Ieşeanul Grumăzescu, ocrotitorul unei uriaşe moşteniri
Galeriile Anticariat Dumitru Grumăzescu au devenit o atracție principală pentru iubitorii de lectură, artă, colecții uluitoare, obiecte vechi, dar prețioase.
Și-au deschis porțile încă din anul 1992 și, chiar dacă au trecut 25 de ani de atunci, acest magazin de antichități situat pe Pietonalul Lăpușneanu, și-a păstrat același mediu deosebit cu atmosferă de epocă.
Dumitru Grumăzescu, bătrânelul simpatic trecut de 70, este cel mai mare admirator al lui Eminescu, este deținătorul celor mai mici cărți din România. Iar atunci când îți așează în palmă o întreagă bibliotecă, rămâi mai mult decât copleșit. Cărțulia cea mai mică, unica în lume, are 3mm x 3mm, a fost scrisă cu fir de păr de ied timp de un an și opt luni, conține „Luceafărul” și poate fi citită doar la microscop. Din colecția ”o bibliotecă într-o palmă”, se găsește și Miorița. poeziile lui Eminescu, „Coranul“, „Tatăl Nostru“ în limba latină şi „Manifestul Kaiserului German“.
„Doamne, acesta este EMINESCU! Tot ce a scris acest Om şi s-a scris despre el, voi strânge”
Pe când avea doar 13 ani, a găsit pe noptiera unei camere de spital o carte de poezii, veche şi zdrenţuită. A început s-o citească ca să treacă vremea, dar în scurt timp l-a acaparat cu totul. După doi ani, a descoperit întâmplător, în timp ce răsfoia un volum luat de pe raftul unei librării, că acele creaţii care l-au fascinat pe patul de spital îi aparţineau lui Mihai Eminescu. „Atunci mi-am jurat să colecţionez tot ce găsesc despre el“, explică Dumitru Grumăzescu începuturile lui în lumea colecţionarilor.
Anticarul a adunat 7.000 de obiecte legate de viaţa lui Mihai Eminescu şi deţine cea mai importantă colecţie din lume dedicată poetului: e la revista în care şi-a făcut debutul editorial până la cartea de vizită pe care jurnalistul o ţinea în portofelul de la piept. Deţine, astfel, a doua colecţie din lume ca dimensiune, după cea a unui american care „s-a ocupat“ de William Shakespeare. „Viaţa colecţiei Eminescu se confundă cu propria-mi existenţă“.
„Am fost omul care am strâns orice, de la cutii de chibrituri până la şerveţele, iar când am găsit la cineva un obiect care mă interesa, dacă acel cineva colecţiona şerveţele, îi dădeam şerveţele, iar eu primeam obiectul care mă interesa.”
Anticarul a adunat în timp şi obiecte legate de viaţa unor alte mari personalităţi culturale şi politice. Despre Ion Creangă a strâns în jur de 2.000 de exponate, despre Jules Verne 1.600, iar despre Napoleon Bonaparte în jur de 2.500. Colecţionarul susţine că nu trece zi fără să achiziţioneze câte ceva: linguriţe de argint, pendule, tablouri sau icoane.
Odata intrat în Anticariatul de pe Lăpușneanu, ai senzația ă lumea s-a oprit în loc, în față ai o bibliotecă de cărți, o colecție de instrumente muzicale, argintărie, icoane, tablouri, și o mulțime de alte nimicuri de o valoare impresionantă. Dacă ai ajuns în Iași și n-ai vizitat anticariatul lui Grumăzescu, ai pierdut multe.
- Published in Turism
Bojdeuca lui Ion Creangă, prima casă memorială literară din România
Cine nu a fost să vadă bojdeuca lui Ion Creangă, din Iaşi, cu siguranță, nu va înţelege niciodată cum se fac poveştile.
„În bojdeuca unde locuiesc eu, dorm afară şi pe vremea asta, în 18 spre 19 septembrie. De aveţi răbdare, că bunătate întotdeauna aţi avut, veţi întreba poate, unde-i bojdeuca mea? Vă voi răspunde respectuos: în mahalaua Ţicău, ce-i mai zic şi Valea plângerei, strada Ţicăul de sus, no. 4 (dacă se mai poate numi stradă o hudicioară dosnică, plină de noroiu păn’ la genunchi, când sunt ploi mari şi îndelungate, zise şi putrede, şi la secetă geme colbul pe dânsa). Iar bojdeuca de căsuţă în care locuiesc eu de vreo 18 ani e de vălătuci şi povârnită spre cădere pe zi ce merge, de n-ar fi rezămată în vreo 24 de furci de stejar şi acelea putrede. Iarna dorm într-o odăiţă toată hrentuită, iar vara într-un cerdăcel din dos, începând de pe la maiu şi sfârşind pe la octomvrie, când este vremea bună cum îi acum. Aşa m-am deprins. Răposatul Conta şi Lambrior ştiau căsuţa mea. Pompiliu, d-l. Nica şi mai ales bietul Eminescu, de asemenea”. (Scrisoare a lui Ion Creangă către Titu Maiorescu, din 19 septembrie 1887).
Căsuța l-a găzduit pe Ion Creangă, începând din vara anului 1872, după ce fusese răspopit și nevoit să părăsească locuința din incinta Mănăstirii Golia. Povestitorul s-a mutat la bojdeucă. Stătea în camera din dreapta, iar Ecaterina Vartic, cea care avea să-l îngrijească până la sfârșitul vieții, îi era vecină.
„În odaia din stînga şi-a făcut un pat sănătos de blană de stejar, şi-a aşezat o masă oleacă boierească pentru scris, un raft pentru cărţi, iar lîngă vatra sobei cu horn şi-a pus o măsuţă rotundă cu trei picioare cu scaunele mici şi veselă ca la Humuleşti: străchini adînci, linguri de lemn, cofe, ceun de tuci, oale de lut în care fierb bine sarmalele. Cuptorul ere pregătit pentru poale în brîu şi alivenci înecate în smîntînă.”
În anul 1876, o jumatate de an, Mihai Eminescu a locuit aici, trăind „fără pic de gânduri rele” împreuna cu Creangă, cu personajele lui, viața adevarată pe care o visa. În bucătărie se afla cuptorul cu hornul asemănător celui de la casa parintească din Humulești, masuța de lemn cu trei picioare, cuptorul, icoana – amintire de la mama sa, portretul Tincăi Vartic și alte obiecte memoriale originale. În camera de lucru pot fi revăzute masa de lucru, cu pagini scrise de Creangă, lampa, tocul, călimara, nisipernița, scrinul amintind de cel al lui Eminescu, „biblioteca”, portretul original pictat de V. Musnetanu, precum și multe alte obiecte originale. Cerdacul din spatele Bojdeucii, de unde Creangă și Eminescu priveau dealurile Ciric si Sorogari, dar și „pe cerul plin cu minunății”, amintește aceasta tulburatoare prietenie. Aici petreceau cei doi ceasuri fără pereche, aici Eminescu povestea lui Creangă „atâtea lucruri frumoase… frumoase…”
La Bojdeuca din Ţicău, s-a înfiinţat în 1918, la 15 aprilie, primul Muzeu memorial din România, ca un omagiu adus celor două mari personalităţi ale literaturii neamului: Creangă şi Eminescu.
În clădirea nouă, realizată de arhitectul Virgiliu Onofrei şi inaugurată la 11 iunie 1989, la centenarul morţii scriitorului, sunt expuse cărţi, fotografii şi documente, ilustrând viaţa lui Ion Creangă – şcolar, preot şi învăţător, activitatea de scriitor – „Bucoavna” – unul din primele abecedare, fotografia originală a scriitorului, manuale didactice originale, redactate de Ion Creangă, colecţia revistei „Convorbiri literare”, 1867-1889, în care Ion Creangă şi-a publicat opera, alte documente ale lui şi ale familiei.
Vezi şi Muzeul ”Ion Creangă” (BOJDEUCA)
În anul 1968, a fost instalat, în curtea Bojdeucii, bustul de granit al lui Ion Creangă, realizat de Iftimie Bârleanu, iar în perioada 1984-1989, la Bojdeuca „Ion Creangă” au avut loc lucrări complexe de consolidare a terenului, de amenajare a unui amfiteatru în aer liber, cu 250 de locuri, de construire a unei clădiri, special gândită pentru a adăposti expoziţia documentară „Viaţa şi opera lui Creangă” şi Biblioteca Bojdeucii, spaţii de serviciu, depozit, cameră pentru supraveghetoare. Lucrările de restaurare şi reorganizare a muzeului „Ion Creangă” au avut în vedere păstrarea autenticităţii casei.
Bojdeuca „Ion Creangă” organizează anual patru sărbători devenite tradiţionale: 2 ianuarie – ziua înmormântării scriitorului, 1 martie – ziua de naştere a lui Ion Creangă, 14 – 15 aprilie – Zilele Bojdeucii – aniversarea inaugurării primului muzeu memorial literar din România şi 31 decembrie – ziua morţii scriitorului – „Colinde la Bojdeucă”.
Bojdeuca „Ion Creangă” este cel mai vizitat muzeu din Iaşi, cu circa 100.000 de vizitatori anual, care se infațișează vizitatorilor din țară și străinătate nu ca o arhiva, ori ca o colecție de documente vechi, originale, ci ca o sinteză vie, ca o oglindă a vieții și operei unui mare creator român și a lumii românești și europene în care a trăit Ion Creangă, contemporan cu noi.
- Published in Cultură