Misterele Iașiului și comorile sale legendare
Misterele Iașiului și Comorile sale legendare
Nu mulți sunt aceia care știu de legendele conform căruia Iașiul ascunde în pământurile sale cele mai mari comori ale țării. De-a lungul vremii Iașiul a fost unul din cele mai dezvoltate orașe ale României și cu economia cea mai bogată. Aici se aflau cei mai vestiți negustori și își aveau locuințele mai marii boieri ai țării. Fiind un oraș foarte bogat a atras la randul său și foarte mulți cotropitori care în nenumărate rânduri au jefuit orașul și l-au ars din temelii.
Prima referire documentară a orașului a fost în 1408 de catre domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Totuși, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană costruită în 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată.
În 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. Orașul a fost incendiat de tătari în 1513, de Otomani în 1538 și de Ruși în 1686, în 1734, a fost afectat de o epidemie. Prin Pacea de la Iași, cel de-al șaselea război ruso-turc a luat sfârșit în 1792.
În 1822, turcii au luat cu asalt orașul, pentru a potoli revoluționarii greci ai Eteriei, conduși de Alexandru Ipsilanti. Între 1565 și 1859, orașul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 și 1862, atât Iași cât și București au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. În 1862, când uniunea celor două principate a devenit deplină sub numele de România, capitala țării a fost stabilită la București.
Cele mai cunoscute mari familii boiereşti care aveau reşedinţe în Iaşi erau următoarele: familiile Sturzeştilor, Cantacuzinilor, Mavrocordaţilor, Rosetteştilor, Ghikuleştilor, Catargiilor, Moruzzeştilor, Mavrogheniilor, Callimachilor, Balşilor, Conache, Pogor şi a Bogdanilor (fiecare cu mai multe ramuri) .
Aceste familii, care reprezentau adevărata nobilime a Ţării, dădeau tonul vieţii aristocratice a Moldovei din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Ei asigurau domnitorii şi marii dregători ai Ţării, dar şi politica, justiţia şi cea mai mare parte din viaţa economică căci în mâinile lor se afla puterea politică, majoritatea resurselor economice şi totalitatea deciziilor importante. Tot aceste familii manevrau şi majoritatea resursele naturale ale Moldovei .
Mai toți boieri aveau beciuri si crame sub locuințele lor și nu numai, tocmai pentru a-și depozita averea și lucrurile cele mai de preț, iar în caz de pericol aștia fugeau cu familile lor, si de cele mai multe ori cadeau prada altor tălhari sau se îmbolnaveau în pribegia lor și nu se mai întorceau. Astfel multe ,, Comori ” zac și în momentul actual ascunse în pământ si nedescoperite.
Nu a fost lucrare mai mare în Iași să nu se fi descoperit ruinele unor beciuri în acele locuri indiferent unde ai fi săpat peste tot în Iașiul acesta găsești urmele acelor asezemanturi ( Palas, Pasaj Fundatie, Hala Centrala, Hotel Europa, Corp Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Complex Newton Tătărași, Cladire SRI, etc) peste tot Iașiul este împânzit de astfel de beciuri unde de multe ori au fost gșsite zeci de comori trecute în tăcere tocmai ptr a nu se sista construcția acelor cladiri.
Una din cele mai mari rețele de tuneluri subterane și beciuri sau aflat în zona Lapușneanu și Fundație, chiar în timpul construcției actualui corp R al Universității „Alexandru Ioan Cuza” în 1997 a fost descoperite niște tuneluri de se putea circula cu o mașină mică prin ele, aceasta descoperire a avut loc întamplator când unul dintre utilaje în timp ce tasa fundația a cazut pur si simplu sub greutatea sa într-un astfel de tunel la aproximativ 2 metri față de cota ,,0″. Patronul firmei de construcții ,,ALEX SRL”, Alexandru Alexandrov de teamă să nu i se oprească construcția, a adus peste 10 camioane de piatră să umple acea gaura imensă creată, astfel a fost închis pe vecie un posibil site arheologic și posibilitatea de a afla noi date istorice ale urbei noastre.
O parte din acea retea de tuneluri au fost descoperite și la construcția Pasajului Mihai Eminescu la câteva sute de metri mai sus spre Copou, dar având în vedere amploarea acelor lucrări nu sa dat importanță și au fost distruse.
Revenint la Comorile noastre putem spune că o parte din ele au fost descoperite întamplator sau nu de diferite persoane de-a lungul vremi. Armand Iustinian Enache un fost medic rezident la Spitalul de Pneumoftiziologie din Iaşi împreuna cu tatăl său descoperă lângă Breazu cu ajutorul unui detector de metale un Vas ce conținea peste 600 de monede din secolele XVII – XVIII din Aur si Argint, acesta și-a insusit comoara si nu a declarat-o, a fost prins cateva zile mai tarziu de catre Politisti in urma unei perchezitii cu vasul in camera sa. În urma acestor percheziţii, poliţiştii au găsit cinci detectoare de metal, dintre care trei apartinand familiei Enache şi alte două la o persoană fizică din Ciurea.
O alta comoară importantă găsită în apropierea Iașului a fost găsită în 1941 în Pădurea de la Stânca, în apropierea Castelului Roznovanu ridicat în 1630, în curtea castelului a fost ridicată și o biserică iar clopotul acesteia era din argint. Castelul era înconjurat de 30 hectare cultivate cu vie. În 1821 Țările Române au parte de o revoluție împotriva regimului fanariot, care nu era decât o formă deghizată de ingerință a otomanilor în treburile interne ale Munteniei și Moldovei, atunci se spune ca Eteriți au ascuns în apropierea Castelului nu mai puțin de 14 Care mari, cu bijuteri din Aur si Argint. Înca din timpul primului război mondial, soldații ruși au facut numeroase săpaturi la Stânca Roznovanu căutând, fără rezultate o așa-zisă comoară. Și astăzi se mai pot observa șanțuri și săpături ale sătenilor după această comoară. Din păcate Castelul a fost distrus complet în cel de-al 2-lea război mondial.
O alta comoară a fost găsită în Tătărași în 2003 când un cetățean în timp ce își săpa fundația la Casa a găsit nu mai puțin de 15.000 de monezi din Argint, acestea au fost predate Palatului Culturi din Iasi.
Una din cele mai mari comori ale țării cică s-ar afla în comuna Moșna judetul Iași, care ar duce la intrarea in Palatele subterane ale lui Zamolxis, zeul Dac care s-a retras in pamant cu toate comorile stranse, intrand intr-o pestera. Legenda comorii de la Cetatea Dacica din comuna Moșna, judetul Iasi, a fost transmisă sute de ani, prin viu grai, din generație în generație. Se spune că în cetate ar fi ingropat atâta aur si pietre pretioase, încat comoara ar fi păzită de niște spirite. Până la Cetatea Dacica de la Moșna, datată de istorici între secolele IV – II i.e.n, se ajunge pe un drum anevoios. Așezarea fortificată se afla in varful dealului Cetățuia, cu o înaltime de circa 420 metri. Este unul dintre cele mai inalte dealuri din judet. Acum, Cetatea se află în mijlocul pădurii, pe Dealul Cetățuia sunt zeci sau sute de cărări. dacă nu ai un ghid priceput, este foarte ușor să te rătăcești și să nu mai ajungi la Cetate. Oamenii spun că multe dintre cărările de pe dealul Cetățuia sunt facute de diavol noaptea, tocmai pentru a-i îndruma pe oameni pe căi greșite și a proteja comoara dacilor.
Mulți căutători de comori au încercat să pună mâna de-a lungul timpului pe aurul de la Moșna dar în zadar au fost căutările lor. Câțiva kilometri mai încolo, în Cetatea Dacică de la Bunești-Averești, în județul Vaslui, a fost descoperit în secolul trecut un bogat tezaur Getic cu nenumărate obiecte din aur și argint. Obiectele, printre care si brățări Dacice din aur, se află acum în muzeele naționale. De altfel, dealurile de la Bunești și de la Moșna sunt cele mai înalte din zona.
O altă legendă spune că în pădurea de la Breazu un descendent din neamul lui Coroi un cunoscut Haiduc si Bandit ce își făcea veacul prin parțile Iașului, ar fi ascuns o Comoară care ar conține peste 20.000 de monezi din Aur. Ghiță Coroi s-a apucat de prădat imediat ce a ieşit din închisoare, adică în 1930, acesta controla toate drumurile comerciale, ieşea din pădure şi ataca. Din statisticile prezentate în rechizitoriul din 1936, când a fost prins în cele din urmă, reiese că banditul Coroi era autorul a peste 70 de tâlhării la drumul mare, este condamnat la 6 ani de închisoare, după condamnare nu se mai știe absolut nimic de el, zvonește că a fost făcut ofițer de securitate de către comuniști și a ajuns general, comandând școala de ofițeri de la Băneasa. Ar fi murit în 1979 la București nici până în ziua de azi nu sa găsit presupusa comoară.
Gheorghe Coroi( încadrat de jandarmi) la procesul de la Bacău.
Una dintre cele mai mari comori din Iași a fost descoperită de I. D. Berindei, arhitectul Palatului Culturii, care în timpul săpaturilor de la fosta Curte Domneasca a scos la lumină aproape 15 kilograme de monezi: șilingi suedezi, prusieni, polonezi si falsuri romanești din timpul lui Dabija Vodă. Sub cladirea „Casa Modei” de astazi au fost descoperite 229 de monezi de argint din secolul XVI, săpăturile pentru Liceul „Vasile Alecsandri” scoțând la lumină două tezaure de 26 si respectiv 116 monezi de argint. Se pare că aceasta comoară a fost ascunsă în timpul acțiunii lui Mihai Viteazul în Moldova și era a unui om avut care stătea în centrul de atunci al orașului, lăngă Biserica Sfantul Sava.
Singurul tezaur de care se știe și pe care nu îl dezgroapă nimeni se află sub clădirea „Vama Veche”. Construită în timpul lui Carol I, clădirea a beneficiat de obiceiul de a se pune bani sub fundație, ascunzând acum o comoară adevarată. Cel puțin pentru numismatici. La baza clădirii din fața Gării a fost îngropată o ulcică de bani, dar nimeni pana acum nu s-a aratat interesat să dărame edificiul pentru mica comoară de dedesubt. Clădirea Vama Veche se presupune a nu fi singura care a beneficiat de monezi la fundație. Restul comorilor încredințate pământului pe care s-a ridicat Iașul stau încă bine ascunse.
Articol de Țugui Florin.
- Published in Legende