică devine necorespunzător nevoilor organismului.
„Prezintă mai multe defecte la nivelul inimii, adică din naştere inima lui are patru defecte ventriculare, care însă se pot corecta chirurgical, de obicei cu cât pacientul este mai mic, cu atât şansele de refacere sunt mai mari. Cu cât se întârzie, cu atât organismul suferă, el acum este într-o continuă hipoxie, dacă la noi sângele nostru este încărcat cu oxigen cam 90%, la el procentul este de 50%, ceea ce nu este bine nici pentru creier şi nici pentru restul organelor. Dacă merge din salon până în capătul holului şi se întoarce, se învineţeşte şi nu mai poate merge. Cu cât creşte ca vârstă, cu atât e mai grav şi îi scad şansele“, a explicat dr. Ionuţ Albu, medic rezident pediatru.
Mama copilului, greu de găsit
Reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) din Neamţ au început încă din momentul în care copilul a fost internat să o caute pe mama acestuia, pentru a încerca şi de această dată să îi explice importanţa acestei operaţii, însă mama şi-a schimbat domiciliul, aflându-se într-un alt sat din judeţ. Copilul se află din anul 2007 într-un sistem de protecţie în cadrul Complexului Romaniţa, prin hotărârea unei comisii de protecţie, reprezentantul legal al acestuia fiind însă mama sa, care uneori îl vizitează sau îl contactează telefonic.
„În momentul de faţă, mama este reprezentantul legal, are putere de a decide ce se întâmplă cu el, şi pentru a se ajunge să se considere că nu mai are nicio legătură cu el, ar trebui să existe minimum trei luni în care să nu fi fost vizitat sau contactat telefonic, ceea ce până acum nu s-a întâmplat. Este intrat de multă vreme în sistem, pe lângă gradul de handicap are şi o problemă extrem de serioasă la inimă. Au mai fost situaţii în care reprezentantul legal al copilului nu a putut fi găsit şi acesta a fost operat până la urmă pe baza prevederilor ordinului 145 al Ministerului Sănătăţii. Acolo este stipulat că în momentul în care medicul consideră că viaţa pacientului este pusă în pericol, iar intervenţia este în interesul său, însă reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj, alcătuită din trei medici. Am mai avut situaţii în care au fost operaţi copii fără acordul reprezentantului legal, în baza unei decizii a unei comisii medicale“, a explicat Magda Vasilache, purtător de cuvânt al DGASPC Neamţ.
În cursul după-amiezii de ieri, reprezentanţii instituţiei au transmis că au reuşit să ia legătura cu mama băiatului, care se afla în drum spre Italia şi că urmează ca zilele acestea să discute cu medicii ieşeni pentru fi informată despre starea copilului şi despre importanţa realizării intervenţiei chirurgicale cât mai urgent.
- Published in Sănătate
Mărturia emoţionantă a preotului ieşean Dan Damaschin care a dus 120 de copii săraci la mare: „Mă întrebaţi dacă a meritat aventura?”
Mărturia emoţionantă a preotului ieşean Dan Damaschin care a dus 120 de copii săraci la mare: „Au făcut baia vieţii lor“. „Visul lui Aurel” a însemnat pentru 120 de copii nevoiaşi, dar premianţi, o vacanţă nemaipomenită.
Tabăra „Visul lui Aurel” a fost organizată de preotul ieşean Dan Damaschin în perioada 2-9 iulie. Timp de o săptămână, 120 de copii din familii necăjite s-au distrat la mare cum nu au mai făcut-o niciodată. Vacanţa elevilor a costat în jur de 18.000 de euro şi a fost posibilă cu ajutorul donaţiilor oamenilor din ţară şi străinătate.
„Visul lui Aurel” a însemnat pentru 120 de copii nevoiaşi, dar premianţi, o vacanţă nemaipomenită. Părintele Dan Damaschin, preot misionar la Biserica „Naşterea Domnului” de la Maternitatea „Cuza-Vodă” din Iaşi, le-a oferit acestora şansa unei tabere cum nici nu îndrăzneau să viseze în căsuţele lor sărăcăcioase din judeţul Iaşi. Cazaţi în pensiuni de patru stele din staţiunea Mamaia, unde au avut asigurate trei mese pe zi, copiii au cucerit pentru prima dată în viaţa lor Marea Neagră. 
Tabăra „Visul lui Aurel” poartă numele celui mai mic elev care a fost selectat de părintele Damaschin să meargă în excursie. Aurel este un băiat de opt ani, din comuna ieşeană Dagâţa, pe care preotul l-a ajutat încă de la naştere. Din cauza nevoilor de acasă, mama lui Aurel era dispusă să renunţe la băiat, însă după rugăminţile preotului şi-a păstrat copilul. De atunci, Aurel este unul dintre cei 1.000 de copii pe care Dan Damaschin prin Asociaţia „Glasul Vieţii” îi ocroteşte de la distanţă, punându-le cele necesare pe masă, în dulap sau în ghiozdan. Din toţi copiii pe care îi ajută, Damaschin i-a selectat în iunie pe cei mai bine pregătiţi şi pe cei mai bătuţi de soartă şi le-a promis o săptămână la mare.
„Aurel a numărat orele şi minutele până la plecare. Toată faţa lui era în bucurie aşa cum nu am mai văzut-o niciodată. Mi-am propus prin această tabără să le ofer copiilor olimpici, premianţi sau orfani şansa la normalitate. Să simtă şi ei aceeaşi fericire pe care o trăieşte un copil atunci când este dus de părinţii lui la mare”, a precizat preotul misionar. Damaschin a reuşit să-şi îndeplinească proiectul cu sprijinul oamenilor din ţară şi străinătate care au încredere că banii pe care îi donează chiar ajung la cele mai năpăstuite familii. Preotul a strâns 18.000 de euro şi astfel a reuşit să facă posibilă tabără „Visul lui Aurel”. Cumpărăturile pentru o astfel de vacanţă a cuprins de la şlapi şi costume de baie, până la pamperşi, pastile sau saltele de dormit. „Dacă mă întrebaţi «dacă a meritat aventura?» vă voi răspunde, fară nicio ezitare, de o mie de ori: Da! Da, pentru bucuria copiilor care au văzut şi au făcut baia vieţii lor în mare! Da, pentru copiii care s-au culcat sătui, curaţi, în paturi de 4 stele! Da, pentru ca Delfinariu, poneii, terasele, hora, filmele şi discoteca nu sunt monopolul copiilor de bani gata de prin Costineşti sau Mamaia”, a mai nuanţat părintele.
Persoanele interesate să sprijine proiectele părintelui Damaschin pot vizita site-ul Asociaţiei „Glasul Vieţii”, pe care voluntarii părintelui l-au înfiinţat pentru promovarea proiectelor, îl pot contacta la numărul de telefon 0744.798.610 sau îi pot scrie pe pagina personală de Facebook
Sursă: Iulia Ciuhu – Adevărul.ro
- Published in Local
Podu Roș, în centrul atenției: Iată ce schimbări va suferi podul pietonal de peste Bahlui
Iată ce schimbări va suferi Podu Roș, podul pietonal de peste Bahlui
Podu Roș este momentan în centrul atenției angajaților de la spațiile verzi. Astfel, gardurile de protecție ale podului pietonal din zona omonimă vor fi înlocuite cu unele zincate care, conform spuselor șefilor societății SC Servicii Publice, nu va mai necesita vopsiri. Aceștia mai precizează și că activitățile au fost demarate în urma unei comenzi venite din partea Primăriei Iași.
Mai mult decât atât, în plan se află executarea acestui tip de lucrări pentru toate podurile pietonale din Iași.
Citește și Iașiul în viziunea străinilor – Te-ai întrebat vreodată cum arată prin ochii lor?
Istoria legată de Podu Roș și de denumirea acestuia
Podu Roș este simbolul cartierului care a luat același nume. Acesta datează cel puțin din secolul al XVIII-lea, fiind inițial din lemn. În anii 1835-1836 este ridicat, din porunca domnului Mihail Sturdza, din piatră. Deși legendele legate de acesta nu sunt puține, constatarea finală este că denumirea acestuia vine chiar de la balustrade, care erau vopsite în roșu. La baza acestei certitudini stă un dosar cuprinzând „Acta banilor cheltuiți pentru zugrăvitul parmaclâcurilor de la poduri pe drumul ostenesc” din perioada 1828-1834, care menționează că balustradele metalice ale podului erau vopsite în roșu”.
sursa: ziarulevenimentul.ro
- Published in Local
Povestea Adelinei. Fericirea este infinit mai mult decat ceea ce credeam. Partea a II-a
Partea a – II – a
– Adelina, îmi pare rău. Nu voiam să afli aşa. Alin era ruşinat, însă glasul lui serios mă speria.
– De când? De când mă înșeli cu târfa asta, Alin? Îmi înghiţeam lacrimile pline de amarăciune. Încercam din răsputeri să nu plâng.
– Adelina, cred că uiţi cum ne-am cunoscut. Înainte să o numeşti târfă pe ea, aminteşte-ţi că eu aveam o iubită când ne-am cunoscut. Adelina, eu chiar o iubesc pe Alexandra.
În acea clipă, lumea mea s-a dărâmat. Vila somptuasă în care trăiam s-a demolat în creştetul capului meu. Îl vedeam pe Alin tot mai departe de mine, auzeam că îmi vorbeşte, însă nu înţelegeam o iotă din ceea ce îmi spunea.
– Vorbesc cu tine, Adelina! Spune-mi ceva! Eu chiar voiam să ne despărţim de ceva timp, dar nu ştiam cum să îţi spun. Acum, că ai aflat singură, lucrurile sunt mult mai simple. Îmi doresc o viaţă cu Alexandra.
Nu puteam să vorbesc. Frida plângea în patul ei, iar eu, blocată fiind, îl priveam disperată pe Alin.
– Trebuie să plec, am murmurat printre dinţi.
Am lăsat-o pe Frida plângând şi am fugit în bucătărie. Tremurând, am chemat un taxi şi am alergat către mama.
Odată ajunsă în casa părintească, aveam în minte doar cuvintele mamei, care mă îndemnase să mă căsătoresc cu Alin. În clipă aceea, o uram. O uram pentru că îmi dictase viaţa. O uram pentru că nu m-a lăsat să îmi urmez propriile vise şi pasiuni.
– TE URĂSC! Alin m-a înşelat şi vrea să ne despărţim! Uite unde sunt acum din cauza ta, mamă! Nu am nimic al meu, nu am nici măcar o identitate proprie! Sunt doar o altă proastă care a alergat după un bărbat bogat şi a rămas pe drumuri! Urlam la mama, iar ea stătea în faţa mea, plângând. M-am întins uşor pe canapea. Mama mi-a adus un pahar cu apă, iar eu l-am băut cu înghiţituri mici. Stătea în faţa mea, pe scaun. Era îngândurată şi tristă.
– Mai ţii minte când ţi-am spus că vreau să mă duc la liceul Octav Băncilă? Să pictez? De ce nu m-ai lăsat, mamă?
– Îmi pare rău, Ade. Eu … voiam pentru tine tot ce e mai bun. Voiam o viaţă lipsită de griji.
– Mamă, o viaţă lipsită de griji nu trebuie să îmi fie oferită de altcineva. Pentru ca viaţa mea să fie lipsită de griji, trebuie să fiu în stare să o fac chiar eu astfel! Acum nu sunt nimic altceva decât o femeie întreţinută, care nu are habar de nimic.
Eram supărată. Eram supărată pe mama, pentru că nu m-a lăsat să aleg singură ce era mai bine pentru mine. Eram supărată pe Alin, pentru că nu mă mai voia. Dar cel mai tare eram supărată pe mine, pentru că nu am ştiut să mă impun în faţa nimănui. Însă nu aveam destul timp. Un îngeraş mic mă aştepta şi trebuia să îi ofer educaţia de care eu nu am avut parte.
– Plec să o iau pe Frida, mamă, apoi mă întorc ACASĂ.
Am plecat către vila lui Alin, grăbită. Când m-a văzut, s-a ruşinat. Încerca să îmi vorbească, însă nu am vrut să aud nimic. I-am spus că tot ce vreau este să îmi dea fetiţa şi că nu am pretenţii financiare. Voiam doar să divorţăm în linişte. Dar Alin nu era de aceeaşi părere cu mine.
– Ce îi poţi oferi tu fetei noastre? Nu ai fost în stare nici să slăbeşti după ce ai născut! Ai legat şcoală de gard şi nu ai nici bani pentru laptele praf pe care îl bea fata mea. Frida va studia în Anglia şi va deveni o domnişoară, nu va fi o copila săracă şi frustrată, crescută într-un apartament cu două camere în Nicolina. Nu te gândi că o vei avea pe Frida. În plus, Alexandra îşi doreşte o fiica şi nu vrea să facă copii acum, să îşi distrugă corpul.
– Alin, nu poţi să îmi faci una ca asta. Frida este fiica mea iar eu am tot dreptul să o cresc.
– Ai dreptul să o creşti. Dar tu, Adelina, nu îţi permiţi să îmi creşti fiica. Hai, du-te înapoi de unde ai venit. Te aşteaptă mama ta!
Am plecat pierdută. Am fost mută câteva zile. Nu puteam reacţiona la nimic. Mi-am închis telefonul, am tras draperiile, iar odată cu telefonul, mi-am închis și sufletul. Fiind despărţită de Alin, simțeam că nu mai aveam nimic, nu mai eram nimic. El mi-a negat până şi dreptul fundamental de a fi mamă pentru fiica mea. Mi-a luat tot ce aveam mai scump. Dacă nu fusesem în stare să am o carieră, ca mama mă simţeam împlinită. Când mă uităm în ochii fiicei mele, vedeam infinitul. Nu aveam nevoie de nimic altceva decât de mânuţele ei mici, de unghiile sale trandafirii şi de mirosul pielii ei, de lapte proaspăt. Dar EL mi-a răpit până şi această bucurie.
Nu mai aveam sens. Nu mai simţeam nimic altceva decât un gol imens, ce îmi înghiţea tot sufletul.
În două luni fără Frida, trăind cu mâncare puţină şi multă durere, slăbisem atât de mult încât eram de nerecunoscut.
După un lung şi chinuitor proces, Alin a câştigat custodia fiicei noastre. Între timp, s-a căsătorit cu Alexandra şi deveniseră o familie fericită, aproape perfectă.
Uneori, îi urmăream în parcuri. Alteori, stăteam în faţa vilei lor noaptea târziu, până când se stingea becul în camera Fridei. Cu ochii deschişi, visam că voi intra în camera ei şi o voi lua cu mine. Însă tot ce făceam era să plec tristă, înapoi în casa mamei.
Biata mama se stingea pe picioare. Suferea alături de mine şi cred că realiza cât de mult a greşit. Încerca să îmi vorbească. Să mă motiveze. Să îmi ofere un gând bun, o mângâiere şi puţină alinare pentru suferinţa mea. Însă singurul meu motiv de fericire stătea într-o vilă, în Bucium, alături de tatăl ei și o străină.
Am găsit puţină mângâiere în vechiul meu şevalet şi în prietenele mele de odinioară, pensoanele. În loc să îl urmăresc pe Alin, am început să pictez. Pictam chipuri de înger. O pictam pe Frida cea scumpă, în braţele mele. În patul ei plin de fundiţe roz şi înconjurată de păpuşi. Toată suferinţă, toată durerea dar şi toată iubirea pentru Frida am aşternut-o în culori pe multe tablouri superbe. În sfârşit, făceam ceva care îmi plăcea cu adevărat. Noaptea, mă culcam cu gândul că într-o zi, voi deveni o pictoriţă faimoasă, iar fiica mea va fi mândră de mine. Iar acel gând dulce îmi oferea un motiv să merg mai departe. Şi asta am şi făcut. Am mers mai departe. Cu ajutorul mamei mele, am făcut un mic credit. Ştiu, e trist să faci credit pe numele mamei tale, atunci când ai aproape 30 de ani. Însă e şi mai trist să nu faci nimic şi să îţi duci zilele într-o stare de nefericire continuă. Cu acel credit, am investit într-un site şi într-o pagină de Facebook, unde am pus tablourile la vânzare.
În câteva luni de zile, am început să câştig bani frumoşi de pe urmă pasiunii mele. Ieșeam din nou din casa-mi devenită bârlog. Am descoperit că fata frumoasă, care alerga după cai verzi pe pereţi, se transformase într-o femeie atrăgătoare, încrezătoare şi tăcută.
Alin nu îmi permitea, încă, să o văd pe Frida. Însă eram hotărâtă să lupt pentru fiica mea şi ştiam că voi câştiga, indiferent cât de mult ar fi trebuit să mă străduiesc.
Suferinţa îmi fusese cel mai bun profesor şi nu aveam de gând să uit, vreodată, cât de mult am greşit. Ştiam că omul care devenisem avea să fie cea mai bună variantă a mea. Ştiam că voi fi fericită, împlinită şi că visele mele vor deveni realitate.
Citeşte şi Povestea Adelinei. Alegeri corecte, muncă si corectitudine ( III )
Citeşte şi Povestea Adelinei. Fericirea este infinit mai mult decat ceea ce credeam Partea ( IV )
- Published in Povestea zilei
Transplantul de celule stem a ajuns şi la Iaşi
Iaşi devine al cincilea centru medical din ţară în care se realizează transplant medular.
Clinica acreditată pentru transplantul medular este (IRO) Institutul Regional de Oncologie Iaşi. Aceasta a primit decizia prin care Agenţia Naţională de Transplant (ANT) atestă că specialiştii pot efectua transplant medular.
„Urmează ca Agenţia Naţională de Transplant să facă demersuri la Ministerul Sănătăţii pentru modificarea/completarea Ordinului nr. 377/2017 privind normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate publică pentru anii 2017 şi 2018, în vederea includerii Institutului Regional de Oncologie Iaşi ca unitate sanitară acreditată în care se poate efectua transplant de celule stem hematopoetice“, afirma reprezentanţii spitalului într-un comunicat de presă.
Citeşite şi HARTA multinaţionalelor din România. De ce Iaşiul e cel mai atractiv, după Bucureşti?
Compartimentul de celule stem hematopoietice de la IRO este compus din şase saloane sterile – dotate cu paturi moderne pentru terapie intensivă, staţii de monitorizare a funcţiilor vitale şi sisteme performante de filtrare a aerului – şi dependinţe. Bineinţeles, accesul în compartiment se face pe bază de cartelă, saloanele pacienţilor fiind izolate printr-un sistem cu câte două uşi. În fiecare salon se internează câte un singur pacient.
Acesta are în componenţa sa şi un salon pentru afereză, în care, cu ajutorul unor aparate de specialitate, se recoltează propriu-zis celulele stem hematopoietice care urmează a fi transplantate.
Pe lângă modificarea ordinului de ministru prin care IRO urmează să fie inclusă pe lista spitalelor care efectuează transplant medular, institutul aşteaptă şI filă de buget în acest sens.
„Ne dorim ca, în ultimul trimestru din 2017, să putem spune că şi la Iaşi s-a efectuat transplant de celule stem“, a precizat Mirela Grosu, managerul IRO.
- Published in Sănătate
HARTA multinaţionalelor din România. De ce Iaşiul e cel mai atractiv, după Bucureşti?
HARTA multinaţionalelor din România. De ce Iaşiul e cel mai atractiv, după Bucureşti?
Companiile multinaţionale îşi deschid tot mai multe centre regionale în marile oraşe din România, atrase de forţa de muncă ieftină şi chiriile mici, motiv pentru care piaţa imobiliară a avut în 2016 unul dintre cei mai buni ani, potrivit unui raport realizat în colaborare de Deloitte România, Reff şi Asociaţii şi Knight Frank Romania.
Companiile de outsourcing (servicii externalizate) vor continua să intre pe piaţă sau să se extindă, întrucât dezvoltatorii imobiliari oferă companiilor multinaţionale soluţii personalizate la chirii mai mici decât în alte pieţe din Europa Centrală şi de Est, arată raportul. Cu o creştere a Produsului Intern Brut de 4,8% în 2016 şi cea mai mare rată de creştere în 2017 în rândul ţărilor UE, România a devenit o destinaţie tot mai atractivă pentru centrele regionale de operaţiuni.
„Pentru ca România să rămână atractivă, în ciuda unei creşteri anticipate a costurilor şi a dificultăţii de a găsi talente, legislaţia fiscală românească trebuie să îşi menţină capacitatea de a atrage investiţii printr-o stabilitate şi taxe relativ scăzute, ambele afectate de iniţiativele legislative recente“, spune Alexandru Reff, Country Managing Partner al Deloitte România.
Potrivit acestuia, schimbările bruşte, creşterea taxelor sau dificultăţi suplimentare în relaţia cu autorităţile publice ar afecta serios competitivitatea afacerilor sensibile la costuri, a căror expansiune recentă a alimentat, printre altele, investiţiile în dezvoltări imobiliare.
„Aceste centre generează cea mai mare cerere pe piaţa imobiliară din Bucureşti şi, în multe cazuri, sunt chiriaşii principali ai acestor clădiri”, a declarat Horaţiu Florescu, preşedintele şi CEO-ul Knight Frank România.
Numai în Bucureşti au fost construite circa 150 de clădiri de birouri în ultimii zece ani, cu mai mult de 1,7 milioane de metri pătraţi, care găzduiesc peste 200.000 de angajaţi. Corporatiştii care lucrează în clădiri de birouri moderne au ajuns la o pondere de peste 27% din numărul mediu de salariaţi din Bucureşti, conform calculelor Capital pe baza datelor colectate de Cushman & Wakefield Echinox. Numărul lor va creşte cu peste 10% până la finalul anului, potrivit estimărilor.
Cu toate acestea, România şi Bulgaria au atras, în medie, cele mai puţine investiţii străine directe din regiune în perioada 2012-2015, după ce, între 2006 şi 2008, România, alături de Polonia, a atras cel mai mare volum de investiţii, potrivit unui studiu realizat de Consiliul Investitorilor Străini în colaborare cu Academia de Studii Economice.
Sursă: Capital.ro
- Published in Local
CSM POLITEHNICA Iaşi promite un viitor frumos! “Azi e o zi norocoasă pentru mine, am apărat un penalty de la un om mare.”
“Azi e o zi norocoasă pentru mine, am apărat un penalty de la un om mare.”
Acestea sunt cuvintele unui puști nu mai mare de 8 ani la primele ore ale dimineții. Pasiunea, devotamentul, dar mai ales munca a încununat VICTORIA celor două grupe de copii 2008 și 2009 care mănâncă fotbalul pe pâine, în echipa CSM POLITEHNICA Iași, sub atenta supraveghere și îndrumare a antrenorului lor, Mihai Dragoi.
Turneul “DORNA FOTBAL FESTIVAL” s-a desfășurat în perioada 30.06-02.07.2017, organizat de ACS IOMY Vatra Dornei pe stadionul municipal din Vatra Dornei, și a creat suspans culminând cu o emoție extraordinară în inimile tinerilor jucători la festivitatea de premiere când le-a fost înmânată cupa strălucitoare pentru care au muncit din greu. 
În grupă CSM POLITEHNICA Iași, grupa 2008 s-a clasat pe locul 1 cu 12 puncte (4 victorii din 4 meciuri, cu un golaveraj de 20-2(+28)), și s-a calificat în semifinale.
SEMIFINALĂ:
CSM Politehnica Iaşi – Ardealul Bistriţa 6-2 (Marcatori: Ilie Vlad-2, Ciapă Matei-2, Bejenariu Denis-1, Ilieş Seby-1)
FINALA MARE:
CSM Politehnica Iaşi – CSM Dorna(gazda competiţiei) 4-2 (Marcatori: Ilie Vlad-3, Băbuţă Radu-1)
La finalul turneului CSM POLITEHNICA Iaşi s-a clasat pe locul 1 cu 6 victorii din 6 meciuri jucate, cu un golaveraj total de 30-6(+24)).
Ilie Vlad, jucătorul din echipa 2008, care a luat titlul de golgheter la echipa sa, marcând nu mai puțin de 15 goluri din 30, se declară foarte mulțumit de turneu. 
Nici grupa 2009 a echipei, deși foarte proaspăt formată cu vechime de doar 3 luni, nu s-a lăsat mai prejos, clasându-se pe locul 1 cu 9 puncte (3 victorii din 3 meciuri, cu un golaveraj de 31-3(+28)), fapt ce a dus la calificarea în semifinale.
SEMIFINALĂ:
CSM Politehnica Iaşi – LPS Suceava 4-2 (Marcatori: Vieriu Matei-2, Stoica Ricardo-1, Paraschiv Călin-1)
FINALA MARE:
CSM Politehnica Iaşi – LPS Bistriţa 2-0 (Marcatori: Vieriu Matei-1, Stoica Ricardo-1)
La finalul turneului CSM POLITEHNICA Iaşi s-a clasat pe locul 1 cu 5 victorii din 5 meciuri jucate, cu un golaveraj total de 37-5(+22)).
Căpitanul echipei, Stoica Ricardo a primit TITLUL DE GOLGHETER AL TURNEULUI marcând 10 goluri din totalul de 37 ale achipei.
Trebuie amintit că echipa CSM Politehnica Iași a fost campioană 2 ani la rând în Slovacia ridicând Iașiul pe primul loc de pe podiumul învingătorilor.
Cele 3 grupe de copii: 2007, 2008 și 2009 au o singură pasiune: FOTBALUL! Antrenandu-se de 3 ori pe săptămână, a câte o oră uneori chiar și o oră jumătate “doar cu mingea”,
“Copiii sunt foarte atenți, asultatori, răspund foarte bine și se ridică la nivelul cerințelor impuse fără prea multe insistente”, declară Mihai Dragoi.
Nu e ușor să antrenezi copilași de această vârstă, stimulându-le mereu interesul pentru disciplina din acest sport, de aceea Esti din Iasi a reușit să smulgă un SECRET din culise: jucătorii povestesc amuzați despre discursul de dinaintea meciului susținut de antrenor :
“Dacă luați locul 1, câștigați cupa cea mai mare, dacă luați locul 2 câștigați cupa mică, dacă luați locul 3 câștigați cupa cea mai mică și dacă luați locul 4, câștigați ȘERVEȚELE!!!”.
Tot Mihai Dragoi povestește că nu pune presiune foarte mare pe rezultatele copilașilor fiind totodată mulțumit chiar dacă micii jucători câștigă doar EXPERIENȚĂ la un meci.
Pe 10-12 august urmează un alt turneu la Bistrița despre care ne vorbește Călin Paraschiv jucător la grupa 2009 :
“Cei de la echipa gazdă nu sunt cine știe ce, chiar dacă la ultimul meci ei au câștigat, dar tura asta promitem că-i batem!”, încheie grandios și foarte sigur pe sine.
- Published in Sport
Când te îndragosteşti de o moldoveancă, dar ea ajunge secretara directorului general! O poveste pentru BĂRBAŢI
Acum doi ani am avut o aventură cu o colegă de serviciu. Eu am propus, ea a acceptat… Am mers împreună la mine. Nu o să intru în detalii, dar au fost cele mai frumoase două minute din viaţa mea. Şi cele mai lungi. Când m-am trezit ea nu mai era. Mi-a lăsat doar un bileţel scris cu ruj: „Nu mă mai cauta, du-te dracu”. Mă iubeşte, mi-am spus eu zâmbind. În zilele ce au urmat, mi-a respins orice tentativă de apropiere. Eu mă îndrăgostisem ca prostul, ea îmi dădea cu tifla (vaca dracu’). Atunci am hotărât că trebuie să o am cu orice preţ. Am căutat prin ziare numerele de telefon ale vrăjitoarelor ce se ocupă cu magie albă. Am fost la una şi singurul efect imediat a fost că am rămas lefter. Am plătit rate un an de zile. Apoi am trecut la magie neagră. Am citit eu pe undeva că dacă sacrifici o găină neagră pe malul unei ape într-o noapte cu luna plină şi „zici nişte cuvinte”, descântece pe care nu le înţelege nimeni, atunci spiritele te vor ajută să ai marea iubire. Zis şi făcut…
M-am dus la mamaia la ţară să caut o găină neagră. Nu am găsit nici măcar una maro. Am găsit însă un cocoş roşu închis la culoare. M-a belit ţăranu’ de 50 de ron. Odată ajuns acasă am luat o perie şi crema de ghete neagră şi m-am apucat de treaba. După două ore de muncă obţinusem cel mai negru-lucios cocoş văzut vreodată. Am aşteptat să vină noaptea, şi cu el într-o geantă m-am dus pe malul Bahluiului. Când mă pregăteam să-i „tund” creastă… apare poliţia. M-au întrebat ce fac acolo cu pasărea la ora aia. Ce era să le spun? Că fac ore de conducere? Că-l învăţ să înoate? Am spus că acolo l-am găsit. Mi-au cerut actele. Abia atunci am văzut că aveam mâinile negre. Păsăroiul a şters-o prin tufişuri, eu mi-am luat o amendă frumuşica şi m-am întors acasă cu coada între picioare. Bine că nu au apucat să vadă cuţitul. Între timp fata a ocupat postul de secretară a directorului general şi m-am bucurat foarte tare pentru ea. La două zile după numirea ei în funcţie… mi-am găsit cartea de muncă la poarta societăţii. M-au dat afară.
Dacă mai aud pe careva că iubirea învinge tot îl sufoc cu perna.
- Published in Povestea zilei
Povestea preotului Dan Damaschin care a dus 120 de copii la mare
Povestea preotului Dan Damaschin care a dus 120 de copii la mare
Preotul Dan Damaschin din Iaşi a reuşit, cu ajutorul enoriaşilor şi al sponsorilor – unii din alte ţări, să adune fondurile necesare pentru a organiza o excursie la Marea Neagră pentru 120 de copii nevoiaşi. Minorii provin din familii foarte sărace şi cei mai mulţi văd pentru prima dată în viaţă marea. Copiii au fost selectaţi pentru a merge în vacanţă în funcţie de rezultatele la învăţătură.
Copiii din judeţul Iaşi au plecat la mare pe 2 iulie şi încă se află în staţiunea Mamaia, acolo unde sunt cazaţi în pensiuni de trei, respectiv patru stele. Revenirea lor acasă este programată pentru duminică, 9 iulie, după prânz. Părintele Dan Damaschin i-a însoţit în tabără şi ne-a declarat că nu poate cuprinde în cuvinte fericirea copiilor care au văzut pentru prima dată marea.
„Slavă Domnului, totul a ieşit aşa cum ne-am propus, poate chiar mai bine. Pot spune că este cel mai reuşit proiect de anul acesta. Nu ştiu cum să descriu starea lor de bucurie: aproape toţi copiii au văzut acum pentru prima dată marea, plaja, nisipul. Marea era ceva din cărţi sau de la televizor. Apoi, am mers cu toţi 120 la plajă, toţi la masă, de trei ori pe zi, ne-am jucat cu toţi. Am fost în staţiune, la desert, cu toţi 120, de trei ori pe zi. Pizza, îngheţată şi alte dulciuri. Eu sunt copleşit de emoţie după aceste zile şi le mulţumesc tuturor oamenilor care au donat bani şi au făcut posibilă această tabără”, a precizat Dan Damaschin, preot paroh la Biserica „Naşterea Domnului” de la Maternitatea „Cuza-Vodă” din Iaşi.
Părintele Dan Damaschin derulează mai multe proiecte pentru familiile nevoiaşe, cu mulţi copii, din comunele judeţului Iaşi. Prin intermediul acestea peste 1.000 de copii primesc lunar ajutoare de la oameni din ţară impresionaţi de iniţiativa preotului. Persoanele interesate să sprijine proiectele părintelui Damaschin pot vizita site-ul Asociaţiei „Glasul Vieţii”, pe care voluntarii părintelui au înfiinţat-o pentru promovarea proiectelor, îl pot contacta la numărul de telefon 0744.798.610 sau îi pot scrie pe pagina personală de Facebook.
„Este cam urâtă povestea mea”
Anul trecut, preotul a reuşit să trimită la mare 10 copii necăjiţi, dar buni la învăţătură. Patru dintre adolescenţii care au mers la mare în 2016 au ales să povestească pentru „Adevărul” viaţa de acasă, aşa cum este ea în fiecare zi. Irina A., din Medeleni, vine dintr-o familie cu cinci copii, de care se îngrijeşte numai mama. Tatăl biologic al fetei a plecat în străinătate după ce a divorţat, iar tatăl vitreg se află la închisoare. În urmă cu doi ani, bărbatul a fost condamnat după ce medicii legişti au stabilit că încă de la vârsta de 9 ani, Irina a fost violată de cel care se dădea drept părintele său.
„E cam urâtă povestea mea. Mama era plecată în Spania şi el m-a ameninţat că, dacă-i spun, mă bate cu melesteul. La 13 ani, am fost cu mama şi cu Poliţia la doctor, acolo unde i-a spus mamei că am fost violată de la 9 ani. Rar îmi amintesc ce s-a întâmplat pentru că am fost la psiholog şi m-a ajutat să uit“, a spus Irina.
Fata, acum de 15 ani, îşi mai aminteşte că, după ce a ieşit de la medic, mama sa a început să se bată cu pumnii în cap şi în piept pentru că a avut încredere în cel de-al doilea soţ. Rezultatele examenelor i-au arătat fără urmă de dubiu că bărbatul pe care l-a lăsat să se îngrijească de copiii săi i-a batjocorit fiica sistematic.
„Înainte de excursia asta, văzusem marea numai la televizor şi în fotografii. După ce am stat mai multe zile acolo, ştiu că e mai frumoasă decât în fotografii“, a povestit Irina.
Fata care visează la un calculator Nicoleta T., o altă adolescentă care a mers în excursia de la Eforie Nord, credea înainte că marea şi cerul se unesc într-un albastru fără capăt. Tânăra din Bârnova, în vârstă de 14 ani, a fost impresionată de întâlnirea cu ceilalţi copii din ţară.
„Înainte credeam că marea se cuplează cu cerul şi că restul e doar nisip. Acum ştiu că nu e chiar aşa. Mi s-a părut superb, ne-am întâlnit cu nişte copii frumoşi, talentaţi şi cu simţul umorului. Ştiu că părintele are grijă de copii care sunt şi mai săraci decât mine. Sper şi îmi doresc să ajungă şi ei la mare, aşa cum am mers şi eu“, a spus Nicoleta.
Familia adolescentei a început să fie ajutată de preotul ieşean de mai mulţi ani. Atunci, mama i s-a confesat că vrea să dea spre înfiere un copil, că nu-l mai poate creşte din cauza sărăciei. De atunci, cu ajutorul părintelui Damaschin, cei cinci copii ai femeii primesc periodic pachete cu alimente şi îmbrăcăminte. Condiţia este să aibă rezultate bune la şcoală. Cei şapte membri ai familiei trăiesc din alocaţii, ajutoare sociale şi din banii pe care-i câştigă tatăl muncind cu ziua prin sat. Chiar şi aşa, Nicoleta îndrăzneşte să viseze că într-o zi va avea un calculator şi un birou.
„Mi-aş dori un calculator pentru că vreau să-mi măresc vocabularul şi să învăţ lucruri noi. Eu acum citesc tot ce ne spune la şcoală, dar cred că dacă aş avea un calculator mi-ar fi de folos“, a mărturisit Nicoleta.
Copilul care-şi face temele la lampă
Cosmin M., în vârstă de 14 ani, din localitatea Medeleni, îşi face de când se ştie temele la lampă. El şi ceilalţi patru fraţi n-au avut niciodată lumină în casă, chiar dacă mama face eforturi să le ofere strictul necesar. Singură, după ce soţul a abandonat-o fără să se uite înapoi, femeia încearcă să se îngrijească de copii aşa cum poate mai bine. Pe Roxana, fiica cu handicap psihic, a reuşit cu ajutorul preotului ieşean s-o înscrie la o şcoală specială, după ce educatorii de la grădiniţa de stat i-au spus că nu se poate integra într-o grupă cu copii normali.
„Mama încearcă să facă orice să ne fie bine. Lumină nu a reuşit să tragă, pentru că nu are acte pe pământ. Pentru că nu avem lumină, după ce venim de la şcoală ne apucăm de teme şi după ce terminăm, mâncăm sau facem altă treabă. Toată viaţa am stat cu lampă la baterie. Nu este foarte greu, pentru că aşa ne-am obişnuit“, a povestit Cosmin.
Deprins cu cele mai dificile munci de acasă, vacanţa la mare a fost un cadou pentru adolescentul ieşean.
„Eu nici nu mă gândeam că o să ajung la mare. Am văzut prin cărţi cum arată, dar nu credeam că o să ajung acolo pentru că ştiu că suntem sărăcuţi. A fost foarte frumos, mi-a plăcut pentru că am văzut pentru prima dată oameni şi copii din alte ţări“, a mai spus Cosmin.
„Mama nu stă aşa bine cu banii“ Mihaela B., din Sârca, a primit cadou vacanţa la mare pentru rezultatele deosebite pe care le-a obţinut în fiecare an la şcoală. Elevă în clasa a X-a, la Liceul Pedagogic „Vasile Lupu“ din Iaşi, Mihaela a terminat fiecare an şcolar cu medii peste 9,00, clasa a IX-a reuşind să o încheie cu 9,76. Copila a povestit că învaţă pentru a răsplăti eforturile mamei rămasă singură după ce soţul a murit încă de când cei trei copii aveau sub 4 ani.
„Mama mea nu stă aşa bine cu banii să-mi dea să merg la mare. Experienţa a fost intensă, aşa cum mi-am imaginat. Îmi doresc să primească şi alţi copii nevoiaşi această şansă, dacă se poate“, a povestit Mihaela.
Preotul ieşean Dan Damaschin îşi propune ca, de acum înainte, să le ofere copiilor de care se îngrijeşte o excursie gratuită în fiecare vacanţă.
Sursă: Iulia Ciuhu – Adevărul.ro
- Published in Local
Zeci de reacții s-au stârnit după ce o tânără i-a certat pe vârstnicii care se plimbă cu autobuzele
Zeci de reacții s-au stârnit după ce o tânără i-a certat pe vârstnicii care se plimbă cu autobuzele
Problema cedării locurilor de pe scaune în autobuze a revenit în atenția ieșenilor după ce o tânără a avut curaj să-și scrie părerea ferm pe una dintre cele mai populare pagini de Facebook (Ești din Iași dacă…).
Cum era de așteptat, părerile sunt împărțite.
1. Sunt ieșeni care consideră că dacă plătesc bilete și abonamente, nu au mai puține drepturi și nici măcar drepturi egale, ci sigur mai mari decât cei care circulă gratuit. Aceștia susțin că totul s-ar rezolva foarte ușor cu simple rugăminți și mulțumiri din partea celor care vor să primească un loc deja ocupat.
„Pentru simplu motiv că ești bătrân, Primăria Iași te lasă să circuli gratuit, dar pentru simplul motiv că ești bătrân, nu ai automat inclus și loc pe scaun. Părinții mei pensionari nu au asemenea beneficii, dar ei locuiesc în alt oraș din alt județ”, a spus un student.
2. Sunt însă și ieșeni care consideră că vârstnicii trebuie respectați fără drept de apel și că trebuie să aibă întâietate și drepturi depline în autobuze pentru că îndură mai greu statul în picioare. Ei spun că bătrânii nu se plimbă de plăcere, ci pentru că trebuie să ajungă la medici și la farmacii.
„Acești vârstnici pe care îi criticați voi, tinerii, ar putea fi părinții și bunicii voștri care v-au crescut cu greu, datorită cărora sunteți ceea ce sunteți, cărora trebuie să le fiți recunoscători și pentru care să faceți un minim efort”, a comentat un bărbat.
Postarea care a stârnit revolta:
„E a mia oară când mă satur să scuz nesimţirea.
Generaţia 50+ de prin RATP, care vă credeţi cu bun simţ şi proprietari de locuri, învăţaţi naibii să lăsaţi omul să coboare şi nu-l aruncaţi din tramvai/autobuz doar pt că vă aşteaptă scaunul.
Într-o lume civilizată aşa se face. Şi nu vii să-mi cânţi la ureche despre cât de nesimţită sunt că nu mă dau, fiindcă eu niciodată nu ridic pe nimeni când sunt nevoită să stau în picioare.
Semnat, persoană cu dizabilitate.
Şi nu, asta n-ar trebui să fie numele meu. Ce am sau n-am nici nu contează. Dar chiar mergem ca oile proaste şi nu mai vedem nimic în jur”?!Un adevărat „tărăboi virtual” s-a stârnit însă după o altă postare a unui tânăr student de la Medicină:
Ieșenii au fost revoltați de „amenințarea” din final și l-au făcut praf pe tânăr tot pe Facebook.
Băiatul nu a părut intimidat și a răspuns după ce a primit zeci de injurii:
„Stimați români, gândirea asta, nu o să văd ducă departe! Mi-e silă de țara în care trăiesc și mi-e silă de voi (unii)! Aveți 12 clase cu o notă de trecere în BAC, o facultate mediocră și vă treziți să comentați. Sunteți capabili să umblați 24 de ore încontinuu într-un spital? Sunteți capabili să stați 10-12 ani într-o facultate? Sunteți capabili să aveți o cultură? Ei bine, comentariile nu-mi inspiră asta! Atunci când auzi una,ca doamna de astăzi ,că te face agramat și analfabet, atunci când știi câtă muncă depui și pe un salariu mizer, atunci să vă văd! Sunteți mai ceva ca țața Floarea de la colțul satului. Mi-e scârbă de viitorul României și ce este cel mai șocant, este că, din cauza atitudinii de genul ăsta, pleacă și vor pleca, tot tineretul din ziua de astăzi care, nu acceptă mită (așa cum au fost învățați cei mai veterani) și chiar fac ceea ce fac, din plăcere”.
Nu doar vârstnicii sunt criticați pe internet, ci și elevii care nu-și scot ghiozdanele din spate.
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Local