O mamă refuză să salveze viața copilului ei! Un băiețel de 12 ani așteaptă salvarea pe un pat de spital
O mamă refuză să salveze viața copilului ei! Un băiețel de 12 ani așteaptă salvarea pe un pat de spital
Mama băiatului în vârstă de 12 ani care suferă de o afecţiune congenitală a inimii ce îi pune viaţa în pericol, despre care am relatat ieri , a fost găsită şi a luat legătura cu medicii ieşeni.
În cursul zilei de marţi, reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) din Neamţ au reuşit să discute cu mama băiatului, care se afla în drum spre Italia şi care a promis că va vorbi cu medicii ieşeni.
Medicii din Clinica de Cardiologie Pediatrică de la Spitalul de Copii „Sf. Maria“ au precizat că au purtat o discuţie telefonică cu aceasta şi i-au explicat importanţa intervenţiei precum şi faptul că operaţia ar putea fi făcută inclusiv la Iaşi, la Institutul de Boli Cardiovasculare.
„I-am explicat riscurile, cât este de important să se facă această intervenţie şi a promis că îşi va da avizul, zicea că luni, 17 iulie, va veni la spital. Rămâne să vedem cum va fi“, a precizat prof. dr. Constantin Iordache, medic primar pediatru în cadrul Clinicii de Cardiologie Pediatrică de la Spitalul de Copii.
Copilul suferă de tetralogie Fallot, adică are mai multe defecte la nivelul inimii, care îl împiedică să se dezvolte şi să ducă o viaţă normală, defecte care însă s-ar putea corecta chirurgical. Acum trei ani, în anul 2014, prin intermediul medicilor şi al asistenţilor sociali, băiatul a avut şansa să fie operat de o echipă medicală din Israel, însă mama a refuzat, crezând că de fapt medicii ar vrea să vândă organele copilului, la acel moment apelând la diverse ameninţări asupra asistenţilor sociali care se ocupau de caz.
Reprezentanţii DGASPC Neamţ au explicat că, în cazul în care mama va refuza din nou să îşi dea acordul, mai există o şansă prin aplicarea prevederilor ordinului 145 al Ministerului Sănătăţii. În ordin este stipulat că, în momentul în care medicul consideră că viaţa pacientului este pusă în pericol, iar intervenţia este în interesul său, însă reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj, alcătuită din trei medici.
sursa: ziaruldeiasi.ro
- Published in Local
Mai avem fabrici în Iași? Marile branduri ale Iașiului, acum ruine.
Mai avem fabrici în Iași? Marile branduri ale Iașiului, acum ruine.
Dacă înainte de Revoluție în halele de producție ale marilor companii din Iași lucrau mii de salariați, în prezent acestea au fost vândute la fier vechi, sau pe terenurile respective s-au construit centre comerciale. Fabrica de Ulei Unirea, Lactis, Fabrica de Bere, Fortus sau Fabrica de Țigarete sunt doar câteva dintre marile branduri ale Iașiului care au ajuns în prezent la fier vechi.
La Iași marile fabrici care asigurau o bună parte din economia județului înainte de Revoluție, sau chiar după 1989 au ajuns fie să fie vândute la licitație pentru acoperirea datoriilor, fie au intrat în hora privatizărilor încheiată, inevitabil, cu falimentul acestora. Companii de renume, recunoscute inclusiv peste hotare pentru produsele exportate în țări cu relații economice de tradiție sunt acum doar ruine, halele de producție sunt lăsate în paragină, foștii angajați sunt doar cifre în statisticile cu șomeri ale Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, iar pe terenurile pe care se ridicau sedii impunătoare se fac acum planuri pentru magazine și mall-uri.
Unul dintre agenții economici emblematici pentru Iașiul industrial este, fără îndoială, fostul Combinat de Utilaj Greu, actualul Fortus SA. Activitatea în halele în care Ceaușescu a investit nu mai puțin de 16 miliarde de lei a început în 1977, iar în anii care au precedat declinul colosului industrial, la Fortus lucrau 12.000 de angajați. Contractele de export cu state precum Olanda, China sau Egipt au susținut economic combinatul încă doi ani de la Revoluție.
Anul 2008 a însemnat pentru ieșeni închiderea bruscă a uneia dintre ultimele companii care mai făceau legătura dintre economia comunistă și cea capitalistă. Fabrica de Ulei Unirea, inaugurată în 1961, a fost prima investiție de pe noul bulevard al Țuțorei, conform istoricului ieșean Ion Mitican. În anul 2002 compania ieșeană a fost cumpărată de gigantul agricol Bunge Limited care, după doar șase ani, la începutul lui 2008 a anunțat printr-un comunicat de presă decizia de închidere a fabricii de ulei și de concediere a celor peste 200 de angajați pe care societatea îi mai avea în acel moment.
Cea mai veche fabrică de ţigarete din ţară, declarată monument istoric, este în ruine. Fabrica de Țigarete din Iaşi este, la rândul său, una dintre cele mai vechi societăți bazate pe producție din județ. Înființată în anul 1876, compania a ajuns ca în anul 1998 să producă zilnic nu mai puţin de 12 tone de ţigări. După ce a rezistat bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Fabrica de Țigarete de la Iași a fost răpusă de executarea silită a Societății Naționale „Tutunul Romanesc” SA de care aparținea, cei 200 de salariați care mai lucrau acolo fiind disponibilizați. Din acel moment, clădirile fabricii, transferate între timp de la Ministerul Finanțelor la cel al Culturii, au intrat într-un avansat proces de degradare. O ruină. Asta a ajuns cea mai veche fabrică din Iași. Este inclusă pe lista monumentelor istorice, dar din halele imense care susțineau utilaje masive au rămas doar pereții. Grinzile și planșeele au fost dărâmate, iar armătura-dezmembrată și vandută la fier vechi. Fabrica nu a fost păzită, iar controalele Poliției au avut efect doar pe termen scurt.
În urmă cu câțiva ani buni se anunța la Iași o nouă privatizare a unei foste „glorii” comuniste. Fabrica de lapte număra înainte de Revoluție peste 1.000 de salariați. Începând cu anul 2003, însă, bunurile societății, printre care și utilajele și spațiile de desfacere au fost vândute contra unor sume derizorii. Anul 2004 aduce blocarea conturilor companiei, iar Finanțele Județene pun sechestru asigurator pe sediul companiei, pe fabrică și pe depozite pentru o datorie de peste 14,6 milioane de lei. Compania intră, inevitabil, în faliment în anul 2009.
Fostă fabrică de bere din Păcurari, cândva clădire de patrimoniu, a dispărut de pe harta Iașiului. Fabrica de bere din Iași este un alt exemplu al economiei comuniste de care capitalismul nu a știut să profite. Până în anul 1990 pe terenurile în care în prezent s-au construit o serie de hypermarket-uri, după ani întregi în care au stat în paragină, se produceau peste zece tipuri de bere: Bucium, Breazu, Ciric, Carpați, Copou, Repedea, Unirea, Iași, Moldova, Bucegi și Berea Hipoglucidica, iar după această data producția s-a diversificat cu sortimentele Zimbru, Zimbru Pils, Cascada, Star, Derby și berea neagră Karl’s Beer Pils. Anul 2003 a adus, însă, ca în cazul majorității coloșilor economiei locale, declinul Fabricii de Bere, în cazul fabricii din Păcurări fiind invocate inclusiv interese imobiliare.
Iar pentru a nu uita domeniile economiei, marile branduri ale Iașiului, care au făcut din acesta, înainte de Revoluție, o adevărată capitală industrială a tării, Complexul Național Muzeal Moldova a decis realizarea, în premieră națională, a unui muzeu de arheologie industrială.
- Published in Cultură
Doi poliţişti au salvat viaţa unei persoane!
Doi poliţişti au salvat viaţa unei persoane!
Agenții principali de Poliție Iulian Ofileanu și Răzvan Gaidus se întorceau cu autospecială la sediul Secției VI, de la un eveniment. Tura lor se terminase și ar fi urmat să plece acasă, când o femeie panicată i-a sesizat că un bărbat aproape inconștient încearcă să conducă un autoturism, însă, cel mai probabil, îi era rău. Polițiștii au intervenit cu promptitudine și au observat un bărbat semiconștient, care se află la volanul unui autoturism, pe bandă I de circulație a drumului public, din zonă CUG.
Au încercat să vorbească cu el, însă comunica greoi, astfel că au oprit autoturismul, scoțând cheile din contact, apelând în același timp 112, pentru că persoană să primească îngrijiri medicale. În acele momente, cei doi polițiști au încercat să țină persoană trează, vorbind cu ea, dându-i să bea apa și au pus-o într-o poziție corespunzătoare. Echipa medicală sosită la față locului a preluat persoană, transportând-o la spital.
Șeful IPJ Iași apreciază promptitudinea cu care au intervenit cei doi polițiști, deși tura lor se terminase.
sursa: ziare.com
- Published in Local
Colectă de haine pentru oamenii străzii!
Colectă de haine pentru oamenii străzii!
Echipa Serviciului Voluntar de Ambulanţă (SVA) Iaşi a lansat o campanie dedicată oamenilor străzii.
Voluntarii îşi propun să adune haine şi paturi pentru cei fără adăpost. Acţiunea se va desfăşura pe toată perioada verii şi a toamnei, urmând că darurile să fie oferite la începutul iernii.
„Oamenii străzii se confruntă cu o mare problemă în a-şi procura haine curate. Ne dorim să întocmim şi o evidenţă cu aceste persoane, pentru a monitoriza lor starea de sănătate. Vrem să-i ajutăm să treacă peste iarnă, să le oferim paturi, haine mai groase, încălţăminte şi să le oferim transportul la centrele deschise pentru ei în Iaşi„, a explicat Marius Graţian Benchea, directorul SVA.
Cei care doresc să sprijine această iniţiativă – pot aduce donaţiile direct la sediul actual al SVA. Iaşi (situat pe stradă Nicolina, nr. 4A, bl. F4, sc. A, parter, ap. 2, Iaşi) sau se pot înregistra pe siteul asociaţiei, ulterior vor fi contactaţi de voluntari care vor strânge pachetele. Până acum ieşenii au donat peste 300 de kilograme de haine.
sursă: ziare.com
- Published in Local
Un copil se stinge în spital. Tânărul așteaptă o șansă la viață, însă mama refuză operația
Un copil se stinge în spital. Tânărul așteaptă o șansă la viață, însă mama refuză operația
Un băiat de 12 ani suferă de o gravă afecţiune congenitală. O operaţie pe cord nu poate fi evitată. A fost programat pentru o intervenţie chirurgicală care urma să fie realizată de o echipă de medici din Israel, dar mama a refuzat operaţia.
Motivul: femeia credea că de fapt i se vor lua organele copilului.
Un copil în vârstă de 12 ani, care suferă de o afecţiune congenitală a inimii, aşteaptă şansa la o viaţă normală de câţiva ani, însă aceasta întârzie să apară deoarece mama acestuia nu este de acord cu o intervenţie chirugicală care i-ar salva viaţa.
Acesta se află internat încă de luni în Clinica de Cardiologie Pediatrică a Spitalului de Copii „Sf. Maria“ din Iaşi, fiind adus de la Complexul Romaniţa din Roman, în urma unei consultaţii. Acesta se află acolo încă din anul 2007, fiind abandonat de mama sa, deoarece nu îl putea creşte. Băiatul suferă de tetralogie Fallot, adică are mai multe defecte la nivelul inimii, care îl împiedică să se dezvolte şi să ducă o viaţă normală. Mai mult, acesta prezintă şi un grad de handicap.
Acum trei ani, în anul 2014, prin intermediul medicilor şi al asistenţilor sociali, acesta a avut şansa să fie operat de o echipă medicală din Israel, însă mama a refuzat, crezând că de fapt medicii ar vrea să vândă organele copilului, la acel moment apelând la diverse ameninţări asupra asistenţilor sociali care se ocupau de caz.
„Copilul a fost internat la noi în vederea programării unei intervenţii chirurgicale pe cord, iar starea lui este destul de gravă. Noi am încercat de mai multe ori să îl programăm pentru o intervenţie, însă mama lui a refuzat, a şi scris o declaraţie pe propria răspundere că nu este de acord. Nu este normal ca mama să spună nu, dacă nu ştie ce se întâmplă cu el, el este un om care are o viaţă înainte şi e păcat să nu îi ofere această şansă. Trebuie să înţeleagă şi să fie de acord pentru că s-a ajuns la momentul în care intervenţia se face acum sau niciodată“, a precizat prof. dr. Constantin Iordache, medic primar pediatru în cadrul Clinicii de Cardiologie Pediatrică de la Spitalul de Copii.
Medicii spun că, fiind o afecţiune depistată de la naştere, operaţia se putea realiza încă din primul an de viaţă. Tetralogia Fallot constă în existenţa a patru anomalii anatomice la nivelul inimii, caracterizate prin învineţirea extremităţilor, deoarece fluxul de sânge oxigenat din circulaţia sistemică devine necorespunzător nevoilor organismului.
„Prezintă mai multe defecte la nivelul inimii, adică din naştere inima lui are patru defecte ventriculare, care însă se pot corecta chirurgical, de obicei cu cât pacientul este mai mic, cu atât şansele de refacere sunt mai mari. Cu cât se întârzie, cu atât organismul suferă, el acum este într-o continuă hipoxie, dacă la noi sângele nostru este încărcat cu oxigen cam 90%, la el procentul este de 50%, ceea ce nu este bine nici pentru creier şi nici pentru restul organelor. Dacă merge din salon până în capătul holului şi se întoarce, se învineţeşte şi nu mai poate merge. Cu cât creşte ca vârstă, cu atât e mai grav şi îi scad şansele“, a explicat dr. Ionuţ Albu, medic rezident pediatru.
Mama copilului, greu de găsit
Reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) din Neamţ au început încă din momentul în care copilul a fost internat să o caute pe mama acestuia, pentru a încerca şi de această dată să îi explice importanţa acestei operaţii, însă mama şi-a schimbat domiciliul, aflându-se într-un alt sat din judeţ. Copilul se află din anul 2007 într-un sistem de protecţie în cadrul Complexului Romaniţa, prin hotărârea unei comisii de protecţie, reprezentantul legal al acestuia fiind însă mama sa, care uneori îl vizitează sau îl contactează telefonic.
„În momentul de faţă, mama este reprezentantul legal, are putere de a decide ce se întâmplă cu el, şi pentru a se ajunge să se considere că nu mai are nicio legătură cu el, ar trebui să existe minimum trei luni în care să nu fi fost vizitat sau contactat telefonic, ceea ce până acum nu s-a întâmplat. Este intrat de multă vreme în sistem, pe lângă gradul de handicap are şi o problemă extrem de serioasă la inimă. Au mai fost situaţii în care reprezentantul legal al copilului nu a putut fi găsit şi acesta a fost operat până la urmă pe baza prevederilor ordinului 145 al Ministerului Sănătăţii. Acolo este stipulat că în momentul în care medicul consideră că viaţa pacientului este pusă în pericol, iar intervenţia este în interesul său, însă reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj, alcătuită din trei medici. Am mai avut situaţii în care au fost operaţi copii fără acordul reprezentantului legal, în baza unei decizii a unei comisii medicale“, a explicat Magda Vasilache, purtător de cuvânt al DGASPC Neamţ.
În cursul după-amiezii de ieri, reprezentanţii instituţiei au transmis că au reuşit să ia legătura cu mama băiatului, care se afla în drum spre Italia şi că urmează ca zilele acestea să discute cu medicii ieşeni pentru fi informată despre starea copilului şi despre importanţa realizării intervenţiei chirurgicale cât mai urgent.
- Published in Sănătate
Mărturia emoţionantă a preotului ieşean Dan Damaschin care a dus 120 de copii săraci la mare: „Mă întrebaţi dacă a meritat aventura?”
Mărturia emoţionantă a preotului ieşean Dan Damaschin care a dus 120 de copii săraci la mare: „Au făcut baia vieţii lor“. „Visul lui Aurel” a însemnat pentru 120 de copii nevoiaşi, dar premianţi, o vacanţă nemaipomenită.
Tabăra „Visul lui Aurel” a fost organizată de preotul ieşean Dan Damaschin în perioada 2-9 iulie. Timp de o săptămână, 120 de copii din familii necăjite s-au distrat la mare cum nu au mai făcut-o niciodată. Vacanţa elevilor a costat în jur de 18.000 de euro şi a fost posibilă cu ajutorul donaţiilor oamenilor din ţară şi străinătate.
„Visul lui Aurel” a însemnat pentru 120 de copii nevoiaşi, dar premianţi, o vacanţă nemaipomenită. Părintele Dan Damaschin, preot misionar la Biserica „Naşterea Domnului” de la Maternitatea „Cuza-Vodă” din Iaşi, le-a oferit acestora şansa unei tabere cum nici nu îndrăzneau să viseze în căsuţele lor sărăcăcioase din judeţul Iaşi. Cazaţi în pensiuni de patru stele din staţiunea Mamaia, unde au avut asigurate trei mese pe zi, copiii au cucerit pentru prima dată în viaţa lor Marea Neagră. 
Tabăra „Visul lui Aurel” poartă numele celui mai mic elev care a fost selectat de părintele Damaschin să meargă în excursie. Aurel este un băiat de opt ani, din comuna ieşeană Dagâţa, pe care preotul l-a ajutat încă de la naştere. Din cauza nevoilor de acasă, mama lui Aurel era dispusă să renunţe la băiat, însă după rugăminţile preotului şi-a păstrat copilul. De atunci, Aurel este unul dintre cei 1.000 de copii pe care Dan Damaschin prin Asociaţia „Glasul Vieţii” îi ocroteşte de la distanţă, punându-le cele necesare pe masă, în dulap sau în ghiozdan. Din toţi copiii pe care îi ajută, Damaschin i-a selectat în iunie pe cei mai bine pregătiţi şi pe cei mai bătuţi de soartă şi le-a promis o săptămână la mare.
„Aurel a numărat orele şi minutele până la plecare. Toată faţa lui era în bucurie aşa cum nu am mai văzut-o niciodată. Mi-am propus prin această tabără să le ofer copiilor olimpici, premianţi sau orfani şansa la normalitate. Să simtă şi ei aceeaşi fericire pe care o trăieşte un copil atunci când este dus de părinţii lui la mare”, a precizat preotul misionar. Damaschin a reuşit să-şi îndeplinească proiectul cu sprijinul oamenilor din ţară şi străinătate care au încredere că banii pe care îi donează chiar ajung la cele mai năpăstuite familii. Preotul a strâns 18.000 de euro şi astfel a reuşit să facă posibilă tabără „Visul lui Aurel”. Cumpărăturile pentru o astfel de vacanţă a cuprins de la şlapi şi costume de baie, până la pamperşi, pastile sau saltele de dormit. „Dacă mă întrebaţi «dacă a meritat aventura?» vă voi răspunde, fară nicio ezitare, de o mie de ori: Da! Da, pentru bucuria copiilor care au văzut şi au făcut baia vieţii lor în mare! Da, pentru copiii care s-au culcat sătui, curaţi, în paturi de 4 stele! Da, pentru ca Delfinariu, poneii, terasele, hora, filmele şi discoteca nu sunt monopolul copiilor de bani gata de prin Costineşti sau Mamaia”, a mai nuanţat părintele.
Persoanele interesate să sprijine proiectele părintelui Damaschin pot vizita site-ul Asociaţiei „Glasul Vieţii”, pe care voluntarii părintelui l-au înfiinţat pentru promovarea proiectelor, îl pot contacta la numărul de telefon 0744.798.610 sau îi pot scrie pe pagina personală de Facebook
Sursă: Iulia Ciuhu – Adevărul.ro
- Published in Local
Miroslava, mai bogată decât oraşele Hârlău si Târgu Frumos la un loc. Și Ciurea e pe val!
Miroslava are venituri proprii cât Tg. Frumos şi Hârlău la un loc. Și Ciurea e pe val. Pe ultimele locuri în clasament sunt Drăguşeni, Costeşti şi Grozeşti.
Comuna Miroslava are venituri mai mari decât fiecare dintre oraşele judeţului, respectiv decât Tg. Frumos, Hârlău sau Podu Iloaiei. De altfel, şi populaţia acestei suburbii a Iaşiului este mai mare decât oricare dintre cele trei oraşe, după rezultatele ultimului recensământ oficial.
Potrivit situaţiei realizate de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, privind execuţia veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale pe unităţi administrativ-teritoriale, în 2014, Miroslava a avut venituri totale de 23,9 milioane de lei, în comparaţie cu 20,5 milioane – Tg. Frumos, 19,7 milioane – Hârlău şi 12,2 milioane de lei – Podu Iloaiei.
Diferenţa este însă şi mai mare dacă vorbim de venituri proprii. Astfel, Miroslava a produs mai mult de jumătate din veniturile pe care le-a avut la dispoziţie în 2014, respectiv 13,3 milioane de lei.
Administraţia locală din Tg. Frumos a contabilizat din surse proprii doar ceva mai mult de o treime din bugetul său (7 milioane), iar celelalte două oraşe – ceva mai mult de un sfert (5,5 milioane la Hârlău şi 3,1 milioane de lei la Podu Iloaiei).
Municipiile primesc mai mult decât realizează
Cât priveşte cele două municipii din judeţ, şi ele au obţinut finanţare mai mare decât dublul veniturilor proprii. În 2014, Iaşiul a avut la dispoziţie 717,3 milioane de lei (dintre care 324 milioane venituri proprii), iar Paşcaniul, la o populaţie de zece ori mai mică, a avut un buget de 64,2 milioane de lei (23,75 milioane din venituri proprii).
De altfel, cel mai relevant clasament al localităţilor ieşene pentru puterea lor economică este cel care compară veniturile proprii. La aceste venituri se pot adăuga subvenţii, fonduri europene sau din rectificări bugetare etc., ajungându-se astfel chiar şi la înzecirea sumei.
De exemplu, comuna Horleşti a realizat, din venituri proprii, 0,85 milioane de lei în 2014, dar în acel an a primit peste 10 milioane de lei subvenţii de la Ministerul Dezvoltării Regionale. Anul 2014 a fost unul bănos şi pentru comuna Dumeşti. Celor 2 milioane de lei, bani produşi în comună, li s-au adăugat alte 7 milioane din fonduri europene plus încă 3,4 milioane din subvenţii şi alte 4 milioane din sume defalcate ulterior din cotele de TVA.
„În campanie, unii trimiteau felicitări şi reclame. Eu trimiteam somaţii“
Miroslava conduce detaşat în clasamentul veniturilor proprii, cu 13,3 milioane de lei, urmată, dintre comune, de Holboca, 4,6 milioane, Ciurea, 4,6 milioane, şi Aroneanu, 4 milioane de lei venituri proprii în 2014 – ultimul din raportările anuale complete ale DGRFP Iaşi.
La cealaltă extremă, cu mai puţin de jumătate de milion de lei realizaţi în ograda proprie, sunt, în ordine descrescătoare, Mădârjac, Drăguşeni, Costeşti şi Grozeşti. De reţinut însă că primele trei comune numără între 11,5 şi 12 mii de locuitori, în vreme ce în fiecare dintre comunele sărace trăiesc mai puţin de 1.800 de oameni.
Un caz interesant este cel al comunei Aroneanu: cei 3.400 de locuitori ai săi au crescut veniturile proprii ale comunei cu 50 la sută din 2012 (1,17 milioane lei) în 2013 (1,75 milioane lei) şi cu peste 100 la sută din 2013 în 2014 (4 milioane de lei). Chiar dacă ar fi o greşeală în datele celor de la Finanţe Publice, primarul comunei, Benoni Moruzi, ne-a explicat că importantă este colectarea taxelor şi impozitelor.
„Anul trecut, în campanie, unii trimiteau felicitări şi reclame. Eu trimiteam somaţii de plată“, spune el, explicând că bugetul mic nu îngăduie să se piardă niciun leu.
Pentru 2015, veniturile proprii nu treceau de 1,7 milioane de lei.
În 2016, veniturile totale ale Primăriei Miroslava au depăşit 28 de milioane de lei, dintre care 16 milioane au fost venituri proprii.
Previziunile pentru anul în curs sunt 29, respectiv 18 milioane de lei, conform proiecţiei de buget, lăsând în urmă iarăşi Tg. Frumos (23,5, respectiv 8,4 milioane lei).
Pentru o altă candidată la podium, Ciurea, veniturile totale estimate pentru 2017 trec de 22 de milioane de lei, din care 8,8 milioane sunt venituri proprii – cam cât a avut Hârlăul anul trecut.
Criteriul populaţiei şi cel al apropierii de aglomeraţiile urbane sunt cei mai importanţi factori care determină puterea economică a comunelor. Astfel, cu o excepţie (Rediu), comunele suburbane Iaşiului se regăsesc între primele 15 în topul veniturilor proprii.
Pe de altă parte, dacă Miroslava şi Ciurea se regăsesc pe podium din 2012 încoace, alături când de Valea Lupului, când de Tomeşti, când de Holboca, la fel şi ultimele locuri par a fi rezervate de Mădârjac, Drăguşeni, Grozeşti. Sărăcia e o povară, dar şi ecartul dintre primul şi ultimul loc din clasament se măreşte pe an ce trece.
Material realizat de catre RADU MEȘNIȚĂ – Ziarul de Iasi
- Published in Local
Povestea Adelinei. Fericirea este infinit mai mult decat ceea ce credeam. Partea a II-a
Partea a – II – a
– Adelina, îmi pare rău. Nu voiam să afli aşa. Alin era ruşinat, însă glasul lui serios mă speria.
– De când? De când mă înșeli cu târfa asta, Alin? Îmi înghiţeam lacrimile pline de amarăciune. Încercam din răsputeri să nu plâng.
– Adelina, cred că uiţi cum ne-am cunoscut. Înainte să o numeşti târfă pe ea, aminteşte-ţi că eu aveam o iubită când ne-am cunoscut. Adelina, eu chiar o iubesc pe Alexandra.
În acea clipă, lumea mea s-a dărâmat. Vila somptuasă în care trăiam s-a demolat în creştetul capului meu. Îl vedeam pe Alin tot mai departe de mine, auzeam că îmi vorbeşte, însă nu înţelegeam o iotă din ceea ce îmi spunea.
– Vorbesc cu tine, Adelina! Spune-mi ceva! Eu chiar voiam să ne despărţim de ceva timp, dar nu ştiam cum să îţi spun. Acum, că ai aflat singură, lucrurile sunt mult mai simple. Îmi doresc o viaţă cu Alexandra.
Nu puteam să vorbesc. Frida plângea în patul ei, iar eu, blocată fiind, îl priveam disperată pe Alin.
– Trebuie să plec, am murmurat printre dinţi.
Am lăsat-o pe Frida plângând şi am fugit în bucătărie. Tremurând, am chemat un taxi şi am alergat către mama.
Odată ajunsă în casa părintească, aveam în minte doar cuvintele mamei, care mă îndemnase să mă căsătoresc cu Alin. În clipă aceea, o uram. O uram pentru că îmi dictase viaţa. O uram pentru că nu m-a lăsat să îmi urmez propriile vise şi pasiuni.
– TE URĂSC! Alin m-a înşelat şi vrea să ne despărţim! Uite unde sunt acum din cauza ta, mamă! Nu am nimic al meu, nu am nici măcar o identitate proprie! Sunt doar o altă proastă care a alergat după un bărbat bogat şi a rămas pe drumuri! Urlam la mama, iar ea stătea în faţa mea, plângând. M-am întins uşor pe canapea. Mama mi-a adus un pahar cu apă, iar eu l-am băut cu înghiţituri mici. Stătea în faţa mea, pe scaun. Era îngândurată şi tristă.
– Mai ţii minte când ţi-am spus că vreau să mă duc la liceul Octav Băncilă? Să pictez? De ce nu m-ai lăsat, mamă?
– Îmi pare rău, Ade. Eu … voiam pentru tine tot ce e mai bun. Voiam o viaţă lipsită de griji.
– Mamă, o viaţă lipsită de griji nu trebuie să îmi fie oferită de altcineva. Pentru ca viaţa mea să fie lipsită de griji, trebuie să fiu în stare să o fac chiar eu astfel! Acum nu sunt nimic altceva decât o femeie întreţinută, care nu are habar de nimic.
Eram supărată. Eram supărată pe mama, pentru că nu m-a lăsat să aleg singură ce era mai bine pentru mine. Eram supărată pe Alin, pentru că nu mă mai voia. Dar cel mai tare eram supărată pe mine, pentru că nu am ştiut să mă impun în faţa nimănui. Însă nu aveam destul timp. Un îngeraş mic mă aştepta şi trebuia să îi ofer educaţia de care eu nu am avut parte.
– Plec să o iau pe Frida, mamă, apoi mă întorc ACASĂ.
Am plecat către vila lui Alin, grăbită. Când m-a văzut, s-a ruşinat. Încerca să îmi vorbească, însă nu am vrut să aud nimic. I-am spus că tot ce vreau este să îmi dea fetiţa şi că nu am pretenţii financiare. Voiam doar să divorţăm în linişte. Dar Alin nu era de aceeaşi părere cu mine.
– Ce îi poţi oferi tu fetei noastre? Nu ai fost în stare nici să slăbeşti după ce ai născut! Ai legat şcoală de gard şi nu ai nici bani pentru laptele praf pe care îl bea fata mea. Frida va studia în Anglia şi va deveni o domnişoară, nu va fi o copila săracă şi frustrată, crescută într-un apartament cu două camere în Nicolina. Nu te gândi că o vei avea pe Frida. În plus, Alexandra îşi doreşte o fiica şi nu vrea să facă copii acum, să îşi distrugă corpul.
– Alin, nu poţi să îmi faci una ca asta. Frida este fiica mea iar eu am tot dreptul să o cresc.
– Ai dreptul să o creşti. Dar tu, Adelina, nu îţi permiţi să îmi creşti fiica. Hai, du-te înapoi de unde ai venit. Te aşteaptă mama ta!
Am plecat pierdută. Am fost mută câteva zile. Nu puteam reacţiona la nimic. Mi-am închis telefonul, am tras draperiile, iar odată cu telefonul, mi-am închis și sufletul. Fiind despărţită de Alin, simțeam că nu mai aveam nimic, nu mai eram nimic. El mi-a negat până şi dreptul fundamental de a fi mamă pentru fiica mea. Mi-a luat tot ce aveam mai scump. Dacă nu fusesem în stare să am o carieră, ca mama mă simţeam împlinită. Când mă uităm în ochii fiicei mele, vedeam infinitul. Nu aveam nevoie de nimic altceva decât de mânuţele ei mici, de unghiile sale trandafirii şi de mirosul pielii ei, de lapte proaspăt. Dar EL mi-a răpit până şi această bucurie.
Nu mai aveam sens. Nu mai simţeam nimic altceva decât un gol imens, ce îmi înghiţea tot sufletul.
În două luni fără Frida, trăind cu mâncare puţină şi multă durere, slăbisem atât de mult încât eram de nerecunoscut.
După un lung şi chinuitor proces, Alin a câştigat custodia fiicei noastre. Între timp, s-a căsătorit cu Alexandra şi deveniseră o familie fericită, aproape perfectă.
Uneori, îi urmăream în parcuri. Alteori, stăteam în faţa vilei lor noaptea târziu, până când se stingea becul în camera Fridei. Cu ochii deschişi, visam că voi intra în camera ei şi o voi lua cu mine. Însă tot ce făceam era să plec tristă, înapoi în casa mamei.
Biata mama se stingea pe picioare. Suferea alături de mine şi cred că realiza cât de mult a greşit. Încerca să îmi vorbească. Să mă motiveze. Să îmi ofere un gând bun, o mângâiere şi puţină alinare pentru suferinţa mea. Însă singurul meu motiv de fericire stătea într-o vilă, în Bucium, alături de tatăl ei și o străină.
Am găsit puţină mângâiere în vechiul meu şevalet şi în prietenele mele de odinioară, pensoanele. În loc să îl urmăresc pe Alin, am început să pictez. Pictam chipuri de înger. O pictam pe Frida cea scumpă, în braţele mele. În patul ei plin de fundiţe roz şi înconjurată de păpuşi. Toată suferinţă, toată durerea dar şi toată iubirea pentru Frida am aşternut-o în culori pe multe tablouri superbe. În sfârşit, făceam ceva care îmi plăcea cu adevărat. Noaptea, mă culcam cu gândul că într-o zi, voi deveni o pictoriţă faimoasă, iar fiica mea va fi mândră de mine. Iar acel gând dulce îmi oferea un motiv să merg mai departe. Şi asta am şi făcut. Am mers mai departe. Cu ajutorul mamei mele, am făcut un mic credit. Ştiu, e trist să faci credit pe numele mamei tale, atunci când ai aproape 30 de ani. Însă e şi mai trist să nu faci nimic şi să îţi duci zilele într-o stare de nefericire continuă. Cu acel credit, am investit într-un site şi într-o pagină de Facebook, unde am pus tablourile la vânzare.
În câteva luni de zile, am început să câştig bani frumoşi de pe urmă pasiunii mele. Ieșeam din nou din casa-mi devenită bârlog. Am descoperit că fata frumoasă, care alerga după cai verzi pe pereţi, se transformase într-o femeie atrăgătoare, încrezătoare şi tăcută.
Alin nu îmi permitea, încă, să o văd pe Frida. Însă eram hotărâtă să lupt pentru fiica mea şi ştiam că voi câştiga, indiferent cât de mult ar fi trebuit să mă străduiesc.
Suferinţa îmi fusese cel mai bun profesor şi nu aveam de gând să uit, vreodată, cât de mult am greşit. Ştiam că omul care devenisem avea să fie cea mai bună variantă a mea. Ştiam că voi fi fericită, împlinită şi că visele mele vor deveni realitate.
Citeşte şi Povestea Adelinei. Alegeri corecte, muncă si corectitudine ( III )
Citeşte şi Povestea Adelinei. Fericirea este infinit mai mult decat ceea ce credeam Partea ( IV )
- Published in Povestea zilei
Transplantul de celule stem a ajuns şi la Iaşi
Iaşi devine al cincilea centru medical din ţară în care se realizează transplant medular.
Clinica acreditată pentru transplantul medular este (IRO) Institutul Regional de Oncologie Iaşi. Aceasta a primit decizia prin care Agenţia Naţională de Transplant (ANT) atestă că specialiştii pot efectua transplant medular.
„Urmează ca Agenţia Naţională de Transplant să facă demersuri la Ministerul Sănătăţii pentru modificarea/completarea Ordinului nr. 377/2017 privind normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate publică pentru anii 2017 şi 2018, în vederea includerii Institutului Regional de Oncologie Iaşi ca unitate sanitară acreditată în care se poate efectua transplant de celule stem hematopoetice“, afirma reprezentanţii spitalului într-un comunicat de presă.
Citeşite şi HARTA multinaţionalelor din România. De ce Iaşiul e cel mai atractiv, după Bucureşti?
Compartimentul de celule stem hematopoietice de la IRO este compus din şase saloane sterile – dotate cu paturi moderne pentru terapie intensivă, staţii de monitorizare a funcţiilor vitale şi sisteme performante de filtrare a aerului – şi dependinţe. Bineinţeles, accesul în compartiment se face pe bază de cartelă, saloanele pacienţilor fiind izolate printr-un sistem cu câte două uşi. În fiecare salon se internează câte un singur pacient.
Acesta are în componenţa sa şi un salon pentru afereză, în care, cu ajutorul unor aparate de specialitate, se recoltează propriu-zis celulele stem hematopoietice care urmează a fi transplantate.
Pe lângă modificarea ordinului de ministru prin care IRO urmează să fie inclusă pe lista spitalelor care efectuează transplant medular, institutul aşteaptă şI filă de buget în acest sens.
„Ne dorim ca, în ultimul trimestru din 2017, să putem spune că şi la Iaşi s-a efectuat transplant de celule stem“, a precizat Mirela Grosu, managerul IRO.
- Published in Sănătate
HARTA multinaţionalelor din România. De ce Iaşiul e cel mai atractiv, după Bucureşti?
HARTA multinaţionalelor din România. De ce Iaşiul e cel mai atractiv, după Bucureşti?
Companiile multinaţionale îşi deschid tot mai multe centre regionale în marile oraşe din România, atrase de forţa de muncă ieftină şi chiriile mici, motiv pentru care piaţa imobiliară a avut în 2016 unul dintre cei mai buni ani, potrivit unui raport realizat în colaborare de Deloitte România, Reff şi Asociaţii şi Knight Frank Romania.
Companiile de outsourcing (servicii externalizate) vor continua să intre pe piaţă sau să se extindă, întrucât dezvoltatorii imobiliari oferă companiilor multinaţionale soluţii personalizate la chirii mai mici decât în alte pieţe din Europa Centrală şi de Est, arată raportul. Cu o creştere a Produsului Intern Brut de 4,8% în 2016 şi cea mai mare rată de creştere în 2017 în rândul ţărilor UE, România a devenit o destinaţie tot mai atractivă pentru centrele regionale de operaţiuni.
„Pentru ca România să rămână atractivă, în ciuda unei creşteri anticipate a costurilor şi a dificultăţii de a găsi talente, legislaţia fiscală românească trebuie să îşi menţină capacitatea de a atrage investiţii printr-o stabilitate şi taxe relativ scăzute, ambele afectate de iniţiativele legislative recente“, spune Alexandru Reff, Country Managing Partner al Deloitte România.
Potrivit acestuia, schimbările bruşte, creşterea taxelor sau dificultăţi suplimentare în relaţia cu autorităţile publice ar afecta serios competitivitatea afacerilor sensibile la costuri, a căror expansiune recentă a alimentat, printre altele, investiţiile în dezvoltări imobiliare.
„Aceste centre generează cea mai mare cerere pe piaţa imobiliară din Bucureşti şi, în multe cazuri, sunt chiriaşii principali ai acestor clădiri”, a declarat Horaţiu Florescu, preşedintele şi CEO-ul Knight Frank România.
Numai în Bucureşti au fost construite circa 150 de clădiri de birouri în ultimii zece ani, cu mai mult de 1,7 milioane de metri pătraţi, care găzduiesc peste 200.000 de angajaţi. Corporatiştii care lucrează în clădiri de birouri moderne au ajuns la o pondere de peste 27% din numărul mediu de salariaţi din Bucureşti, conform calculelor Capital pe baza datelor colectate de Cushman & Wakefield Echinox. Numărul lor va creşte cu peste 10% până la finalul anului, potrivit estimărilor.
Cu toate acestea, România şi Bulgaria au atras, în medie, cele mai puţine investiţii străine directe din regiune în perioada 2012-2015, după ce, între 2006 şi 2008, România, alături de Polonia, a atras cel mai mare volum de investiţii, potrivit unui studiu realizat de Consiliul Investitorilor Străini în colaborare cu Academia de Studii Economice.
Sursă: Capital.ro
- Published in Local