“Înainte să nasc, soţul mi-a zis că nu mă mai iubeşte”
“Înainte să nasc, soţul mi-a zis că nu mă mai iubeşte”. O femeie a ținut să-și scrie povestea pe rețelele sociale pentru a aminti tuturor că fericirea vine din interior, nu exterior.
“O vilă mare, o pisicină în curte, două mașini frumoase în fața casei și așteptând primul copil. După 9 ani de căsnicie, aveam totul. Cel puțin așa credeam.
Mai aveam două zile și urma să nasc, când o discuție cu soțul meu m-a dărmat complet.
– Vreau să fiu alături de copil, dar să știi că nu te mai iubesc.
Nu-mi venea să cred ce aud. Observasem că se îndepărtase de mine în timpul sarcinii, dar mă gândeam că doar îi este frică de noua lui meserie, cea de tătic.
Mi-a spus că avusese o aventură acum cinci ani și că de atunci și-a dat seama că nu mai simte nimic pentru mine. M-am gândit la copilul meu și i-am spus că îl iert și că trebuie să încercăm să ne salvăm căsnicia.
Înainte să nasc aveam tot felul de sentimente. Eram entuziasmată că îl voi cunoaște pe cel mic, dar îmi era frică de soarta căsniciei mele.
Cosmin s-a născut într-o vineri, în iunie. Era așa frumos și inocent. Nu știa ce haos e în viața mamei lui. Cred că avea vreo patru luni când mi-am dat seama de adevăratul motiv al soțului meu. Avea o aventură de când rămăsesem însărcinată și aceasta continua. Mi-am luat copilul de cinci săptămâni și am lăsat în urmă și piscina și vila și visele mele.
Ne-am mutat într-o garsonieră minusculă. Nu m-am simțiti niciodată atât de singură și compleșită de necazuri. Eram disperată.
Nu-l lăsam pe Cosmin să mă vadă plângând. Mă ascundem în baie.
Cosmin avea vreo patru luni când am ajuns la capătul puterilor. M-am certat groaznic cu tatăl copilului meu. M-am ascuns în baie, m-am așezat în poziția fetală și mi-am zis că nu vreau să mai trăiesc. A urmat o liniște groaznică. Nici nu știu cum am stat pe jos în baie cu lacrimile șiroind pe obraji, dar la un moment dat am găsit o putere în mine cum nu credeam că există. M-am descis să îmi iau viața în mâini, să nu-l las pe fostul soț să îmi afecteze viața. Mi-am dat seama că acordasem prea multă atenție slăbiciunilor mele și ajunseseră să îmi conducă viața.
Mi-am făcut bagajele, am luat copilul și am plecat la fratele meu. pe drum mi-am dat seama cine era motivul pentru această putere, copilul meu. El mi-a dat putere să continui, să mă trezesc în fiecare dimineață. Mi-am dat seama că fericirea mea vine din interior.
E o lecție pe care trebuie să o învețe oricine. Eu făcusem greșeala să îmi bazez identitatea pe căsnicia mea, pe lucrurile materiale din jurul meu. Eu am învățat că eu sunt responsabilă pentru fericirea mea.”
- Published in Povestea zilei
Monstruozitatea de la medicină și alte controverse ce țin de statuile din Iași
În Iași sunt aproape 600 de statui, monumente de for public și busturi, dar majoritatea nu cunosc care sunt cele mai vechi statui din Capitala Moldovei, cu ce fonduri au fost realizate, la dezvelirea căror monumente a participat și regele Carol I, care este elementul ce spulberă zvonul că în fața Palatului Culturii n-ar fi Ștefan cel Mare, ci un cneaz polonez, ce este Monstruozitatea de la medicină și alte controverse, de aceea dezvăluirile urmează în cele câteva rânduri ce țin de istoria Iașiului.
Primul monument
Sângele fierbinte al moldovenilor s-a manifestat încă de la primul monument ridicat vreodată din Iași, Obeliscul cu lei din Parcul Copou. Acesta este considerat de altfel cel mai vechi monument de for public din Vechiul Regat. E drept, unii spun că cel mai vechi este de fapt Crucea lui Ferentz, care îl precedă cu câteva decenii.
Discuția pe această temă e amplă, pentru că alții spun că la urma urmei, Crucea nu e propriu-zis un monument. Nu intrăm însă în această discuție, ci așteptăm ca specialiștii să se hotărască.
Construirea Obeliscului a început în 1834, fiind menit să simbolizeze adoptarea Regulamentului Organic, prima Constituție a Moldovei. Cei patru lei simbolizează Puterea suzerană, Turcia, Puterea protectoare, Rusia și Puterile garante ale autonomiei Moldovei, Anglia și Franța. Proiectul a fost făcut de Gheorghe Asachi, obeliscul fiind construit cu piatră de Șcheia și Iacobeni.
Subscripție publică
Primii bani i-a dat domnitorul Mihail Sturdza, urmând ca restul să se strângă prin subscripție publică. Care a fost o problemă, pentru că ieșenii au refuzat cu îndârjire să contribuie. Nu că târgoveții ar fi avut vreo problemă să dea bani pentru o construcție.
În fond, moldoveanul donează cu plăcere pentru ridicarea unei biserici. Doar că Iașiul abia scăpase de ocupația „binevoitoare” a armatei ruse, care a zăbovit aici timp de cinci ani, după victoria în războiul cu turcii din 1828-1829.
Timp de cinci ani, ieșenii au suportat din banii lor întreținerea unei armate care oricum rechiziționa ce voia și dicta ce-i trecea prin cap. La retragerea armatei ruse, în 1834, contele Kiseleff, care o conducea, propunea țarului nici mai mult, nici mai puțin, decât anexarea celor două principate române. Doar conjunctura externă a făcut ca acest lucru să nu se întâmple.
Rușii au distrus lespezile
Ieșenilor numai să contribuie la construirea unui monument închinat rușilor nu le ardea. Așa că cei 2.225 de galbeni necesari pentru ridicarea Obeliscului au fost strânși prin contribuția mai mult sau mai puțin voluntară a clerului și marii boierimi. Ieșenii nici n-au vrut să audă. Ironia istoriei face ca monumentul, unul din cele mai frumoase din Iași, la urma urmei, să fie vandalizat tocmai de cei în cinstea cărora a fost ridicat. În al doilea război mondial, trupele sovietice care ocupaseră Iașiul, au distrus lespezile de marmură care erau așezate pe laturile soclului.
Două zile de serbări
Controversat este și un alt simbol al Iașiului, statuia lui Ștefan cel Mare din fața Palatului Culturii. Spre deosebire de Obeliscul cu lei, statuia lui Ștefan a fost dorită de ieșeni. Planurile au fost făcute de același Asachi, la 1856.
Postelnicul Gheorghe Asachi era unul dintre cei mai vehemenți oponenți ai unirii cu Muntenia și susținător înfocat al independenței Moldovei. Statuia era menită tocmai să însuflețească spiritul separatist moldovean.
Evenimentele s-au derulat însă cu rapiditate, iar proiectul a fost părăsit temporar. A fost reluat în 1874, la împlinirea a 370 de ani de la moartea lui Ștefan, iar cei 135.000 de franci necesari au fost strânși în timp record. Lucrarea a fost încredințată celui mai bun sculptor de statui ecvestre al epocii, Emmanuel Frémiet, iar statuia a fost expusă în 1882 la Salonul de sculptură de la Paris, culegând aprecierile unanime ale publicului.
Dezvelirea statuii la Iași, în 1883, a prilejuit două zile de serbări, în prezența familiei regale, Carol I oferind Iașiului și cele două tunuri, captură din Războiul de Independență.
Cneaz polon?
Iar de aici începe legenda. Mihai Eminescu a scris special pentru inaugurare celebra sa „Doină”. N-a mai citit-o însă atunci. Unii spun că din cauza bolii. Alții, că a fost indignat de aspectul statuii, care numai a domnitor moldovean nu semăna.
De altfel, Eminescu avea să citească „Doina” în aceeași seară, dar la Junimea, nu în fața statuii. Problema lui Ștefan cel Mare este că nu prea seamănă, într-adevăr, cu imaginea pe care i-o știm acum, iar legenda spune că statuia ar fi de fapt a unui cneaz polon și a fost încurcată, din greșeală. La acea epocă însă, nimeni nu prea știa cum arăta Ștefan cel Mare, de fapt.
Asachi se inspirase din descrierile din Letopisețul lui Ureche și din fresca bisericii de la Rădăuți. Sculptorului nu i s-a putut oferi un model al coroanei lui Ștefan, așa că a făcut și el ce a putut. L-a încoronat pe Ștefan cu o coroană de tip catolic, cu cruci având aceeași lungime a brațelor.
Explicația calului
De aici probabil și legenda, respinsă acum ferm de istorici. Frémiet mai avea, într-adevăr, niște comenzi de onorat în paralel. Două statui ecvestre realizate de acesta, a regelui polon Władysław Jagiełło și a luptătorului pentru independența Poloniei, Tadeusz Kościuszko, împodobesc de altfel Cracovia. Doar că cele două seamănă și mai puțin cu Ștefan.
Apoi, mai există un mic amănunt, care ține de tradiția statuilor ecvestre. În general, dacă persoana reprezentată în statuie a murit de moarte bună, calul este reprezentat cu toate picioarele pe pământ. Dacă a murit în luptă, calul este reprezentat cabrat, cu ambele picioare din față ridicate. Dacă a murit rănit sau asasinat, este ridicat doar un picior din față al calului, de regulă dreptul. Władysław Jagiełło și Tadeusz Kościuszko au murit de bătrânețe. Ștefan cel Mare și-a purtat zeci de ani rana de la picior, căpătată la asediul Chiliei.
În patru decenii
Controversată a fost și statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Piața Unirii, între nașterea ideii și inaugurare trecând aproape patru decenii. Ideea a fost lansată în 1873, imediat după moartea fostului domnitor, liderul inițiativei fiind boierul Grigore Ghica-Deleni.
Abia în 1904 însă a fost lansată subscripția publică, dorindu-se inaugurarea staturii în 1909, la împlinirea unei jumătăți de secol de la Mica Unire. Subscripția a mers însă extrem de greu, până în 1909 strângându-se mai puțin de un sfert din suma necesară. Principalul motiv a fost tocmai reticența ieșenilor, firi aprige, după cum știm.
Detronarea lui Cuza a fost celebrată la Iași cu trei zile de serbări publice, artificii și mese întinse pe străzi. Iașiul suferise enorm în urma pierderii statutului de capitală, așa că ieșenii nu aveau multe motive să-l iubească pe primul domnitor al României. Mulți dintre cei care sărbătoriseră căderea lui Cuza în 1866 trăiau încă în 1909.
În fața hanului
Apoi, nici guvernul epocii, condus de Dimitrie Sturdza, nu era încântat de ideea unei astfel de statui. Sturdzeștii pierduseră tronul Moldovei în 1859 tocmai în fața lui Cuza, deci nici urmașii lor nu-l iubeau. Norocul celor care doreau monumentul a fost că sculptorul Raffaello Romanelli era un filantrop.
A acceptat să facă statuia pentru aproape 100.000 de lei, în loc de 300.000 de lei cât ar fi costat de fapt. În plus, el făcuse și statuile care decorează Peleșul, așa că era agreat de Casa Regală. Cei 20.000 de lei care mai trebuiau peste suma strânsă prin subscripție, au fost de altfel donați de însuși regele Carol I, care-l disprețuia din inimă pe Cuza.
Tot regele a intervenit și pentru aprobarea amplasamentului actual, în locul piațetei din fața Hotelului Continental, unde hotărâse Primăria să fie așezată statuia. Distanța de 100 de metri era esențială. Pe atunci, în sudul actualei Piețe a Unirii, încă exista hanul lui Petrea Bacalu, în fața căruia se jucase pentru prima oară Hora Unirii la Iași.
Patria Mumă
Mai puțin cunoscută, dar nu mai puțin controversată, este o altă lucrare sculpturală, dăruită Iașului acum 80 de ani, Monumentul Unirii, din fața Universității de Medicină și Farmacie. Monumentul a fost realizat în 1927, de prințesa Olga Sturdza, una din marile figuri ale Iașului interbelic. Urmașă a prinților Mavrocordat și căsătorită cu nepotul lui Mihail Vodă Sturdza, prințesa fondase în timpul primului război mondial Societatea pentru ocrotirea orfanilor de război.
În 1918, a înființat în palatul familiei de la Miroslava un orfelinat, transformat ulterior într-o Școală superioară de agricultură, înzestrată cu 100 ha de teren arabil. Monumentul Unirii o reprezenta pe Patria Mumă, în uniformă și cu cască soldățească pe cap, strângând la piept trei copii, simbolizând Basarabia, Bucovina și Transilvania, alipite României după Marele Război.
Un al patrulea copil îi simbolizează pe românii rămași în afara granițelor României Mari. Gazetarii epocii spuneau că de fapt chipul României este cel al Reginei Maria, cei trei copii sunt prințesele Mărioara, Elisabeta și Ileana, iar copilul din afara grupului, prințul Mircea, al treilea băiat al regelui Ferdinand, mort la doar trei ani, de tifos, în plin război.
Refăcută
Statuia a fost criticată de la început, în ce privește concepția grupului statuar. Presa vremii o numea „o lucrare culinară de frișcă. Se cunoaște mâna unei femei. Reprezintă grupul celor cinci dosuri”. Așezat inițial pe amplasamentul actualei statui a lui Eminescu de la Fundație, monumentul a fost distrus în 1947, la ordinul ocupanților sovietici. A fost refăcut din inițiativa fostului primar Constantin Simirad, după fotografii de epocă.
A fost criticat din nou, un articol de acum vreo 12 ani numindu-l monstruozitatea de la medicină asemânând chipul României cu un pompier și apreciind că monumentul refăcut nici măcar nu respectă cu fidelitate originalul, grupul prezentând probleme de perspectivă. Poate amuzant, nici numele piațetei nu e clar. Sub soclu este reprezentată harta României Mari, iar în apropierea statuii este aprinsă o flacără veșnică închinată eroilor neamului.
Totuși, numele oficial al locului nu este „Piața Națiunii”, așa cum se voise inițial, ci „Piața Națiunilor”.
- Published in Cultură
Criza de sânge te poate afecta și pe tine. Donează!
Criza de sânge din spitalele ieșene nu mai este de mult o noutate. Fie că este vorba de o intervenție chirurgicală programată, fie de o urgență, povestea se repetă identic, centrul de transfuzii nu are suficient sânge în stoc, iar ieșenii se văd nevoiți a apela la grupurile de socializare pentru a aduna donatori, însă nu mulți stiu de existența unei platforme special dedicată acestei probleme.
Criza de sânge are o rezolvare. Și eu Donez!
Și eu Donez este o platforma dedicată oferirii de ajutor în cazuri de maximă necesitate, oferind posibilitatea de a face o solicitare de sânge la nivel național. Noutatea adusă de aceasta constă în aplicația disponibilă pentru telefoanele mobile, care permite donatorilor să primească alerte referitoare la cazurile urgente, grupa de sânge necesară și localizarea celui mai apropiat centru de tranfuzii.
Ce condiții trebuie să îndeplinească donatorii de sânge
Donatorul de sânge este orice cetățean român cu domiciliul în România sau orice cetățean al UE care are reședința în România, este sănătos și se supune regulilor de prelevare a sângelui. Alte condiții, conform Centrului de Transfuzii Sanguine București, România:
– vârsta cuprinsă între 18-60 ani;
– greutate peste 50 Kg;
– puls regulat, 60 -100 bătăi/ minut;
– tensiune arterială sistolică între 100 și 180 mmHg;
– să nu fi suferit în ultimele 6 luni intervenții chirurgicale;
– femeile să nu fie: însarcinate, în perioada de lăuzie, în perioada menstruală;
– să nu fi consumat grăsimi sau băuturi alcoolice cu cel puțin 48 de ore înaintea donării;
– să nu fii sub tratament pentru diferite afecțiuni: hipertensiune, boli de inimă, boli renale, boli psihice, boli hepatice, boli endocrine;
Criterii de excludere permanentă
Nu pot dona sânge persoanele care suferă de afecțiuni cardiovasculare (inclusiv hipertensiune arterială cronică în tratament, angină pectorală), traumatisme craniene cu sechele, etilism cronic, schizofrenie, epilepsie, hepatită cronică, ciroză hepatică, sifilis, pancreatită, cancer, leucemii, diabet zaharat, tuberculoză, hiperlipidemie, astm bronşic, alergie severă, boli endocrine, lupus eritematos diseminat și alte colagenoze, psoriazis generalizat, persoanele pensionate medical, indiferent de diagnosticul de pensionare.
Criterii de excludere temporară
– boli infecţioase (gripă, infecții bacteriene);
– anemie; examinare endoscopică, transfuzii, intervenții chirurgicale, tatuaje, contact apropiat cu persoane cu hepatită, HIV;
– vaccinări; sarcină, alăptare; tratamente dentare;
– consum de alcool în ultimele 24 de ore;
– consum de medicamente.
Unde donăm
Centrul Regional de Transfuzii Iași se află pe Strada Nicolae Bălcescu nr. 21, mai sus de Spitalul Clinic Județean de Urgențe Sf. Spiridon.
Sursa: sieudonez.ro
- Published in Sănătate
Cine răspunde pentru criminalii din trafic?
Ne-a fost dat ochilor să vedem în decursul acestui an nenumărate accidente mortale. Întrebarea noastră este… Cine răspunde pentru criminalii din trafic? Câțiva ani de pușcarie nu ne încălzește cu absolut nimic.
Modul de organizare a şcolilor de şoferi, legislaţia şi intervalul mare de timp între şcoală şi examenul auto au generat discuţii aprinse între membrii Comisiei de Dialog Social din cadrul Prefecturii Iaşi.
* Pe plan local, autorităţile admit că nu pot lua nicio măsură pentru îmbunătăţirea acestei activităţi
* Judeţul Iaşi este penultimul în ţară la cifra celor care promovează examenul auto
Anul acesta, în urma controalelor Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, o şcoală de şoferi a rămas fără autorizaţie din cauza neregulilor depistate, iar în alte unităţi de instruire auto orele nu se efectuau, deşi erau trecute pe hârtie
Situaţia şcolilor de şoferi din judeţul Iaşi a fost una din cele mai sensibile teme dezbătute anul acesta în cadrul şedinţelor Comisiei de Dialog Social din cadrul Prefecturii Iaşi. Reprezentanţii instructorilor auto din judeţ, prin vocea Asociaţiei profesionale a formatorilor auto Pro Safe Drive Iaşi, trag un semnal de alarmă cu privire la imaginea judeţului şi la problemele care influenţează negativ securitatea rutieră.
Aceştia consideră că Ministerul Transporturilor nu se implică în mod real în securitatea rutieră.
„Şcolile de şoferi trebuie să raporteze Ministerului Transporturilor coeficientul de promovabilitate înregistrat. Dacă în Iaşi acesta este sub 30%, şcolile de şoferi din Iaşi raportează procente de 75%, 80% sau chiar 90%. Probabil că aceste raportări rămân undeva prin sertare, fără a fi analizate, şi rămân fără niciun fel de urmări. La ora actuală, în Iaşi, programările pentru examene au ajuns, practic, până în luna noiembrie, ceea ce reprezintă o problemă serioasă. Fără a lua în discuţie toate cauzele, la o analiză mai atentă se observă că mulţi din cei care se prezintă la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV) sunt la al doilea sau al treilea examen”, a declarat Antonio Marcelli, preşedintele Asociaţiei profesionale a formatorilor auto Pro Safe Drive Iaşi.
Acesta mai subliniază faptul că timpul dintre absolvirea şcolii şi momentul susţinerii examenului auto este mult prea mare.
„Dacă aceşti timp, în cazul Iaşiului, ajung la 3-4 luni, este evident că elevul îşi pierde din capacităţile pe care le avea la terminarea pregătirii. Conform dispoziţiilor legislative ale Ministerului Transporturilor, o grupă de elevi dintr-o şcoală de şoferi poate avea 40 de persoane, contrar oricăror principii pedagogice, iar orice persoană poate ajunge profesor de legislaţie rutieră într-o şcoală de şoferi, după ce a parcurs doar 12 ore de psiho-pedagogie. Cred că suntem singura ţară din Europa unde cineva poate ajunge profesor cu o asemenea pregătire”, au mai precizat reprezentanţii Asociaţiei profesionale a formatorilor auto Pro Safe Drive Iaşi.
Evaluarea cursanţilor, o altă problemă
După evaluarea făcută la absolvirea şcolii de şoferi, urmează o evaluare făcută de către DRPCIV, la examenul pentru obţinerea permisului de conducere. Aici, reprezentanţii formatorilor auto identifică alte nereguli.
„Există probleme, atât la evaluarea teoretică, dar şi la cea practică. Evaluarea teoretică se face pe calculator, prin rezolvarea unui chestionar. Aceste chestionare nu sunt corect alcătuite, alternând întrebări foarte simple cu altele exagerat de dificile. Fără să intrăm în amănunte, să spunem doar că unele întrebări de prim ajutor stârnesc ilaritate printre medici, iar unele întrebări de mecanică, fără nicio utilitate reală, pot fi rezolvate doar de specialist în domeniu. În ceea ce priveşte evaluarea practică, se constată lipsa unor proceduri clare, a unor criterii bine definite de examinare şi o pregătire superficială a evaluatorilor, în special celor nou veniţi în sistem”, au mai adăugat reprezentanţii asociaţiei.
Amenzi usturătoare pentru şcolile de şoferi
Nenumărate nereguli în activitatea şcolilor de şoferi au fost descoperite de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (ISCTR), în cadrul unor acţiuni desfăşurate la nivelul judeţului Iaşi. În prezent, în judeţul Iaşi sunt 11 institute de Formare Profesională în Transporturi, din care 9 în Iaşi şi două în Paşcani.
„Trebuie să recunoaştem că în privinţa procesului de pregătire profesională există mari diferenţe între aceste instituţii. După cum se constată şi în domeniul şcolilor de şoferi, ca şi în învăţământ în general, există unităţi de elită, unităţi mai bine cotate sau mai slab cotate. Se pare că, în curând, procesul de pregătire din aceste institute va fi monitorizat pe baza unui program de calculator, asemenea şcolilor de şoferi. La ora actuală, ISCTR nu are acces la baza de date oferită de aceste programe”, a declarat Cristian Afloroaie, inspector coordonator judeţean în ISCTR.
În privinţa şcolilor de şoferi, acesta spune că poziţia ocupată de judeţul Iaşi în clasamentul eficienţei acestor unităţi de pregătire a viitorilor conducători auto, aflându-se pe penultimul loc în ţară, este îngrijorătoare.
Reprezentanţii ISCTR spun că de vină pentru această situaţie este planul de învăţământ şi programele şcolare, legislaţia, cazuri în care, deşi pe caietul cursantului orele sunt trecute, în realitate nu sunt efectuate, şcoli care trimit elevii la examenul teoretic fără să aibă orele practice efectuate, durata orelor de conducere nu este respectată, iar examenele de absolvire la încheierea pregătirii şcolare nu se fac ori sunt superficiale.
În 2016, ISCTD a efectuat 46 de controale la sediile şcolilor de şoferi, fiind constatate şi sancţionate 6 abateri cu un cuantum de 26.250 lei, iar în 2017 au fost deja efectuate 12 controale, care s-au materializat într-o amendă de 6.000 de lei şi retragerea autorizaţiei pentru o şcoală de şoferi.
***
Unul dintre cele mai grave incidente petrecute pe străzile Iaşiului a fost provocat de Claudiu Paşnicu, în luna februarie, în Podu Roş. Fără nicio explicaţie, acesta a depăşit neregulamentar o coloană de vehicule, aflată în aşteptare la semafor, şi a intrat cu viteză în intersecţie, pe culoarea roşie a semaforului, unde s-a izbit violent cu un alt autoturism, provocând moartea a două persoane. Acesta este unul din cazurile în care examenele auto ar trebui să practice o evaluare psihologică mai amănunţită a candidaţilor pentru obţinerea permisul
Sursă: Evenimentul.ro
- Published in Info Trafic
Cafeina – drogul nostru cel de toate zilele
Cafeina ne ajută să fim în alertă, concentrați, bucuroși și energici chiar dacă nu am dormit suficient.
Peste 100 000 de tone de cafeină sunt consumate anual în întreaga lume. Nu e o cantitate neglijabilă, dat fiind faptul că este echivalentul greutății a 14 Turnuri Eiffel. Cafeina se consumă preponderent în cafea și ceai, iar în cantități mai mici sub formă de băuturi carbogazoase, ciocolată și chiar băuturi care sunt etichetate ca find decafeinizate.
Cum ne ține cafeina treji?
Cafeina acționează ca un stimulator pentru sistemul nervos central. Ea blochează adenozina, una dintre moleculele-cheie ale inducerii somnului. Altfel spus, dacă adenozina îți inhibă neuronii, cafeina este cea care îi stimulează.
CITEȘTE și SUPERSTIȚIILE – între MIT și REALITATE
Cafeina poate de asemenea să îmbunătățească starea de spirit, ajutând la eliberarea dopaminei, cunoscută pentru conferirea senzației de plăcere.
Dar cafeina are și efecte pe termen lung. Reduce riscul de boli precum Parkinson, Alzheimer și unele tipuri de cancer. De asemenea, îmbunătățește abilitatea organismului de a arde grăsimile. Acesta este și motivul pentru care unele organizații sportive consideră consumul de cafeină un avantaj necinstit pentru atleți și au instituit limite în consumul acesteia.
Există, desigur, și o parte întunecată a lucrurilor: crește presiunea sângelui și, implicit, tensiunea arterială, provoacă insomnie și anxietate. În plus, creierul se poate adapta la consumul regulat de cafeină. Asta înseamnă că vei dori să consumi din ce în ce mai multă cafeină ca să te simți la fel de treaz.
Dacă însă renunți brusc la cafeină, s-ar putea să te confrunți cu efecte neplăcute: dureri de cap, oboseală, depresie. Partea bună este că în doar câteva zile, corpul tău își va reveni și te vei simți la fel de vigilent și fără o ceașcă zdravănă de cafea (sau mai multe)!
- Published in Sănătate
Top 5 minuni ale antichității care sunt un mister total și astăzi
Versiunea acceptată oficial de istorici este că civilizația umană a luat naștere în Mesopotamia în jurul anului 6.500 î.e.n și a început să ia avânt abia în jurul anului 5.000 î.e.n. Recent, însă, cu ajutorul tehnologiilor și a noilor descoperiri arheologice, au fost aduse la lumină dovezi ale existenței unor civilizații antice mult mai dezvoltate decât credeam noi.
Aceste civilizații, despre care nu știm aproape nimic, au fost capabile să construiască structuri pe care astăzi, cu tehnologia pe care o avem, ne-ar fi greu să le recreăm.
Vă prezentăm în continuare câteva dintre construcțiile care ne pun pe gânduri și care ne indică faptul că, cel mai probabil, știm foarte puține despre istoria civilizațiilor care s-au succedat pe Pământ.
OBELISCUL NETERMINAT DIN EGIPT
Unul dintre cele mai faimoase vestigii ale unei lumi de mult pierdute este obeliscul neterminat din Egipt, care are niște dimensiuni uluitoare. Uriașa structură, tăiată dintr-un singur bloc de piatră cu o precizie incredibilă, cântărește aproape 1.200 de tone și are o lungime de 42 de metri. Construcția, aflată în zona de nord a carierelor de piatră de la Assuan, a fost abandonată din motive necunoscute.
Practic, dacă ar fi fost finalizat, obeliscul ar fi fost cel mai mare ridicat vreodată (mai înalt decât o clădire cu 10 etaje din vremurile noastre). Mai mult, construcția este săpată în granit, unul dintre cele mai dure materiale care există pe Terra, iar în jurul ei există foarte puțin spațiu de manevră.
MONUMENTUL SUBACVATIC YONAGUNI, DIN JAPONIA
Monumentul Yonaguni este o structură masivă din piatră, scufundată, aflată lângă coasta Insulei Yonaguni Jima, din Japonia. În 1986, Kihachiro Aratake, un bărbat care făcea scufundări în zonă, a descoperit o structură bizară la aproximativ 25 de metri adâncime.
Aratake a rămas uimit de formațiunile dreptunghiulare masive, cu unghiuri perfecte de 90 de grade, pereți drepți, scări și coloane. Structura este construită din gresie și a fost realizată dintr-un singur bloc de piatră, de dimensiuni colosale: 150 de metri lungime, 40 de metri lățime și 27 de metri înălțime.
Masaaki Kimura, un geolog marin de la Universitatea Ryukyus din Japonia, studiază și cartografiază situl de mai bine de 15 ani. El crede că monumentul megalitic este vechi de peste 5.000 de ani și s-a scufundat din cauza unui cutremur acum 2.000 de ani.
Alții au estimat, însă, că structura este mult mai veche și că ar putea fi dovada unei civilizații avansate, care a existat în timpul ultimei ere glaciare. Grandioasa construcție nu este, însă, singura descoperită lângă Insula Yonaguni Jima.
În apropierea monumentului megalitic se află încă alte zece structuri, printre care un castel, cinci construcții ce par a fi temple și o arenă de mari dimensiuni. Toate acestea sunt interconectate printr-o rețea de drumuri și apeducte.
Un lucru este clar: ansamblul de la Yonaguni este învăluit în mister și este ignorat de majoriatea istoricilor, care lasă necercetat un capitol foarte important din istoria antică a Asiei.
CAPETELE OLMECE GIGANTE
Olmecii au fost o civilizație precolumbiană din America Centrală, care a influențat masiv popoarele care i-au urmat, precum aztecii sau mayașii. Cultura olmecă a înflorit în zona Golfului Mexiculul între 1.200 și 400 î.e.n.
Olmecii au fost artiști și sculptori talentați și au lăsat în urmă o multitudine de statuete, măști și figurine. Însă, pe lângă toate acestea, ei au reușit să creeze niște opere megalitice impresionante: 17 capete gigantice din piatră, fiecare cântărind peste 50 de tone.
Capetele au fost descoperite în trei dintre cele mai importante așezări olmece din Mexic – La Venta, San Lorenzo și Tres Zapotez. Capetele au fost sculptate în bucăți uriașe de bazalt, o rocă extrem de dură, fapt ce a dat naștere unei întrebări justificate: ce unelte ar fi putut folosi olmecii pentru a construi o operă atât de impresionantă?
Mai mult, imensele bucăți de bazalt din care au fost realizate capetele descoperite la San Lorenzo au fost extrase din Munții Tuxtla, care se află la 50 de kilometri depărtare.
Cum a reușit un popor presupus primitiv să transporte blocurile gigantice de piatră? O altă controversă legată de această descoperire este faptul că aproape toate capetele au trăsături specifice rasei africane, cu nasul aplatizat și buzele groase.
Unii susțin că acest fapt dovedește că au existat în Africa civilizații avansate, capabile să navigheze pe oceanele lumii încă dinaintea europenilor.
GOBEKLI TEPE, TURCIA
Considerat de arheologi drept un sit neolitic (aproximativ 9.600-7.300 î.e.n.), Gobekli Tepe este un complex de structuri circulare și ovale, formate din stâlpi de piatră sculptați, ce cântăresc zeci de tone. Cercetările de la Gobekli Tepe au fost începute în 1995 de profesorul Klaus Schmidt, care era convins că situl reprezintă cel mai vechi templu din lume.
Deși doar 5% din structuri au fost excavate până acum, prin cercetări geomagnetice, Schmidt a ajuns la concluzia că pe platoul de la Gobekli Tepe se află alte 20 de cercuri, alcătuite din stâlpi de piatră de peste 5 metri înălțime și cu o greutate de aproximativ 15 tone.
Conform cercetărilor, ansamblul datează de acum 10.000 – 11.500 de ani. Varianta oficială este că toate aceste structuri gigantice ar fi fost construite de un popor de vânători-culegători, care nu cunoșteau nici roata, nici olăritul, nici scrierea.
Însă măiestria cu care au fost realizate aceste structuri, dar și complexitatea construcției par să indice altceva. Este greu de crezut că un popor cu unelte rudimentare ar fi fost capabil să construiască ceva atât de grandios.
Așadar, Gobeki Tepe este o descoperire arheologică extrem de valoroasă, deoarece ar putea schimba radical modul în care înțelegem istoria antică.
TEMPLUL MEGALITIC DIN MALTA
Mai vechi decât Stonehenge și piramidele din Egipt, templele megalitice Ggantija de pe Insula Gozo reperzintă unul dintre cele mai importante situri arheologie din Malta.
Versiunea oficială este că ansamblul a fost realizat în neolitic, în jurul anului 3.600 î.e.n. Complexul megalitic este format din două temple, înconjurate de un zid înalt și masiv, construit din blocuri imense de piatră, cu o înălțime de peste 5 metri și cu o greutate de peste 50 de tone.
Dimensiunile uriașe ale megaliților i-au determinat pe localnici să creadă că templele au fost construite de uriași. Potrivit unei legende locale, zidurile templului au fost construite într-o zi și o noapte de o femeie-gigant numită Sunsuna, care a cărat blocurile de piatra tocmai de la Ta’Cenc – o localitate aflată pe partea opusă a insulei. De altfel, „Ggantija” înseamnă „Peștera gigantului” în limba malteză
Sursa: http://incredibilia.ro
- Published in Cultură
Imagini CUTREMURĂTOARE! „A trăit doar câteva minute după naștere, dar a atins milioane de oameni!” Cum arată copilul născut viu la 19 săptămâni, pe care mama a vrut să-l arate lumii întregi
Povestea unei mame care și-a pierdut pruncul, după ce l-a adus pe lume viu, la doar 19 săptămâni, a făcut înconjurul lumii. Femeia a decis să facă publice imaginile cu bebelușul ei, complet format. Și-a împărtășit durerea și a reușit să sensibilizeze milioane de oameni.
Redăm mai jos, parțial, textul publicat de Daily Mail.
„14 iunie nu a fost o zi așa cum m-am așteptat. Cu câteva zile în urmă am avut câteva probleme minore cu sarcina, câteva scurgeri normale și nu am avut niciun fel de durere. Mai târziu am observat că problema se agravează și l-am sunat pe soțul meu, Josh.
Am mers la spital. Aveam 19 săptămâni și trei zile de sarcină. (…) Atunci când a ajuns asistenta, nu m-a crezut că sunt în travaliu și a plecat după doctor. Nu am idee după cât timp a ajuns doctorul, dar tot ce a zis a fost că va pregăti aparatul cu ultrasunete, apoi a plecat.
M-am simțit pusă la colț. Niciun ajutor, nicio simpatie, nimic. Nu am putut să o sun pe mama din cauza lipsei de telefoane de la recepție. I-am trimis un mesaj text lui Joshua. Nu voiam ca să îl fac să se îngrijoreze.
Am început să sângerez după aceasta. Josh a ajuns și el la spital. Asistenta de la ecografie i-a zis lui Josh: „Îmi pare rău. Nu am vrut ca ea să mă vadă plângând, dar o să mă rog pentru voi”.
L-a îmbrățișat și a plecat. Era ora 7:20. În acel moment nu au mai fost pauze între contracții. Știam că o să-mi pierd copilul.
La ora 8 seara am fost dusă în sala de naștere. Doctorul de-acolo mi-a zis că urmează să aducă pe lume copilul meu. M-am bucurat că nu am auzit expresia „fetus”, ci „copil”.
La ora 9:42 seara s-a născut copilașul meu, fiul meu drag… Walter. Când l-am văzut, am plâns atât de mult, dar el era perfect. Era complet format. La 19 săptămâni, fiul meu era complet format și avea tot ce trebuia unui corp normal. Îi puteam vedeam inima lui micuță bătând în micul lui piept…
Eu și soțul meu, Joshua, l-am ținut în mâini și am plâns. L-am privit și arăta perfect…micuțul nostru fiu. Asistentele și medicul ne-au lăsat să avem un timp în liniște cu fiul nostru…
Scriu cu inima sfâșiată de durere. Mă gândesc la cei care nu-și pot vedea copiii după naștere. Eu mi-am ținut fiul în brațe, l-am mângâiat în timp ce îi vedeam inima bătând. I-am numărat degetele și i-am sărutat micuța lui frunte. O să prețuiesc întotdeauna aceste amintiri pe care le am cu el.”
- Published in Extern
Noi locuri de parcare scoase la licitație de Primaria Iaşi
Primăria Iași va organiza noi licitaţii privind închirierea de locuri de parcare în cartiere.
Pe 2 august, începând cu ora 14:00 se vizează închirierea a 14 locuri de parcare, cu nr. 1-14, situate în parcarea din strada Drobeta, nr. 8. Imobilele cu drept de participare la licitaţie sunt blocurile B1, Q5, Q7 și R14. Data limită de depunere a dosarelor este 31 iulie, ora 13:00.
Pe 7 august, ora 14:00, va avea loc licitaţia publică cu strigare pentru închirierea unui loc de parcare, cu nr. 20, situat în strada Canta, nr. 10. Imobilele cu drept de participare la licitaţie sunt blocurile 535, 536, D2 și G11. Data limită de depunere a dosarelor este 4 august, ora 13:00.
În data de 9 august, ora 14.00, Primăria va organiza licitaţia publică cu strigare pentru închirierea a 5 locuri de parcare, cu nr. 1-5, situate în șoseaua Moara de Foc, nr. 15. Imobilele cu drept de participare sunt blocurile 575, 597 și 598. Data limita de depunere a dosarelor este 7 august, ora 13.00.
Toate licitaţiile vor avea loc la sediul Direcției Exploatare Patrimoniu (DEP) din şoseaua Naţională, nr. 43, et. 6. Preţul documentaţiei este de 10 lei/loc, iar taxa de participare 5 lei/loc. Garanţia de participare este de 50 lei/loc.
Relaţii suplimentare privind procurarea documentaţiei şi condiţiile de participare se pot obţine de la DEP, Şoseaua Naţională, nr. 43, et. 4, cam. 15, telefon 0232/264246 (interior 43).
Program cu publicul: luni, miercuri şi vineri: 9.00-13.00; marti şi joi: 12.00-15.00.
Sursă: www.primaria-iasi.ro
- Published in Info Trafic