SCRISOARE pentru Florin Morariu: „Ştiu că nu mă cunoşti, la fel cum nici eu nu te cunosc pe tine.”
Florin Morariu, brutarul iesean din Londra a devenit eroul national in Anglia. Cine a spus asta? INTREAGA LUME! Nu exista SITE care sa nu pomeneasca numele unui modest roman.
In Romania, lucrurile stau putin altfel. Vezi multe mesaje de prost gust la adresa lui. Asta arata din nou dezbinarea de care da dovada un popor. Nu stim, cand noi o sa incercam sa fim altfel. Nimic nu se face fara critica. Ce i-as transmite eu lui Florin?
Draga Florin,
„Stiu ca nu ma cunosti, la fel cum nici eu nu te cunosc pe tine. Te-am vazut doar intr-un video de cateva minute. Minute in care viata ta atarna de un fir de ata si pentru care altii ar fi vrut sa decida. Curajul tau nu poate sa fie exprimat , nu poatee sa fie descris. Ai facut ce multi nu ar face niciodata. Ai facut cel mai de pret gest! Ai pus viata ta in fata altor vieti. Ai salvat pe altii, constient sau inconstient fiind in acele clipe ca asta te-ar putea costa viata.
Ai facut ce noi romanii am uitat sa mai facem. Sa ne gandim si la altii. Sigur aveai de ales. Mereu avem de ales. Avem de ales in orice situatie fericita sau critica din viata noastra. Tu ai ales cu inima, chiar daca in teroarea la care erati expusi, nu ai realizat asta.
Vreau sa iti cer scuze in numele altora. Iarta-i ca tara asta te-a facut sa pleci. Iarta-i ca traiesti acum intr-un coltisor de lume, unde teroarea pune tot mai mult stapanere pe vietile voastre. Stiu ca tu si alti romani, nu traiti tocmai linistiti acolo. Sper sa ii poti ierta ca nu ti-au oferit ce meriti aici. Tara asta are nevoie de oameni care sunt mereu dispusi sa isi apere semenii. Stii, nu iti pot explica ce ai facut tu pentru acei oameni.
Iarta-i si pe romanii care te-au criticat. Sunt lasi. Sunt acei oameni care nu sunt in stare sa apere o femeie cand este furata in autobuz. Sunt acei oameni care nu se baga sa te apere cand cineva te agreseaza in plina strada. Sunt acei oameni nu se baga sa te apere, chiar daca ar putea face asta. Tu ai, ce multi nu au!
Poate ca a sosit timpul sa intelegem ca suntem dispretuiti de ani de zile , doar pentru ca noi vorbim tara noastra doar de rau. Ne este lene sa facem ceva cu care sa ne mandrim!
Suntem prea negativisti si dezbinati, in timp ce alte natiuni sunt din ce in ce mai unite.
Ne distrugem vietile, doar din rautate. Ne ingreunam viata inca de tineri prin frustrarile pe care trebuie sa le traim din cauza altora. La o varsta suntem deja prea obositi sa mai schimbam ceva. E ciudat sa crezi ca ai nevoie de atacuri teroriste pentru a face oamenii sa se uneasca.
As vrea sa vad oamenii mai buni, mai fericiti pentru fiecare zi pe care o traiesc, mai plini de speranta si mai putin rautaciosi. As vrea sa vad oameni ca tine!
Si stii? Cu cateva ore inaintea atentatului, mi-am luat bilet de avion cu directia LONDRA! Si ghici ce? Nu am de gand sa renunt la vacanta!
Ramai asa cum esti, nu ii lasa pe altii sa-ti distruga sufletul! ”
SEMNAT : SMG
- Published in Local
Atac sângeros la Londra! Un IEȘEAN a filmat totul LIVE. ATENȚIE! IMAGINI CU UN PUTERNIC IMPACT EMOȚIONAL
Atac sângeros la Londra! Un IEȘEAN a filmat totul LIVE. ATENȚIE! IMAGINI CU UN PUTERNIC IMPACT EMOȚIONAL
Azi noapte au avut loc din păcate noi atacuri teroriste în Londra. Știm cu toții că mulți români lucrează și locuiesc acolo. Un ieșean de-al nostru, pe nume Florin Morariu, membru al grupului Ești din Iași dacă, a avut curajul și tăria necesară pentru a ajuta acei oameni care aveau nevoie de ajutor. Chiar el ne-a povestit cum în jurul orelor 23.00, ora Londrei, în zona 1 ,,Borough Market” a ieșit afară la auzul unor țipete și a trăit o adevărată tragedie. A avut curajul să-i înfrunte pe atacatori și să salveze alți 20 de oameni, ascuzându-i în patiseria la care lucrează. Respect pentru acest om!
Citeşte şi SCRISOARE pentru Florin Morariu: “Ştiu că nu mă cunoşti, la fel cum nici eu nu te cunosc pe tine.”
UPDATE: Patruzeci şi opt de persoane au ajuns în cinci spitale din Londra în urma atacurilor de sâmbăta seara în centrul capitalei Marii Britanii, a anunţat duminică Serviciul de ambulanţă din capitala britanică, citat de AFP, DPA şi Reuters.
UPDATE: Cel puţin şase oameni au fost ucişi sâmbătă noaptea la Londra, într-un atac terorist în zona Podului Londrei, a informat poliţia britanică. Mark Rowley, comandantul serviciilor antiteroriste, a anunţat că poliţia a reuşit să doboare trei presupuşi terorişti în opt minute de la primul apel, transmite Reuters.
Atacatorii au intrat cu o furgonetă în pietonii de pe pod, apoi au condus până la Borough Market, o piaţă din apropiere, unde au coborât din vehicul şi au înjunghiat la întâmplare trecătorii, până când au fost împuşcaţi mortal de poliţişti. Cei trei purtau imitaţii de veste cu explozivi. Se pare că la atacuri nu au participat şi alte persoane.
Serviciul londonez de ambulanţă a anunţat că a transportat peste 30 de răniţi la spitalele din metropolă.
UPDATE: BBC anunță un mort, după atacurile din Londra. Premierul britanic, Theresa May, anunță că evenimentele sunt tratate ca fiind atacuri teroriste. 
Transport gratuit timp de o lună pentru elevii şi studenţii din Iaşi care donează sânge. Ce impact bugetar va avea măsura
Transport gratuit timp de o lună pentru elevii şi studenţii din Iaşi care donează sânge. Ce impact bugetar va avea măsura
În şedinţa de Consiliu Local Iaşi de astăzi, 31 mai, vor fi supuse la vot în jur de 40 de proiecte de hotărâre. Printre acestea se află şi cel legat de valoarea taxelor şi impozitelor percepute în 2018, dar şi cel privind facilitatea ce va fi oferită tinerilor care donează sânge.
Şefii municipalităţii ieşeni au anunţat că intenţionează să acorde gratuitate pe mijloacele de transport în comun timp de o lună pentru elevii şi studenţii care vor dona sânge. Demersul vine la solicitarea Ligii Studenţilor de la Universitatea „Al. I. Cuza” (UAIC).
„Vom introduce o gratuitate timp de o lună pentru elevii şi studenţii care donează sânge în centrele specializate. Este un element de noutate naţională. Am primit o solicitare în acest sens de la Liga Studenţilor de la UAIC. Am vrea să vedem cum elevii şi studenţii din România dau o lecţie celor maturi, care nu înţeleg că sângele nu este un moft al sistemului public de sănătate, ci o modalitate de a ne salva semenii, un act de solidaritate”, a declarat primarul Mihai Chirica.
Studenţii care vor beneficia de aceste facilităţi trebuie să fie înmatriculaţi la o formă de învăţământ cu frecvenţă, în instituţiile de învăţământ superior acreditate, în vârstă de până la 26 de ani, cu domiciliul sau reşedinţa în municipiul Iaşi.
În proiectul de hotărâre se arată că „în situaţia acordării gratuităţii, impactul bugetar la 1.000 de donatori de sânge elevi/studenţi poate fi estimat la un nivel maxim de 116.000 lei pe lună“.
Un alt proiect important care va fi supus votului astăzi se referă la impozitele şi taxele pe care le vor achita ieşenii anul viitor. Reprezentanţii Primăriei susţin că impozitul pe clădiri, cel pe teren şi pe mijloacele de transport pentru anul 2018 vor avea aceeaşi valoare ca în acest an.
„Pentru terenurile agricole nelucrate timp de doi ani consecutiv, penalizările se majorează cu 500%, începând din al treilea an. Pentru clădirile neîngrijite penalizările cresc cu 300% până la 500% funcţie de punctajele obţinute de imobile după evaluarea realizată de angajaţii municipalităţii. Clădirile şi terenurile neîngrijite se stabilesc prin Hotărâre a Consiliului Local, conform elementelor de identificare potrivit nomenclaturii stradale”, a mai declarat primarul Mihai Chirica.
Cele două proiecte sunt pe ordinea de zi a şedinţei de Consiliu Local de miercuri, 31 mai, care va începe de la ora 14.00, relatează Adevărul.
- Published in Local
Istoria uneia din celei mai vechi străzi ale Iașiului și poveștile ei
Istoria uneia din celei mai vechi străzi ale Iașiului și poveștile ei.
Anii ’30
În trecut purta denumirea de Uliţa Veche (numită mai târziu, după pavare, Podul Vechi) a fost artera principală a Iașului prin anii 1500 și făcea legătura cu Dealul Sărăriei, dezvoltarea aceste artere începe pe la anul 1583 cand câțiva călugari greci veniţi de la mănăstirea Sf. Sava de la Ierusalim însă cu origini din ținuturile Moldovei au venit înaintea domnitorului Petru Şchiopu, voievod şi domn al Moldovei cu rugamintea de a le da un loc ptr a ridica o biserică. Calugarii au ridicat o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, precum şi un grup de chilii, formând astfel o mănăstire. După instituirea mănăstirii, se trece la construirea primului său lăcaş de cult. Noua mănăstire a fost pusă sub ocrotirea mănăstirii Sfântului Sava cel Sfinţit, de lângă Ierusalim, de la care va prelua şi numele ulterior. In 1624 mănăstirea este incendiată de tătari în totalitate iar la un an după, terenul de sub biserică se surpă din cauza fundației precare facută la construirea ei și duce la o degradare toatală, se ia decizia de a se reconstrui de la 0. Noul ctitor este postelnicul Ioan (Enache) Caragea, grec de origini înrudit prin alianţă cu mari familii levantine, precum şi cu domnul de atunci al Moldovei, Radu vodă Mihnea, nepotul lui Petru Vodă Schiopul, în această formă, biserica va rămane până în zilele noastre. După anul 1911 Ulița Veche își schimbă denumirea în actuala Str. Costache Negrii, și era locuită în mare parte de populaţie evreiască, multă si nevoiaşă. Cumpăraseră fostele bolţi armeneşti şi le umpluseră cu ateliere de lemnărie, fierărie, cojocărie, cizmărie şi croitorie, unele dinspre Târgu Cucului fiind slujite de bătrânii croitorii sau peticari.
Târgul fiind plin de sărăcime şi lipsind locurile de muncă aducătoare de venituri, dughenile „cu haine vechi” dinspre Târgu Cucului, ca şi acelea „second hand” din zilele noastre, erau salvarea multor truditori şi aveau mare dever. Culese din ogrăzile celor bogaţi ori ale celor plecaţi în împărăţia cerului înveliţi doar într-un giulgiu, după canoanele religiei mozaice, sau cumpărate de telalii care cutreierau târgul strigând „Haine vechi!!”, spălate, cusute, ţârâite de bătrâne cu două rânduri de ochelari pe nas, alteori „întoarse”, călcate, parfumate şi puse pe umeraşe, vechiturile păreau ca noi. Fapt pentru care mulţi târgoveţi, împunşi de nevoi, se îmbrăcau toamna, cu bani puţini, în strada Costache Negri, iar primăvara, până începeau lucrul, ca sa aibă de pâine, se dezbrăcau tot acolo, vânzând mai întâi paltonul şi apoi „jăchetul”, jiletca, căciula pentru câţiva leuţi. Nu mai vorbim de studenţii săraci – mai ales de la ţară. Îmbrăcămintea fiind pe vremuri scumpă, motiv pentru care se „întorcea”, când aveau vreo festivitate deosebită, studenţii intrau în asemenea prăvălii, lăsau hainele rărite la coate şi subţiate la genunchi, dădeau diferenţa cuvenită şi plecau înnoiţi. Costumul părăsit, curăţat, reparat, bazonat sau întors, devenea şi el „nou”, aşteptând, pe un umeraş, alt client. Dacă nu aveau bani pentru schimb, vizitau măcar o curăţătorie „rapidă” din preajmă, lepădau „ţoalele” şi vârâţi într-o prostire (cearşaf) răsfoiau nişte reviste până ce meşterul le curăţa la aburi, le usca iute într-o etuvă, după care, împreună cu nevasta, cusătoreasă pricepută, le întrema, eventual le bazona. De aceea croitorii din strada Costache Negri, foşti croitori celebri pe străzile centrale, în tinereţe, erau socotiţi „artişti ai acului”, putând da alură de „costum” cine ştie cărei vechituri peticite.
Pe strada Costache Negri existau şi câteva cafenele nevoiaşe, în care iarna, pe viscol, cei „bogaţi” se lăfăiau sorbind, tacticoşi, un ceai sau o cafea citind jurnalele înrămate pe mese, iar cei cu buzunarele goale se încălzeau pe o bancă, într-un colţ, mulţumind stăpânului că-i primeşte şi uneori le dă şi câte o căniţă cu apă fierbinte, numită uncrop, băutura multor târgoveţi de pe vremuri.
Pe la mijlocul străzii, dincolo de mănăstirea Bărboi, în lanţul de clădiri joase funcţionau câteva „magazine” cu mobilă „nouă şi veche”, de fapt străveche dar „înnoită”, de unde tinerii familişti rostuiau cu câţiva zeci de lei vreun şifonier năpădit de carii, vreo dormeză cu telurile reşapate sau o cornişă pentru perdele, pe care negustorul o meşterea în câteva minute, fericit că vindea ceva făcut de mâna lui.
Pe la mijlocul uliţei, la numărul 41, în dosul unor bolţi cu arcada prăbuşită, se ascundeau, uitate, în anii războiului, zidirile hărtănite ale fostului „Han Misir”, ce purta amintirea străvechiului „Kervan Serai”, locul de popas al caravanelor venite la „Vama Broştenilor”, ruptă din aceea de la Sfântul Lazăr şi aşezată pentru o vreme în preajma Mănăstirii Sfântului Sava (1820). Avea ograda cuprinzătoare cam vizavi de Uliţa Armenească (Strada Armeană), pe unde coboară acum toboganul maşinilor în piaţa subterană şi este uşa Halei centrale.
Stăpânit cândva de căminarul Botez, prin iunie 1841, îl cumpărau fraţii Gheorghe şi Ion Misir, negustori botoşăneni (C. Botez şi A. Pascu, „Prin hanurile Iaşilor”), care îl modernizau şi-l transformau în locantă de categoria I, înzestrându-l cu crivaturi din fier şi punând pe foc vechile paturi din lemn cu mindire – puierniţe de ploşniţe ce mâncau de vii clienţii ospeţiilor de odinioară, transformându-le nopţile în priveghi.
Aşezarea în spatele vechii hale îi aducea sumedenie de clienţi din rândul boiernaşilor provinciali, strânşi la pungă şi mânaţi de treburi la capitală. Ca ospeţia să nu-i coste nimic şi să le şi mai şi rămână parale pentru cumpărături şi o pălărie nevestei, aduceau în trăsură curcani, afumături, brânzeturi, miere, dulceţuri, ceară, ţelină, bunătăţi ce se cumpărau pe dată de negustorii străzii cu întrebarea, incitantă, pe buze: „Aveţi ceva de vânzare?”
La hanuri, pe vremuri, se făceau schimburi băneşti iar negustorii veniţi din alte părţi deschideau expoziţii cu mărfuri ale caravanelor orientale. Fiind departe de ochii zapciilor stăpânirii, luxoasa locantă era şi sediul de întâlnire discretă al tinerilor „bonjurişti” ce doreau primenirea rânduielilor ţării în primăvara anului 1848, nemulţumiţi de cârmuirea avară a domnitorului Mihalache Sturza.
Trecut prin august 1863 de Gh. Misir nepotului Gavril (Gabriel) Ivan Misir, cu vreo 2050 de galbeni, doritor de înnoire, acesta cerea Primăriei dezlegare să repare „şirul de odăi aflătoriu în ograda hanului ce am aice in despărţirea a 4-a precum şi a cârpi acoperişul lor”. Cu toate că „arătatele odăi” erau pe temelii de piatră şi cu pereţii din cărămidă, arhitectul oraşului, C. Kugler, nu învoia repararea acoperişului cu şindrilă „nedemnă de centrul târgului”. („Eforia oraşului Iaşi”)
Trecut în alte mâini, prin 1897 se numea „Otelul Stihi”, după numele noului stăpân G. C. Stihi, care cerea şi el autorizaţie să întremeze acareturile pârjolite de un incendiu, şi-l vindea altui fericit, prin 1906, cu titlul pompos: „Hotelul Stihi”.
Anii ’80
Articol de Țugui Florin cu preluari din Ion Mitican
Foto: Țugui Florin(Arhivă personală).
- Published in Local
Un profesor ieșean a câștigat premiul „EUROINVENT 2017”
Un profesor ieșean a câștigat premiul „EUROINVENT 2017”
Sâmbătă, 27 mai, s-a încheiat cea de-a noua ediție a Salonului de inventică „Euroinvent”, care a adus la Iași peste 500 de invenții ce aparțin cercetătorilor din peste 30 de țări. Gala de premiere a inventatorilor a avut loc, începînd cu ora 14.00, în „Sala Voievozilor” de la Palatului Culturii din Iași.
În cadrul festivității de premiere, fiecare instituție parteneră a acordat un număr diferit de premii,
La final assoc. prof. Marian Silviu Poboroniuc, de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași (TUIAȘI), a primit „Marele Premiu Euroinvent”, în valoare de 10.000 de lei, oferit de fundația „Dan Voiculescu”. Invenția sa poartă numele de „Mechatronic glove” (n. red. mănușa mecatronică) și este destinată persoanelor cu dizabilități.
„Este o onoare pentru noi. Indirect vor beneficia de acest premiu pacienții noștri pentru recuperare locomotorie. Acest premiu ne va stimula și cu siguranță vom dezvolta noi produse pentru acești oameni care merită o viață mai bună”, a declarat assoc. prof. Marian Silviu Poboroniuc.
De asemenea, în fața celor peste 250 de participanți, a fost acordat și premiul pentru știință, care a revenit unei echipe de cercetători de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava.
Premiul din partea Consiliului Național al Rectorilor a fost acordat profesorului univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin. De asemenea, prof. univ. dr. Ion Sandu, cel care a pus bazele Salonului de inventică „Euroinvent”, a primit medalia Academiei de Științe a Moldovei.
Premiul pentru cel mai în vîrstă inventator i-a fost oferit profesorului Vasile Lupu.
Universitatea Tehnică a Moldovei i-a premiat pe tinerii care fac parte din proiectul „T.U.Iasi Racing”, pentru monopostul (n. red. mașina de curse) pe care l-au construit.
Euroinvent 2017 a fost deschis oficial pe 25 mai, în Sala „Henri Coandă“ de la Palatul Culturii, acolo unde Maricel Popa, președintele Consiliului Județean Iași, le-a oferit organizatorilor, din partea instituției pe care o conduce, Premiul „Cucuteni 5000”, în semn de apreciere.
Pe toată perioada derulării salonului (25-27 mai), a fost deschisă expoziția cu peste 500 de invenții și proiecte inovative, aflată la parterul și la etajul Palatului Culturii.
Euroinvent 2017 a fost organizat de TUIAŞI, Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Pentru Protecția Mediului, Complexul Muzeal Național Moldova Iași, UMF Iași, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, UNAGE Iași și Universiti Malaysia Terengganu. Organizatorii au anunțat că următoarea ediție a Salonului de inventică va avea loc în 2018, în perioada 17-19 mai.
Sursa: www.cuzanet.ro
- Published in Local
POVESTEA noastră, a celor de la „Eşti din Iaşi dacă…”
POVESTEA noastră, a celor de la „Eşti din Iaşi dacă…”
Nu ştim când a început cu exactitate povestea noastră! Probabil că nici cei care erau la o masă rotundă, nu îşi amintesc prea bine. Tot ce avea să fie o seară între prieteni, a devenit în câteva zile subiectul principal de discuţie în oraş. Şi aşa a rămas şi în ziua de azi!
Unii îl consideră doar un grup, noi îi spunem „acasă„! Nu e tipul de casă unde să dormi, să mănânci , dar e locul unde ştii că eşti aproape de toţi. De toţi oamenii din oraşul tău. E locul unde iţi rezolvi de cele mai multe ori problemele şi locul unde ştii că cineva o să te ajute.
Nu pot să îmi exprim de cele mai multe ori sentimentele, când cineva deschide acest subiect. Oamenii probabil că ne cunosc doar după poza de profil, probabil ca puţini ne cunosc şi în viaţa reală.
Toţi lucrăm în domenii diferite, toţi am terminat facultăţi diferite şi probabil că suntem diferiţi ca şi oameni. Insă ceva ne face să avem un ţel comun. Şi aici noi spunem IAŞI! Ne-am născut, am crescut şi ne dorim să rămânem aici. Ştim că oamenii ca noi pot muta şi munţii din loc. Ştiu că tinereţea noastră, fericirea cu care ne trăim viaţa, depăşeşte cu mult încercările multora de a distruge ce este al nostru.
Nu m-a întrebat nimeni niciodată ce reprezintă pentru mine proiectul ăsta. Şi asta mă bucură! Pentru că aş plange, iar asta nu mă caracterizează. Probabil că aş avea un zâmbet, destul de „tâmpit”, apoi o lacrimă. Sunt emoţii pe care nu le-aş putea exprima în cuvinte. Nu ştiu cu ce aş putea să încep: „Cu colegii minunaţi, cu oamenii pe care i-am cunoscut sau cu tot ce am invăţat?”. Unii îi pot spune -pierdere de timp! Avem atât de multe momente. Încă îmi amintesc cum ne-am umplut de purici. Familiile noastre au fost aproape două săptămâni în carantină. Şi totul pentru un caz social. Nu vă spun mai multe, încă ma gândesc serios că totul trebuie bine tipărit într-o carte.
Ştiu că suntem abia la început şi că intr-o zi , noi o să avem poveşti bine tipărite undeva.
Pană acum pentru noi nu a existat „NU”! Mereu am spus : FACEM! Şi am făcut tot ce ne-am propus.
- Published in Local
Cel mai controversat pod din IAŞI!
Cel mai controversat pod din IAŞI!
Podul Roș vedere spre Curtea Domească anii 1900
FOTO , colecţie personală: Florin Ţugui
Cel mai controversat pod din Iaşi este Podu Roş. Situată în centrul oraşului, această construcţie peste apă a generat de-a lungul timpului mai multe legende urbane. S-a scris că numele ar proveni de la numeroasele cârciumi şi bordeluri din zonă. Şi asta deoarece bordelurile aveau perdele şi felinare roşii, fiind culoarea dominantă din zonă. O altă explicaţie pentru această denumire ar fi că râul Bahlui, peste care este amenajat podul, se colora în roşu deseori pentru că în zonă era amenajat un loc de execuţie prin decapitare.
Specialiştii în toponimie au găsit însă documente legate de provenienţa acestor denumiri. Şi dovedesc că legendele nu au legătură cu realitatea. Se pare că numele Podu Roş a fost atribuit doar din simplul motiv că era vopsit în roşu.
Profesorul Mircea Ciubotaru a publicat în Anuarul Institutului “Phillipide”, un material prin care contestă, cu argumente ştiinţifice, legendele care circulă în jurul acestui nume.
“Un magistrat ieşean din perioada interbelică încerca explicaţia denumirii Podu Roşu, presupunând că aceasta s-ar datora faptului că pe uliţa care cobora de la Curtea Domnească spre Bahlui (strada Palat de astăzi) erau încă din secolul al XVIII-lea casele prostituatelor, identificate prin perdele rosii la ferestre. Intuiam că explicaţia este eronată, dar acum avem dovada certa ca asemenea denumiri nu sunt metaforice, ci sunt motivate chiar de culorile menţionate (de regulă, roşu şi verde).
Un dosar cuprinzând «Acta banilor cheltuiţi pentru zugrăvitul parmaclâcurilor de la poduri pe drumul ostenesc» (1828-1834) este decisiv pentru înţelegerea motivaţiei acestor hodonime: balustradele metalice ale podului erau vopsite în roşu”, menţiona Mircea Ciubotaru. Şi nu este singurul specialist care susine că aceste mituri au circulat doar din dorinţa de senzaţional. „Ceea ce s-a spus este foarte simpatic, dar neadevărat, n-are nicio valoare. Bordeluri erau pe strada Gării. Podu Roş era într-o parte exterioară a oraşului pe atunci, acelea sunt proiecţii dintr-o memorie ludică. Aceste legende sunt pentru a da culoare faptelor, sunt prezentate provocator. Nici cu decapitarea nu e adevărat, sunt exagerări, reconsiderări, nu s-a pus problema vreodată aşa. Se căuta senzaţionalul, roşul este culoare de la bordel, culoarea sângelui. Podu Roş a primit denumirea de la culoarea balustradelor”, mai spune profesorul Stelian Dumistrăcel.
- Published in Legende
Palatul Culturii – un soi de Hogwarts al Iașiului
Palatul Culturii – un soi de Hogwarts al Iașiului
Întotdeauna mi-am dorit să aflu cum e să te plimbi pe holurile uriaşe ale faimosului Hogwarts din filmul Harry Potter, dar pentru mine va rămâne un simplu vis.
Mă gândeam totuşi zilele astea că Palatul Culturii, „sex-symbolul” clădirilor istorice din Iaşi, aduce destul de mult cu şcoala de magie unde învăţa băiatul ăla tânăr de-l vâna un nene Al-Carui-Nume-Nu-Trebuie-Sa-Il-Rostim (Voldemort, na că am făcut-o lată). Gândiţi-vă puţin. Încăperi uriaşe, scări cu atât de multe trepte încât nu le mai poţi ţine numărul, tablouri mari cu personaje istorice (ale noastre nu se mişcă, dar sunt pictate mai frumos decât la Hogwarts), holuri lungi cu ferestre gigantice, foarte multe obiecte de antichitate care „povestesc” vizitatorilor câte ceva din istoria valoroasă a Iaşiului… mai lipsesc lumânările plutitoare, mesele festive cu mâncare care apare cât baţi din palme şi dueluri între vrăjitori, apoi le avem pe toate.
Acum, să revenim puţin cu picioarele pe pământ.
Deşi nu e la fel de măreţ, Palatul Culturii este un edificiu foarte apreciat, atât de turiştii care ne vizitează oraşul de peste mări și ţări, dar şi de ieşenii noştri dragi. De asemenea, după ce a fost redeschis publicului, echipa administrativă a Complexului Muzeal Naţional „Moldova” a avut grijă ca vizitatorii să nu aibă parte doar de plimbări monotone prin muzeele Palatului, ci şi de o multitudine de evenimente culturale, educative şi interactive, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi.
Printre acestea putem enumera expoziţii de pictură, seratele Procopiu la Palat care sunt adevărate dezbateri pe subiecte din domeniul ştiinţei, Campionatul Mondial de şah şcolar (la care Iaşul a dominat) şi nu în ultimul rând, cel mai important eveniment de inventică al anului, care reuneşte inventatori din toate colţurile lumii: EUROINVENT 2017.
Acestea reprezintă doar o mică fracţiune din ce va primi publicul din partea organizatorilor, urmând ca pe viitor să fie încheiate contracte de colaborare cu cele mai importante Case de Vrăjitori din lume. Poate că trupă de şoc din H.P. se mută la Iaşi, cine ştie. Glumesc.
Palatul care reprezintă Iaşiul: de la Curte Domnească, la emblemă a oraşului de pe cele şapte coline
Palatul Culturii – palat al muzeelor, recunoscut ca efigie a oraşului Iaşi, a fost construit în stil neogotic şi a reprezentat una din ultimele expresii ale romantismului în arhitectura oficială.
Deşi nu este construit peste temelii antice, după cum se presupunea la începutul secolului al XX-lea, Palatul se înalţă, în parte, peste ruinele curţilor domneşti medievale, menţionate documentar în 1434.
Au fost folosite, parţial, şi temeliile vechiului palat (neoclasic) din vremea voievodului Alexandru Moruzi (1806-1812), refăcut de Mihail Sturză (1841-1843) şi demantelat în 1904. De la această construcţie a moştenit Palatul legenda celor 365 camere, corespunzătoare zilelor anului.
Edificiul, ridicat între 1906-1925, este creaţia cea mai însemnată a arhitectului român I.D. Berindei, format la şcoala pariziană.
Din punct de vedere decorativ, în holul central se remarcă un mozaic figurativ în care sunt dispuse concentric diverse reprezentări de bestiarum gotic: acvila bicefală, dragonul, grifonul, leul.
Deasupra holului se găseşte un luminator în care, iniţial, a fost amenajată o seră.
În ciuda aspectului arhaicizant, la construirea Palatului, blocurile de piatră au fost înlocuite cu materiale uşoare şi mai puţin costisitoare.
În plus, la decorarea unor săli, s-a folosit în premieră un material brevetat de Henri Coandă, denumit bois-ciment, care imită lemnul de stejar.
Remarcabile sunt şi elementele de feronerie decorativă, care se pot admira, de exemplu, la uşile de la Sala Voievozilor.
Clădirea a fost, de asemenea, dotată cu facilităţi ultramoderne pentru epoca respectivă, cum ar fi iluminatul electric, încălzirea (sistem pneumatic), ventilaţia, termostatele, aspiratoarele, care porneau toate de la subsol, unde se află centrala maşinilor.
De asemenea, ţinând cont de cele 14 incendii care au afectat clădirile anterioare Palatului, Berindei a ignifungat lemnăria podului cu un produs intitulat orniton, pentru acoperiş utilizând un material special, denumit eternita.
Clădirea inaugurată pe 11 octombrie 1925 a servit drept Palat Administrativ şi de Justiţie până în 1955, când a fost destinat găzduirii unora din cele mai de seamă instituţii culturale ale oraşului Iaşi, reunite astăzi sub denumirea de Complexul Naţional Muzeal „Moldova” Iaşi.
- Published in Turism
Hangariada 2017. Primul festival de Artă și Zbor din țară
Hangariada 2017. Primul festival de Artă și Zbor din țară
Peste 20.000 de ieșeni sunt așteptați în acest weekend la cel mai mare festival de zbor, artă și muzică care prevestește trei zile pline adrenalină. Festivalul Hangariada, revine cu cea de-a VII-a ediție, care se va desfășura în perioada 26-28 mai, la Aeroclubul Alexandru Matei din Iași.
De-a lungul anilor în care a fost organizată Hangariada, evenimentul a devenit unul de importanță națională.
Hangariada înseamnă o posibilitate unică de a petrece un weekend deosebit cu familia sau prietenii într-un spațiu natural, în care veți asculta muzica momentului, veți putea desface aripile și cuceri înălțimile, participa la numeroase activități și workshop-uri din art zone.
Peste 10.000 de metri pătrați vor fi scenă neconvențională pentru muzică, artă și zbor.
Hangariada 2017 este o experiență completă: dans, muzică, sport, zbor, adrenalină și multă distracție. Artiști din România, dar și de peste hotare (Germania și Macedonia) vă vor face să dansați până în zori pe ritmuri de electro, rock alternativ, jazz, swing și raggae. Evenimentul e înscris în programul manifestărilor FIE 2017, iar ediția din acest are o adresabilitate extrem de largă, activitățile programate în timpul zilei fiind potrivite pentru toate vârstele.
Biletele Hangariada sunt disponibile online, pe platforma www.kompostor.ro și în locațiile partenere.
Programul detaliat al activităților poate fi consultat pe pagina de facebook a evenimentului și pe site-ul www.hangariada.ro.
Elena MIHALACHI
- Published in Eveniment
Legendele Iaşiului: De unde se trag numele cartierelor
Legendele Iaşiului: De unde se trag numele cartierelor
Adevărul despre Iași. Așa poate fi rezumat, în câteva cuvinte, demersul unor cercetători de a afla, pe baze științifice, etimologia denumirii unor străzi și cartiere din Iași. Specialiștii au încercat, pe baza documentelor, să explice de unde provin denumirile străzilor.
Legendele din Podu Roș
În mai toate orașele mari întâlnim nume de străzi sau de cartiere care au în componența lor o trimitere către un curs de apă. Uneori însă, explicarea numelor este destul de complicată. Astfel, dacă în cazurile Podu de Fier și Podu de Piatră există dovezi materiale ale existenței unor poduri construite din materialele respective, Podu Roș a dat naștere, de-a lungul timpului, unor adevărate legende urbane. Astfel, s-a scris că numele ar proveni de la numeroasele cârciumi și bordeluri din zonă. Pentru că bordelurile aveau perdele roșii și felinare de aceeași culoare, s-a presupus că roșul dominant pe timp de noapte a dat numele de Podu Roș.
O altă explicație este legată de culoarea râului Bahlui, pentru că, în apropiere, ar fi existat un loc de execuție, iar apa se colora în roșu la fiecare decapitare. Totuși, în epocă aveau “privilegiul” de a fi decapitați doar boierii, oamenii de rând fiind spânzurați.
Comandat de Partidul PRO România Iaşi, Publicat de SC YOUR NEXT AGENCY SRL, CUI AEP 11200008
Podu Roș, de la balustrade
Specialiștii în toponimie au rezolvat însă misterul numelui Podu Roș. Astfel, profesorul Mircea Ciubotaru publică în Anuarul Institutului “Pillipide”, aflat în curs de apariție, un material prin care contesta, cu argumente științifice, legendele care circulă în jurul acestui nume. “Un magistrat ieșean din perioada interbelică încerca explicația denumirii Podul Roș, presupunând că aceasta s-ar datora faptului că pe ulița care cobora de la Curtea Domnească spre Bahlui (strada Palat de astăzi) erau încă din secolul al XVIII-lea casele prostituatelor, identificate prin perdele roșii la ferestre. Intuiam că explicația este eronată, dar acum avem dovadă certă că asemenea denumiri nu sunt metaforice, ci sunt motivate chiar de culorile menționate (de regulă, roșu și verde). Un dosar cuprinzând «Acta banilor cheltuiți pentru zugrăvitul parmaclacurilor de la poduri pe drumul ostenesc» (1828-1834) este decisiv pentru înțelegerea motivației acestor hodonime: balustradele metalice ale podului erau vopsite în roșu”, notează Mircea Ciubotaru. Așadar, documentele din Arhiva Națională confirmă că numele Podu Roș a fost atribuit podului de peste Bahlui doar din simplul motiv că acesta era… vopsit în roșu.
Podul Verde la baza Copoului
Puțini știu că în Iași a existat și un Pod Verde, situat aproximativ în zona Copoului de astăzi. Inițial, numele era atribuit unui pod de peste un pârâiaș care izvora în apropiere de Biblioteca Centrală Universitară și curgea spre Râpa Galbenă. Mircea Ciubotaru atrage atenția că în secolele XVIII-XIX străzile importante nu erau pavate, ci podite cu scânduri groase, și se numeau tot poduri. În acest mod, s-a putut transfera denumirea Podul Verde asupra “drumului mare al Botoșanilor”, adică spre o porțiune din actualul bulevard Copou. “Dupa dispariția podelei de pe uliță, denumirea Podul Verde nu a mai dăinuit”, arată Mircea Ciubotaru.
“Evazioniști” în Târgu Cucu
Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Târgu Cucu a purtat numele de Târgul Făinii, fapt ce ilustra o activitate comercială intensă. S-a presupus că numele zonei ar avea legătură cu păsările care cântau prin copacii din zonă.
De asemenea, au existat încercări de a lega numele de prezența la Iași a văduvei negustorului Vasile Cucu.
Specialiștii din cadrul Academiei Române resping aceste explicații și pun atribuirea numelui pe seama unor practici ale contrabandiștilor și negustorilor. “Sintagma «vama cucului», care în argoul contrabandiștilor desemna locurile ascunse de trecere peste graniță sau pe lângă orice loc unde se plătea o vamă, pare a fi în relație cu târgul cucului, denumire metaforică pentru un loc în care, din cauza îmbulzelii, micii și numeroșii vânzători, în majoritate evrei, puțeau evita plată taxelor (vamă) de târg, practicând un comerț la limită legalității”, arată profesorul Mircea Ciubotaru.
Controverse legate de numele „Păcurări”
Numele bulevardului Păcurări suscită interes și pentru faptul că, în explicarea sa, există trei teorii distincte.
Astfel, se presupune că pe strada respectivă intrau în oraș negustorii care vindeau păcură și gaz, numiți “pacurari”.
Profesorul Stelian Dumistracel, cercetător la Institutul de lingvistică “Al. Philippide”, crede că termenul de “pacurar” se referă, în fapt, la ciobani și este de părere că numele străzii a fost dat de faptul că prin acel loc intrau în oraș păstorii în timpul transhumanței.
Profesorul și lingvistul Mircea Ciubotaru, specialist în onomastică, genealogie și toponimie, este convins de faptul că numele străzii “Păcurari” este dat de numele unei persoane, numită “Păcurar”. Și numele străzii Pacureț este legat de “păcurari” fiind un diminutiv.
Origine cumană pentru denumirea râului Bahlui
Un alt nume interesant este cel al râului Bahlui. Originea numelui este cumană (bahnai) și înseamnă pârâu mocirlos, urât mirositor. De altfel, până la începutul secolului trecut, când a fost rectificată albia râului, Bahluiul inunda periodic o parte din oraș, transformând-o într-o mlaștină. Acest aspect este redat și de Vasile Alecsandri care descrie răul că fiind plin de glod, lăcaș al broaștelor și urât mirositor. De altfel, sunt întâlnite în zona Moldovei mai multe zone mlăștinoase numite “bahne”.
Unitate de măsură, în cazul lacului Ciric
Lacul Ciric și-a primit numele după un termen popular. Profesorul Mircea Ciubotaru este convins că “ciricul”, că unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon, a dat numele lacului.
Socola
Numele Socola este de origine slavă și este atestat din secolul al XV-lea. În traducere, “socola” înseamnă “soim”.
Galata
Galata este un turcism, preluat după numele unui celebrul cartier din Istanbul. Se pare că, similar cu practica de la Înalta Poartă, cei care veneau la Curtea domnească de la Iași erau primiți mai întâi în curțile de la Galata.
Fundație
Fundația de la Biblioteca Centrală Universitară poartă numele Fundației “Regele Ferdinand” înființată în 1925, pentru a aniversa împlinirea de către rege a vârstei de 60 de ani. Actuala clădire a bibliotecii a fost sediul fundației regale.
Copou
Actualul cartier Copou păstrează numele unui târgușor care a fost asimilat de Iași. Legenda spune că, în timpul unei invazii tătare, soția lui Vasile Lupu, doamna Teodosia, s-a refugiat în pădure și s-a ascuns într-o scorbură. După retragerea tătarilor, domnitorul și-a găsit soția cu ajutorul unui câine de vânătoare (un copoi), iar zona respectivă a căpătat numele câinelui.
Erori birocratice
Profesorul Stelian Dumistracel atrage atenția asupra faptului că sistemul de atribuire a numelor pentru străzi este, uneori, viciat chiar de către reprezentanții administrației locale. Astfel, au apărut nume de străzi care conțin pleonasme deranjante, de tipul “strada Aleea Ghică Vodă”, “strada Bulevardul Păcurari” și chiar “strada Splaiul Bahlui”. Stelian Dumistracel crede că aceste greșeli au apărut din cauza formalismului birocratic sau, altfel spus, din cauza formularelor tipizate care conțin, la adresă, mențiunea “str” care trebuie completată. Alte greșeli depistate de Stelian Dumistracel vizează utilizarea numelor unor personalități. Astfel, numele boierului Anastasie Panu, atribuit unei străzi centrale din Iași, apare incorect scris chiar pe site-urile unor instituții publice.
Nume uitate
Bărboi: a fost dat de numele bisericii din zonă, iar numele bisericii este legat de ctitorul Sturză Bărboi.
Bucsinescu, Bularga, Țicău și Ciurchi sunt numele unor persoane înstărite care au locuit, cândva, în zonă.
Nicolina este legat de numele pârâului Niculina, și este de origine slavă.
Manta Roșie este o poreclă și, probabil, numele are legătură cu unul dintre ultimii călăi ai orașului.
Canta este, potrivit profesorului Mircea Ciubotaru, o simplă prescurtare a numelui Cantacuzino.
- Published in Turism