O ieșeancă de 19 ani a murit într-un accident rutier în Londra. Se îndrepta spre locul de muncă
O ieșeancă de 19 ani a murit într-un accident rutier în Londra. Românca în vârstă de 19 ani se îndrepta spre locul de muncă.
Sursă foto: standard.co.uk
Georgiana Grădinariu a fost lovită de o mașină pe 31 august, pe Lea Bridge Road, în Leyton, la numai câteva sute de metri distanţă de casa în care locuia împreună cu tatăl ei, Cătălin, în vârstă de 49 de ani și fratele ei, Ștefan, în vârstă de 27 de ani. S-a mutat acolo în urmă cu trei săptămâni.
În stare gravă, Georgiana a fost transportată la spital, acolo unde a murit din cauza rănilor foarte grave suferite la cap şi la picioare.
Tânăra a venit în Londra la sugestia fratelui ei, însă i-a plăcut atât de mult încât a rămas şi chiar şi-a găsit un loc de muncă la un hotel din Shoreditch. I-a impresionat pe administratori iar aceştia i-au oferit un training pentru a deveni manager.
Fratele Georgianei a declarat pentru standard.co.uk. că sora lui era extrem de inteligentă şi că absolvise Liceul de Arte din Iaşi. “Era foarte deşteaptă. Știa foarte multe limbi străine: franceză, italiană, engleză. A început să învete chiar şi japoneză. Mă simt gol. Nu pot să simt nimic”, a spus Ștefan.
În urmă cu zece ani, mama Georgianei a murit de cancer. “Am rămas fără mamă şi soră. E foarte greu. Ea a avut o copilărie grea pentru ca m-a avut doar pe mine şi pe tata, dar cu toate acestea a crescut frumos şi a fost o fată perfectă”, a declarat Ștefan.
Șoferul mașinii implicate în accident a primit îngrijiri medicale la fața locului, iar apoi a fost dus la o stație de poliție din estul Londrei pentru a fi interogat. Bărbatul nu a fost însă arestat.
- Published in National
Senator român pus la punct de o doctoriță în spital: Mă, fir-ați ai dracului voi de nenorociți… Să nu vă prind ca intrați în față
Senator român pus la punct de o doctoriță în spital: Mă, fir-ați ai dracului voi de nenorociți… Să nu vă prind ca intrați în față
Potrivit univesrulargesean.ro, un senator de Vâlcea care, adus de nevoie, a ajuns cu mama sa la Urgenţa Spitalului Judeţean, căruia i s-a părut că stă prea mult la uşă, a procedat în clasicul stil româneasc: a sunat pe cineva, ca să sune pe altcineva, care să sune mai departe, pentru a da domnul să primească tratament de VIP, cum se considera.
Un incident mai puţin obişnuit s-a petrecut in urma cu câteva luni la Urgenţa Spitalului Judeţean Argeş: un cadru medical a avut curajul să înfrunte un politician şi mentalităţile de tipul “lanţul slăbiciunilor”!
Mai exact, senatorul PSD de Vâlcea a apelat la colegul de partid de la Argeş, respectiv, senatorul Şerban Valeca, preşedintele PSD-ului, care, la rândul său, l-a sunat pe managerul Sorin Vasilescu, care, mai departe, a sunat la Urgenţă, ca respectivul politician şi mama sa să fie băgaţi în faţă, peste rând!
Numai că la capătul firului nu au mai dat de o persoană la fel de servilă. Când a auzit ce i se cere să facă, doctoriţa de la Urgenţă a ieşit în hol cu o falcă în cer şi una în pământ şi l-a luat la rost pe senator într-un limbaj nu foarte academic, dar foarte pe înțelesul respectivului:
“Mă, fir-aţi ai dracului voi de nenorociţi, şi aici procedaţi ca politicienii, faceţi trafic de influenţă? Să nu vă prind că vreti să intraţi în faţă…!”.
Şi nici nu l-a mai văzut pe domnul senator de Vâlcea pentru că şi-a luat mama aşa cum era, bolnavă sau mai puţin bolnavă, şi a plecat către alte unități sanitare mai “primitoare” cu VIP-urile!
Din motive lesne de înțeles nu o să facem public numele respectivei doctorițe, notează site-ul universulargesean.ro.
- Published in National
O ieșeancă a fost desemnată miss România!
O ieșeancă a fost desemnată cea mai frumoasă femeie din România!
Miss Princess of the World România și-a desemnat câștigătoarea în persoana Biancăi Ioana Hanganu, cea care va reprezenta țara noastră la concursul Miss Princess of the World 2017, eveniment ce va avea loc în acest an în capitala cehă, Praga, în luna septembrie.
Bianca Hanganu a fost descoperita în urmă cu un an de agenția ieșeană de modelling, First Models. A bifat numeroase ședințe foto, reclame, festivaluri de modă sau reclame de TV până în prezent, însă, cum chiar ea spune, câștigarea titlului de Miss Princess of the World România este cel mai important trofeu de până acum.
”Atunci când pașești într-o agenție de modelling nimeni nu îți poate garanta nimic pentru că este vorba de o muncă de echipă, iar echipa se face împreună cu modelul. Este foarte important să crești modelul pas cu pas, ca temelia să fie cât mai stabilă! Chiar dacă,din păcate, în România, modele sunt diverse dive de la tv, o spun ferm pentru a nu știu câta oară că a fi model profesionist este extrem de greu și nu oricine ajunge la acest nivel, căci există o serie de factori și calități care te pot pune în valoare și să-ți aducă succesul! Totul în timp, bineînțeles. Sincer, aștept ziua în care se va înțelege acest fapt.”, spune Alina Nechifor, PR Manager First Models.
Bianca are toate calitățile atât fizice, cât și intelectuale, cu care speră să cucerească și juriul competiției mondiale și să câștige titlul suprem!
”Ștefania Bălan sau Cătălina Apetroaei sunt două nume care au reprezentat România, modele care, în momentul de față, au o cariera de succes în modellingul internațional. Îi dorim mult success Biancăi și îi ținem pumnii!”, a completat Alina Nechifor.
Pentru cei care doresc să afle cum pot începe o carieră în modellingul profesionist, informații suplimentare puteți obține de la Alina Nechifor – PR manager First Models, 0753900882 / firstmodels@ymail.com
Fb : www.facebook.com/firstmodels.romania
Sursa articol: insociety.ro
Sursa foto: Agenția First Models
Sursa foto reprezentativă articol: Stefan Manderioli Production9p
- Published in Local
A plecat dintre noi, doar pentru ca nimeni nu a știut să o înțeleagă! Povestea fetiței care a decis să își pună capăt vieții!
A plecat dintre noi, doar pentru ca nimeni nu a știut să o înțeleagă! Povestea fetiței care a decis să își pună capăt vieții!
O vedeam aproape în fiecare dimineaţă. Eu mergeam la facultate, ea probabil la liceu. Nu avea mai mult de 15-16 ani. Stătea mereu la geam, cu privirea pierdută în zare, iar ochii ei ascundeau o suferinţă profundă. Uneori o puteam vedea cum îşi şterge lacrimile sub ochelarii cu lentile extrem de groase.
Bretonul îi acoperea uneori o parte din ochelarii de vedere, însă în rarele momente în care îşi dezlipea privirea de pe geamurile pline de praf, puteam zări în ei doar lacrimi şi tristeţe.
Pe braţe avea un ghiozdan. Roşu şi burduşit cu cărţi şi caiete. Degetele ei fine se terminau cu unghii tăiate extrem de scurt şi roase. Îşi mângâia mereu ghiozdanul de pe braţe, plimbându-şi degetele lungi pe el. Probabil învăţa la un liceu din Podu Roş. Cu siguranţă era o elevă bună, silitoare şi cuminte.
Avea buze mari şi roşii, iar dintîi puţin prea lungi îi atingeau buza de jos. Purta aparat dentar.
Mereu m-au fascinat poveştile de viaţă ale oamenilor şi ardeam de nerăbdare să o cunosc pe a ei.
Într-o dimineaţă, am coborât în aceeaşi staţie în care cobora şi micuţa blondă.
Mergea cu paşi repezi către liceul Cantemir.
Curtea şcolii era plină. Înainte să între, a ezitat puţin. A strâns în mâna dreapta bretelele ghiozdanului şi a intrat cu emoţie în curte. Un grup de copii a început să radă în hohote, aruncând cu covrigi în blonda micuţa, imitându-i mersul timid şi râzând cu poftă. Micuţa a mers înainte, ignorându-i, în timp ce grupul vesel râdea mai zgomotos.
Am plecat tristă spre facultate, simţindu-i durerea până în adâncul sufletului.
Trăim într-o lume plină de oameni superficiali, unde contează doar frumuseţea fizică, sufletul fiind egal cu zero.
A doua zi dimineaţă, am văzut-o din nou. Purta aceleaşi haine, uşor demodate și ponosite. Pe chipul ei puteam citi aceeaşi tristeţe incredibilă. În timp ce butona telefonul, îşi musca uşor buza de sus. Nu vă închipuiţi că o făcea într-un mod senzual, ci exact aşa cum o face un copil mic emoţionat.
Aş fi vrut să o abordez. Aş fi vrut să îi spun câteva cuvinte frumoase, cuvinte pe care sigur le merita. Însă nu am făcut-o. Nu am vrut să par nebună sau să creadă biata copilă altceva şi să o sperii.
În următoarea zi, am văzut-o din nou. Când tramvaiul a oprit, un grup de copii a urcat gălăgioşi în tramvai, aşezându-se în jurul fetei.
O tipă înaltă, brunetă şi destul de frumoasă, stătea pe scaunul de lângă blonda tristă.
– Ce faci, Iepurilă? Glasul ei era ironic. Ştiam că în curând, chinul fetei va începe. Bruneta mestecă gumă în colţul gurii, râzând ironic şi privind-o cu ochi răutăcioşi.
– Auzi, tu chiar nu te-ai săturat să facem mişto de tine mereu? Transferă-te dreaq la alt liceu, noi ne-am săturat de tine. Îmi strici toate zilele! Eşti URÂTĂ!
Toţi radeau în hohote, în timp ce biata fată privea pe geam fără să răspundă, fără să plângă, fără să aibă vreo reacţie. Era, cel mai probabil, deja obişnuită cu genul asta de comportament.
Îmi doream să îi opresc. Să merg la ei şi să le trag câteva perechi de palme. Să îi pun la colţ şi să le arăt cum este să te terorizeze cineva. Însă nu am făcut-o. Nu am făcut nimic. Am stat doar şi am asistat la acel spectacol ieftin şi dureros.
După ce au coborât cu toţii din tramvai, am mers mai departe cu zeci de întrebări în gând. Mă întrebăm de ce sunt unii oameni atât de răi? Mă întrebăm cu ce ar fi putut să greşească acea copila? De ce nu se gândea nimeni să o apere?
Eram decisă să o abordez a doua zi! Voiam să îi spun că toate astea vor trece. Că timpul îşi va aşterne înţelepciunea peste ea şi că va creşte o femeie minunată şi deşteaptă. Că va avea un iubit care să o ajute să depăşească totul în viaţă.
Nu îmi doream mai mult decât să îi spun că totul va fi bine şi că toată suferinţă şi durerea prin care trece zilnic vor ajunge doar amintiri bune de îngropat într-un cufăr vechi.
Mi-aş fi dorit să îi pot spune că oamenii buni şi inteligenţi nu vor râde niciodată de ea. Cei care râd de ea sunt frustraţi şi trişti din pricina propriilor lor neîmpliniri. Voiam să îi dau curaj cu puţinele vorbe pe care i le puteam spune.
Dar ziua aceea nu a mai venit. Fetiţa nu a mai urcat niciodată în tramvaiul 13, în staţia din Tătăraşi.
După o săptămână, am văzut doar grupul vesel. Zâmbetul de pe chipul bruneeei era stins, iar pe faţa ei puteai citi doar tristeţe. În mână ținea strâns un ziar de pe care citeau cu mare interes. În grupul lor, altădată vesel, era aşternută tristeţea.
Când am coborât din tramvai, am mers direct la tonetele cu ziare şi am cumpărat același ziar pe care îl răsfoiau cei şase copii veseli.
Cu sufletul strâns, am citit articolul zilei:
Adolescentă găsită spânzurată în pădure.
Nu am avut puterea să citesc mai departe. Am ştiut ce urma, iar lacrimile m-au cuprins pe loc.
Am mototolit ziarul şi l-am aruncat în primul coş de gunoi, apoi am alergat către casă, înghiţindu-mi lacrimile. Zile întregi nu am reuşit să îmi revin. M-am întrebat continuu de ce am tăcut. De ce nu am apărat-o atunci când am avut ocazia. De ce nu am oprit-o şi nu i-am spus câteva cuvinte frumoase. Un cuvânt blând, spus la momentul potrivit, chiar poate schimba viaţă cuiva. Eu nu am făcut nimic și astfel, am devenit părtașa chinului ei.
Povestea de mai sus este inspirată dintr-o poveste reală. TU de câte ori ai râs de o persoană care nu se putea apăra? Câte cuvinte sau fapte făcute de tine au afectat pe cineva? De câte ori ai scuipat venin pe oameni nevinovati, pentru simplul fapt ca erau diferiți?
Ceea ce faci zi de zi poate schimba viata unei persoane. În bine sau în rău !
Citeşte şi Povestea Adelinei. Fericirea este infinit mai mult decat ceea ce credeam. (Partea a II-a)
- Published in Povestea zilei
Povestea de succes a celei mai bogate femeie din IAȘI: „Am reuşit de frică”
Povestea de succes a celei mai bogate femeie din IAȘI: „Am reuşit de frică”. Pe cât de surprinzător este proiectul social al familiei Doinei Cepalis, pe atât de uimitoare este şi cariera acesteia.
Doina Cepalis deţine acum un grup format din nu mai puţin de cinci fabrici din nordul Moldovei, cu o cifră de afaceri de 28 de milioane de euro şi un profit de 1,2 milioane de euro, la aproape 1.000 de angajaţi. Ieşeanca plănuieşte ca, în viitorul apropiat, să mai creeze încă 200 de locuri de muncă.
Doina Cepalis a intrat în lumea afacerilor la doar 29 de ani, la Revoluţie. În anul 2000 avea să cumpere chiar o fabrică de in din Paşcani, cu 600 de angajaţi şi o tehnologie veche şi ruginită. După şase ani, când au intrat chinezii pe piaţa europeană a textilelor, fabrica a dat faliment. A pornit atunci cu curaj pe un alt drum, cu un capital de 10.000 de euro, şi a construit încet-încet renumitul grup de firme Te-Rox Prod, care a ajuns astăzi la afaceri de peste 120 de milioane de lei. Produsele ei ajung în peste 50 de ţări, nişa pe care a găsit-o, cea de scaune auto pentru copii, având un real succes şi, surprinzător, lansându-se la nivel mare chiar în timpul crizei economice, când toată lumea căuta produse mai competitive.
Citeşte şi De lăudat! Studenţii şi-au donat cursurile vechi contra energizante
Doina Cepalis este licenţiată din 1983 ca economist, specializarea finanţe-contabilitate, la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza“ din Iaşi. După terminarea studiilor, a fost contabil la două firme. După Revoluţie, când avea 29 de ani, a participat la înfiinţarea a patru societăţi pe acţiuni: Moldova SA, Siretul SA, Casa Romaşcana SA şi Favorit SA, toate desprinse din Întreprinderea Comercială de Stat Mărfuri Alimentare şi Alimentaţie Publică Roman. Cepalis a fost director economic, apoi director general şi administrator până în 2000 la Moldova SA.
După falimentul fabricii de in cumpărate de ea, în 2006, cu un capital de 10.000 de euro a înfiinţat firma Te-Rox Prod. Găsise o nişă compatibilă cu fabrica de la Paşcani şi a început să producă scaune de maşini pentru francezii de la Team Tex. La început lucra în lohn, dar din 2008 a renunţat şi a început să fabrice în nume propriu huse şi centuri de siguranţă pentru fabricarea de scaune auto pentru copii. Cifra de afaceri a crescut apoi constant, ca şi numărul de fabrici şi de angajaţi.
„Am luptat cinci ani şi am reuşit. Am reuşit de frică… Mi-era frică să nu pierd tot, de umilinţele pe care trebuie să le suporţi dacă pierzi. Nu am cedat niciun moment, stăteam câte 14 ore în fabrică, şi mergeam direct de acolo la întâlniri în Paris, la New York, chiar şi în Japonia“, povesteşte Cepalis, într-un interviu.
Citeşte şi O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai ceva înapoi
„Pe plan extern, în relaţiile cu clienţii, m-a ajutat că sunt femeie, am avut un capital de încredere în plus. Veneam dintr-o ţară cu grad mare de risc, şi am obţinut totuşi credite de milioane de euro… E necesar să fii o prezenţă agreabilă, să vorbeşti fluent limbi străine, să fii diplomat şi să ţi se simtă personalitatea. Nu m-am dus niciodată umilă să cuceresc pieţe externe“, adaugă ea.
În businessul familiei, spune ea, este implicată total atât ea, cât şi soţul, dar şi fiica, Roxana.
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Local
Povestea enigmatică a ieșencei care a cucerit lumea cu frumusețea ei. A reușit să devină primul fotomodel profesionist din istoria omenirii
Renee Perle, o româncă născută la Iaşi, a devenit în anii ’30 primul fotomodel din lume. Soarta i-a surâs tinerei ajunse în capitala Franţei, atunci când un celebru fotograf de modă s-a îndrăgostit nebuneşte de ea.
Figura unei românce din secolul trecut, considerată primul fotomodel din istoria omenirii a inspirat zeci de fotografi şi designeri de renume, de-a lungul timpului. Renee Perle, o româncă cu origini evreieşti a devenit primul fotomodel profesionist din istorie în anii 30, la Paris.
Numele real al primului fotomodel din lume a fost, de fapt, Renadi Parlea. Născută la Iaşi într-o familie cu origini evreieşti, românca a ajuns la începutul anilor ’30 la Paris.
Frumuseşea tinerei a propulsat-o în lumea modei. A ajuns model pentru celebrul creator Georges Doeuillet. Drumul spre celebritate i s-a deschis în urma unei întâlniri cu celebrul fotograf Jacques-Henri Lartigue.
Se spune că acesta ar fi zărit-o pe stradă şi s-ar fi îndrăgostit fulgerător de ea. Bruneta înaltă, elegantă care se ascundea sub o pălărie de soare i-a atras atenţia artistului pe loc şi acesta a aleso drept muză pentru fotografii.
Cei doi au avut o relaţie care a durat doi ani şi pe care Jacques-Henri Lartigue a amintit-o în memoriile sale drept ”o vacanţă eternă”. Şi-au petrecut aprape doi ani în Sudul Franţei unde iubitul fotograf şi-a imortalizat partenera muză în 341 de fotografii care aveau să facă istorie în modă. Fotograful nota despre model în jurnal, în perioada relaţiei:
“Renée! Este tandră, pasională şi devotată. Peste toate acestea, Renee înseamnă dragoste. Face mereu scene. Este gelozie sau este nebunei? Poate simte nevoia să ne certăm de dragul împăcării.Sunt prea cu picioarele pe pământ, prea spectator şi prea prost actor pentru acest tip de joc pe care Renee vrea să-l jucăm”.
Relaţia celor doi s-a încheiat în 1932 şi despre Renee nu s-a mai ştiut nimic. ”Am lucrat cu multe superbe. Pe lângă ea, toate celelalte păreau ţărănci”, avea să spună fotograful peste ani despre Renee.
Chiar românca nu a făcut o carieră în modă, cele 341 de fotografii realizate de Lartigue au făcut istorie. Cadrele realizate de Lartigue cu Renee Perle au ajuns celebre şi s-au vândut la marile case de licitaţii la preţuri piperate.
În 6 mai 1999, ”Renee Perle în haină albă” se vindea la casa Sotheby’s cu preţul de 4.375 $. Figura şi fotografiile lui Renee au inspirat de-alungul vremii creatori renumiţi. John Galliano spunea despre primul fotomodel din lume :
”Această pariziană jucăuşă a fost o avangardistă perfectă: purta fie panataloni scurţi, fie evazaţi, încă din 1930 iar mâinile îi erau pline de brăţări!”
Despre Renee Perle se ştie că a murit în 1977 în zona din Sudul Franţei unde petrecuse doi ani de vacanţă cu fotograful care i-a adus celebritatea.
sursa: Adevărul
- 1
- 2