Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia ( III )
Misterul Peșterii Blestemate Partea III
Ne aflăm la sfârșitul anilor 1912, atunci când din cauza unor probleme pe fond politic și a mișcărilor revoluționare din țara noastră, cercetarea ascensiunii către Peșteră se amână. Primarul Iașiului abia pus în funcție. Dimitrie A. Greceanu reușește să facă rost de planurile tunelului și câteva schițe, privind presupusul amplasament al Peșterii, de la un argat al Hotelului Sankt-Petersburg unde au fost cazați cercetătorii Ruși.
Rămâne în Primaria Ieșeană doar 1 an de zile, apoi renunță la postul de Primar în favoarea lui Gheorghe N. Botez, nu înainte de a vinde documentele lui Matei B. Cantacuzino, care era avocat și profesor la Facultatea de Drept din Iași. După vânzarea documentelor, G.N. Botez se retrage la București, unde avea sa moară în urma exploziei unei bombe artizanale plasate la 8 Decembrie 1920, în Senatul României.
Schiță privind localizarea peșterii.
Matei B. Cantacuzino continuă cercetările asupra tunelului și împreună cu fiul său Vasile Cantacuzino decid să își croiască singuri drum spre Peșteră. Pe data de 29 Decembrie 1912 devine Primarul Iașiului după ce acceptă să facă parte din Loja Masonica de la Iași, având un atu în plus și resurse financiare, reușește să găsească intrarea în Peșteră la sfârșitul anului 1913.
Rămăne blocat de uimire, atât el, cât și băiatul său la peisajul care îi răsare în fața ochilor. Se spune că timp de 3 zile nu au mai ieșit din Peșteră, au stat și s-au bucurat de fiecare bijuterie și bănuț în parte.
Întors printre cetățenii de rând își dă demisia de la Primăria Iași, unde este eliberat din funcție câteva zile mai târziu, la data de 6 Ianuarie 1914.
Începe să facă un inventar al lucrurilor aflate în peșteră împreună cu fiul său Vasile, și astfel după 2 luni de zile se pare că reușește să facă un inventar complet. Cel puțin așa apare în unul din caietele sale găsite după moartea acestuia.
– 12.450 de monede de Aur 1/2 Findik (Imperiu Otoman circ. 1703-1730)
– 67.800 de monede Argint 1 Para (Imperiu Otoman circ. 1703-1730)
– 87.00 de monede Argint, Ungaria Leopold 1. circ 1698.
– 24 Coliere de Aur, 68 de Brățări, 52 de Inele și Ghiuluri, 22 de Sfeșnice, 36 de cutii ptr bijuteri toate din Aur, 16 Brâuri cu Bafta din Aur (O bafta de boier avea intre 1 si 3 kg de Aur), 120 de Pahare din Aur si Argint, 44 de farfurii de argint, 36 de seturi de tacâmuri, haine, blanuri, s.a.
Matei.B.Cantacuzino se gândește serios, să părăsească țara cu tot cu comoara și decide să își găsească un aliat de nădejde, așa că ia legătura cu un bun prieten de-al său Alexandru Constantin Cuza un cunoscut om politic, nepot direct de-al lui Alexandru Ioan Cuza.
Din păcate, planurile lui îi sunt date peste cap de venirea Primului Război Mondial și aderarea României la Convenția cu ANTANTA (4 August 1916). Astfel se vede nevoit să zidească Peștera și să își minimalizeze cheltuielile de frica armatei, care mișuna pe străzile Iașului, având în vedere că Iașul devine Capitala Țării și găzduia și Familia Regală.
Fiul său Vasile Cantacuzino, militar de carieră fiind la acea vreme, este trimis la București în apărarea fostei Capitale. Când germanii ocupă Bucureștiul, acesta se reintoarce în Iași pentru a fi alături de tatăl sau.
Trenul deraiat la poalele Cetățuii
Pe data de 31 Decembrie 1916, trenul cu care călătoarea Căpitanul Vasile Cantacuzino, rămâne fără frâne în Gara Bârnova și la poalele dealului Cetățuii în localitatea Ciurea, deraiază. Căpitanul Vasile Cantacuzino moare împreună cu alte peste 1000 de persoane. Din păcate trupul Căpitanului nu poate fi identificat și, astfel este îngropat împreună cu alte câteva sute de persoane într-o groapă comună la locul tragediei. La auzul tragicei vești, Matei B.Cantacuzino înnebunește de durere și se retrage din viața socială a Iașiului.
La scurt timp după moartea singurului său băiat, îi mor părinții și soția. La sfârșitul anului 1925 acesta este găsit mort în casă, în condiții misterioase.
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (I)
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (II)
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (IV)
- Published in Legende
Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia ( II )
Misterul Peșterii Blestemate Partea II
Așa cum vă povesteam în prima parte a Legendei, descoperirea acestei Peșteri în inima dealului Cetățuia de către Duca Vodă, a semănat doar moarte printre cei care o vizitase și urmași lor.
Pe data de 23 Noiembrie 1710, Dimitrie Cantemir este proclamat Domnitor al Moldovei de către turci, iar acesta sosește la Iași pe 10 Decembrie 1710, având drept sarcină prinderea lui Constantin Brâncoveanu, bănuit că ar avea legături cu Rusia, aceaștia din urmă fiind în război cu Imperiul Otoman.
Dimitrie Cantemir, află de la marele paharnic Gheorghiță Mitrea, povestea Peșterii din dealul Cetățuia și împreună cu Hatmanul Ion Neculce și Marele Ban, Savin Zmuncilă se apucă de explorat interiorul acesteia. În urma cercetărilor amănunțite asupra Peșterii și a celor 12 Tăblii de piatră rămase în custodia Călugărilor, acesta își schimbă brusc apartenența la parteneriatul cu Turcia și fuge în Aprilie 1711 pe ascuns în Rusia, unde se întălnește la Luțk, cu unul din cei mai mari ,, Iluminati ” ai lumii, și anume Țarul Rusiei-Petru cel Mare.
Această întalnire secretă a lor și discutarea printre altele la descoperirea făcută de către Domnitor în Iași, va duce într-un tărziu la apariția Marii Loji Masonice din Londra, fondată 6 ani mai tărziu sub finanțarea Rusiei.
1673 – 1723
Dimitrie Cantemir semnează în secret un tratat cu Rusia, sperând ca astfel să elibereze Țara Românească, de influiența turcă. Petru cel Mare îi promite lui Cantemir că domnia sa va fi pe viață atât pentru el, cât și pentru urmașii săi, atât timp cât va rămane fidel Rusiei.
I se promite că Moldovei îi va reveni printre altele și ținuturile Tighiniei și Buceagului, precum și Cetățile de la Dunăre, Chilia și Cetatea Albă, care fusese pierdute pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare.
La câteva săptămâni după întoarcerea Domnitorului la Iași, acesta declară război Turciei și împreună cu o parte din armata Rusă, începe pregătirea unui război de alungare a turcilor din Țara Românească. Singurul care s-a opus a fost Boierul Iordache Ruset care îi strigă la una din adunări ,, Te-ai cam grăbit, măria ta, cu chiematul Moscalilor ” (Soldați Ruși) ”.
Dimitrie Cantemir ignoră ruga boierilor și își continuă campania împotriva turcilor, nu înainte de a ascunde o mare parte din averea familiei în Peștera de la Cetățuia. Armatele Moldovene și Rusești sunt înconjurate de către imensa armată Turcă a marelui Vizir Mehmed Pașa și îl învinge în cunoscuta Bătălie de la Stănilești Prut, luptă care a durat doar 3 zile, soldații Moldoveni și Ruși neavând alimente au capitulat și au cerșit măncare de la Soldații Turci.
Nemaiputând să se întoarcă în Iași, să își recupereze averea, acesta este nevoit să se refugieze în Rusia împreună cu familia și cei credincioși lui – Hatmanul Ion Neculce, Banul Savin Zmuncilă, comisul Pavel Rugină, vornicul Ilie Abaza, serdarul Mogâlde, paharnicul Gheorghiță Mitre, marele portar Iordachi Aristarh s.a., tranversând Jijia pe la Popricani în data de 11 Iulie 1711.
Se întălnește la Zagarancea cu Țarul Petru cel Mare, iar acesta îi oferă protecție atât lui și cât și familiei sale. Dimitrie Cantemir îi va stă alături și sluji până la moartea sa în 1723. În acest timp Peștera de la Cetățuia cu comorile sale rămâne ascunsă și uitată în timp.
În jurul anul 1900, câțiva cercetători Ruși găsesc în arhiva Muzeului Ermitaj din Sankt-Petersburg, câteva manuscrise aparținând lui Dimitrie Cantemir, în care se vorbește despre acestă Peșteră și despre Comorile sale, astfel câțiva cercetători Ruși ajutați de câțiva Frați Masoni Ieșeni, ajung în Iași în 1908, sub identitatea unor negustori și crescători de cai.
Nevrând să atragă atenția călugărilor de la Mănăstirea Cetățuia, încearcă să pătrundă spre Peșteră prin tunelurile realizate dinspre Curtea Domnească. Din păcate acestea sunt surpate în zona Bahluiului și accesul lor este oprit, prin mituirea unor oficialități Ieșene ale acelor vremuri, schimbă cursul râului Bahlui cu precizarea către populație că astfel se va evita inundarea zonelor din Podu-Roș care erau afectate de-a lungul timpului din când în când de ieșirea din matcă a râului.
De fapt prin schimbarea cursului de apă s-a dorit excavarea în siguranță a unei porțiuni de peste 100 de metri din tunelul de legătură care era surpat în dreptul fostului curs. De precizat faptul ca nu existau schițe asupra traseului tunelului și astfel erau nevoiți să meargă doar prin interiorul acestuia.
Cu toate că timp de 2 ani s-a încercat pătrunderea prin tunel spre Mănăstirea Cetățuia, nu s-a reușit înaintarea în timpul estimat. În data de 6 ianuarie 1911 când mai aveau se spune aproximativ 200 de metri până în dreptul Peșterii, se produce o surpare de pământ la poalele dealului Cetățuia și astfel întreagă echipă dispare sub pământ.
Curios este și faptul că în acea zi de 6 Ianuarie 1911, este și ziua în care Primarul Iașului de la acea vreme, Nicolae Gane își încetează mandatul de Primar. Acesta era cunoscut ca având Gradul de Maestru în Loja Steaua României din Iași, fiind și unul din cei mai importanți membri ai Francmasoneriei Române. Locul său în Primărie va fi preluat pentru o perioadă scurtă de timp de către alt Mason, și anume de câtre Ministrul Justiției de atunci, Dimitrie A. Greceanu.
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (I)
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (III)
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (IV)
- Published in Legende
Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia ( I )
Misterul Peșterii Blestemate Partea I
Mulți dintre voi ați auzit probabil de Celebra Legendă cum că Palatul Culturii din Iași ar avea o legătură subterană cu Mănăstirea Cetățuia, nimic mai adevărat până acuma. Astăzi vă voi povesti de cel mai bine păstrat Secret al Iașiului, și anume despre ,,Peștera lui Duca” sau ,,Peștera Blestemată” cum mai este ea cunoscută printre mai ,,Marii Masoneriei”.
Gheorghe Duca Vodă (1620-1685)
Povestea începe după anul 1665 când la cârmuirea Moldovei ajunge domnitor Gheorghe Duca, de neam grec și de origine modestă, dar crescut în casa lui Vasile Lupu, acesta vine pe tronul Moldovei pentru prima dată după moartea lui Eustatie Dabija în septembrie 1665, datorită susținerii soacrei sale Dafina Doamna și a Cupăreștilor.
Pe vremea aceea, noi plăteam dări foarte mari turcilor pentru a trăi și face negoț în liniște. Nu a domnit prea mult ptr că din invidie a fost pârât turcilor că ar complota împotriva lor și a fost detronat, iar la domnie urcă Alexandru Iliaș.
Dupa multe plocoane pe la poarta Sultanului și promisiuni că va da mai mulți bani dacă va reînscăuna pe tronul Moldovei, este repus de către turci ca Domnitor în 1668, acesta la rândul sau crește taxele și astfel sărăcește țara și populația, ceea ce duce în 1671 la o răscoală împotriva domnitorului. Este din nou dat de turci jos de la domnie după ce aceștia îl ajută să înfrangă răscoala oamenilor împotriva sa.
În 1678 este trimis în Moldova pentru a domni a 3-a oară, acesta drept măsură de precauție după ce este instalat la Curtea Domneasca (Paltul Culturii), de teama unor noi conflicte armate sau a populației, caută să realizeze un tunel de legatură cu Mănăstirea Cetățuia, care în acel moment era cea mai fortificată și sigura Cetate din Iași.
Mănăstirea Cetățuia a fost ctitorită în secolul al XVII-lea (1665-1666, 1668-1672 și 1678-1683) tot de el, exact în anii săi de domnie. A fost construită de la început ca un complex fortificat medieval capabil să ofere domnitorului și boierilor un reazem pentru o rezistență înarmată împotriva invadatorilor.
Pentru realizarea acestui proiect a adus cățiva arhitecți din Austria și Italia pentru a nu trezi suspiciuni prin rândul românilor, dar lucrarile s-au executat sub conducerea unui mazâl din ţinutul Hotinului, numit Grigore Cornescu, cel care avea sa restaureze mai tarziu și Curtea de Argeș.
Lucrările au început tărziu prin toamna pentru a prinde tranversarea Bahluiului pe dedesupt pe timp de iarna când el va fi inghetat la suprafață și în caz de surpare, să nu dea de bănuit oamenilor și spionilor turci. Au fost aduși peste 200 de sclavi care munceau în schimburi la săpăturile tunelului și consolidarea lui. Se lucrau din 2 direcții, una de la Curtea Domnească spre Mănăstire, și o echipă dinspre Mănăstire spre Curte, urmând ca întalnirea să se realizeze undeva prin zona Mănăstirii Frumoasa.
Gheorghe Duca împreună cu familia, în mână ținand Macheta Mănăstiri Cetățuia.
În primăvara lui 1680 echipa care săpa dinspre Mănăstirea Cetățuia spre Palat, dă la un moment dat, peste un zid imens din granit, ce a fost ciudat este faptul că acel zid nu semăna cu nimic realizat până acuma de mâna omului. Lucrarile sunt oprite și Duca Vodă împreună cu câțiva oameni asistă la spargerea zidului și descoperiri unui lucru colosal, în fața lor se intindea o imensă peșteră cu o lungime de peste 100 metri și cu o înalțime de aproximativ 20 metri.
Cronicile ascunse până acum publicului, spun că în mijlocul peșterii ar fi fost un sanctuar de aproximativ 5 metri lungime și 2 lățime cu însemne ciudate și nedescifrabile, de asemenea de-a lungul zidurilor de granit erau așezate oseminte și cranii de bărbați de diferite tipologi.
Unii dregatori ai curții au fost cu părere că acel loc provine de la zei, alții că sunt vechii urmași ai lui Zalmoxis, însă descoperirea cea mai mare, a fost faptul că într-un colț al altarului sau găsit câteva Lespezi de Piatră (13 la număr) cu desene și însemne ale omeniri.
Una din placile gasite in Peștera lui Duca
Conform preoților, acele plăci prezentau în totalitate, trecutul și viitorul lumii, iar una din plăci spunea ca acea persoană care va dezvălui și va profana acel lacăș, va fi blestemat pe viață, atât el cât și generațiile viitore, și oricine ar călca acest lăcaș va muri în chinuri.
Nu a dat importanță acestui aspect și a decis să își continuie lucrarea ocolind această peșteră, însa ia decizia ca ea sa rămană deschisă și să fie folosită ca depozit pentru materiale și averea mai marilor boieri.
În aprilie 1683, merge la Viena pentru a-i ajuta pe turci la asediul cetăţii, iar în lipsa lui, dar şi datorită insuccesului turcilor la Viena, boierii se răscoală la îndemnul lui Ştefan Petriceicu, iar Polonezii şi Cazacii invadează ţara.
Duca este prins la întoarcere în Iași la 25 decembrie 1683 şi dus în Polonia, unde moare în închisoare doi ani mai tarziu (1685) în chinuri groaznice. Se spune ca vorbea altă limbă și noaptea scrijălea pereții închisorii cu tot felul de însemne și semne indescifrabile. La domnie se instalează Ștefan Petriceu care aflând de Peștera lui Duca și gândindu-se că ar putea ascunde o comoară, intră și distruge o parte din tunel.
Supărarea venind de la faptul că nu reușește să găsească bogățiile familiei Duca și nici peștera acestuia. Intrarea în peștera fusese bine zidită și ascunsă de câtre Duca înaintea plecarii sale la Viena. În schimb găsește 1 din cele 13 plăci descoperite în tunel și o distruge. La nici 2 luni, cazacii îi înving pe turci și Petriceicu este nevoit să fugă și să se retragă în Polonia, unde moare în condiții misterioase.
Dumitrașcu Cantacuzino este pus imediat de către turci pe tronul Moldovei și mutat la Iași în Curtea Domnească. Și acesta află la rândul său de legenda Peșterii lui Duca și tunelurile sale ascunse, și pornește o campanie de cercetare amănunțită. Descoperă până la urma peștera și rămâne uimit de cea ce poate să vadă acolo.
,, În interior au fost montate de câtre Duca Vodă, mese și scaune ptr boieri pentru a petrece și chefui în caz de război, într-un colț de peșteră se văd butoaiele cu vin de cea mai bună calitate și apă bună de băut. Într-un alt colț se văd cuferele mari ale foștilor boieri, pline cu giuvaeruri scumpe și munți de galbeni, aici e dracu cu comoara sa și acoliții săi ”.
Rămâne uimit de atâtea bogății strânse la un loc și cuprins de fenebra îmbogățiri peste noapte începe să cheltuie din ea. Devenise atât de hapsân, încât își comanda mâncare și lucruri scumpe doar ptr el și restul celor din jurul său mureau de foame. Blestemul îl cuprinsese și pe el.
Orașul Iași aproape că devenise pustiue pentru că o săracie cruntă și o foamete de nedescris se abătuse asupra orașului, iar noaptea, lupii intrau în oraș unde mâncau cadavrele rămase pe la colțurile străzilor a celor care erau necajiți și murise în timpul zilei de boală sau de foame.
La scurt timp este chemat de urgență la Constantinopol. De teamă ca nu care cumva turci să fii aflat de Peștera lui Duca, acesta se duce la înalta poartă otomană fără banii la el, ca să nu pară bogat. Este batjocurit de catre Sultan și lăsat liber și fără bani pe străzile Constantinopolului, unde de ciudă și cuprins de nebunie, moare în niște condiții mizerabile pe străzile orasului.
În partea a 2-a vom vedea cum au evoluat lucrurile de-a lungul timpului și măsurile luate de conducători țării referitor la Peștera lui Duca, precum și descoperirile făcute.
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (II)
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (III)
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (IV)
- Published in Legende