O avocată a investit „cât într-un bloc” pentru a restaura un monument istoric din Iaşi!
O avocată a investit „cât într-un bloc” pentru a restaura un monument istoric din Iaşi!
Casa Zoller din Iaşi, monument istoric de categoria B, a fost restaurat de o avocată din Iaşi care a investit sute de mii de euro pentru a transforma clădirea de patrimoniu în reşedinţă şi sediu de firmă. Avocata susţine că, în România, reabilitatea unui monument se realizează greoi şi necesită o investiţie de cel puţin cinci ori mai mare decât pentru celelalte tipuri de clădiri.
Monumentul istoric de pe strada Elena Doamna nr. 39, din Iaşi, a aparţinut industriaşului evreu Iosef Zoller şi a fost construit la începutul secolului XX. Cu o suprafaţă locuibilă de aproximativ 400 de metri pătraţi, imobilul a fost restaurat de o avocată după schiţele originale, găsite la Arhivele Naţionale, scrie Justiţie Curată, într-un material realizat în cadrul campaniei „Oraşul uitat. Dă viaţă monumentelor!”.
Avocata Gianina Poroşnicu, din Baroul Iaşi, este cea care a investit în reabilitatea monumentului istoric. Avocata a declarat, pentru sursa citată, că i-a venit ideea de a restaura un monument istoric, pe care să îl transforme în sediu de firmă şi spaţiu locativ, încă din 2009. A aflat atunci că, mai toate casele de pe lista monumentelor istorice – cel puţin din Iaşi, au o situaţie juridică foarte complicată, fapt care, spune Poroşnicu, determină mulţi potenţiali investitori să renunţe la restaurare.
„În cazul caselor pe care le-am vizitat nu puteai spune că duci proprietarul la notar şi ai rezolvat problema. Mai toate aveau situaţii juridice extrem de complicate”, spune Poroşnicu, potrivit Justiţie Curată.
Citeşte şi O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai ceva înapoi
La fel s-a întâmplat şi în cazul Casei Zoller, care era într-o stare avansată de degradare şi era împărţită în patru apartamente, în care locuiau tot atâtea familii. Două dintre aceste apartamente aparţineau unor proprietari – care cumpăraseră de la Primărie în urmă cu mai mulţi ani, în timp ce celelalte două erau deţinute de către municipalitate, însă închiriate unor familii cu o situaţie materială precară.
Aşa arăta clădirea înainte de restaurare FOTO Arhivă Personală
Avocata din Iaşi a răscumpărat dreptul de proprietate de la cele două familii care deţineau jumătate din monumentul istoric şi a achiziţionat câte două apartamente, în centrul oraşului, pentru chiriaşi.
„Deşi sunt jurist de meserie, am avut nevoie de cel puţin un an pentru a obţine toate avizele necesare. A fost ceva fără cuvinte, o birocraţie cum rar întâlneşti în alte domenii. Am acte unde apar 6-8 semnături şi fără de care nu puteau avansa lucrările”, susţine avocata ieşeană.
Infochioşc la poartă
După obţinerea avizelor, a urmat restaurarea efectivă a casei, care a durat până în 2016. Poroşnicu spune că reconstructorul a redat imobilului „romantismul elegantului secol al XIX-lea, atmosfera în care a fost construită şi probabil şi amenajată casa, gândind în opera de refacere şi o curte pavată cu piatră (în perioada corespunzătoare construcţiei pavajul se făcea din bolovani de râu).” Cişmeaua din curte a fost realizată în nuanţa marmurei, cu care, de altfel, s-au placat şi scările.
„Toate completează stilul neoclasic al casei, stil caracterizat prin simplitate, ordine, simetrie, eleganţă şi rafinament”, a detaliat avocata care a mai arătat că ornamentaţia exterioară găsită a fost cea originală, iar în cadrul operei de restaurare ea a fost refăcută manual, prin sculptură. Gianina Poroşnicu nu a fost de acord să devoaleze suma totală investită însă a estimat că doar reabilitarea imobilul a costat de cel puţin cinci ori mai mult decât ar fi costat pentru o clădire care nu este monument istoric. „Nici măcar cuiele nu au fost aceleaşi care se folosesc la clădirile care nu sunt monumente istorice. Pot spune doar că, un om pragmatic, ar fi construit cu aceeaşi bani un bloc”, a punctat Poroşnicu, pentru sursa citată.
După finalizarea restaurării, cu ajutorul unui istoric, avocata din Iaşi a realizat un istoric al casei, care poate fi consultat de trecători de pe un infochioşc electronic, montat pe gardul imobilului.
Istoria clădirii
Casa situată pe strada Elena Doamna nr. 39 a aparţinut industriaşului evreu Iosef Zoller, care a locuit în ea din 1912, anul finalizării imobilului, până în 1937, când o vinde unui alt evreu, Moise. Preluată de comunişti, casa a găzduit, începând cu anul 1949, Ministerul Muncii, fiind, ulterior, închiriată familiilor nevoiaşe.
La momentul construcţiei casei, strada se numea Strada Albă, un cunoscut bulevard de promenadă din Iaşi, în care se aflau magazine şi ronduri de flori şi care era frecventat în special de comunitatea evreiască. Calamităţile naturale şi neglijenţa chiriaşilor care au locuit în casă în perioada comunismului au adus imobilul într-o situaţie aproape dramatică. De pildă, povesteşte Gianina Poroşnicu, într-una dintre camerele interioare tavanul fusese pictat în timpul construcţiei iniţiale. Pictura a fost distrusă, în trecut, de familiile de romi care au fost relocate acolo şi care obişnuiau să facă focul la ceaun, în interiorul monumentului.
Sursă: Ionut Benea (Adevarul.ro)
- Published in Local
Cel mai mare târg de ceramică revine la Iași! Târgul naţional de ceramică „Cucuteni 5000”
Târgul naţional de ceramică „Cucuteni 5000”
Consiliul Judeţean Iaşi prin Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Iaşi organizează în perioada 23-25 iunie 2017, în Parcul Copou din Iaşi cea de-a XXXV-a ediţie a Târgului naţional de ceramică „Cucuteni 5000”. 
Scopul manifestării îl constituie cunoaşterea şi promovarea ceramicii tradiţionale din cele mai importante centre de olărit din ţară, având ca invitaţi meşteri olari din Republica Moldova și Ucraina.
La ediţia din acest an vor fi prezenţi meşteri din: Bistriţa, Cătămărăşti Deal şi Dorohoi – Botoşani, Braniştea – Galaţi, Corund şi Miercurea Ciuc – Harghita, Schitu Stavnic – Voineşti, Iaşi, Baia Mare – Maramureş, Româna-Balş şi Vădastra – Olt, Marginea – Suceava, Horezu, Lungeşti şi Vlădeşti – Vâlcea, Măldăeni – Teleorman, precum și din Chişinău, Nisiporeni, Drochia, Iurceni – Republica Moldova și din regiunea Cernăuţi – Ucraina.
Citeşte şi Miracolul din seara de Sânziene. Impreună putem împlini visul iei!
Ediţia a XXXV-a a Târgului naţional de ceramică „Cucuteni 5000” se va desfăşura după următorul program:
Vineri, 23 iunie
– ora 11.30 – deschiderea oficială a Târgului;
– orele 12.00 – 22.00 – desfacerea şi prezentarea produselor;
Sâmbătă, 24 iunie
– orele 8.00 – 22.00 – desfacerea şi prezentarea produselor;
Duminică, 25 iunie
– orele 8.00 – 21.00 – desfacerea şi prezentarea produselor;
– ora 21.00 – închiderea Târgului
- Published in Eveniment
Evenimentul care îi scoate în stradă pe studenții UMF Iași
Evenimentul care îi scoate în stradă pe studenții UMF Iași.
NU majorării taxelor la UMF Iași
Acesta este titlul unui eveniment creat pe Facebook de către Liga Studenților din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” după ce Senatul UMF IaȘi a hotărât că studenții vor plăti din toamnă nu 6000, ci 7500 de RON.
Evenimentul care va avea loc miercuri, 21 iunie 2017, începând cu orele 11 pe esplanada UMF a reușit să atragă atenția atât UMF-iștilor, cât și studenților de la alte universități ieșene. Astfel, peste 400 de oameni au anunțat pe pagina evenimentului că vor participa la protest și tot peste 400 de persoane sunt interesate, iar numărul lor este în continuă creștere.
Redăm în continuare detalii postate pe pagina de Facebook a evenimentului:
Senatul Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași a mărit taxele de școlarizare ale studenților, fără ca aceștia să fie consultați.
Reprezentanții studenților în Senat au votat în unanimitate PENTRU majorarea taxelor. Niciun vot împotrivă.
De asemenea, conducerea UMF dorește ca prezența la cursuri să devină obligatorie, iar absențele să se plătească.
Citește și De lăudat! Studenţii şi-au donat cursurile vechi contra energizante
Între timp, manualul de rezidențiat are aceleași erori și perle, materialele de studiu lipsesc cu desăvârșire, iar corupția este în floare, în ciuda unor anchete ale DNA.
MIERCURI, de la ora 11 ne vedem pe esplanadă la UMF ca să transmitem conducerii UMF un mesaj CLAR:
1. NU dorim majorarea taxelor de școlarizare. Universitatea ne seacă îndeajuns de mult buzunarele, iar taxele pe care le plătim nu se reflectă în calitatea actului educațional.
2. NU dorim introducerea prezenței obligatorii la cursuri și taxarea absențelor.
3. Ne-am săturat de corupție! Dorim eliminarea corupției din UMF Iași și încurajăm studenții să denunțe cazurile de corupție (dare și luare de mită, favoruri etc.).
Citește și O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai ceva înapoi
Îi așteptăm la protest și pe viitorii studenți ai UMF, elevii de astăzi!
La protest vom aduce socată și ceai rece de mentă!
Ne-am săturat de corupția universitară!
Studenții din UMF rezistă!
O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai ceva înapoi
„Ziarul de Iaşi“ a publicat astăzi un aspect mai puţin cunoscut publicului din viaţa celei mai bogate femei a judeţului. O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii!
Doina Cepalis, proprietara firmei Te-Rox din Paşcani, lider de piaţă în Europa la producţia de centuri de siguranţă şi scaune auto pentru copii, creşte împreună cu fiica nu mai puţin de 30 de copii. Au înfiinţat o fundaţie, şi prin aceasta a adunat aceşti copii fără posibilităţi materiale, unii chiar copii ai străzii, cărora le oferă casă şi masă, precum şi educaţie.
„De unde ştiţi? Nu aş fi vrut să se afle acest lucru… E normal ce fac eu. Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai şi ceva înapoi comunităţii“, ne mărturiseşte Doina Cepalis.
Derulează acest proiect cu maximă discreţie de circa 3 ani, iar unii din copiii ei, care foarte probabil altfel s-ar fi ratat, sunt acum premianţi la şcoală. „M-a impresionat proiectul Proruralis (iniţiat de „Ziarul de Iaşi“ şi ISJ, n.r.), şi m-am gândit că, dacă ar fi 39 de Proruralis-uri în ţară, România ar arăta altfel“, spune antreprenoarea. Povestea acestui frumos proiect, în rândurile următoare:
Puţină lume ştie „secretul“ cunoscutei femei de afaceri Doina Cepalis, cea care deţine la Paşcani grupul de Firme Te-Rox Prod, cunoscut ca lider de piaţă în Europa la capitolul centuri de siguranţă şi scaune auto pentru copii: aceasta, alături de fiica sa, „creşte“ nu mai puţin de 30 de copilaşi sărmani, fără posibilităţi financiare sau chiar abandonaţi pe străzi. Am putea spune că are grijă de o clasă întreagă. Puţini ştiu că antreprenoarea a înfiinţat o fundaţie împreună cu fiica sa, Roxana Cepalis, care este şi preşedintele Asociaţiei „Lumină şi dar“. Prin intermediul acestei asociaţii, antreprenoarea adună copii nevoiaşi şi le oferă educaţia şi îngrijirea de care au nevoie.
„Nu aş fi vrut să se afle“
„De unde ştiţi? Nu aş fi vrut să se afle acest lucru… E normal ce fac eu. Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai şi ceva înapoi comunităţii. E în firescul lucrurilor. Aşa ar trebui să facă fiecare. M-am axat pe copii pentru că ei nu au nicio vină. M-a impresionat proiectul Proruralis, şi m-am gândit că, dacă ar fi 39 de Proruralis-uri în ţară, România ar arăta altfel. Nu e suficient să hrănim aceşti copii, trebuie să le oferim şi educaţie. Am luat copii care sunt crescuţi de bunici, care nu au ambii părinţi ori care au un singur părinte şi e bolnav, ori cu handicap. Am pus un pariu. Toată lumea spune că aceşti copii străzii se întorc în stradă. Am vrut să demostrez că nu e aşa. Dacă le oferi dragoste şi educaţie, ei nu se mai întorc în stradă. Se întorc în societate“, spune antreprenoarea.
Elanul ei în a face lucruri bune s-a izbit însă şi de birocraţie.
Citeşte şi De lăudat! Studenţii şi-au donat cursurile vechi contra energizante
„Noi vrem să luăm mai mulţi copiii, însă birocraţia este foarte mare, ne înfrânează. Dar noi vom lupta în continuare pentru ei“, ne-a declarat Doina Cepalis, cu referire la procedurile greoaie ale autorităţilor legate de protecţia minorilor.
Menţionăm că proiectul Proruralis, menţionat de Doina Cepalis, a fost infiinţat acum 15 ani la iniţiativa „Ziarului de Iaşi“, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean, acesta ajutând, prin intermediul unor burse oferite de oameni de afaceri, persoane particulare sau societăţi, în fiecare an, zeci de copii săraci, dar inteligenţi din mediul rural pentru a continua liceul la Iaşi, după absolvirea ciclului gimnazial. Numai anul acesta, peste 90 de copii cu IQ ridicat învaţă cu ajutorul Proruralis la şcolile cele mai bune din municipiu.
Prin înfiinţarea unei asociaţii similare, antreprenoarea a reuşit să transforme copii care nu ştiau să citească în şcolari, unii chiar cu premii. Asociaţia a fost înfiinţată de Doina Cepalis acum trei ani, şi efectiv întreţine aceşti copilaşi de la zero, femeia de afaceri fiindu-le, am putea spune, mamă adoptivă.
Alte planuri în domeniul social
Ideea Doinei Cepalis a luat naştere, mărturiseşte ea, şi după ce a fost impresionată de unele statistici îngrijorătoare, şi anume faptul că în România, unul din doi copii din mediul rural, respectiv unul din trei la nivel naţional, trăieşte în sărăcie.
Citeşte şi Povestea de succes a celei mai bogate femeie din IAȘI: “Am reuşit de frică”
„Prin accesul la educaţie, asociaţia se străduieşte să le ofere copiilor posibilitatea de a dobândi competenţele şi abilităţile care să le permită să muncească pentru a găsi o cale de ieşire din sărăcie, contribuind la asigurarea rechizitelor şcolare şi a materialelor didactice, a alimentelor şi articolelor vestimentare necesare unui trai decent, cât şi a nevoilor de îngrijire medicală. Misiunea noastră este de a-i ajuta pe copiii din mediile defavorizate să se dezvolte armonios şi să se integreze în societate. Totodată, ne propunem ca în viitorul apropiat să derulăm o campanie de strângere de fonduri pentru dotarea maternităţilor din zona Moldovei cu incubatoare şi aparate medicale pentru copiii născuţi prematur şi să îi ajutăm pe copiii bolnavi de cancer să îşi procure medicamentele vitale“, se menţionează pe site-ul asociaţiei.
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Local
Prunea și-a ieșit din minți! I-a atacat dur pe primarul Mihai Chirica, Adrian Ambrosie și cei de la Fotbal Hebdo
Prunea și-a ieșit din minți! I-a atacat dur pe primarul Mihai Chirica, Adrian Ambrosie și cei de la Fotbal Hebdo
Circul continuă la CSM Politehnica Iaşi. Azi au avut loc două reuniri! Benone Dohot şi Cezar Honceriu au fost daţi afară! În jurul prânzului, autocarul adus de Fotbal Hebdo a plecat spre Tiraspol (Republica Moldova), având la bord 13 jucători, tineri sau recent aduşi de firma moldoveană, şi pe antrenorul secund Adrian Kereszy. Spre Tiraspol au plecat apoi Andrei Cristea şi Cosmin Frăsinescu, jucători care au parafat în cursul dimineţii angajamente pe doi ani cu Iaşiul. Ambii au dat, pe site-ul clubului, declaraţii în care îşi exprimă încrederea în noul proiect.
Seara, la stadion au ajuns Florin Prunea, antrenorul principal Eugen Neagoe şi 12 dintre jucătorii care au încheiat sezonul trecut pe locul I în play-out, Grahovac, Voicu, Bosoi, Mihalache, Ciucă, Bădic, Ţigănaşu, Mitic, Ciucur, Gheorghe, Ştefănescu, Golubovic, care nu s-au putut antrena.
Florin Prunea nu a luat în seamă declaraţiile lui Adrian Ambrosie, care a spus că este noul preşedinte al clubului pentru că fostului portar i s-a transmis prin executor judecătoresc decizia de întrerupere a contractului. Prunea a spus că nu a primit nicio hârtie şi a lansat un atac furibund la adresa celor de la Fotbal Hebdo, a primarului Mihai Chirica şi a lui Ambrosie. “Escroci”, “mincinoşi”, “turnător”, “incompetenţi” au fost cuvintele folosite de fostul portar.
“Am vorbit cu Arcadie Zaporojanu, de la Fotbal Hebdo. Mi-a spus că nu bagă niciun leu la echipă! Vrea doar să câştige, prin vânzare de jucători” a spus Prunea, care a adăugat: “Mi se spune «reinstalatul», însă eu nu am cerut aşa ceva. Domnul primar, care zice că nu se bagă la echipă, a venit vara trecută şi mi-a dat contractul pe care l-am avut. Era să cad sub masă când mi-a spus câţi bani îmi dă!”
Prunea a mai spus că va transmite la UEFA şi FIFA imagini de la reunire, pentru a se afla condiţiile care au fost oferite jucătorilor, a cerut forurilor fotbalistice interne să intervină şi s-a referit la politica de efectiv:
“Cum e posibil ca un ieşean, Benone Dohot, care e unul dintre primii trei antrenori din ţară să fie dat afară? La fel şi preparatorul fizic Cezar Honceriu. Ăștia nu sunt sănătoşi la cap!”
Şi jucătorii au fost consternaţi. Aflat sub contract cu Iaşiul, Alexandru Ciucur a spus:
“Nici la Liga a VI-a nu se întâmplă aşa ceva la o reunire! Eu sunt sub contract, însă am fost chemat luni la discuţii. Şi eu şi Mitic şi Golubovic suntem în aceeaşi situaţie. Dacă ne înţelegem, reziliem contractul, dacă nu, trebuie să ni se asigure condiţii de pregătire: vestiar, antrenor cu licenţa PRO”.
Deşi Neagoe a convocat echipa la antrenament mâine dimineaţă, foarte probabil tehnicianul va fi demis tot maine, şi va încasa, în afara celor 168 000 de lei la care are dreptul, încă 8 000 de euro.
“Mă doare sufletul, nu credeam că se va ajunge în situaţia asta. N-am primit niciun telefon de la domnul Ambrosie, propunerile de reziliere trimise pe alte căi nu ofereau garanţii şi pentru secunzi” a punctat tehnicianul.
După ce Ţigănaşu şi-a reziliat contractul ieri, astăzi şi Ciucă a încheiat conturile cu Iaşiul. Mihalache va da un răspuns privitor la prelungirea contractului mâine, însă căpitanul echipei era ieri mai rezervat faţă de vineri, Prunea punctând:
“Lui Cristea, Frăsinescu şi Mihalache li s-a spus că au rămas la echipă doar la presiunea Primăriei”.
Contactat telefonic, primarul Iaşiului, Mihai Chirica, nu a vrut să comenteze declaraţiile incendiare ale lui Prunea.
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Sport
Primăria Iaşi somată să achite fabuloasa sumă de 97 de milioane de euro pentru un act emis în vremea lui Carol I
Pe data de 12 iunie Primăria Iaşi a primit o somaţie de plată din partea unui executor judecătoresc prin care i se impută suma de 97 de milioane de euro. Suma este solicitată în baza unei aşa-zise „obligaţiuni la purtător”, emisă în 1906, în timpul regelui Carol I, despre care un judecător din Iaşi a considerat că este încă valabilă. Reprezentanţii Primăriei Iaşi spun că documentul ar fi, de fapt, cumpărat de pe Internet cu o sumă modică.
Dosarul de executare silită în care este implicată Primăria Iaşi a fost deschis după ce, la finalul lunii martie 2017, un anume Nicolae Limbăşan s-a adresat Biroului de executori judecătoreşti Dominte şi Asociaţii, cerând demararea procedurilor de executare în baza unei aşa-zise obligaţiuni.
Limbăşan a cerut să îi fie valorificată o pretinsă obligaţiune la purtător, emisă în 1906, prin decret regal, de către „Regatul României – Oraşul Iaşi“. Presupusa valoare a documentului era de 500 de lei, însă Limbăşan a cerut executorilor să îi obţină suma actualizată la rata inflaţiei din 1906 până în prezent. În numele creditorului, executorul judecătoresc Bogdan Tufeanu a solicitat, în aprilie, Judecătoriei Iaşi încuviinţarea executării silite împotriva Primăriei municipiului Iaşi, în solidar cu statul român, prin Ministerul de Finanţe. Atunci când a cerut încuviinţarea executării, executorii nu realizaseră o expertiză contabilă pentru a stabili valoarea actuală a presupusei obligaţiuni.
Pe 10 aprilie, Judecătoria Iaşi admite cererea formulată de către executorul judecătoresc Bogdan Vasile Tufeanu. „Încuviinţează executarea silită şi autorizează creditoarea să treacă la executarea silită a titlului executoriu reprezentat de «obligaţiune la purtător nr. 0210120 emisă în anul 1906 de Regatul României – Oraşul Iaşi prin legea promulgată prin Decretul Regal nr. 2431 din 12/25 iunie 1906, publicat în Monitorul Oficial nr. 61 din 15/28 iunie 1906», la cererea creditorului Limbăşan Nicolae împotriva debitorilor Municipiul Iaşi prin primar şi Statul Român prin Ministerul de Finanţe, pentru recuperarea sumei de 500 de lei reprezentând capitalul obligaţiunilor la purtător ce va fi actualizată cu rata inflaţiei din anul 1906 la zi, precum şi cu dobânda legală aferentă capitalului (actualizat cu rata inflaţiei la momentul octombrie 1946) începând cu luna noiembrie 1946 şi până la achitarea integrală“, se arată în sentinţa Judecătoriei Iaşi, care este executorie.
- Published in Local
Trei PORTUGHEZI semnează astăzi cu CSM Politehnica Iași
Trei PORTUGHEZI semnează astăzi cu CSM Politehnica Iași
André Marques, Pedro Mendes și Tengarrinha au ajuns în Iași pentru a parafa înțelegerile cu CSM Politehnica Iași.
André Marques (primul din stânga în imagine) este fundaș de bandă stânga, în vârstă de 29 de ani, și a evoluat ultima dată la Moreirense. Este un produs al celor de la Sporting Lisabona, pentru care a și jucat, a evoluat la Naționalele de Tineret ale Portugaliei la toate categoriile de vârstă și are în CV echipe precum Beira Mar, Vitoria Setubal și FC Sion (Elveția).
Pedro Mendes (al treilea din stânga în imagine) este un mijlocaș ofensiv în vârstă de 23 de ani. El a evoluat până acum doar în țara natală, Portugalia. Junioratul l-a făcut tot la Sporting Lisabona.
Tengarrinha (primul din dreapta în imagine) este fostul căpitan al Boavistei. El evoluează pe postul de mijlocaș la închidere, are 28 de ani și o Cupă a Portugaliei cucerită în 2009, pe vremea când evolua la FC Porto.
Le urăm bun-venit și cât mai multe reușite în tricoul alb-albastru!
Sursă: politehnicaiasi.ro
- Published in Sport
De ce s-ar muta cineva în Iași? 8 motive din perspectiva omului care a trăit viața „altfel” în acest oraș!
M-a rugat cineva să fac o lista cu motivele pentru care o persoană ar alege să se mute în Iași și, pe lângă cele pe care le poți găsi în orice ghid turistic, cum ar fi o mulțime de monumente, spații verzi și evenimente culturale, m-am gândit că ar prinde bine un „inside” din perspectivă mea, a omului care a trăit viața „altfel” în orașul ăsta.
Călătoresc de mică, mică. Să fi avut vreun an jumătate când m-a urcat bunica-mea prima oară în tren și m-a dus să-mi dau seama că Universul e mult mai mare decât orașul ăsta. Nu m-am oprit niciodată din călătorit de atunci și, acum, dacă trece prea mult timp fără să o fac, simt că mă sufoc. Deh, că Săgetătorii. Ideea e că am văzut cam tot ce era de văzut mai mare sau mai mic prin țara asta, am și hotărât la un moment dat că dacă alt oraș are să-mi fure inimă, e ok să mă mut acolo, însă tot aici am revenit. Și vă spun de ce:
- E un oraș în care chiar ai ce face. Gândește-te la cel mai tâmpit hobby pe care ți-ar plăcea să-l practici: poți să-l faci. E un oraș studențesc, cu tineri care apreciază urbanul și evoluția, artele și timpul liber, așa că orice idee își are locul aici, dacă n-a fost deja făcută și există o comunitate în care să te integrezi. Există concursuri, evenimente, festivaluri, workshopuri și alte activități de genul asta cam în fiecare lună a anului, iar vară numărul lor se dublează. Iar dacă n-ai bani să participi la ele, nici o problemă: pe străzile Iașiului găsești grupuri care să danseze, să cânte la chitară, să joace piese de teatru sau pur și simplu să stea la vorbă cam oriunde. Doar o persoană anti-socială nu își poate găsi o comunitate pe placul ei într-un oraș în continuă creștere, așa cum e ăsta.
- În ciuda imaginii din mintea celor care nu l-au vizitat, Iașiul nu e un oraș sărac. Lunga „dominație” PSD a avut avantaje și dezavantaje: sărăcia lucie în care au încercat să ne țină a condus la plecarea multor persoane în afară care, odată cu anii, s-au întors, aducând dezvoltare economică și culturală cu ele. Asta a condus la o mulțime de afaceri noi, la cerințe mai bine exprimate din partea oamenilor, la cunoașterea propriilor drepturi, la o deschidere a mentalităților. Drept urmare, există aici și oportunități de afaceri și oameni cu care să le faci, chestii și servicii pe care să le cumperi și locuri unde să-ți îngropi banii.
- Ieșenii iubesc natura și mărturie a faptului ăstuia stau nemulțumirile legate de tăierea a 12 tei de pe o stradă centrală, acum câțiva ani, care există și acum și fac valuri, valuri. Ai spune că 12 tei, într-un oraș al teilor, nu e chiar o gaură-n cer, dar ar trebui să-ți povestesc despre locatarii care s-au adunat în fața blocului ca să facă gard viu în jurul unui copăcel mai puțin simbolic, atunci când Primăria a decis că ar trebui tăiat, ca să repare o conductă. Copacul e și acum acolo, bine merci, iar locatarii îl apreciază chiar mai mult, în timp ce Primăria și-a dat seama că poate face reparații și fără să distrugă natura. Taie-i unui ieșean copăcelul și s-ar putea să te trezești că înțelegi instant de ce pe moldoveni îi precede renumele.
- E mare. Nu chiar mare că Bucureștiul, deși cu foarte puțin mai mic, însă mult mai bine organizat și mai practic din punct de vedere al traiului de zi cu zi. Transportul în comun e ok și nu ai nevoie să schimbi 2-3 mijloace că să ajungi dintr-un punct în altul, decât foarte rar, structura lui fiind bine gândită. Ai magazine, bănci și cam tot ce-ți trebuie la colțul blocului, astfel încât, dacă nu te obligă job-ul, te poți trezi că n-ai mai ieșit din cartierul tău de o luna și nici nu ți-a lipsit asta. Dar, dacă te plictisești, poți vizita câte un cartier pe zi: fiecare zonă are specificul ei, Iașiul fiind un amalgam de stiluri, tendințe și mentalități – e imposibil să spui că Iașiul e doar baroc, doar neo-românesc, doar modern sau doar comunist, ca și construcție, iar asta se reflectă în personalitatea și felul de a gândi al locuitorilor unei zone. Și dacă blocurile și trotuarele nu-ți mai plac, ai 7 coline, lacuri, păduri, Grădina Botanică și o mulțime de spații verzi pe unde să-ți așezi o pătură și să te bucuri de priveliște sau să citești o carte, despre care să vorbești, apoi, cu pasionații de lectură pe care i-ai cunoscut weekendul trecut. Bucovina e aproape, Șiretul și el, Republica Moldova la o aruncătură de băț. Și nici nu știi ce halva delicioasă și ieftină găsești acolo!
- Deși este cel mai poluat oraș din țară (autoritățile încearcă să rezolve situația, deși cred că adevăratul încercat are să se facă abia peste vreo 3-4 ani), nu te obosește și nu te lasă fără oxigen, așa cum o face Bucureștiul. Cumva, de la sol, mirosul teilor e atât de mișto și revigorant, încât uiți că deasupra plutește un mare nor de noxe. Să-și facă griji păsărelele de el, tu ai de distrat, vizitat, învățat și mirosit flori. Nici nu e la fel de murdar, așa cum e Constanța. Sunt puțini cei care aruncă pe jos, iar oamenii responsabili de curățenie chiar își fac treaba, în timp ce stăpânii animalelor strâng rahații din iarbă că să poți să te așezi liniștit când vrei pe ea.
- Nu există limite în alegerea carierei. Acum, mai mult că oricând, consider că trebuie să fii tare tembel să alegi Bucureștiul pentru că vrei să lucrezi în corporație, când în Iași ai o mulțime de corporații și cam aceleași salarii. Iar viitorul anunță și mai multe corporații, unele dintre cele mai țări din lume. Pe lângă asta, continuă dezvoltare a orașului aduce, după sine, și o creștere constantă a numărului de locuri de muncă. Dacă ești băiat sau fată deșteaptă, acoperi costurile chiriei cu programe gen Prima Chirie. Dacă ești muritor de rând, că noi ceilalți, îți trebuie un buget cam de 250-300 de euro pentru asta, cu tot cu cheltuielile utilităților. În general vorbind, că eu, pe oriunde am fost, am găsit chirii mult mai ieftine decât media orașului, atunci când am stat și am căutat, chiar și în Cluj, unde toată lumea se dă de ceasul morții că ce tristă-i viața și ce chirii mari sunt, sau chiar și în București, unde fiecare coteț e ridicat la rang de pensiune. Dar asta este o chestie de cât de descurcăreț e omul și ce gusturi are și nu e definitorie pentru un oraș.
- Viața are alt ritm: nici cel molcom, de oraș mic, provincial, nici cel agitat, specific capitalelor. Totuși, Iașiul continuă să-și păstreze aliura de capitală (și în secret visează să-și recapete iar titlul), în timp ce se dezvoltă punând accentul pe relaxare, frumusețe, spirit practic. Străzile sunt asfaltate, trotuarele pavate, clădirile recondiționate frumos și oamenii, deși uneori deprimați, încă relaxați, spre deosebire de alte locuri pe care le-am vizitat. Cumva, în ultimii ani, parcă tot spiritul orașului se concentrează în a oferi timp liber plăcut celor care locuiesc aici și activități fără nervi.
Dacă ceva te deranjează, imaginează-ți că avem un grup de Facebook care adună aproape toți ieșenii și unde dezbatem orice subiect ne preocupă. Nu râde, știi ce mult ajută la dezvoltarea unei comunități un loc în care această să comunice activ?
Te invităm să te alături comunității Esti din Iasi daca…
- Dar, cel mai mult, ți-ar plăcea oamenii deschiși la minte, cu care chiar ai ce face și ce vorbi. Mândria ieșeanului stă în cultura sa. Aprig la mânie și dur, se înmoaie instant dacă vede că „are cu cine vorbi”. Ieșenii diferă de oricare alți moldoveni, chiar și ca accent, prin faptul că educația a avut un rol important încă din vremea când orașul era Curte Domnească. Se pune preț pe respectul reciproc (ți-aduci aminte de reputația moldovenilor?) și pe „fiecare-și vede de treabă lui și nu deranjează pe nimeni, în timp ce facem cumva să trăim toți laolalta”.
Iașiul are un vibe aparte, fiind la intersecția civilizației ruse cu cea europeană, și fiind populat cu studenți veniți din toată partea de N-E a României. Învață continuu și, deși nu s-a maturizat niciodată pe deplin, trăiește o tinerețe veșnică, dar echilibrată. De aceea, recomand măcar o vizită și o ședere de 1-2 săptămâni aici oricui, pentru că relaxează și entuziasmează atât de mult, încât nici nu are să-ți mai trebuiască argumentele mele că să te hotărăști dacă să te muți sau nu, pentru că are să ți le ofere el pe ale lui. Cu toate frumusețile lor, nici un alt oraș nu a putut să inlociasca Iașiul în inima mea și, de fiecare dată când revin în el și observ cum se deschide în fața mea, când întru de pe Bucium sau din Păcurări, aproape că simt cum mă umple de lumina interioară și zâmbet. Activitatea mea preferată e să merg pe unul dintre dealuri, să stau cu picioarele în iarbă și să-l admir de sus, contemplandu-i istoria, arta și cultura. Și pentru că am pretenția că știu să fiu obiectivă, te asigur că toată îndragosteala mea de el nu este o iluzie a sentimentului de familiaritate și obișnuință, ci o comparație clară și „la sânge” între el și alte orașe în care am mai trăit. Iar dacă vrei să te muți aici, tot ce pot să-ți spun e „Încearcă, are să-ți placă”.
P.S: n-are să-ți placă traficul, dar zi-mi tu oraș din România în care e ok. La noi, încă, se mai poate trăi. Deși Iașiul e un oraș în care te descurci okish și fără mașină, iar plimbările pe jos pot să aducă destul de multe detalii pe placul tău. Oricum, majoritatea minunățiilor sunt în zone pietonale, iar dacă tot ești nou mutat/ă, puțină interacțiune cu ceilalți are să-ți prindă bine. Lasă mașina, că oricum mor copii în Africa din cauza ei și avem suficientă poluare și fără a ta. 🙂
Sursă: Oana Simionescu
- Published in Turism
Povestea uimitoare a tânărului ieșean care a uimit Italia cu talentul său. Facem cunoștință cu Silviu Marian Drângă
Povestea uimitoare a tânărului ieșean care a uimit Italia cu talentul său. Facem cunoștință cu Silviu Marian Drângă.
Locul în care ai copilărit este o carte de vizită atunci când treci granițele României. Județul Iași continuă să ofere societății române și Europei valori, recunoștință și nemarginite glorii. Astăzi îl vom cunoaște pe Silviu Marian Drângă.
Are 38 de ani acum, iar în urmă cu 11 ani a decis să lase în urmă Pașcaniul pentru a se face remarcat. Se întampla în primăvara anului 2006, când a primit vestea că Italia vrea să îl ‘’adopte,, împreună cu talentul său. Sau mai bine spus cu înclinația lui spre artă, spre o transpunere în culori a ceea ce noi vedem și putem transcrie doar în cuvinte.
Ca mulți alți tineri de vârsta lui a plecat în Italia sperând la un trai mai bun, la o viață în care să aibă mulțumiri de pe urma talentului său. Într-o țără în care arta ocupă un cu totul alt loc decât cel din România, se pare că șansa i-a surâs. Și-a făcut un nume în comunitatea locală de acolo și un loc în sânul iubitorilor de artă, care apreciază ceea ce face el.
“Mi-am început această carieră, să-i spunem, așa la vârsta de 20 de ani când începeam să fac grafică în tuș pe hărtie ciocan se numea pe atunci. După o jumătate de an am început deja în iconografia bizantină, facând asta timp de doi ani. Ulterior am trecut la faza de pictură în ulei pe pânză și ulei, exprimând peisajele și ceea ce simțeam în acea perioadă. Nu pot spune, m-au atras și chestiile abstracte (râde). Întotdeauna am căutat să evoluez, tocmai de asta am facut foarte multa practică pănă să ajung să fac primul portret, în creion, desigur ulterior am reușit să fac și portrete pe pânză. Iată că în urmă cu 8 ani aveam parte și de două expoziții la Casa de Cultură Pașcani, însă dorința de a evolua și posibilitatea de a pleca din țară a venit ca o șansă pe care mi-am asumat-o. Abia aici s-a făcut diferența, abia aici am descoperit adevărata artă și cât preț se pune pe ea“, declara Silviu Drângă în urmă cu trei ani.
În viață ai un singur tren de prins. Trebuie doar să fii receptiv, oricând se anunță plecarea!
Norocul pare să-i fi surâs iar acest lucru l-a transformat pe Silviu Drângă dintr-un simplu om într-un artist renumit, dar cu un nume împrumutat din Peninsula Italică. Astăzi el este cunoscut ca Pittore Silviu Dranga.
“Se pare că norocul m-a găsit sau l-am găsit eu aici fiindcă în acest oraș unde sunt eu stabilit acum, Sicilia, caută mereu să ajute tinerii. Este un oraș deschis, asta e clar, dar mai este și ideea ca aici este cu ce, în sensul de bani. Poate și în România ar vrea românii să o facă, dar nu au situație. Nu pot crede că românul nu ar aprecia arta. De exemplu când am avut expozițiile la Casa de Cultură Pașcani, am reușit să vând, dar datorită faptul că nu eram cunoscut, renumit, totul s-a limitat la două vănzări. Iata că Italia, în cei 7 ani de ședere mi-a oferit posibilitate să am 35 de galerii de artă expuse și nenumărate diplome primite”, a completat bărbatul pe un ton de învingător.
Cu talent te naști, dar ambitia ți-l șlefuiește!
Când întâlnești un asemenea talent te întrebi de unde a plecat practic totul, cât la sută din succesul final este ereditar și cât reprezintă ambiția de a te perfecționa, de a te șlefui. Aflăm despre ieșeanul nostru că ambele au contat în evoluția lui, dar balanța înclina mai mult spre dorința lui intrinsecă.
“Vocația mea…, știu că bunicul meu era artist, poate nu desena, dar crea măști, iar tatal meu mai obișnuia să facă schițe, dar repet, nivelul meu de la grafică până la a lucra cu anumite tehnici și produse eu am vrut să o fac. Vorbim despre diferite dimensiuni de artă”, adaugă Silviu.
Visul meu este să mă întorc acasă!
Mulți dintre noi nu se sustrag de la o stare de bine, de la o zonă de confort, însă el este dispus oricând să se întoarcă acolo de unde a plecat. Iubește să locuiască în Italia, dar iubește tot ce ține de România. Totuși, regretul lui Silviu Drângă este de a se întoarce într-o țară săracă, lipsită de deschiderea oamenilor către artă.
“Asta imi doresc! Să mă întorc de unde am plecat. Visul meu este să mă întorc acasă! Așteptăm să se schimbe în bine traiul de acasă, mentalitățile poate celor de la Guvern și nu in ultimul rând, aștept deschiderea oamenilor față de artă”, continuă cu o urmă de regret.
În acest moment al carierei sale sfătuiește tinerii talentați să rămână în țară daca li se ivește oportunitatea de a excela aici.
“Dacă au posibilitatea să rămână în țară și cineva care să îl poată ajuta, ar fi bine să rămână în țară, iar dacă vor să meargă în afară le recomand Franța. Acolo statul te ajută foarte mult. Și eu aș vrea să ajung în Paris sau Marsilia”, conchide artistul.
Ieri seară, Silviu a reușit să încununeze succesul. Tânărul a obținut Premiul Internațional de Artă Contemporană Salerno 2017.
“Încă o victorie pentru Silviu Drângă. „Il pittore di Pașcani”, este singurul român care a câștigat Premiul Internațional de Artă Contemporană care s-a desfășurat la Salerno.
Adoptat de Italia, dar cu gândul la locul natal, artistul se bucură de această victorie și o împărtășeșste cu cei de acasă: ”Sunt onorat de premiul câștigat și abia aștept să revin în țară. Mi-am propus să mă întorc în locurile în care am copilărit cât mai curând”, ne-a declarat Silviu Drângă.
La expoziția internațională care s-a desfășurat pe parcursul unei întregi săptămâni au participat 700 de artiști din toată lumea. Salerno a fost timp de șapte zile o „expoziție” cu opere de pictură, sculptură, colaje, tehnici mixte și gazda criticilor de artă. Lupta s-a dat între 2000 de artiști selecționți din întreaga lume. În urma criteriilor de selecționare, în finală au ajuns 311 artiști și 700 de opere.
În cursul serii trecute a avut loc și festivitatea de premiere. Pășcăneanul Silviu Drângă se află printre câștigători, el fiind singurul român premiat în Peninsula Italică.
Dranga Silviu Marian sa născut în Pașcani, România în 1979. Este un pictor Autodidact, fiind legat de desen încă din copilărie. Și-a exprimat întotdeauna o dorință înnăscută pentru desen. El a sosit în Italia în 2007, și-a stabilit reședința în Alcamo în provincia Trapani din Sicilia. El începe să facă drum în 2009, împreună cu alți artiști locali și regionali, luând parte la numeroase expoziții personale, și improvizații. Artistul în cercetările sale utilizează multe tehnici de pictura, variind de la sculptură la colaj”, conform newspascani.com.
sursă: insociety.ro
- Published in Cultură
Momente cumplite pentru o bătrânică din Iaşi! A ars de vie in propria casă
Momente cumplite pentru o bătrânică din Iaşi! A ars de vie in propria casă
O pensionară din judeţul Iaşi a ars de vie în propria locuinţă, după ce lucrurile i s-au aprins din cauze încă necunoscute.
Femeia în vârstă de 89 de ani se află internată în stare deosebit de gravă în secţia clinică de chirurgie plastică de la Spitalul „Sfântul Spiridon“ şi monitorizată în secţia ATI, intubată şi ventilată mecanic.
Pacienta a ajuns la spital cu arsuri pe aproape trei sferturi din corp, pe mâini, picioare, faţă şi torace. Potrivit medicilor, prognosticul în acest caz este rezervat. „Pacienta a ajuns în Unitatea de Primire Urgenţe cu arsură prin flacără pe 70% suprafaţă corporală. Femeia prezenta arsură de gradul I, II şi III pe faţă, pe torace anterior, pe membrele superioare bilateral, pe membrele inferioare bilateral“, a arătat profesorul Diana Cimpoeşu, medic-şef UPU-SMURD.
sursa: ZDI
- Published in Local