Strigator la cer! O doctorita din Iasi scuipa seminte langa o pacienta cu hemoragie. «Femeile din Romania sunt inconstiente»
O doctorita din Iasi scuipa seminte langa o pacienta cu hemoragie
„Stătea şi îi spunea acelei doctoriţe tinere ce să facă, în timp ce scuipa realmente seminţe în mâna stângă. După ce i-am zis că eu cred că este un coşmar, dr. Iancu a ieşit pe hol, unde se aflau ginerele şi fiica mea, şi a început să ţipe «femeile din România sunt inconştiente»“, ne-a declarat Ortansa Cojoc.
Femeia spune că medicul primar mânca seminţe în timp ce îi dădea indicaţii unui medic rezident cum să oprească o hemoragie severă.
O femeie în vârstă de 71 de ani, fostă profesoară de limba română din Iaşi, în momentul de faţă pensionară, spune că săptămâna trecută a trecut printr-un adevărat coşmar la Maternitatea „Elena Doamna“.
Ortansa Cojoc susţine că, în timp ce se afla în cadrul unităţii medicale după ce a suferit o hemoragie severă, a fost tratată necorespunzător de dr. Doina Iancu, medic primar obstetrică-ginecologie, care îi explica medicului rezident paşii pe care trebuie să îi urmeze pentru stoparea hemoragiei în timp ce „scuipa seminţe“.
Întâmplarea a avut loc marţea trecută, pe 19 septembrie, când femeia a fost adusă de un echipaj medical la unitatea medicală din cauza unei hemoragii severe.
„Când a venit mâncând seminţe lângă mine, i-am spus persoanei care mă ţinea de mână şi care mă susţinea, nu mai ştiu dacă era asistentă sau nu, că eu cred că am un coşmar, că ceva nu este în ordine, pentru că nu-mi venea să cred că un medic stă şi mănâncă seminţe lângă mine.
Stătea şi îi spunea acelei doctoriţe tinere ce să facă, în timp ce scuipa realmente seminţe în mâna stângă. După ce i-am zis că eu cred că este un coşmar, dr. Iancu a ieşit pe hol, unde se aflau ginerele şi fiica mea, şi a început să ţipe «femeile din România sunt inconştiente, vin în ultima clipă la spital, în Statele Unite ale Americii nu le primeşte nimeni dacă nu se duc la control din şase în şase luni»“, a povestit femeia.
De asemenea, aceasta povesteşte că a doua zi dimineaţă când a fost chemată de dr. Iancu pentru un consult, aceasta i-a spus că va „umbla mult şi bine pe la Institutul Regional de Oncologie“, pentru că nu a venit la spital mai devreme.
„Naivă cum am rămas şi la vârsta aceasta, cred că nici lângă o vită sângerândă şi evident suferindă nu-ţi îndrumi învăţăcelul cum să efectueze un tratament, în timp ce mănânci seminţe. Mă întreb ce trebuie să mai facă acest medic, mi-e tare greu să cred că are această profesie, pentru a fi eliberată dintr-o activitate umană, de înaltă specialitate, cu care nu are nimic în comun. Nu concep să existe aşa ceva, într-un spital de gardă“, spune Ortansa Cojoc.
Medicul nu recunoaşte cele relatate
Femeia spune că totuşi a fost tratată cu blândeţe de restul personalului, de la portari şi infirmiere până la asistente şi medicul rezident care s-a ocupat de ea.
„Mulţumesc din inimă personalului medical, asistentelor, infirmierelor, îngrijitoarelor, portarului, care m-au primit şi m-au ajutat şi m-au încurajat, cu toată grija, cu omenie şi compasiune. Şi-i mulţumesc din inimă tinerei şi modestei doctoriţe Tofan, pentru pricepere, omenie şi putere de convingere, mi-a fost mie ruşine că şi-a cerut dumneaei scuze, eu am vrut doar să-i mulţumesc. Aş vrea să o pot convinge că nu are nimic de învăţat de la medicul ginecolog despre care s-a semnalat că a băgat groaza în femeile din Iaşi“, mai spune Ortansa Cojoc.
Pe de altă parte, contactată telefonic, dr. Doina Iancu a precizat că cele relatate de către femeie nu sunt adevărate.
„Numele dumneaei nu-mi spune nimic, au fost în ultima perioadă o mulţime de femei în vârstă cu aceste simptome, aşa că acest caz nu mi-e cunoscut, nu a ieşit cu nimic în evidenţă. Cum credeţi că aş putea eu să fac asta? În primul rând, eu nu mănânc seminţe de felul meu, că nu-mi plac, în al doilea rând, cum aş putea să fac asta în timpul serviciului? De povestit, şi eu pot să povestesc ce vreau, însă acest aspect nu are nicio legătura cu realitatea“, a precizat dr. Doina Iancu.
- Published in Sănătate
Naștere cu surprize în Iași: mama a ajuns la spital crezând că va naște gemeni, dar nu a fost chiar așa
Tânăra în vârstă de 29 de ani din judeţul Iaşi, a născut NATURAL 4 bebeluşi o dată!
Femeia se pregătea să aducă pe lume doar doi copii, însă s-a văzut cu cvadrupleţi: 2 fetiţe şi doi băieţi.
Conform medicilor de la Spitalul de Copii „Sf. Maria”, acesta este un caz extrem de rar: doar o femeie din 13 milioane poate să nască natural într-o asemenea situație. Copilaşii s-au născut, de asemenea, prematur – la 32 de săptămâni, astfel că vor mai rămâne sub supravegherea doctorilor.
Tânăra mamă, care mai are încă 4 copii acasă, povesteşte că nu a fost o sarcină ușoară. Aceasta a mărturisit și că nu a fost la doctor să monitorizeze sarcina, motiv pentru care nu avea habar că urma să aibă cvadrupleţi. Acum şi ea şi soţul sunt extrem de fericiţi.
Asistentă: „A fost o surpriză şi pentru noi, pentru că o sarcină multiplă este un caz foarte rar. Copiii evoluează foarte bine, primesc bine alimentaţia şi în curând vor ajunge acasă la mama lor. Mama nu a ştiut că are aceşti 4 copii. Nu am avut 4 gemeni o dată, 2-3 au mai fost, dar 4 niciodată”
Familia este însă foarte sărmană
Părinţii şi cei patru copii dorm într-o anexă a casei părinteşti. Conducerea Primăriei a promis că o să-I ajute să-şi pună la punct o locuinţa, ca să-i poată aduce într-un cămin decent şi pe bebeluşi.
Pr. Dan Damaschin: „Cred că nevoia reală a acestor patru îngeraşi este de a le asigura un sprijin pe termen lung, să identificăm un asistent personal care să asigure mamei sprijin, să ne gândim la nevoile reale şi nu doar o sticlă de ulei sau o pungă de făină”
Primarul comună Lespezi: „Le vom amenaja clădirea respectivă pentru a avea condiţii umane când vor veni cei 4 copilaşi de la maternitate. Le amenajăm casa în totalitate, nu contează cât costă.”
Familia ar mai avea nevoie şi de bani pentru scutece şi lapte praf.
sursa: stirileprotv.ro
Povestea EMOȚIONANTĂ a ieșencei în brațele căreia s-au născut peste o mie de bebeluși. Felicitări!
Povestea EMOȚIONANTĂ a ieșencei în brațele căreia s-au născut peste o mie de bebeluși.
Meseria de „moaşă“ dispare încet-încet de la un an la altul, după desfiinţarea secţiei de profil de la UMF Iaşi, acum doi ani. Asta în ciuda faptului că lipsa moaşelor autorizate ţine Iaşul şi România pe primul loc în ţară, respectiv în UE la mortalitate infantilă şi la numărul de mame minore.
Alte statistici îngrozitoare legate direct de lipsa moaşelor în comunităţi: anual, aproape 20.000 de mame sunt adolescente, iar peste 40.000 de mame nu au avut nicio vizită medicală înaintea naşterii. Din acest motiv, în statisticile oficiale suntem primii şi la numărul nou-născuţilor cu malformaţii. „Ziarul de Iaşi“ a stat de vorbă cu cea mai „prolifică“ moaşă din judeţ.
La cei 60 de ani ai săi, Maria Bolotă este ieşeanca în braţele căreia s-au născut aproape o mie de bebeluşi. Ea este şi prima femeie licenţiată în specializarea de moaşă la Iaşi, făcând facultatea la 50 de ani. Acum e înscrisă la doctorat şi vrea să lupte în continuare pentru sănătatea mamelor şi a nou-născuţilor, prin orice mijloc.
Povestei primei moaşe cu patalama din Iaşi, în rândurile următoare:
La sfârşitul anului trecut, Ministerul Sănătăţii (MS) anunţa că România este cunoscută ca fiind ţara cu cea mai mare rată de mortalitate infantilă, de sarcini nesupravegheate şi de sarcini în rândul adolescentelor din toată Europa.
Potrivit Institutului Naţional de Statistică, rata mortalităţii infantile în 2015 era de 8 la mie, de aproape două ori mai mare decât rata medie a UE, iar în acelaşi an au născut 41.000 de femei care nu au avut nicio vizită medicală pe durata sarcinii, fie din cauza sărăciei, fie din cauza accesului dificil la medic. Mai mult, alte 18.500 mame au fost adolescente, reprezentanţii MS subliinind că toate aceste probleme ar putea fi prevenite cu ajutorul moaşelor.
„Rolul lor este să asiste sarcina aflată în parametri normali, să urmărească şi să asiste naşterea naturală, să îngrijească mama şi nou-născutul cel puţin 28 de zile după naştere, să recunoască eventualele complicaţii medicale şi să ajute la prevenirea sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor“, au precizat reprezentanţii MS.
În momentul de faţă, la nivel naţional există doar 1.000 de moaşe licenţiate, dintre care în Iaşi sunt aproximativ 100. Însă nu toate pot fi integrate în sistemul de îngrijiri, din cauza legislaţiei lacunare, în România nefiind norme de practică, ghiduri şi protocoale care să reglementeze clar această profesie.
„Ideal ar fi ca această susţinere să însemne existenţa unei moaşe în fiecare comunitate, mai ales în sate, deoarece ar avea răbdare şi au cunoştinţele necesare. De obicei, femeile din mediul rural ajung direct la spital să nască, şi astfel se nasc copii cu malformaţii sau cu alte probleme de sănătate“, a explicat Liliana Pintilie, preşedintele Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România (OAMGMAMR), filiala Iaşi.
Secţie desfiinţată
La Iaşi, situaţia este una dramatică, deoarece, în urmă cu aproximativ patru ani, conducerea Universităţii de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi (UMF) a decis desfiinţarea specializării de moaşe, deoarece numărul de studenţi care accesau programul erau unul foarte mic.
Astfel, dacă în 2007 a absolvit prima promoţie, în anul 2015 a absolvit ultima, care a avut nouă studenţi, un număr extrem de mic având în vedere că alte generaţii aveau câte 30 de studenţi.
Maria Bolotă este prima moaşă din Iaşi care a absolvit această specializare, la aproape 50 de ani, după ce 25 de ani a mângâiat pe creştet femeile care se pregăteau să dea naştere copiilor, fiind asistentă de obstetrică-ginecologie.
Anul trecut s-a înscris şi la un doctorat, dorind să găsească factorii care duc la ruperea prematură a membranelor înainte de termen, să curme şi suferinţa mamelor care îşi pierd copiii prin naşterea prematură. Din păcate, spune ea, în ultimii ani, lipsa moaşelor din fiecare comunitate a dus la o creştere a naşterilor prin cezariană, majoritatea femeilor fiind speriate de dureri, neavând cine să le încurajeze şi să sufere alături de ele până aduc pe lume copilul.
Moaşa, un liant al familiei
În urmă cu cîteva zeci de ani, moaşele erau cele cărora duminica, la biserică, oamenii le dădeau bineţe, fiind cunoscute ca făcând parte dintre oamenii respectaţi dintr-o comunitate, alături de preot, învăţător sau medic. Ele erau cele care reuşeau să împlinească visul unei familii, aducînd pe lume „boţul de aur“ din fiecare casă.
Maria Bolotă nu a numărat vreodată câte astfel de bucurii a adus în fiecare casă prin care a trecut, fiind vorba de sute, chiar o mie. Asta pentru că fiecare dintre ele a reprezentat „o minune dumnezeiască“, însă totodată şi o responsabilitate de care s-a bucurat abia după ce amândoi, şi mama şi copilul, erau bine.
Tot moaşele erau cele care pe vremuri, dacă erau repartizate într-un sat, începeau să îl cunoască la pas încă din momentul în care coborau din autobuz. Participau la petreceri, la reuniuni sau la praznice, în special acolo unde se adunau cei mai mulţi oameni, iar grija lor era să identifice viitoarele mămici, întrebând în stânga şi-n dreapta de ele pentru a le putea găsi cât mai uşor.
Moaşele luau în mâini cele două vieţi şi le purtau de grijă până ce „minunea dumnezeiască“, aşa cum le place lor să le spună bebeluşilor, ajungea pe lume.
În primii ani, Maria Bolotă a fost moaşă în Movileni, la câţiva kilometri de oraş, fiind repartizată acolo chiar dacă terminase cu nota 10. Atunci a auzit şi pentru prima dată cum oamenii îi spuneau „coana moaşă“, iar la acel moment i se părea un fel de jignire, deoarece exista preconcepţia că moaşele erau femei simple, fără niciun fel de studii, care doar ajutau mamele să nască, pe baza unui spirit instinctiv. Mai apoi a realizat că, de fapt, moaşa e cea care modelează, aşteaptă şi dă siguranţă mamei că totul va fi bine.
„După ce-am terminat şcoala postliceală, în anul 1975, am fost trimisă la Movileni, pentru că nu aveam buletin de Iaşi. Atunci directiva era ca să trimitem femeile să nască la clinicile universitare, iar noi aveam rolul cel mai important în depistarea gravidei, dispensarizarea şi urmărirea ei după naştere. Dacă nu depistam gravidele până în trimestrul I eram sancţionată. Atunci era şi problema cu întreruperea sarcinilor, şi trebuia să te ocupi şi de consiliere, să îi explici că mai importantă e viaţa ei, a celor doi-trei copii, decât să facă o nenorocire. Pentru că, unde mănâncă trei, mai mănâncă unul“, povesteşte femeia, spunând că în decursul acestor ani a convins multe femei să nu îşi abandoneze copilul.
- Published in Local
„Numele meu este Laura, am născut natural, într-o maternitate din București. M-au lăsat să îl alăptez de trei ori de pe 27 și până pe 29 după-amiază, când mi l-au adus în salon. Știam că face antibiotic. Dar nu mi se spunea de ce. Abia după ce am băgat…”
Povestea mea începe în prima parte a lunii decembrie când, după o întârziere a menstruației de vreo două săptămâni, întărirea sânilor, poftă de mâncare pe la 5-6 dimineață și în cele din urmă și un test de sarcină pozitiv, am decis împreună cu logodnicul meu să facem o programare la Regină Maria pentru confirmarea sarcinii.
Nu îmi doream decât că medicul meu ginecolog să fie femeie și să nu mă împingă să nasc prin cezariană. am fost la doamnă doctor Borali Denise ( o recomand cu mare drag pentru cei care vor să nască la Regină Maria în București ), care ne-a confirmat sarcina de șase săptămâni poziționată corect și cu DPN 12 iulie.
Acasă am avut lungi discuții cu logodnicul care insistă să nasc la Regină Maria ( unde el avea asigurare de la muncă ) și nu la un spital de stat cum voiam eu. Și până la urmă, diferența mare de bani și-a spus cuvântul și am stabilit să mergem la Polizu la recomandarea unei verișoare care născuse acolo în urmă cu câteva luni și fusese destul de mulțumită.
Astfel, mi-a recomandat pe doamnă doctor Livia Manta care mi-a urmărit în continuare sarcina până am născut natural pe 27.06.2017 un băiețel. În general, toată sarcina a decurs normal, fără probleme de sănătate, iar doamna doctor a fost foarte drăguță.
Pentru morfologia fetală ne-a recomandat la insistențele noastre ( nu voiam să stăm pe la cozi prin spital ) un cabinet particular ( Dr. Calimfirescu, am fost foarte mulțumiți și de dumnealui ), analizele de sânge le-am făcut și prin spital ( pentru cei care își permit financiar chiar nu recomand… cozi, la toaletă te trimite să iei probă de urină și nu este hârtie igienică, una din asistentele din policlinică spitalului extrem de arogantă și în jur de trei ore pierdute pentru o probă de sânge, una de urină și recoltarea secreției ) și pe la Matei Basarab ( curat, personal profi și amabil ).
La 37 de săptămâni doamna doctor mi-a sugerat să grăbim nașterea cu acordul meu deoarece trebuia să plece în concediu, iar riscul că eu să nasc cât ea era plecată era destul de mare. Am acceptat după ce m-a asigurat că pentru bebe nu este niciun risc și așa am stabilit că marți dimineață ne vedem la spital să-l aducem pe bebe.
Luni seara, pe la ora 21:00, au început contracțiile regulate și doamna doctor mi-a spus că dacă sunt la 3-4 minute să nu aștept și să merg la spital. Cu toate că eram la 3-4 minute, nu am fugit, ci mi-am continuat plimbarea prin parc. Am ajuns cu greu acasă deoarece contracțiile deveniseră tot mai puternice așa că am luat bagajul și am plecat la spital.
Pe la oră 23.00 am ajuns la spital. Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns sus a fost să le spun că am epidurala la mine, dar răspunsul lor a fost: „Si cine să ți-o facă la oră asta?”. Deja mă panicasem, durerile erau tot mai insuportabile, când am decis să nasc natural, mă bazasem pe epidurala care îmi va ameliora durerea.
M-au dus în sala de nașteri unde moașa, o doamnă foarte drăguță căreia îmi pare rău că nu i-am văzut numele și infirmiera ( doamna Elena ) la fel de atentă și drăguță, au avut grijă de mine.
Moașa mi-a spus la un moment dat să nu mai tip așa că mai este mult până dimineață când voi naște. Deja mă panicasem. Nu era decât miezul nopții, cum să dureze până dimineață? Mi-au pus o perfuzie și mi-au zis că în zece minute o să mă lase puțin durerea. Așa a fost, dar bucuria a ținut doar vreo 15 minute în care contracțiile erau mai puțin intense.
După perfuzie m-a verificat moașa și mi-a zis: „Dai de băut dacă naști în noaptea asta?”, „Clar, da!!!”. Și așa mi-a sunat pe la ora 1:15 medicul ginecolog să vină că nasc.
Pe 27.06.2017 la 01:50 am adus pe lume cel mai dulce prințișor de 50 cm și 2850 grame, Apgar 8, cordonul ombilical înfășurat de două ori după gât, alb ca varul, pe care mi l-a dat doar să îl pup și l-au dus la terapie intensiva.
Pe cât de bine au mers toate cu nașterea pe atât de prost au continuat: copilul a avut complicații la naștere, nu reușea să își regleze singur temperatura corpului, avea un suflu la inimă, a vomat în terapie intensivă de două ori, a fost diagnosticat cu torticolis și tal valg.
Zilele petrecute în spital au fost un coșmar: copilul meu era la terapie intensivă și nimeni nu îmi spunea care este motivul și cât îl vor ține acolo. În salon toate celelalte mămici aveau copiii lângă ele, eu nu… imi doream așa de mult să îl pot ține în brațe…
M-au lăsat să îl alăptez de trei ori de pe 27 și până pe 29 după-amiază, când mi l-au adus în salon. Știam că face antibiotic. Dar nu mi se spunea de ce. Abia după ce am băgat 100 de lei în buzunarul medicului neonatolog mi s-a spus ce probleme are.
Am făcut un calcul după ce am ajuns acasă și nu am făcut prea multă economie alegând să nasc la stat: medicul ginecolog+moasa+infirmiera+asistente+medic neonatolog+anestezist (la mine nu a fost cazul)+ kit epidurala…Nu voi repeta experiența!
Acum, copilașul nostru e bine, e sănătos, crește și noi suntem topiți după el.
- Published in Povestea zilei