„Cuza Voda” Iasi – Maternitate sau platou de filmare pentru un thriller psihologic?
O proaspătă mămică din Iași a povestit pe blogul personal cum a decurs naşterea copilului ei la Maternitatea „Cuza Vodă“, iar fiecare rând scris parcă întărește ideea că unele paciente sunt încercate psihic mai mult decât ajutate să nască
Tânăra mamă scrie despre panica și teama pe care a întrezărit-o mai mereu în ochii asistentelor și despre lipsa de considerație și omenie a unor medici. „Spintecătoarea” este porecla dată de aceasta uneia dintre doctorițe.
În postarea intitulată „32 ore de travaliu şi o naştere de 8“ tânăra mamă rememorează orele petrecute în saloanele şi pe holurile maternităţii din Iaşi, unde spune că a avut de-a face cu asistente panicate şi medici de gardă ori rezidenţi, care fie i-au alinat durerea, fie au transformat experiența într-una din ce în ce mai traumatizantă
„Mai bine aţi merge în salon să nu vă zică ceva doamna doctor de gardă, mă sfătuieşte prieteneşte asistenta puţin panicată să nu cumva să aibă probleme“ – acesta a fost „sfatul“ unei asistente, primit în timp ce viitoarea mamă se plimba pe holul maternităţii, încercând să-și ia gândul de la durerile crunte din timpul travaliului.
Citește și UMF a câştigat două premii la Galele EduManager
Întâlnirea cea mai traumatizantă a fost cu doctoriţa de gardă, poreclită de tânără „Spintecătoarea“. În cadrul unui control din timpul șederii pacientei în maternitate, temuta docoriță pune întrebări legate de anumite simptome și decide asupra a ce trebuie făcut mai departe.
„-Dar de când ai scurgerile astea?
-De când am fost ultima oară în spital. Am luat candidă de aici.
-Păi ia să te spălăm puţin că trebuie să ai colul curat. Pe aici iese bebeluşul. ”
Din păcate, finețea nu pare să fie atuul personalului.
„Durerea m-a dus până aproape de leşin. Abia mai respiram în timp ce plângeam şi gemeam de durere. Îmi pune compresă sterilă şi mă trimite în salon. Mă opresc direct la baie. Compresa mea era plină de sânge. Aştept să plece toţi din cabinet şi mă duc la asistentă. Izbucnesc plângând:
-Doamnă, dar femeile astea verifică oameni sau vite. Mă distrug jos. Chiar nu pot controla mai uşor? Asistenta pune privirea în pământ şi-mi spune că mă înţelege. Îi spun că pierd sânge şi nu ştiu dacă e normal. Ea îmi spune că e ok, se dilată colul, deşi se vedea pe faţa ei că era panicată”.
După ce ajunge în sfârșit în pragul nașterii, după o noapte întreagă de dureri crunte, în drum spre masa de naşteri, ieşeanca îşi aminteşte un alt tablou de groază:
„În salonul din faţa mea o altă mămică născuse. Nu vedeam decât o pată imensă de sânge. Lângă ea era Spintecătoarea şi o asistentă. Femeia urla de durere în timp ce cerea calmante. O coseau.
– Nu te mai văita atâta! Când ai făcut sex nu ai mai urlat atâta. Aşa vă trebuie dacă vă place să faceţi copii pe bandă rulantă!“.
A avut şi ea parte chiar pe masa de naşteri:
„-Nu te mai screme şi nu mai scoate sunete! Când mergi la wc şi eşti constipată aşa ţipi? Sunete de astea scoţi? Aud o voce feminină. Mă uit în dreapta mea să văd cine îmi vorbeşte. Spintecătoarea! Dacă aveam forţă o lăsăm fără 5 dinţi în gură“.
Calvarul a continuat în momentul în care, după naşterea naturală, a trebuit să fie cusută de două ori: „Nu vă mai povestesc ce înseamnă cusătură peste cusătură. Deşi de data asta am fost sedată, am simţit tot. Nu ştiu ce mi-au dat, dar mai mult eram ameţită de cap“.
Citește și Modificari in circulatia autobuzelor si tramvaielor – 30 noiembrie si 1 decembrie
Și alte mame şi-au amintit, după publicarea acelei postări de pe blogul tinerei, de clipele de groază petrecute în aceeaşi materinate. Tânăra a mai relatat pe pagina sa de socilizare că a fost chemată ulterior de conducerea Maternităţii „Cuza Vodă“, unde a oferit mai multe date despre medicul de gardă din acea noapte. După acest incident, managerul unităţii medicale, ec. Robert Dâncă, a declarat pentru Ziarul de Iaşi că se fac verificări în acest caz: „Drepturile asiguratului conform legii trebuie respectate, iar faţă de cine nu va respecta acest lucru nu voi avea nicio problemă să aplic toate sancţiunile prevăzute de lege“.
- Published in Sănătate
Caz intrigant: Urgență gravă, amendă și indiferență: „N-ai decât să chemi ambulanta. Nu mă interesează.”
„Poliția Rutieră Română există doar pentru amenzi”
Aceasta este afirmația cu care Florin începe relatarea unei povești care a stârnit multe reacții pe pagina sa de facebook. Iată despre ce este vorba:
<<În această seară (n.r. 23 sept 2017) a intrat în travaliu soția unui prieten și a fugit repede cu ea la Iași pentru că acolo își au echipa medicala de încredere. Sotia să a fost sub supraveghere medicala in ultimele săptămâni pentru că sunt niște complicații și e nevoie de cezariana pentru a evita ca mama sau copilul să pătească ceva grav. Au anuntat la spital că vin și toți (medici, părinți și bunica) erau pregătiți să întâmpine cu bucurie noul bebe. Cine ar fi crezut că, totuși, Poliția Rutiera va avea un cuvânt greu de zis in această situație? În Târgu Frumos prietenul de care va spuneam a fost oprit, amendat și cu permisul suspendat pentru depășirea vitezei legale. Soția sa, în travaliu, tremura de durere. Ce-i corect, e corect. Omul a depășit viteza, își merita pedeapsa. Ca idee, cine a fost din SV la Iasi, știe că pe acel segment de drum sunt 4 benzi, seara drumul este suficient de liber și limita e de 70 de km/h pe porțiunea pe care a fost oprit prietenul de care va povestesc. Pentru colegii lui Marian Godina, ai lui Georgian Dragan sau ai lui Brasoveanu Vijiac Anca Alexandra din Politia Romana – www.politiaromana.ro nu a fost suficient sa ii aplice pedeapsa, ci l-au forțat să stea până scrie amenda, până se duc și se întorc de la sfantul MCV, în condițiile în care au putut să vadă foarte clar că o femeie aproape naște în mașina aia! Cam 15 minute le-au fost necesare domnilor ofițeri pentru a scrie o amenda. ,,Vă las actele, va rog lasati-ma să îmi duc nevasta la spital!”, le-a zis soțul care conducea. Intre timp, celălalt copil al lor începuse să plângă pentru că ,,pe mami doare bebe”.
Citește și Mergea la o urgenta, dar Politia l-a acuzat de braconaj cu Ambulanta si l-a amendat
Răspunde și ofițerul, pe un ton sictirit: ,,N-ai decât să chemi ambulanta. Nu mă interesează.„
Asta este atitudinea unui om, înainte de a fi politist. Nici macar o fărâmă de respect, ce sa mai zic de empatie? Vezi o femeie în durerile nașterii, un soț disperat să ajungă la spital, un copil speriat de situație, o bunica panicată și tu atât poți să scoți pe gura?
Era o varianta să zică: ,,V-ajutam noi să ajungeți repede la spital și apoi va amendăm și aplicam legea pana la capăt.”? Se putea și așa, nu?
Nu, ofițerul a dat amenda, a luat permisul și se duce liniștit acasă. Prietenul meu e acum la spital și așteaptă să vadă situația noului copil și a sotiei care e in sala de operatie in aceste momente.
De ce va povestesc? Pentru că primul lucru la care m-am gândit a fost: daca eu eram în situația descrisă mai sus ori îl pocneam pe acel minunat domn, îmi duceam soția la spital și apoi răspundeam pentru faptele mele in fata justiției, ori nu opream deloc și mă arestau in fata spitalului.
Tu ce-ai fi făcut?
LE: Bebele este bine și mama de asemenea!>>
sursa: facebook.com
- Published in Altele
„Numele meu este Laura, am născut natural, într-o maternitate din București. M-au lăsat să îl alăptez de trei ori de pe 27 și până pe 29 după-amiază, când mi l-au adus în salon. Știam că face antibiotic. Dar nu mi se spunea de ce. Abia după ce am băgat…”
Povestea mea începe în prima parte a lunii decembrie când, după o întârziere a menstruației de vreo două săptămâni, întărirea sânilor, poftă de mâncare pe la 5-6 dimineață și în cele din urmă și un test de sarcină pozitiv, am decis împreună cu logodnicul meu să facem o programare la Regină Maria pentru confirmarea sarcinii.
Nu îmi doream decât că medicul meu ginecolog să fie femeie și să nu mă împingă să nasc prin cezariană. am fost la doamnă doctor Borali Denise ( o recomand cu mare drag pentru cei care vor să nască la Regină Maria în București ), care ne-a confirmat sarcina de șase săptămâni poziționată corect și cu DPN 12 iulie.
Acasă am avut lungi discuții cu logodnicul care insistă să nasc la Regină Maria ( unde el avea asigurare de la muncă ) și nu la un spital de stat cum voiam eu. Și până la urmă, diferența mare de bani și-a spus cuvântul și am stabilit să mergem la Polizu la recomandarea unei verișoare care născuse acolo în urmă cu câteva luni și fusese destul de mulțumită.
Astfel, mi-a recomandat pe doamnă doctor Livia Manta care mi-a urmărit în continuare sarcina până am născut natural pe 27.06.2017 un băiețel. În general, toată sarcina a decurs normal, fără probleme de sănătate, iar doamna doctor a fost foarte drăguță.
Pentru morfologia fetală ne-a recomandat la insistențele noastre ( nu voiam să stăm pe la cozi prin spital ) un cabinet particular ( Dr. Calimfirescu, am fost foarte mulțumiți și de dumnealui ), analizele de sânge le-am făcut și prin spital ( pentru cei care își permit financiar chiar nu recomand… cozi, la toaletă te trimite să iei probă de urină și nu este hârtie igienică, una din asistentele din policlinică spitalului extrem de arogantă și în jur de trei ore pierdute pentru o probă de sânge, una de urină și recoltarea secreției ) și pe la Matei Basarab ( curat, personal profi și amabil ).
La 37 de săptămâni doamna doctor mi-a sugerat să grăbim nașterea cu acordul meu deoarece trebuia să plece în concediu, iar riscul că eu să nasc cât ea era plecată era destul de mare. Am acceptat după ce m-a asigurat că pentru bebe nu este niciun risc și așa am stabilit că marți dimineață ne vedem la spital să-l aducem pe bebe.
Luni seara, pe la ora 21:00, au început contracțiile regulate și doamna doctor mi-a spus că dacă sunt la 3-4 minute să nu aștept și să merg la spital. Cu toate că eram la 3-4 minute, nu am fugit, ci mi-am continuat plimbarea prin parc. Am ajuns cu greu acasă deoarece contracțiile deveniseră tot mai puternice așa că am luat bagajul și am plecat la spital.
Pe la oră 23.00 am ajuns la spital. Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns sus a fost să le spun că am epidurala la mine, dar răspunsul lor a fost: „Si cine să ți-o facă la oră asta?”. Deja mă panicasem, durerile erau tot mai insuportabile, când am decis să nasc natural, mă bazasem pe epidurala care îmi va ameliora durerea.
M-au dus în sala de nașteri unde moașa, o doamnă foarte drăguță căreia îmi pare rău că nu i-am văzut numele și infirmiera ( doamna Elena ) la fel de atentă și drăguță, au avut grijă de mine.
Moașa mi-a spus la un moment dat să nu mai tip așa că mai este mult până dimineață când voi naște. Deja mă panicasem. Nu era decât miezul nopții, cum să dureze până dimineață? Mi-au pus o perfuzie și mi-au zis că în zece minute o să mă lase puțin durerea. Așa a fost, dar bucuria a ținut doar vreo 15 minute în care contracțiile erau mai puțin intense.
După perfuzie m-a verificat moașa și mi-a zis: „Dai de băut dacă naști în noaptea asta?”, „Clar, da!!!”. Și așa mi-a sunat pe la ora 1:15 medicul ginecolog să vină că nasc.
Pe 27.06.2017 la 01:50 am adus pe lume cel mai dulce prințișor de 50 cm și 2850 grame, Apgar 8, cordonul ombilical înfășurat de două ori după gât, alb ca varul, pe care mi l-a dat doar să îl pup și l-au dus la terapie intensiva.
Pe cât de bine au mers toate cu nașterea pe atât de prost au continuat: copilul a avut complicații la naștere, nu reușea să își regleze singur temperatura corpului, avea un suflu la inimă, a vomat în terapie intensivă de două ori, a fost diagnosticat cu torticolis și tal valg.
Zilele petrecute în spital au fost un coșmar: copilul meu era la terapie intensivă și nimeni nu îmi spunea care este motivul și cât îl vor ține acolo. În salon toate celelalte mămici aveau copiii lângă ele, eu nu… imi doream așa de mult să îl pot ține în brațe…
M-au lăsat să îl alăptez de trei ori de pe 27 și până pe 29 după-amiază, când mi l-au adus în salon. Știam că face antibiotic. Dar nu mi se spunea de ce. Abia după ce am băgat 100 de lei în buzunarul medicului neonatolog mi s-a spus ce probleme are.
Am făcut un calcul după ce am ajuns acasă și nu am făcut prea multă economie alegând să nasc la stat: medicul ginecolog+moasa+infirmiera+asistente+medic neonatolog+anestezist (la mine nu a fost cazul)+ kit epidurala…Nu voi repeta experiența!
Acum, copilașul nostru e bine, e sănătos, crește și noi suntem topiți după el.
- Published in Povestea zilei
“Înainte să nasc, soţul mi-a zis că nu mă mai iubeşte”
“Înainte să nasc, soţul mi-a zis că nu mă mai iubeşte”. O femeie a ținut să-și scrie povestea pe rețelele sociale pentru a aminti tuturor că fericirea vine din interior, nu exterior.
“O vilă mare, o pisicină în curte, două mașini frumoase în fața casei și așteptând primul copil. După 9 ani de căsnicie, aveam totul. Cel puțin așa credeam.
Mai aveam două zile și urma să nasc, când o discuție cu soțul meu m-a dărmat complet.
– Vreau să fiu alături de copil, dar să știi că nu te mai iubesc.
Nu-mi venea să cred ce aud. Observasem că se îndepărtase de mine în timpul sarcinii, dar mă gândeam că doar îi este frică de noua lui meserie, cea de tătic.
Mi-a spus că avusese o aventură acum cinci ani și că de atunci și-a dat seama că nu mai simte nimic pentru mine. M-am gândit la copilul meu și i-am spus că îl iert și că trebuie să încercăm să ne salvăm căsnicia.
Înainte să nasc aveam tot felul de sentimente. Eram entuziasmată că îl voi cunoaște pe cel mic, dar îmi era frică de soarta căsniciei mele.
Cosmin s-a născut într-o vineri, în iunie. Era așa frumos și inocent. Nu știa ce haos e în viața mamei lui. Cred că avea vreo patru luni când mi-am dat seama de adevăratul motiv al soțului meu. Avea o aventură de când rămăsesem însărcinată și aceasta continua. Mi-am luat copilul de cinci săptămâni și am lăsat în urmă și piscina și vila și visele mele.
Ne-am mutat într-o garsonieră minusculă. Nu m-am simțiti niciodată atât de singură și compleșită de necazuri. Eram disperată.
Nu-l lăsam pe Cosmin să mă vadă plângând. Mă ascundem în baie.
Cosmin avea vreo patru luni când am ajuns la capătul puterilor. M-am certat groaznic cu tatăl copilului meu. M-am ascuns în baie, m-am așezat în poziția fetală și mi-am zis că nu vreau să mai trăiesc. A urmat o liniște groaznică. Nici nu știu cum am stat pe jos în baie cu lacrimile șiroind pe obraji, dar la un moment dat am găsit o putere în mine cum nu credeam că există. M-am descis să îmi iau viața în mâini, să nu-l las pe fostul soț să îmi afecteze viața. Mi-am dat seama că acordasem prea multă atenție slăbiciunilor mele și ajunseseră să îmi conducă viața.
Mi-am făcut bagajele, am luat copilul și am plecat la fratele meu. pe drum mi-am dat seama cine era motivul pentru această putere, copilul meu. El mi-a dat putere să continui, să mă trezesc în fiecare dimineață. Mi-am dat seama că fericirea mea vine din interior.
E o lecție pe care trebuie să o învețe oricine. Eu făcusem greșeala să îmi bazez identitatea pe căsnicia mea, pe lucrurile materiale din jurul meu. Eu am învățat că eu sunt responsabilă pentru fericirea mea.”
- Published in Povestea zilei