M-a rugat cineva să fac o lista cu motivele pentru care o persoană ar alege să se mute în Iași și, pe lângă cele pe care le poți găsi în orice ghid turistic, cum ar fi o mulțime de monumente, spații verzi și evenimente culturale, m-am gândit că ar prinde bine un „inside” din perspectivă mea, a omului care a trăit viața „altfel” în orașul ăsta.

Călătoresc de mică, mică. Să fi avut vreun an jumătate când m-a urcat bunica-mea prima oară în tren și m-a dus să-mi dau seama că Universul e mult mai mare decât orașul ăsta. Nu m-am oprit niciodată din călătorit de atunci și, acum, dacă trece prea mult timp fără să o fac, simt că mă sufoc. Deh, că Săgetătorii. Ideea e că am văzut cam tot ce era de văzut mai mare sau mai mic prin țara asta, am și hotărât la un moment dat că dacă alt oraș are să-mi fure inimă, e ok să mă mut acolo, însă tot aici am revenit. Și vă spun de ce:

• E un oraș în care chiar ai ce face. Gândește-te la cel mai tâmpit hobby pe care ți-ar plăcea să-l practici: poți să-l faci. E un oraș studențesc, cu tineri care apreciază urbanul și evoluția, artele și timpul liber, așa că orice idee își are locul aici, dacă n-a fost deja făcută și există o comunitate în care să te integrezi. Există concursuri, evenimente, festivaluri, workshopuri și alte activități de genul asta cam în fiecare lună a anului, iar vară numărul lor se dublează. Iar dacă n-ai bani să participi la ele, nici o problemă: pe străzile Iașiului găsești grupuri care să danseze, să cânte la chitară, să joace piese de teatru sau pur și simplu să stea la vorbă cam oriunde. Doar o persoană anti-socială nu își poate găsi o comunitate pe placul ei într-un oraș în continuă creștere, așa cum e ăsta.
• În ciuda imaginii din mintea celor care nu l-au vizitat, Iașiul nu e un oraș sărac. Lunga „dominație” PSD a avut avantaje și dezavantaje: sărăcia lucie în care au încercat să ne țină a condus la plecarea multor persoane în afară care, odată cu anii, s-au întors, aducând dezvoltare economică și culturală cu ele. Asta a condus la o mulțime de afaceri noi, la cerințe mai bine exprimate din partea oamenilor, la cunoașterea propriilor drepturi, la o deschidere a mentalităților. Drept urmare, există aici și oportunități de afaceri și oameni cu care să le faci, chestii și servicii pe care să le cumperi și locuri unde să-ți îngropi banii.

• Ieșenii iubesc natura și mărturie a faptului ăstuia stau nemulțumirile legate de tăierea a 12 tei de pe o stradă centrală, acum câțiva ani, care există și acum și fac valuri, valuri. Ai spune că 12 tei, într-un oraș al teilor, nu e chiar o gaură-n cer, dar ar trebui să-ți povestesc despre locatarii care s-au adunat în fața blocului ca să facă gard viu în jurul unui copăcel mai puțin simbolic, atunci când Primăria a decis că ar trebui tăiat, ca să repare o conductă. Copacul e și acum acolo, bine merci, iar locatarii îl apreciază chiar mai mult, în timp ce Primăria și-a dat seama că poate face reparații și fără să distrugă natura. Taie-i unui ieșean copăcelul și s-ar putea să te trezești că înțelegi instant de ce pe moldoveni îi precede renumele.

• E mare. Nu chiar mare că Bucureștiul, deși cu foarte puțin mai mic, însă mult mai bine organizat și mai practic din punct de vedere al traiului de zi cu zi. Transportul în comun e ok și nu ai nevoie să schimbi 2-3 mijloace că să ajungi dintr-un punct în altul, decât foarte rar, structura lui fiind bine gândită. Ai magazine, bănci și cam tot ce-ți trebuie la colțul blocului, astfel încât, dacă nu te obligă job-ul, te poți trezi că n-ai mai ieșit din cartierul tău de o luna și nici nu ți-a lipsit asta. Dar, dacă te plictisești, poți vizita câte un cartier pe zi: fiecare zonă are specificul ei, Iașiul fiind un amalgam de stiluri, tendințe și mentalități – e imposibil să spui că Iașiul e doar baroc, doar neo-românesc, doar modern sau doar comunist, ca și construcție, iar asta se reflectă în personalitatea și felul de a gândi al locuitorilor unei zone. Și dacă blocurile și trotuarele nu-ți mai plac, ai 7 coline, lacuri, păduri, Grădina Botanică și o mulțime de spații verzi pe unde să-ți așezi o pătură și să te bucuri de priveliște sau să citești o carte, despre care să vorbești, apoi, cu pasionații de lectură pe care i-ai cunoscut weekendul trecut. Bucovina e aproape, Șiretul și el, Republica Moldova la o aruncătură de băț. Și nici nu știi ce halva delicioasă și ieftină găsești acolo!
• Deși este cel mai poluat oraș din țară (autoritățile încearcă să rezolve situația, deși cred că adevăratul încercat are să se facă abia peste vreo 3-4 ani), nu te obosește și nu te lasă fără oxigen, așa cum o face Bucureștiul. Cumva, de la sol, mirosul teilor e atât de mișto și revigorant, încât uiți că deasupra plutește un mare nor de noxe. Să-și facă griji păsărelele de el, tu ai de distrat, vizitat, învățat și mirosit flori. Nici nu e la fel de murdar, așa cum e Constanța. Sunt puțini cei care aruncă pe jos, iar oamenii responsabili de curățenie chiar își fac treaba, în timp ce stăpânii animalelor strâng rahații din iarbă că să poți să te așezi liniștit când vrei pe ea.

• Nu există limite în alegerea carierei. Acum, mai mult că oricând, consider că trebuie să fii tare tembel să alegi Bucureștiul pentru că vrei să lucrezi în corporație, când în Iași ai o mulțime de corporații și cam aceleași salarii. Iar viitorul anunță și mai multe corporații, unele dintre cele mai țări din lume. Pe lângă asta, continuă dezvoltare a orașului aduce, după sine, și o creștere constantă a numărului de locuri de muncă. Dacă ești băiat sau fată deșteaptă, acoperi costurile chiriei cu programe gen Prima Chirie. Dacă ești muritor de rând, că noi ceilalți, îți trebuie un buget cam de 250-300 de euro pentru asta, cu tot cu cheltuielile utilităților. În general vorbind, că eu, pe oriunde am fost, am găsit chirii mult mai ieftine decât media orașului, atunci când am stat și am căutat, chiar și în Cluj, unde toată lumea se dă de ceasul morții că ce tristă-i viața și ce chirii mari sunt, sau chiar și în București, unde fiecare coteț e ridicat la rang de pensiune. Dar asta este o chestie de cât de descurcăreț e omul și ce gusturi are și nu e definitorie pentru un oraș.
• Viața are alt ritm: nici cel molcom, de oraș mic, provincial, nici cel agitat, specific capitalelor. Totuși, Iașiul continuă să-și păstreze aliura de capitală (și în secret visează să-și recapete iar titlul), în timp ce se dezvoltă punând accentul pe relaxare, frumusețe, spirit practic. Străzile sunt asfaltate, trotuarele pavate, clădirile recondiționate frumos și oamenii, deși uneori deprimați, încă relaxați, spre deosebire de alte locuri pe care le-am vizitat. Cumva, în ultimii ani, parcă tot spiritul orașului se concentrează în a oferi timp liber plăcut celor care locuiesc aici și activități fără nervi.

Dacă ceva te deranjează, imaginează-ți că avem un grup de Facebook care adună aproape toți ieșenii și unde dezbatem orice subiect ne preocupă. Nu râde, știi ce mult ajută la dezvoltarea unei comunități un loc în care această să comunice activ?

Te invităm să te alături comunității Esti din Iasi daca…

• Dar, cel mai mult, ți-ar plăcea oamenii deschiși la minte, cu care chiar ai ce face și ce vorbi. Mândria ieșeanului stă în cultura sa. Aprig la mânie și dur, se înmoaie instant dacă vede că „are cu cine vorbi”. Ieșenii diferă de oricare alți moldoveni, chiar și ca accent, prin faptul că educația a avut un rol important încă din vremea când orașul era Curte Domnească. Se pune preț pe respectul reciproc (ți-aduci aminte de reputația moldovenilor?) și pe „fiecare-și vede de treabă lui și nu deranjează pe nimeni, în timp ce facem cumva să trăim toți laolalta”.

Iașiul are un vibe aparte, fiind la intersecția civilizației ruse cu cea europeană, și fiind populat cu studenți veniți din toată partea de N-E a României. Învață continuu și, deși nu s-a maturizat niciodată pe deplin, trăiește o tinerețe veșnică, dar echilibrată. De aceea, recomand măcar o vizită și o ședere de 1-2 săptămâni aici oricui, pentru că relaxează și entuziasmează atât de mult, încât nici nu are să-ți mai trebuiască argumentele mele că să te hotărăști dacă să te muți sau nu, pentru că are să ți le ofere el pe ale lui. Cu toate frumusețile lor, nici un alt oraș nu a putut să inlociasca Iașiul în inima mea și, de fiecare dată când revin în el și observ cum se deschide în fața mea, când întru de pe Bucium sau din Păcurări, aproape că simt cum mă umple de lumina interioară și zâmbet. Activitatea mea preferată e să merg pe unul dintre dealuri, să stau cu picioarele în iarbă și să-l admir de sus, contemplandu-i istoria, arta și cultura. Și pentru că am pretenția că știu să fiu obiectivă, te asigur că toată îndragosteala mea de el nu este o iluzie a sentimentului de familiaritate și obișnuință, ci o comparație clară și „la sânge” între el și alte orașe în care am mai trăit. Iar dacă vrei să te muți aici, tot ce pot să-ți spun e „Încearcă, are să-ți placă”.

P.S: n-are să-ți placă traficul, dar zi-mi tu oraș din România în care e ok. La noi, încă, se mai poate trăi. Deși Iașiul e un oraș în care te descurci okish și fără mașină, iar plimbările pe jos pot să aducă destul de multe detalii pe placul tău. Oricum, majoritatea minunățiilor sunt în zone pietonale, iar dacă tot ești nou mutat/ă, puțină interacțiune cu ceilalți are să-ți prindă bine. Lasă mașina, că oricum mor copii în Africa din cauza ei și avem suficientă poluare și fără a ta. 🙂

Sursă:  Oana Simionescu