Palatul Roznovanu – Istorie fascinantă și povești zbuciumate

Clădire martoră a unor povești cel puțin interesante ale unei importante familii de boieri moldoveni (Rosetti-Roznovanu), Palatul Roznovanu are o istorie amplă și fascinantă.

Istoria dinaintea temeliei Palatului Roznovanu

Terenul care este astăzi ocupat de impunătorul Palat Roznovanu a avut o serie de proprietari, toți făcând parte din familii boierești de renume în Moldova. În secolul XVII, printre proprietari se numără Simeon Moghilă Vodă (1606-1607), care îl dăruiește lui Pană Visternicul în jurul anului 1620.

Gheorghe Hatmanul, fratele domnitorului Vasile Lupu, este următorul deținător al terenului, acesta alegând să contruiască o pivniță și case de piatră. Este înapoiat apoi urmașilor lui Pană de noul domnitor, ca mai apoi să fie cumpărat de Miron Costin, „vornicul țării de Jos”. Vornicul reprezintă un mare dregător din Sfatul domnesc, însărcinat cu supravegherea Curții, conducerea treburilor interne ale țării, având și atribuții judecătorești.

Următorul care intră în posestia terenului este visternicul Ursache, iar ceea ce urmează este istoria unui palat cadru al unor povești fascinante

Primul proprietar al Palatului Roznovanu propriu-zis este visternicul („Ministrul de finante” la curțile domnitorilor din Țările Române) Matei Cantacuzino, a cărui aşezare „ocupa o mahala întreagă a oraşului pe Uliţa Mare, mai în faţă cu Mitropolia” şi ascundea în „fundul unei minunate grădini locuinţa, mare zidire cu două rînduri”.

În timpul Războiului Ruso-Turc însă (1786-1788), visternicul, împreună cu alți boieri moldoveni, erau înfricoșați de luptele continue dintre turci, nemți și ruși, alegând să părăsească țara, condamnând astfel palatul de atunci la o soartă nefastă: clădirea a fost „risipită din temelii”.

Istoria clădirii care rezistă și astăzi

Refăcută și „deschisă tuturor oamenilor învățați”, așezarea denumită astăzi Palatul Roznovanu intră în posesia înstăritului Neculai Rosetti-Roznovanu (Rosnovanu)  (1715-1805). Acesta îi lasă moștenire impresionanta clădire fiului său, Iordache Rosetti-Roznovanu (1764-1836), care a fost și el visternic în timpul Războiului Ruso-Turc dintre anii 1806-1812.

Palatul a fost contruit după planul arhitectului Gustave Freiwald, care a fost angajat și la zidirea Mitropoliei. Visternic al „Prințipatului Moldovei” și consilier de stat al Rusiei, Iordache Roznovanu este cel care demarează „zidirea palaturilor”. Interiorul a fost zugrăvit de pictorul Stavski, iar Paraclisul (capela) de pictorul Balomir.

Palatul era cel mai impozant pe vremea când a fost ridicat. Holurile erau mari, saloanele înalte, scările elegante, cu influențe din palatele occidentale văzute de Neculai Rosetti-Roznovanu (1794-1858), fiul lui Iordache; fațada era împodobită cu statuile Dianei (zeița vânătorii din mitologie română) și lui Apollo (zeu al zilei, al luminii și al artelor din mitologia greacă), care, împreună cu statuile Minervei, a lui Hercule, Atlanta și Martie de la intrare, făceau din Palatul Roznovanu o adevărată capodoperă.

Bineînțeles, inaugurarea impresionanutului palat s-a făcut cu o petrecere bogată, evenimentul având loc în ziua de Sf. Gheorghe (23 aprilie), în anul 1832.

Citește și  Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia. Partea a-III-a

Trăiri zbuciumate, controverse și blesteme

Una dintre poveștile romantice care au zguduit societatea în general conservatoare a Moldovei secolului 19 a fost amorul ilicit dintre Nicolae Rosetti-Roznovanu   (1842-1891), urmașul proprietar al Palatului Roznovanu și Maria (Marghiolița) Ghica-Comănești, căsătorită cu mult mai vârstnicul logofăt Costache Sturdza.

Neculai, îndrăgostit iremediabil de Marghiolița a luat cu asalt împreună cu o ceată de arnăuți Palatul de la Ruginoasa, reședința logofătului și a răpit-o pe amanta sa. În timpul încăierării, Săndulache, fiul logofătului, a fost ucis. Soțul înșelat obține nerecunoașterea legăturii celor doi amanți și anatemizarea lor de către biserica ortodoxă.

Palatul Roznovanu cunoaște apoi un con de umbră și se vorbește chiar de un blestem provocat de relația scandaloasă a celor doi îndrăgostiți.

Transformarea în spațiu public

Îndeplinind Hotărârea Consiliului Comunal din 9 ianuarie 1891, aprobată de Adunarea Deputaţilor, în 4 iunie 1891, pentru cumpărarea palatului familiei Roznovanu, ca sediu al Primăriei, vineri, 18 octombrie 1891, a început mutarea birourilor administraţiei locale în fostele saloane, golite de vechile lor mobile.

Așadar, în anul 1891, Vasile Pogor a cumpărat palatul de la familia Roznovanu, clădirea devenind sediul Primăriei.

Între 1893-1894, construcția a fost modificată (s-a adăugat un etaj, dar s-a desființat capela), constituind pentru scurt timp reședinta familiei regale (Principele Ferdinand si Pricipesa Maria).

În timpul Primului Răboi Mondial, între 1916 – 1918, Palatul Roznovanu a devenit sediul ministerelor și al conducerii politice, refugiate de la București. În 1918, în actuala sala de ședințe a Consiliului Local, s-a întrunit Consiliul de Război al României.

După 1990 s-au perindat prin Sala Mare a Palatului, semnificative personalități ale vieții politice românești, membrii Casei Regale, ambasadori și reprezentanți ai statelor din toate colțurile lumii. Clădirea adăpostește actualul sediu al primăriei Iași.