Guvernul Român a mai donat 96 de Microbuze transport elevi, Republicii Moldova
Guvernul Român a mai donat 96 de Microbuze transport elevi, Republicii Moldova
Încă 96 de microbuze destinate transportului pentru elevi au ajuns în Republica Moldova, ca urmare a semnării, în cadrul ședinței Guvernului României din data de 22 martie 2017, a unui memorandum pentru acordarea de asistență în domeniul educației, respectiv continuarea programului de donație de microbuze școlare în scopul soluționării situațiilor celor mai dificile și urgente din mediul rural al Republicii Moldova.
Potrivit unui comunicat al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (MDRAPFE) transmis, vineri, către AGERPRES, este vorba de 95 de autovehicule tip 16+1 locuri pe scaune și un autovehicul destinat transportului persoanelor cu mobilitate redusă, echipat pentru un număr de două locuri speciale — fotolii (scaune) rulante.
Microbuzele achiziționate de MDRAPFE sunt complet echipate și pregătite pentru introducerea lor în exploatare, partea română suportând, totodată, cheltuielile aferente livrării acestora în Chișinău. Autovehiculele vor fi repartizate în funcție de necesitățile identificate, în mod prioritar școlilor de circumscripție la nivel raional.
Pe lângă cele 96 de microbuze, România a mai donat Republicii Moldova, în septembrie 2014, alte 100 de microbuze pentru elevi.
Contractul de donație între Guvernul României (reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice) și Guvernul Republicii Moldova (reprezentat de Ministerul Educației, ca beneficiar al bunurilor mobile) s-a semnat pe 12 aprilie, în baza schimbului de scrisori privind acceptarea donației, mai informează MDRAPFE.
- Published in Info Trafic
Premieră pe Aeroportul Internațional din Iași
Premieră pe Aeroportul Internațional din Iași
Aerogara din Iași a decolat în ultimii ani, ajungând, anul trecut, în top la creşterea numărului de pasageri la nivel european. Dacă ani de zile, pista de la Iaşi asigura o singură destinaţie externă directă, respectiv Viena, acum sunt zeci de curse în toată Europa.
Cifrele prezentate recent de oficialii Aeroportului Internaţional Iaşi arată rapiditatea cu care creşte cea mai estică aerogară din Uniunea Europeană. După aderarea la spaţiul comunitar, numărul pasagerilor a crescut, dar într-un ritm nu foarte alert. În 2007 au fost în jur de 126.000 de pasageri, în 2008 -144.000 de călători, dar traficul a depăşit borna de 200.000 abia în 2013.
Relativa constanţă în creştere a fost determinată de lipsa modernizărilor la pista de aterizare/decolare, ceea ce se reflecta şi în absenţa companiilor aeriene care să ofere curse externe. Practic, ani de zile, de la Iaşi se putea ajunge doar la Bucureşti şi la Viena, printr-o cursă asigurată de Austrian Airlines. Cea mai mare creştere de trafic s-a observat între 2015 şi 2016, când de la aproape 400.000 de călători s-a ajuns la peste 880.000, la finalul anului trecut.
Dacă vorbim de luna iunie 2017, în premieră, traficul pe Aeroportul Internaţional din Iaşi a depăşit, 100.000 de călători, au anunţat reprezentanţii instituţiei aeroportuare.
Purtătorul de cuvânt al Aeroportului Internaţional Iaşi, Elena Troia, a declarat, că aeroportul a încheiat luna iunie 2017 cu cel mai mare număr de călători înregistrat vreodată într-o singură lună. Potrivit statisticilor, 101.615 de persoane au tranzitat aeroportul ieşean în luna iunie, cu 44,21% mai mult faţă de perioada similară a anului trecut, iar comparativ cu luna iunie 2015, creşterea este de 204 %.
În ceea ce priveşte evoluţia traficului aerian în perioada ianuarie-iunie a acestui an, serviciile Aeroportului Iaşi au fost folosite de 505.900 de persoane, cu 48,76% mai mare faţă de prima jumătate a anului 2016. De asemenea, în luna iunie au fost 1.088 de aterizări şi decolări pe Aeroportul Iaşi, cu 36,50 % mai multe faţă de luna iunie a anului 2016.
Pentru primul semestru din acest an, creşterea este de 21,90%, comparativ cu intervalul similar din 2016. Creşterea spectaculoasă se datorează şi operării noilor zboruri directe ce au fost introduse pe Aeroportul Internațional din Iaşi, precum Valencia, Florenţa, Glasgow şi Constanţa, dar şi creşterii frecvenţei pe anumite rute deservite de companii diferite, o cerere foarte mare în acest sezon fiind pentru cursele în regim charter spre destinaţii de vacanţă în Grecia şi Turcia.
Reprezentanţii Aeroportului Iaşi anunţă că se fac demersurile necesare deschiderii unor rute directe noi spre Amsterdam, Frankfurt, Atena, Dublin, Varşovia sau Zagreb.
În prezent, de la Aeroportul Internațional din Iaşi se poate călători spre 24 de destinaţii, din care 19 sunt internaţionale, cu patru companii diferite ce operează zboruri în regim permanent.
Curse de la Iaşi
TAROM: Madrid, Munchen, Londra (Luton), Tel Aviv şi Bucureşti
BLUE AIR: Paris (Beauvais), Londra (Luton), Roma (Fiumicino), Barcelona, Bruxelles, Koln (Bonn), Berlin (de la 1 iunie 2017), Torino (din 3 iunie 2017), Valencia (din 4 iunie 2017), Glasgow (din 15 iunie 2017), Florenţa (din 15 iunie 2017), Milano-Bergamo (din 15 iunie 2017), Bucureşti, Cluj, Timişoara, Oradea (via Bucureşti) şi Constanţa (din 15 iunie 2017).
WIZZ AIR: Milano (Bergamo), Roma (Ciampino), Veneţia (Treviso), Catania, Bologna, Londra (Luton), Larnaca şi Tel Aviv
AUSTRIAN AIRLINES: Viena
Aeroportul Internațional din Iași este unul dintre cele mai vechi aeroporturi acreditate de pe teritoriul României.
- Published in Local
Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia ( III )
Misterul Peșterii Blestemate Partea III
Ne aflăm la sfârșitul anilor 1912, atunci când din cauza unor probleme pe fond politic și a mișcărilor revoluționare din țara noastră, cercetarea ascensiunii către Peșteră se amână. Primarul Iașiului abia pus în funcție. Dimitrie A. Greceanu reușește să facă rost de planurile tunelului și câteva schițe, privind presupusul amplasament al Peșterii, de la un argat al Hotelului Sankt-Petersburg unde au fost cazați cercetătorii Ruși.
Rămâne în Primaria Ieșeană doar 1 an de zile, apoi renunță la postul de Primar în favoarea lui Gheorghe N. Botez, nu înainte de a vinde documentele lui Matei B. Cantacuzino, care era avocat și profesor la Facultatea de Drept din Iași. După vânzarea documentelor, G.N. Botez se retrage la București, unde avea sa moară în urma exploziei unei bombe artizanale plasate la 8 Decembrie 1920, în Senatul României.
Schiță privind localizarea peșterii.
Matei B. Cantacuzino continuă cercetările asupra tunelului și împreună cu fiul său Vasile Cantacuzino decid să își croiască singuri drum spre Peșteră. Pe data de 29 Decembrie 1912 devine Primarul Iașiului după ce acceptă să facă parte din Loja Masonica de la Iași, având un atu în plus și resurse financiare, reușește să găsească intrarea în Peșteră la sfârșitul anului 1913.
Rămăne blocat de uimire, atât el, cât și băiatul său la peisajul care îi răsare în fața ochilor. Se spune că timp de 3 zile nu au mai ieșit din Peșteră, au stat și s-au bucurat de fiecare bijuterie și bănuț în parte.
Întors printre cetățenii de rând își dă demisia de la Primăria Iași, unde este eliberat din funcție câteva zile mai târziu, la data de 6 Ianuarie 1914.
Începe să facă un inventar al lucrurilor aflate în peșteră împreună cu fiul său Vasile, și astfel după 2 luni de zile se pare că reușește să facă un inventar complet. Cel puțin așa apare în unul din caietele sale găsite după moartea acestuia.
– 12.450 de monede de Aur 1/2 Findik (Imperiu Otoman circ. 1703-1730)
– 67.800 de monede Argint 1 Para (Imperiu Otoman circ. 1703-1730)
– 87.00 de monede Argint, Ungaria Leopold 1. circ 1698.
– 24 Coliere de Aur, 68 de Brățări, 52 de Inele și Ghiuluri, 22 de Sfeșnice, 36 de cutii ptr bijuteri toate din Aur, 16 Brâuri cu Bafta din Aur (O bafta de boier avea intre 1 si 3 kg de Aur), 120 de Pahare din Aur si Argint, 44 de farfurii de argint, 36 de seturi de tacâmuri, haine, blanuri, s.a.
Matei.B.Cantacuzino se gândește serios, să părăsească țara cu tot cu comoara și decide să își găsească un aliat de nădejde, așa că ia legătura cu un bun prieten de-al său Alexandru Constantin Cuza un cunoscut om politic, nepot direct de-al lui Alexandru Ioan Cuza.
Din păcate, planurile lui îi sunt date peste cap de venirea Primului Război Mondial și aderarea României la Convenția cu ANTANTA (4 August 1916). Astfel se vede nevoit să zidească Peștera și să își minimalizeze cheltuielile de frica armatei, care mișuna pe străzile Iașului, având în vedere că Iașul devine Capitala Țării și găzduia și Familia Regală.
Fiul său Vasile Cantacuzino, militar de carieră fiind la acea vreme, este trimis la București în apărarea fostei Capitale. Când germanii ocupă Bucureștiul, acesta se reintoarce în Iași pentru a fi alături de tatăl sau.
Trenul deraiat la poalele Cetățuii
Pe data de 31 Decembrie 1916, trenul cu care călătoarea Căpitanul Vasile Cantacuzino, rămâne fără frâne în Gara Bârnova și la poalele dealului Cetățuii în localitatea Ciurea, deraiază. Căpitanul Vasile Cantacuzino moare împreună cu alte peste 1000 de persoane. Din păcate trupul Căpitanului nu poate fi identificat și, astfel este îngropat împreună cu alte câteva sute de persoane într-o groapă comună la locul tragediei. La auzul tragicei vești, Matei B.Cantacuzino înnebunește de durere și se retrage din viața socială a Iașiului.
La scurt timp după moartea singurului său băiat, îi mor părinții și soția. La sfârșitul anului 1925 acesta este găsit mort în casă, în condiții misterioase.
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (I)
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (II)
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (IV)
- Published in Legende
Să ne întoarcem puţin în timp: începutul anilor ’90, litoralul românesc. Pe plajele ticsite de cearşafuri colorate, cu vânzători ambulanţi de porumb fiert sau hamsii, cu deţinătorii de animale exotice pentru celebra poză la mare, răsună, de dimineaţa pe seara, RADIO VACANŢA. Tot aici, auzi şi despre copiii pierduţi de părinţi, dar şi muzica străină atât de rară în această perioadă…
„Aici, Radio Vacanţa“, aşa începea vara pe litoralul românesc. Semnalul în cinci limbi al postului de radio ne dădea deşteptarea în vacanţa de vară. Semnalul sonor era acompaniat de melodia prelucrată „Valurile Dunării“.
Începuturile staţiei merg undeva către anul 1967.
Omul care şi-a legat destinul de Radio Vacanţa pentru totdeauna este Doina Caramzulescu, printre primii crainici şi realizatori care au deschis postul de radio. Avea 22 de ani şi a acceptat imediat!
„Eram foarte încântată, am crezut că toată ziua stăm pe plajă“, mărturiseşte ea, conform Adevărul.ro.
DIN GARAJUL VILEI, LA HOTEL STĂNIŞEL
„Mă simţeam foarte bine aici. Era altă atmosferă. În ţara asta comunistă, la mare, aveai sentimentul că respiri alt aer. Oamenii puteau să vorbească mai liber. Începusem chiar să visăm la posibilitatea unor excursii în Occident. Magazinele aveau marfă mai multă ca înainte şi găseam chiar mărfuri occidentale“, îşi aminteşte aceasta.
Postul de radio devine repede celebru, fiind unicat în Europa: de aici, se transmitea ÎN CINCI LIMBI – română, engleză, franceză, germană şi rusă. Probabil vă întrebaţi de ce? Simplu: numărul mare de turişti străini.
Difuzoarele mici şi înfundate strigau din oră în oră “Aici Radio Vacanţa”, “Hier Spricht Der Ferienfunk!”, “This is Radio Holidays!”, “Govorit Radiostanţia Otdîh!”, “Qui Radio Vacanţa!” şi “Ici Radio Vacances!”.
Transmisia începea la ora 9.00 dimineaţa, se încheia la 14. Se relua la 17:00, până la ora 19:00, zilnic. DIN MAI, PÂNĂ ÎN OCTOMBRIE.
NU DAŢI BANII PE PROSTII, LUAŢI BANANE LA COPII!!!
În tot acest timp, turiştii se bucurau de fotografii de ocazie însoțiți de recuzita lor exotică – „Colorata, mâine-i gata!” – și vie precum maimuța sau cămila, până la vânzătorii de orice – „Nu dați banii pe prostii, luați banane la copii!”, de porumbul fiert, seminţele în con de ziar şi celebrele hamsii.
SIMONA GHERGHE, LA MARE
Pe lângă muzică nouă şi emisiuni, RADIO VACANŢA însemna şi anunţurile cu micuţii rătăciţi de părinţi.
ANII ’90, FĂRĂ TELEFON MOBIL SAU BRAŢĂRI SPECIALE PENTRU COPII! RADIO VACANŢA, “LOC DE PELERINAJ” PENTRU MICUŢII RĂTĂCIŢI DE PĂRINŢI…
„O fetiță de cinci ani, din Tulcea, s-a pierdut în zona umbrelelor roșii de pe plajă, iar părinții ei sunt rugați să o recupereze de la studioul Radio Vacanța”… Cam aşa sunau anunţurile celor de pe post. Dintr-o dată, te ştia tot litoralul…
Treaba stătea cam aşa: copilul începea să plângă, era luat la întrebări de cei din jur şi, în cazul în care nu se afla nimic, era dus în studio-ul “Radio Vacanța”, difuzoarele fiind amplasate pe toate plajele. Aici, în funcție de tunsoare, culoarea slipului și de ce informație mai era în stare copilul să dea, se formula un anunț care avea să răsune pe întreg litoralul.
Daniel Sârbu, în prezent, manager al postului Radio Constanţa, povesteşte că cele mai frumoase amintiri ale lui se leagă de copiii pierduţi pe plajă şi ai căror părinţi veneau să-i caute la Vila 1 Mamaia.
„Aveam aici o mini-grădiniţă, pentru că am avut zile când aveam şi câte şapte-opt copii pierduţi, care stăteau şi îşi aşteptau părinţii. Veneau plângând, în general, numai că, în momentul în care se întâlneau unii cu ceilalţi, începeau să se joace. Noi făcusem o colectă şi le cumpărasem jucării cu care să-şi petreacă timpul şi atunci când veneau părinţii aproape că nu mai voiau să plece pentru că îşi făcuseră prieteni“.
Rămas fără utilitatea lui, Radio Vacanța s-a retras de pe plajele copilăriei noastre în studioul Radio Constanța, acolo unde a fost redus la un program transmis din 4 iulie on air și online.
SURSE: ADEVARUL.RO, VICE.RO, RADIOVACANTA.RO
- Published in National
Ce păreri aveți despre mămicile care își pupa copiii pe gură? Uite ce spun specialiștii
Sunt multe întrebări de baraj despre sexualitate pe care copiii le adresează părinților, dar și mai multe pe care părinții și le pun singuri referitor la comportamentul față de copil. Cum este mai bine să procedăm? Ne putem schimbă în față copilului? E bine că mamă să-și sărute pruncul pe gură? 
Iată două dileme care apăr în viață oricărui părinte. Să le luăm pe rând. Ne putem schimbă în față copilului? Specialiștii ne recomanda să evităm nuditatea atunci când copilul este prezent. În jurul vârstei de 2-3 ani copilul începe să devină conștient de diferență între sexe și foarte interesat să afle cât mai multe.
Părinții reprezintă modelele sale. Copilul trebuie tratat că un oaspete de onoare, adică niciodată părinții să nu apăra goi pușcă în față lui. Explicația? Nuditatea lor este foarte atrăgătoare pentru copil. Un băiețel de exemplu și-ar dori să fie că tati și începe imediat să compare, să se gândească, să analizeze.
Pot apărea sentimente de inferioritate și tulburări de personalitate. Copilul la 3 ani nu realizează că este mic, el se consideră la fel din punct de vedere al corpului și vrea să fie că tati în toate privințele.
Dacă totuși se întâmplă, tatăl (după caz mama-unei fetițe) trebuie să îi explice cât mai pe înțelesul lui de ce sunt diferențe între ei și faptul că și tatăl a fost cândva băiețel și a arătat exact că și copilașul. În concluzie, acasă părinții este de preferat să fie mereu decenți, adică să păstreze cel puțin limită lenjeriei intime.
În cazul copil – părinte de sex opus, iarăși avem o situație de evitat, mai ales în perioada în care copilul poate prezența complexul lui Oedip.
E bine că părinții să-și sărute copilul pe gură? Psihologii și psihanaliștii nu recomanda acest lucru, nici acasă și nici în public. Mai ales în perioadă în care copilul se poate confruntă cu complexul lui Oedip.
Pupicul pe gură poate fi seducător pentru copil la vârstă de 2-3 ani, când începe o perioada în care băiețeii vor să fie că tații lor și sunt umbră mamelor, spunând chiar că sunt „îndrăgostiți” de ele. Iar fetițele își copiază mamele și ar dori să le ia locul în relația cu tații. Se machiază, vor să poarte lucrurile mamei și sunt geloase vizavi de tăți.
Aceste manifestări pot fi după caz mai atenuate sau mai intense. Important este că părinții să-și ajute copilul să treacă peste această etapă normală fără a pune „gaz pe foc”.
Dacă părinții sunt fermi și păstrează anumite limite, copilul se adaptează, ceea ce va fi în avantajul lui. Va înțelege mai rapid relațiile mamă-tata și părinte-copil. Chiar dacă cel mic este gelos, își îmbrățișează părintele și insistă să-l sărute pe gură, trebuie să i se răspundă cu afecțiune părintească, să nu se simtă deloc respins, dar în același timp cu fermitate:
„Nu mă poți săruta pe mine pe gură așa cum face mami (după caz, tati). Ea are acest drept pentru că noi suntem căsătoriți, iar tu ești copilul nostru. Când te vei face mare te vei căsători și tu cu cineva și vei face la fel.”
Copilul va înțelege astfel devreme orânduirea socială și dezvoltarea lui din punct de vedere psihic va fi mai sănătoasă. Dacă în casă există bunici, părinții se pot folosi de acest lucru pentru a-i explică mai bine:
„Uite, eu sunt fiul bunicăi, dar nu o sărut niciodată pe gură, așa cum o sărut pe mama voastră, pentru că ea este soția mea.”
De reținut: copilul nu trebuie făcut niciodată gelos intenționat, pentru amuzamentul părinților și nici nu trebuie umilit în public. Copilului trebuie să i se explice mereu și mereu totul, cu vorbe pe înțelesul lui, dar ancorate în realitate.
Această conduită îl va ajută pe copil să realizeze mai ușor diferență între sexe și raportul între oameni. De asemenea, va ști să recunoască mai repede o tentativă de incest dacă se va confruntă vreodată cu așa ceva și își va anunța imediat părinții în cazul în care o cunoștință sau un străin îl atinge într-un mod necorespunzător, în lipsa lor.
Bineînțeles, nici din punct de vedere al sănătății și igienei nu este indicat. Există bacterii în saliva adultului care nu ridică nici un fel de probleme, însă transferate în organismul micuțului pot declasa anumite boli. În plus, sunt părinți care fumează, consumă cafea ori alcool. Copilul nu trebuie să între în contact cu acești vapori.
- Published in Sănătate
O femeie medic a scris un mesaj pe forumul aktual24 unde relatează dramele prin care trec medicii prin spitale:
„Nu ne-a tras nimeni de manecă să ne spună cât de batjocoriți o să fim, nu știam ce salarii sunt”, scrie ea.
Mesajul acesteia vine în contextul unei dezbateri foarte aprinse ce a fost purtată pe forumul menționat mai sus cu privire la relația dintre medici și pacienți.
Reproducem integral postarea cutremurătoare a femeii:
,,Ce ușor e să vorbești când ești în afară sistemului, ce ușor e să critici când nu simți pe pielea ta.. Sincer, nu, mulți nu știam ce ne așteaptă când am dat la această facultate, mult eram tineri, proaspăt absolvenți de liceu, la 18-19 ani, cu idei inspirationiste de a deveni medici și a salva vieți, era pasiunea care s-a stins brusc când am luat contact cu realitatea.
Nu ne-a tras nimeni de mânecă să ne spună cât de batjocoriți o să fim, nu știam ce salarii sunt, în mintea noastră proastă de atunci aveam senzația că vom avea un trai mai bun.. Oo, cât ne-am înșelat. Sunt medic rezident, soțul de asemenea.
Avem un copil de 1 an. Suma câștigată împreună pe luna e în jur a 3500 de ron. Plătim chirie, utilități, mâncarea.. Nu avem post, avem loc, cum au mulți rezidenți, asta înseamnă că după 3 ani, dacă nu prindem un post undeva, vom fi șomeri. Cei care au copii știu ce înseamnă cheltuielile..
A fi rezident cu loc înseamnă un contract de muncă pe perioadă determinată, nu putem să ne facem credit să luăm o casă, îți trebuie contract de muncă pe perioadă nedeterminată pentru ambii..
Știți cât costă să te duci la un congres, la care trebuie musai să participi? Știți cât costă cărțile de specialitate? Costume de spital? Papuci? Un stetoscop bun? N-avem bani de bonă, noroc de părinți.. Fugim că doi nebuni, care scăpa primul să luăm copilul..
Și da, ești amabil, vrei să fii amabil, dar știți că de multe ori nu avem bani să ne luăm o apă la serviciu sau un covrig? Că ne gândim că nu avem după bani de lapte pentru copil? Când te înjură unul, ești calm, îți păstrezi calmul și la al doilea, și la al zecelea..
Dar când al treizecilea pacient, și e abia ora 11 dimineața, te face în toate felurile fără să fie vina ta, pentru că oameni buni, suntem realmente depășiți numeric, cedezi, ești iritat, toți avem o limită, nu suntem făcuți din altceva decât dumneavoastră..
În același timp ți se lipește stomacul de spate, îți amintești că nu ai mai băut apă de câteva ore..
Cum vă permiteți să vă bateți joc de noi?? Cum?? Știți, aveți cea mai vagă idee ce înseamnă facultatea de medicină? În care intri sănătos și ieși cu câteva diagnostice?? Știți cum e să ai fire de păr albe la 23 de ani de la stresul sesiunii? Nouă nu ne-a spus nimeni cum e, poate am fi ales alt drum..
Scoateți atâți ochi cu spagă, s-ar putea să fiți surprinși să aflați câți dintre noi nu luăm așa ceva.. Cu toate că de multe ori, și vorbesc aici de sume de 5-10 lei, te încântă să îi iei ca să poți mânca un covrig pentru că tu nu ai nici măcar atât în portofel..
Când lăsați 5 lei coafezei la tuns nu e spagă? Când vă duceți la restaurant și lăsați bacșiș în funcție de comandă nu e șpagă? Pe alea nu le vedeți, când un om vă face bine, chiar și după 2-3 ore de așteptare, brusc o sumă de genul se transformă în marea spagă, și sincer, nici măcar nu o cerem.. Ne trezim cu pacienții căutându-ne pe la buzunare.. Cam așa de mult ne înjosiți!”.
- Published in Sănătate
Povestea dramatică a unui ieșean! Deși muncește enorm, statul refuză de 4 ani să-i acorde drepturile!
Cazul lui Marinel Simirianu este unul dramatic. Deşi e infirm, tentativa de a primi o pensie socială minimă a eşuat în urmă cu 4 ani.
„Un mare salut cu respect, pentru voi toți din acest grup, chiar dacă sunt fără ambele picioare din Noiembrie 1994, și fără ochiul stâng din 1982, încă nu mi-am pierdut curajul și demnitatea de a fi în continuare o persoană puternică și luptătoare. Pentru viața mea aș dori dacă în caz că cineva din acest grup, ar putea să-mi dea o mică informație sau poate că are cunoștințe de cauză, ce proceduri ar trebuie ca să urmez pentru a obține o pensie de Invaliditate, după cum ar fi, legea 263/2010? Am avut depus acest dosar la Casa de Pensii Iași în 2013, dar din păcate mi-a fost respins, pe motiv că nu am lucrat nicăieri, și timp de 3 ani nu am mai avut dreptul să mai optez pentru această pensie de Invaliditate, iar în Octombrie 2016, am fost iarăși la Casa de Pensii pentru revizuirea dosarului, apoi am fost informat precum că ar trebui să mai aștept încă un an de zile, ca cei de la Casa de Pensii să mă scoată din evidența Dumnealor, apoi să reîncep să fac alt Dosar și să-l depun la ei, și așa am pierdut 4 ani de zile, deci cam din Septembrie ar trebui să reîncep iarăși demersurile Dosarului. Cerințele mele ar fi dacă ar putea cineva să-mi dea toate informațiile corecte despre acest articol, 263/2010. Cei de la informațiile Casei de pensii m-au indus tot timpul numai în eroare cu informațiile lor. Vă mulțumesc tuturor, pentru a se putea lua legătura cu mine personal, pot fi contactat la numărul de telefon 0765.324.404.” a postat Marinel Simirianu pe grupul portalului EstidinIasi.ro
Maria Andronache, şefa Casei de Pensii, arată că legea e clară: „cine nu dovedeşte vechime în muncă, nu primeşte pensie”.
Cum Marinel şi-a pierdut picioarele la 19 ani, nu avea cum să aibă această vechime. Dar, de la tentativa din 2013, a apărut o portiţă legislativă.
„O soluţie ar fi să-şi cumpere vechime deoarece poate, este legea în vigoare”, ne-a explicat Maria Andronache.
Legile sunt „pentru unii mumă, pentru alţii ciumă“, ar spune Marinel.
Are 42 de ani, iar destinul pare să fi fost crunt cu el. La doar şapte ani, a rămas fără un ochi. I l-a scos un frate mai mare, cu foarfecul, în timp ce se jucau. Când să intre cu dreptul în viaţă, la 19 ani, a rămas fără picioare. I le-a retezat trenul, într-un accident stupid în halta Costeşti, lângă Tg. Frumos. Iar necazurile nu se opresc aici. Din 2013 încearcă să obţină o pensie de invaliditate, după Legea 263/2010.
„Am fost acum patru ani la Casa de Pensii şi am făcut toate demersurile medicale la comisii şi tot ce a trebuit să fac. Atunci am înţeles că trebuia să plătesc o cotizaţie, ca să apar la ei că am lucrat măcar câteva zile cu carte de muncă. La ghişeul de la Casă mi-au spus că nu trebuie să plătesc nimic. Când mi-a venit decizia, am văzut că mi-au respins dosarul deoarece n-am cotizat, nu am făcut stagiul militar şi nu am lucrat cu carte de muncă nicăieri. Consider că cei de la Casa de Pensii m-au indus în eroare şi din cauza lor am pierdut patru ani“, a explicat Marinel Simirianu.
Spune că a ajuns şi la o emisiune TV, însă cei de acolo, în loc să-l ajute concret, au încercat să-i transforme povestea de viaţă într-un spectacol, pentru audienţă, iar el nu a fost de acord cu acest lucru. Şi aşa a rămas, aşteptând.
„Am fost în audienţă la Casa de Pensii atunci, în 2013 şi mi s-a explicat că timp de trei ani nu mai am dreptul să mai cer pensie. Anul trecut am fost iar, deoarece se împliniseră cei trei ani, am refăcut fişa medicală, la ortopedie şi oftalmologie, apoi am fost să verific dosarul pentru reevaluare. Atunci mi-au spus că trebuie să mai aştept un an ca să mă scoată din evidenţa lor, apoi să depun alt dosar“, spune bărbatul de 42 de ani.
Până acum a trăit dintr-o indemnizaţie de 340 de lei. Însoţitor este chiar unul dintre fraţii săi, plătit de primărie cu 1.000 de lei. Însă cu banii primiţi de acesta şi cu indemnizaţia lui Marinel, trăiesc cinci persoane.
„Fratele meu e căsătorit, are doi copii. Eu locuiesc singur în casa părintească, ca să am linişte, însă el mă ajută. Acum vreau să reîncep demersurile, sper că pot rezolva ceva. Chiar dacă sunt fără ambele picioare şi fără ochiul stâng, încă nu mi-am pierdut curajul şi demnitatea de a fi în continuare o persoană puternică şi luptătoare“, mărturiseşte Marinel.
A apărut o variantă
Am cerut lămuriri despre situaţia dosarului său, dar şi despre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească bărbatul, reprezentanţilor Casei de Pensii din Iaşi.
„Ştiu situaţia lui, deoarece e una mai deosebită. Problema este că trebuie să aibă vechime în muncă înainte de expertizare. Cum el a rămas fără picioare la 19 ani, la el nu se mai aplică. Situaţia este destul de clară, cine nu dovedeşte vechime în muncă nu primeşte pensie, toţi cei care sunt într-o situaţie similară nu primesc. O soluţie ar fi să-şi cumpere vechimea deoarece poate, este legea în vigoare“, a precizat Maria Andronache, şefa Casei de Pensii Iaşi.
Aceasta spune că nu există altă soluţie şi că doar în acest fel ieşeanul poate primi cei 520 de lei, cât este cuantumul pensiei sociale minim garantate.
„Ar trebui să cumpere măcar o lună, două sau trei de vechime, iar pentru acest lucru ar veni să plătească minim 600 de lei. Dacă vine fratele lui la noi să rezolve trebuie să aibă o procură ca să se poată face contractul. La noi figurează doar cu o zi vechime, dar nu este suficient. Următorii paşi ar fi să vină cu documentele de la comisia de expertiză, documente cu care a venit şi în 2013, iar după ce are decizia cu gradul de invaliditate se poate încadra. În 2013 legea cerea 14 ani de vechime pentru persoanele invalide, între timp s-a schimbat, îţi trebuie minim o lună“, adaugă aceasta.
În prezent, în judeţul Iaşi există aproape 15.000 de persoane care primesc pensie de invaliditate.
- Published in Social
Transformare uluitoare! Cum va arăta Iașiul în viitorul apropiat
Dezvoltarea orașului Iași tinde tot mai mult către zonele limitrofe ale municipiului, acolo unde vor fi construite mii de locuințe. Transformare uluitoare!
Conform planurilor edilitare, o imensă dezvoltare urbanistică va fi realizată într-o zonă considerată în prezent una de lux a orașului. Peste 5.000 de locuinte, pe un teren de peste 300 ha, cu grădina zoologică, parcuri de agrement, școli și grădinițe, vor fi construite pe dealurile din zona Bucium.
14 blocuri vor fi ridicate lângă Plopii fără Soţ
Alte două proiecte vor fi implementate în zona Bucium. Cel mai mare dintre acestea va fi derulat pe o suprafaţă de 10.000 mp. Suprafaţa se află lângă Plopii fără Soţ, fiind vorba de terenul unde se află vila fostului dictator Nicolae Ceauşescu. Celălalt proiect din Bucium va fi implementat la aproape 1 km de Plopii fără Soţ, în zona străzii Narciselor. Pe lângă această extindere din zona sudică a orașului, și dealul Galata va fi restructurat complet, acolo unde va fi refăcută rețeaua stradală și pietonală pentru dezvoltarea unui centru de cartier.
Zona de Sud-Vest a orașului, care se dezvolta în lungul Străzii Nicolina, pârâul Nicolina și calea ferată Iași – Vaslui, și-a atins capacitatea maximă de dezvoltare urbanistică în extremitatea sudică, urmând a se efectua lucrări de reabilitare, implanturi urbane și reconversii ale zonei industriale. Partea de legatură cu orașul are mari rezerve de teren pe platoul Galata și în șesul râului Bahlui, în zona Cicoarei.
Mai mulți afaceriști din Slovacia vor ridica un complex imobiliar de dimensiuni impresionante pe terenul uneia dintre cele mai cunoscute și importante fabrici din Iași. Este vorba despre un Shopping Center pe o suprafață de peste 62.000 metri pătrați, înalțimea maximă a clădirii fiind de 35 m.
Terenul este situat pe strada Mitropolit Varlaam nr. 54. Complexul „Concept Town” din Nicolina mai are în plan plasarea mai multor supermarket-uri, din sectorul non-food, cum ar fi „Ikea”, „Bricostore”, „Flanco” sau „Mobexpert” şi a unui mall, chiar lângă actualul hypermarket „Kaufland”.
Investitorii vor ridica proiectul prin intermediul unei firme înregistrate în paradisul fiscal din Cipru. Lucrările pentru nivelarea terenului din Nicolina se află în toi, iar investitorii din Slovacia trebuie să mai obțină doar avizul Comisiei de Circulație pentru a demara lucrările propriu-zise de construire a complexului imobiliar.
Proiect în capăt Păcurari: 4 blocuri de 10 şi 6 etaje
În circuitul de avizare de la Primărie a intrat şi un proiect urbanistic pentru construirea a patru blocuri în capăt Păcurari, în zona vulcanizării aflate la ieşirea din pasajul dinspre Canta.
Bloc de 11 etaje în CUG
Un proiect ceva mai avansat din punct de vedere procedural aparţine firmei Into SRL, o companie cunoscută pentru contracte cu Primăria Iaşi pe partea de proiectare. Societatea a propus construirea unui bloc de 11 etaje în capăt CUG, vizavi de fostul sediu administrativ al Fortus SA. Suprafaţa totală disponibilă ajunge la aproape 2.000 mp.
Una dintre cele mai degradate zone ale orașului, în ceea ce privește amenajarea teritoriului si urbanismului, va beneficia de o transformare uluitoare în următorii ani. Specialiștii care au lucrat la Planul Urbanistic General al Iașiului prevăd ca, în locul zonei industriale părăsite, care influențează negativ o porțiune mare din oraș, va fi amenajată o zona de interes pentru cetațeni, atât din punct de vedere economic, cât și din punctul de vedere al peisajului și al locurilor de relaxare.
În afară de reamenajarea zonelor dintre blocuri și de reconversia clădirilor industriale în clădiri de birouri sau centre comerciale, acolo va fi proiectată o zona de agrement în jurul lacului, se vor construi mai multe baze sportive și se urmărește chiar ridicarea de locuințe.
Așadar, mari şi ambiţioase proiecte imobiliare au împânzit oraşul în ultima perioadă. Această transformare uluitoare va veni din zecile de blocuri şi cartiere întregi de vile. Dacă înainte de criză proponderente erau vilele, efervescenţa cu care se ridică locuinţe colective şi blocuri este acum una fără precedent. Proiecte imobiliare importante vor schimba la faţă cartiere precum Bucium, Păcurari, Tătăraşi, CUG, Moara de Vânt.
- Published in Altele
Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia ( II )
Misterul Peșterii Blestemate Partea II
Așa cum vă povesteam în prima parte a Legendei, descoperirea acestei Peșteri în inima dealului Cetățuia de către Duca Vodă, a semănat doar moarte printre cei care o vizitase și urmași lor.
Pe data de 23 Noiembrie 1710, Dimitrie Cantemir este proclamat Domnitor al Moldovei de către turci, iar acesta sosește la Iași pe 10 Decembrie 1710, având drept sarcină prinderea lui Constantin Brâncoveanu, bănuit că ar avea legături cu Rusia, aceaștia din urmă fiind în război cu Imperiul Otoman.
Dimitrie Cantemir, află de la marele paharnic Gheorghiță Mitrea, povestea Peșterii din dealul Cetățuia și împreună cu Hatmanul Ion Neculce și Marele Ban, Savin Zmuncilă se apucă de explorat interiorul acesteia. În urma cercetărilor amănunțite asupra Peșterii și a celor 12 Tăblii de piatră rămase în custodia Călugărilor, acesta își schimbă brusc apartenența la parteneriatul cu Turcia și fuge în Aprilie 1711 pe ascuns în Rusia, unde se întălnește la Luțk, cu unul din cei mai mari ,, Iluminati ” ai lumii, și anume Țarul Rusiei-Petru cel Mare.
Această întalnire secretă a lor și discutarea printre altele la descoperirea făcută de către Domnitor în Iași, va duce într-un tărziu la apariția Marii Loji Masonice din Londra, fondată 6 ani mai tărziu sub finanțarea Rusiei.
1673 – 1723
Dimitrie Cantemir semnează în secret un tratat cu Rusia, sperând ca astfel să elibereze Țara Românească, de influiența turcă. Petru cel Mare îi promite lui Cantemir că domnia sa va fi pe viață atât pentru el, cât și pentru urmașii săi, atât timp cât va rămane fidel Rusiei.
I se promite că Moldovei îi va reveni printre altele și ținuturile Tighiniei și Buceagului, precum și Cetățile de la Dunăre, Chilia și Cetatea Albă, care fusese pierdute pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare.
La câteva săptămâni după întoarcerea Domnitorului la Iași, acesta declară război Turciei și împreună cu o parte din armata Rusă, începe pregătirea unui război de alungare a turcilor din Țara Românească. Singurul care s-a opus a fost Boierul Iordache Ruset care îi strigă la una din adunări ,, Te-ai cam grăbit, măria ta, cu chiematul Moscalilor ” (Soldați Ruși) ”.
Dimitrie Cantemir ignoră ruga boierilor și își continuă campania împotriva turcilor, nu înainte de a ascunde o mare parte din averea familiei în Peștera de la Cetățuia. Armatele Moldovene și Rusești sunt înconjurate de către imensa armată Turcă a marelui Vizir Mehmed Pașa și îl învinge în cunoscuta Bătălie de la Stănilești Prut, luptă care a durat doar 3 zile, soldații Moldoveni și Ruși neavând alimente au capitulat și au cerșit măncare de la Soldații Turci.
Nemaiputând să se întoarcă în Iași, să își recupereze averea, acesta este nevoit să se refugieze în Rusia împreună cu familia și cei credincioși lui – Hatmanul Ion Neculce, Banul Savin Zmuncilă, comisul Pavel Rugină, vornicul Ilie Abaza, serdarul Mogâlde, paharnicul Gheorghiță Mitre, marele portar Iordachi Aristarh s.a., tranversând Jijia pe la Popricani în data de 11 Iulie 1711.
Se întălnește la Zagarancea cu Țarul Petru cel Mare, iar acesta îi oferă protecție atât lui și cât și familiei sale. Dimitrie Cantemir îi va stă alături și sluji până la moartea sa în 1723. În acest timp Peștera de la Cetățuia cu comorile sale rămâne ascunsă și uitată în timp.
În jurul anul 1900, câțiva cercetători Ruși găsesc în arhiva Muzeului Ermitaj din Sankt-Petersburg, câteva manuscrise aparținând lui Dimitrie Cantemir, în care se vorbește despre acestă Peșteră și despre Comorile sale, astfel câțiva cercetători Ruși ajutați de câțiva Frați Masoni Ieșeni, ajung în Iași în 1908, sub identitatea unor negustori și crescători de cai.
Nevrând să atragă atenția călugărilor de la Mănăstirea Cetățuia, încearcă să pătrundă spre Peșteră prin tunelurile realizate dinspre Curtea Domnească. Din păcate acestea sunt surpate în zona Bahluiului și accesul lor este oprit, prin mituirea unor oficialități Ieșene ale acelor vremuri, schimbă cursul râului Bahlui cu precizarea către populație că astfel se va evita inundarea zonelor din Podu-Roș care erau afectate de-a lungul timpului din când în când de ieșirea din matcă a râului.
De fapt prin schimbarea cursului de apă s-a dorit excavarea în siguranță a unei porțiuni de peste 100 de metri din tunelul de legătură care era surpat în dreptul fostului curs. De precizat faptul ca nu existau schițe asupra traseului tunelului și astfel erau nevoiți să meargă doar prin interiorul acestuia.
Cu toate că timp de 2 ani s-a încercat pătrunderea prin tunel spre Mănăstirea Cetățuia, nu s-a reușit înaintarea în timpul estimat. În data de 6 ianuarie 1911 când mai aveau se spune aproximativ 200 de metri până în dreptul Peșterii, se produce o surpare de pământ la poalele dealului Cetățuia și astfel întreagă echipă dispare sub pământ.
Curios este și faptul că în acea zi de 6 Ianuarie 1911, este și ziua în care Primarul Iașului de la acea vreme, Nicolae Gane își încetează mandatul de Primar. Acesta era cunoscut ca având Gradul de Maestru în Loja Steaua României din Iași, fiind și unul din cei mai importanți membri ai Francmasoneriei Române. Locul său în Primărie va fi preluat pentru o perioadă scurtă de timp de către alt Mason, și anume de câtre Ministrul Justiției de atunci, Dimitrie A. Greceanu.
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (I)
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (III)
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (IV)
- Published in Legende
Avea 13 ani. Au lăsat să moară cel mai frumos chip din lume, cimentat în lava vulcanului. ”Mami, să mă scoți de aici, am lipsit de la școală și am teme la mate”
Avea 13 ani. Au lăsat să moară cel mai frumos chip din lume, cimentat în lava vulcanului. ”Mami, să mă scoți de aici, am lipsit de la școală și am teme la mate”
Pe 13 noiembrie 1985, vulcanul Nevado del Ruiz erupe. 23.000 de columbieni sunt uciși de lava plecată la drum, 13 sate dispar de pe suprafața pământului. Micuța Omayra Sanchez, de 13 ani, este prinsă de amalgamul de roci, gheață, pământ și materiale vulcanice, fiind, practic, cimentată.
Vreme de 60 de ore agonizează, fără ca nimeni să o salveze. Comunică, este filmată și fotografiată. Finalmente decedează, pe 16 noiembrie, într-una dintre marile drame ale omenirii.
”Spiritul vulcanului s-a supărat pe noi”, spun, plângând, oamenii locului. Prin septembrie 1985, specialiștii anunță că Nevado del Ruiz dă semne de trezire, după 69 de ani de activitate, dar nimeni nu mișcase un vârf de ac.
Pe 13 noiembrie, dimineața, monstrul se trezește. Lava aruncată rade totul în cale. Locuitorii n-au timp să se dezmeticească, dezastrul e uriaș: 23.000 de morți, 13 sate șterse de pe suprafața pământului.
Omayra Sanchez are 13 ani și un chip de păpușă. Ochi mari, păr cârlionțat. Viețuiește în Armero, dimpreună cu ai ei părinți, cu fratele și unul dintre unchi. Alături e casa bunicului. În acel moment, mama nu e acasă, e plecată într-o călătorie de afaceri în Bogota. În miez de noapte, sunt luați, cu toții, de fluidul vulcanic.
Lava a intrat în contact cu zăpada și gheața din noiembrie, s-a solidificat. Bunicul cade, moare pe loc, acoperit de rocile ucigașe. Omayra este prinsă într-un fel de gaură, într-una dintre dărâmăturile propriei case. În jurul ei miroase a moarte.
O bârnă de lemn o lovește în moalele capului, apa din jur pare că o sufocă.
Leșină.
Când se trezește, nu-și poate mișca picioarele. Lava, muntele, zăpada, pietrele, totul a imobilizat-o de la brâu în jos. Poate vorbi, gândește, dar nu-și simte membrele inferioare. Spiritul lui Nevado del Ruiz a imobilizat-o ca într-un cofraj în care urmează să se toarne moarte.
Apar salvatorii. Și, odată cu ei, mii de părerei. Niciuna bună. Omayra are nevoie doar de o simplă motopompă, care să scoată apa, apoi să i se taie structura în care stă nemișcată. Dar aceasta nu vine, iar cei de la Bogota nu vor să trimită nimic. Vin camerele de luat vederi. Vin fotografii. Frank Fournier e unul dintre ei.
27 de ani, om care a văzut multe la viața sa. Trage cadre în timp ce ochii aceia infiniți se uită la ei. Nu-i așa că ”paradoxal” e un termen mic pentru a defini ceea ce se petrece? Columbia e prinsă cu problema drogurilor, cu luptele contra FARC-ului, n-are timp de motopompe… În schimb, transmisiunile în direct se fac de la fața locului. Omayra dialoghează, spune cum se simte.
”Mami, te rog să mă scoți de aici, am teme de făcut la mate. Și așa am rămas în urmă, pentru că am lipsit”.. Jumătate din America de Sud plânge.
Salvatorii vin, se uită, bagă mâna în apă, pipăie lava întărită, se uită, calculează, anunță că vin cu soluții și pleacă…
Omayra cea cu ochii minunați agonizează. 60 de ore. Apa îi ajunge până la bărbie.
Simte că va muri. Cameramanul îi lipește obiectivul de iris.
”Mami, tati, mi hermano, vreau să-mi iau rămas bun de la voi. Mami, papi”.
Zoom pe mâinile care-și pierd din culoare. Moarte transmisă în direct! Hipotermie, cangrenă. Omayra Sanchez decedează pe 16 noiembrie 1985. 13 ani și jumătate…
Lui Frank Fournier e greu să vorbească despre această icoană a durerii.
”Am tras cadrul de dimineață, pe la 6.30. Televiziunea columbiană ajunsese deja acolo. De trei ori am vrut să opresc totul. Apoi m-am gândit: pe nimeni nu interesează ce se petrece aici. Toți știau, dar n-au mișcat un fir de păr. Am trimis cadrele la centru pentru a arăta lumii drama, tragedia”, spune.
Mormântul ei avea să devină loc de pelerinaj. Fournier, cu poza micuței, cucerea, în 1986, ”World Press Foto of the Year”…
- Published in Extern