Peste 250 de ieșeni mor anual din această cauză
Capcana mașinilor second-hand
Peste 250 de ieșeni mor anual din cauza poluării
Presiunea economică asupra sistemului de sănătate
- Published in Local
Eroul ieşean, Florin Morariu face TERAPIE psihologică şi susţine ca nu a primit nici un sprijin din partea autorităţilor
Eroul ieşean, Florin Morariu face TERAPIE psihologică şi susţine ca nu a primit nici un sprijin din partea autorităţilor.
Ieşeanul Florin Morariu care în urma înfruntării atacatorilor atentatului terorist de la Londra din 3 iunie a devenit faimos, atât pe reţelele de socializare cât şi în presă, declară ca nu a primit protectie şi suport nici din partea britanicilor şi nici a românilor.
Acesta declară că încă se reface după şocul psihologic şi încearcă să depăşească această trăire prin tratament de specialitate.
Ajuns în Iaşi, Florin îşi mărturiseşte nemulţumirile faţă de neîmplinirea promisiunilor făcute de autorităţi:
“Cu promisiuni şi vorbe şi doar vorbe şi doar vorbe…, sunt satul de vorbele lor. Toţi promit că îţi dau, îţi dau casă pe benefit (ajutoare sociale), îţi dau fel de fel. Până acum n-am primit nimic. Unde-s oamenii ăştia? Şi deja e o luna şi ceva. Ce facem, gata s-au spălat pe mâini toţi?”, a declarat pentru Ştirile TVR, Florin Morariu.
Imaginile filmate de romanul Florin Morariu în timpul atentatului de la Londra au făcut înconjurul lumii, iar pe brutarul din Iaşi l-au transformat într-un adevărat erou. El a fost dat exemplu şi de premierul Theresa May, într-un discurs pe care care l-a susţinut în parlamentul britanic.
- Published in Local
“Înainte să nasc, soţul mi-a zis că nu mă mai iubeşte”
“Înainte să nasc, soţul mi-a zis că nu mă mai iubeşte”. O femeie a ținut să-și scrie povestea pe rețelele sociale pentru a aminti tuturor că fericirea vine din interior, nu exterior.
“O vilă mare, o pisicină în curte, două mașini frumoase în fața casei și așteptând primul copil. După 9 ani de căsnicie, aveam totul. Cel puțin așa credeam.
Mai aveam două zile și urma să nasc, când o discuție cu soțul meu m-a dărmat complet.
– Vreau să fiu alături de copil, dar să știi că nu te mai iubesc.
Nu-mi venea să cred ce aud. Observasem că se îndepărtase de mine în timpul sarcinii, dar mă gândeam că doar îi este frică de noua lui meserie, cea de tătic.
Mi-a spus că avusese o aventură acum cinci ani și că de atunci și-a dat seama că nu mai simte nimic pentru mine. M-am gândit la copilul meu și i-am spus că îl iert și că trebuie să încercăm să ne salvăm căsnicia.
Înainte să nasc aveam tot felul de sentimente. Eram entuziasmată că îl voi cunoaște pe cel mic, dar îmi era frică de soarta căsniciei mele.
Cosmin s-a născut într-o vineri, în iunie. Era așa frumos și inocent. Nu știa ce haos e în viața mamei lui. Cred că avea vreo patru luni când mi-am dat seama de adevăratul motiv al soțului meu. Avea o aventură de când rămăsesem însărcinată și aceasta continua. Mi-am luat copilul de cinci săptămâni și am lăsat în urmă și piscina și vila și visele mele.
Ne-am mutat într-o garsonieră minusculă. Nu m-am simțiti niciodată atât de singură și compleșită de necazuri. Eram disperată.
Nu-l lăsam pe Cosmin să mă vadă plângând. Mă ascundem în baie.
Cosmin avea vreo patru luni când am ajuns la capătul puterilor. M-am certat groaznic cu tatăl copilului meu. M-am ascuns în baie, m-am așezat în poziția fetală și mi-am zis că nu vreau să mai trăiesc. A urmat o liniște groaznică. Nici nu știu cum am stat pe jos în baie cu lacrimile șiroind pe obraji, dar la un moment dat am găsit o putere în mine cum nu credeam că există. M-am descis să îmi iau viața în mâini, să nu-l las pe fostul soț să îmi afecteze viața. Mi-am dat seama că acordasem prea multă atenție slăbiciunilor mele și ajunseseră să îmi conducă viața.
Mi-am făcut bagajele, am luat copilul și am plecat la fratele meu. pe drum mi-am dat seama cine era motivul pentru această putere, copilul meu. El mi-a dat putere să continui, să mă trezesc în fiecare dimineață. Mi-am dat seama că fericirea mea vine din interior.
E o lecție pe care trebuie să o învețe oricine. Eu făcusem greșeala să îmi bazez identitatea pe căsnicia mea, pe lucrurile materiale din jurul meu. Eu am învățat că eu sunt responsabilă pentru fericirea mea.”
- Published in Povestea zilei
Monstruozitatea de la medicină și alte controverse ce țin de statuile din Iași
În Iași sunt aproape 600 de statui, monumente de for public și busturi, dar majoritatea nu cunosc care sunt cele mai vechi statui din Capitala Moldovei, cu ce fonduri au fost realizate, la dezvelirea căror monumente a participat și regele Carol I, care este elementul ce spulberă zvonul că în fața Palatului Culturii n-ar fi Ștefan cel Mare, ci un cneaz polonez, ce este Monstruozitatea de la medicină și alte controverse, de aceea dezvăluirile urmează în cele câteva rânduri ce țin de istoria Iașiului.
Primul monument
Sângele fierbinte al moldovenilor s-a manifestat încă de la primul monument ridicat vreodată din Iași, Obeliscul cu lei din Parcul Copou. Acesta este considerat de altfel cel mai vechi monument de for public din Vechiul Regat. E drept, unii spun că cel mai vechi este de fapt Crucea lui Ferentz, care îl precedă cu câteva decenii.
Discuția pe această temă e amplă, pentru că alții spun că la urma urmei, Crucea nu e propriu-zis un monument. Nu intrăm însă în această discuție, ci așteptăm ca specialiștii să se hotărască.
Construirea Obeliscului a început în 1834, fiind menit să simbolizeze adoptarea Regulamentului Organic, prima Constituție a Moldovei. Cei patru lei simbolizează Puterea suzerană, Turcia, Puterea protectoare, Rusia și Puterile garante ale autonomiei Moldovei, Anglia și Franța. Proiectul a fost făcut de Gheorghe Asachi, obeliscul fiind construit cu piatră de Șcheia și Iacobeni.
Subscripție publică
Primii bani i-a dat domnitorul Mihail Sturdza, urmând ca restul să se strângă prin subscripție publică. Care a fost o problemă, pentru că ieșenii au refuzat cu îndârjire să contribuie. Nu că târgoveții ar fi avut vreo problemă să dea bani pentru o construcție.
În fond, moldoveanul donează cu plăcere pentru ridicarea unei biserici. Doar că Iașiul abia scăpase de ocupația „binevoitoare” a armatei ruse, care a zăbovit aici timp de cinci ani, după victoria în războiul cu turcii din 1828-1829.
Timp de cinci ani, ieșenii au suportat din banii lor întreținerea unei armate care oricum rechiziționa ce voia și dicta ce-i trecea prin cap. La retragerea armatei ruse, în 1834, contele Kiseleff, care o conducea, propunea țarului nici mai mult, nici mai puțin, decât anexarea celor două principate române. Doar conjunctura externă a făcut ca acest lucru să nu se întâmple.
Rușii au distrus lespezile
Ieșenilor numai să contribuie la construirea unui monument închinat rușilor nu le ardea. Așa că cei 2.225 de galbeni necesari pentru ridicarea Obeliscului au fost strânși prin contribuția mai mult sau mai puțin voluntară a clerului și marii boierimi. Ieșenii nici n-au vrut să audă. Ironia istoriei face ca monumentul, unul din cele mai frumoase din Iași, la urma urmei, să fie vandalizat tocmai de cei în cinstea cărora a fost ridicat. În al doilea război mondial, trupele sovietice care ocupaseră Iașiul, au distrus lespezile de marmură care erau așezate pe laturile soclului.
Două zile de serbări
Controversat este și un alt simbol al Iașiului, statuia lui Ștefan cel Mare din fața Palatului Culturii. Spre deosebire de Obeliscul cu lei, statuia lui Ștefan a fost dorită de ieșeni. Planurile au fost făcute de același Asachi, la 1856.
Postelnicul Gheorghe Asachi era unul dintre cei mai vehemenți oponenți ai unirii cu Muntenia și susținător înfocat al independenței Moldovei. Statuia era menită tocmai să însuflețească spiritul separatist moldovean.
Evenimentele s-au derulat însă cu rapiditate, iar proiectul a fost părăsit temporar. A fost reluat în 1874, la împlinirea a 370 de ani de la moartea lui Ștefan, iar cei 135.000 de franci necesari au fost strânși în timp record. Lucrarea a fost încredințată celui mai bun sculptor de statui ecvestre al epocii, Emmanuel Frémiet, iar statuia a fost expusă în 1882 la Salonul de sculptură de la Paris, culegând aprecierile unanime ale publicului.
Dezvelirea statuii la Iași, în 1883, a prilejuit două zile de serbări, în prezența familiei regale, Carol I oferind Iașiului și cele două tunuri, captură din Războiul de Independență.
Cneaz polon?
Iar de aici începe legenda. Mihai Eminescu a scris special pentru inaugurare celebra sa „Doină”. N-a mai citit-o însă atunci. Unii spun că din cauza bolii. Alții, că a fost indignat de aspectul statuii, care numai a domnitor moldovean nu semăna.
De altfel, Eminescu avea să citească „Doina” în aceeași seară, dar la Junimea, nu în fața statuii. Problema lui Ștefan cel Mare este că nu prea seamănă, într-adevăr, cu imaginea pe care i-o știm acum, iar legenda spune că statuia ar fi de fapt a unui cneaz polon și a fost încurcată, din greșeală. La acea epocă însă, nimeni nu prea știa cum arăta Ștefan cel Mare, de fapt.
Asachi se inspirase din descrierile din Letopisețul lui Ureche și din fresca bisericii de la Rădăuți. Sculptorului nu i s-a putut oferi un model al coroanei lui Ștefan, așa că a făcut și el ce a putut. L-a încoronat pe Ștefan cu o coroană de tip catolic, cu cruci având aceeași lungime a brațelor.
Explicația calului
De aici probabil și legenda, respinsă acum ferm de istorici. Frémiet mai avea, într-adevăr, niște comenzi de onorat în paralel. Două statui ecvestre realizate de acesta, a regelui polon Władysław Jagiełło și a luptătorului pentru independența Poloniei, Tadeusz Kościuszko, împodobesc de altfel Cracovia. Doar că cele două seamănă și mai puțin cu Ștefan.
Apoi, mai există un mic amănunt, care ține de tradiția statuilor ecvestre. În general, dacă persoana reprezentată în statuie a murit de moarte bună, calul este reprezentat cu toate picioarele pe pământ. Dacă a murit în luptă, calul este reprezentat cabrat, cu ambele picioare din față ridicate. Dacă a murit rănit sau asasinat, este ridicat doar un picior din față al calului, de regulă dreptul. Władysław Jagiełło și Tadeusz Kościuszko au murit de bătrânețe. Ștefan cel Mare și-a purtat zeci de ani rana de la picior, căpătată la asediul Chiliei.
În patru decenii
Controversată a fost și statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Piața Unirii, între nașterea ideii și inaugurare trecând aproape patru decenii. Ideea a fost lansată în 1873, imediat după moartea fostului domnitor, liderul inițiativei fiind boierul Grigore Ghica-Deleni.
Abia în 1904 însă a fost lansată subscripția publică, dorindu-se inaugurarea staturii în 1909, la împlinirea unei jumătăți de secol de la Mica Unire. Subscripția a mers însă extrem de greu, până în 1909 strângându-se mai puțin de un sfert din suma necesară. Principalul motiv a fost tocmai reticența ieșenilor, firi aprige, după cum știm.
Detronarea lui Cuza a fost celebrată la Iași cu trei zile de serbări publice, artificii și mese întinse pe străzi. Iașiul suferise enorm în urma pierderii statutului de capitală, așa că ieșenii nu aveau multe motive să-l iubească pe primul domnitor al României. Mulți dintre cei care sărbătoriseră căderea lui Cuza în 1866 trăiau încă în 1909.
În fața hanului
Apoi, nici guvernul epocii, condus de Dimitrie Sturdza, nu era încântat de ideea unei astfel de statui. Sturdzeștii pierduseră tronul Moldovei în 1859 tocmai în fața lui Cuza, deci nici urmașii lor nu-l iubeau. Norocul celor care doreau monumentul a fost că sculptorul Raffaello Romanelli era un filantrop.
A acceptat să facă statuia pentru aproape 100.000 de lei, în loc de 300.000 de lei cât ar fi costat de fapt. În plus, el făcuse și statuile care decorează Peleșul, așa că era agreat de Casa Regală. Cei 20.000 de lei care mai trebuiau peste suma strânsă prin subscripție, au fost de altfel donați de însuși regele Carol I, care-l disprețuia din inimă pe Cuza.
Tot regele a intervenit și pentru aprobarea amplasamentului actual, în locul piațetei din fața Hotelului Continental, unde hotărâse Primăria să fie așezată statuia. Distanța de 100 de metri era esențială. Pe atunci, în sudul actualei Piețe a Unirii, încă exista hanul lui Petrea Bacalu, în fața căruia se jucase pentru prima oară Hora Unirii la Iași.
Patria Mumă
Mai puțin cunoscută, dar nu mai puțin controversată, este o altă lucrare sculpturală, dăruită Iașului acum 80 de ani, Monumentul Unirii, din fața Universității de Medicină și Farmacie. Monumentul a fost realizat în 1927, de prințesa Olga Sturdza, una din marile figuri ale Iașului interbelic. Urmașă a prinților Mavrocordat și căsătorită cu nepotul lui Mihail Vodă Sturdza, prințesa fondase în timpul primului război mondial Societatea pentru ocrotirea orfanilor de război.
În 1918, a înființat în palatul familiei de la Miroslava un orfelinat, transformat ulterior într-o Școală superioară de agricultură, înzestrată cu 100 ha de teren arabil. Monumentul Unirii o reprezenta pe Patria Mumă, în uniformă și cu cască soldățească pe cap, strângând la piept trei copii, simbolizând Basarabia, Bucovina și Transilvania, alipite României după Marele Război.
Un al patrulea copil îi simbolizează pe românii rămași în afara granițelor României Mari. Gazetarii epocii spuneau că de fapt chipul României este cel al Reginei Maria, cei trei copii sunt prințesele Mărioara, Elisabeta și Ileana, iar copilul din afara grupului, prințul Mircea, al treilea băiat al regelui Ferdinand, mort la doar trei ani, de tifos, în plin război.
Refăcută
Statuia a fost criticată de la început, în ce privește concepția grupului statuar. Presa vremii o numea „o lucrare culinară de frișcă. Se cunoaște mâna unei femei. Reprezintă grupul celor cinci dosuri”. Așezat inițial pe amplasamentul actualei statui a lui Eminescu de la Fundație, monumentul a fost distrus în 1947, la ordinul ocupanților sovietici. A fost refăcut din inițiativa fostului primar Constantin Simirad, după fotografii de epocă.
A fost criticat din nou, un articol de acum vreo 12 ani numindu-l monstruozitatea de la medicină asemânând chipul României cu un pompier și apreciind că monumentul refăcut nici măcar nu respectă cu fidelitate originalul, grupul prezentând probleme de perspectivă. Poate amuzant, nici numele piațetei nu e clar. Sub soclu este reprezentată harta României Mari, iar în apropierea statuii este aprinsă o flacără veșnică închinată eroilor neamului.
Totuși, numele oficial al locului nu este „Piața Națiunii”, așa cum se voise inițial, ci „Piața Națiunilor”.
- Published in Cultură
Criza de sânge te poate afecta și pe tine. Donează!
Criza de sânge din spitalele ieșene nu mai este de mult o noutate. Fie că este vorba de o intervenție chirurgicală programată, fie de o urgență, povestea se repetă identic, centrul de transfuzii nu are suficient sânge în stoc, iar ieșenii se văd nevoiți a apela la grupurile de socializare pentru a aduna donatori, însă nu mulți stiu de existența unei platforme special dedicată acestei probleme.
Criza de sânge are o rezolvare. Și eu Donez!
Și eu Donez este o platforma dedicată oferirii de ajutor în cazuri de maximă necesitate, oferind posibilitatea de a face o solicitare de sânge la nivel național. Noutatea adusă de aceasta constă în aplicația disponibilă pentru telefoanele mobile, care permite donatorilor să primească alerte referitoare la cazurile urgente, grupa de sânge necesară și localizarea celui mai apropiat centru de tranfuzii.
Ce condiții trebuie să îndeplinească donatorii de sânge
Donatorul de sânge este orice cetățean român cu domiciliul în România sau orice cetățean al UE care are reședința în România, este sănătos și se supune regulilor de prelevare a sângelui. Alte condiții, conform Centrului de Transfuzii Sanguine București, România:
– vârsta cuprinsă între 18-60 ani;
– greutate peste 50 Kg;
– puls regulat, 60 -100 bătăi/ minut;
– tensiune arterială sistolică între 100 și 180 mmHg;
– să nu fi suferit în ultimele 6 luni intervenții chirurgicale;
– femeile să nu fie: însarcinate, în perioada de lăuzie, în perioada menstruală;
– să nu fi consumat grăsimi sau băuturi alcoolice cu cel puțin 48 de ore înaintea donării;
– să nu fii sub tratament pentru diferite afecțiuni: hipertensiune, boli de inimă, boli renale, boli psihice, boli hepatice, boli endocrine;
Criterii de excludere permanentă
Nu pot dona sânge persoanele care suferă de afecțiuni cardiovasculare (inclusiv hipertensiune arterială cronică în tratament, angină pectorală), traumatisme craniene cu sechele, etilism cronic, schizofrenie, epilepsie, hepatită cronică, ciroză hepatică, sifilis, pancreatită, cancer, leucemii, diabet zaharat, tuberculoză, hiperlipidemie, astm bronşic, alergie severă, boli endocrine, lupus eritematos diseminat și alte colagenoze, psoriazis generalizat, persoanele pensionate medical, indiferent de diagnosticul de pensionare.
Criterii de excludere temporară
– boli infecţioase (gripă, infecții bacteriene);
– anemie; examinare endoscopică, transfuzii, intervenții chirurgicale, tatuaje, contact apropiat cu persoane cu hepatită, HIV;
– vaccinări; sarcină, alăptare; tratamente dentare;
– consum de alcool în ultimele 24 de ore;
– consum de medicamente.
Unde donăm
Centrul Regional de Transfuzii Iași se află pe Strada Nicolae Bălcescu nr. 21, mai sus de Spitalul Clinic Județean de Urgențe Sf. Spiridon.
Sursa: sieudonez.ro
- Published in Sănătate
IMPRESIONANT! Steagul Iașiului, la înălțime!
Sebastian Agafiți, alpinistul ieșean cu țeluri impresionante!
Alpinistul ieșean Sebastian Agafiți și-a stabilit, în urmă cu ceva timp, un țel destul de ambițios: cucerirea vârfului Elbrus, situat în sudul Rusiei, la granița cu Georgia, acesta reprezentând cel mai înalt pisc al Europei – 5 642 de metri altitudine! Tânărul alpinist a primit în prealabil steagul orașului, în cadrul unei întâlniri care a avut loc la Palatul Roznovanu, sediul primăriei Iași.
Astfel, în ziua de marţi, 11 iulie 2017, la ora 11:43 (fusul orar al Georgiei), alpinistul ieşean Sebastian Agafiţi, și-a îndeplinit obiectivul, împreună cu ceilalţi membri ai expediţiei “Sky is the limit”. Ceilalți membri ai echipei lui Sebastian Agafiți au fost alpiniştii polonezi Arkadiusz Dybiec, Krzysztof Sabacinski şi Anna Kozuch.
Citește și Cum să te răcorești SĂNĂTOS în zilele toride de vară
Steagul Iașiului este arborat pe mai multe vârfuri muntoase impunătoare
Plecat spre vârf în noaptea de luni spre marți, la ora 1:00, tânărul a parcurs impresionantul urcuș în 10 ore și 30 de minute, vremea fiind în mare parte favorabilă, cu excepția vântului destul de puternic. El a arborat steagul Iaşului pe piscul caucazian.
La scurt timp, nici mai mult, nici mai puțin de o săptămână, în ziua de marţi, 18 iulie, Sebastian Agafiţi a îndeplinit şi al doilea obiectiv al expediţiei „Sky is the limit”, atingând vârful Kazbez (5.033 de metri altitudine).
Alpinistul ieșean nu este la prima încercare de a cuceri un masiv muntos. În această primăvară, tânărul a urcat pe mai multe vârfuri din România: Moldoveanu (2 544 m), Peleaga (2 509 m), Omu (2 505 m), Pietrosul Rodnei (2 300 m), La Om (2 238 m), Toaca (1 904 m), Poieniţa (1 438 m), arborând steagul Iaşului pe toate aceste culmi.
Sebastian Agafiţi a revenit victorios la Iaşi în duminica aceasta, la data de 23 iulie 2017.
sursa: curierul-iasi.ro
- Published in Sport
Cine răspunde pentru criminalii din trafic?
Ne-a fost dat ochilor să vedem în decursul acestui an nenumărate accidente mortale. Întrebarea noastră este… Cine răspunde pentru criminalii din trafic? Câțiva ani de pușcarie nu ne încălzește cu absolut nimic.
Modul de organizare a şcolilor de şoferi, legislaţia şi intervalul mare de timp între şcoală şi examenul auto au generat discuţii aprinse între membrii Comisiei de Dialog Social din cadrul Prefecturii Iaşi.
* Pe plan local, autorităţile admit că nu pot lua nicio măsură pentru îmbunătăţirea acestei activităţi
* Judeţul Iaşi este penultimul în ţară la cifra celor care promovează examenul auto
Anul acesta, în urma controalelor Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, o şcoală de şoferi a rămas fără autorizaţie din cauza neregulilor depistate, iar în alte unităţi de instruire auto orele nu se efectuau, deşi erau trecute pe hârtie
Situaţia şcolilor de şoferi din judeţul Iaşi a fost una din cele mai sensibile teme dezbătute anul acesta în cadrul şedinţelor Comisiei de Dialog Social din cadrul Prefecturii Iaşi. Reprezentanţii instructorilor auto din judeţ, prin vocea Asociaţiei profesionale a formatorilor auto Pro Safe Drive Iaşi, trag un semnal de alarmă cu privire la imaginea judeţului şi la problemele care influenţează negativ securitatea rutieră.
Aceştia consideră că Ministerul Transporturilor nu se implică în mod real în securitatea rutieră.
„Şcolile de şoferi trebuie să raporteze Ministerului Transporturilor coeficientul de promovabilitate înregistrat. Dacă în Iaşi acesta este sub 30%, şcolile de şoferi din Iaşi raportează procente de 75%, 80% sau chiar 90%. Probabil că aceste raportări rămân undeva prin sertare, fără a fi analizate, şi rămân fără niciun fel de urmări. La ora actuală, în Iaşi, programările pentru examene au ajuns, practic, până în luna noiembrie, ceea ce reprezintă o problemă serioasă. Fără a lua în discuţie toate cauzele, la o analiză mai atentă se observă că mulţi din cei care se prezintă la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV) sunt la al doilea sau al treilea examen”, a declarat Antonio Marcelli, preşedintele Asociaţiei profesionale a formatorilor auto Pro Safe Drive Iaşi.
Acesta mai subliniază faptul că timpul dintre absolvirea şcolii şi momentul susţinerii examenului auto este mult prea mare.
„Dacă aceşti timp, în cazul Iaşiului, ajung la 3-4 luni, este evident că elevul îşi pierde din capacităţile pe care le avea la terminarea pregătirii. Conform dispoziţiilor legislative ale Ministerului Transporturilor, o grupă de elevi dintr-o şcoală de şoferi poate avea 40 de persoane, contrar oricăror principii pedagogice, iar orice persoană poate ajunge profesor de legislaţie rutieră într-o şcoală de şoferi, după ce a parcurs doar 12 ore de psiho-pedagogie. Cred că suntem singura ţară din Europa unde cineva poate ajunge profesor cu o asemenea pregătire”, au mai precizat reprezentanţii Asociaţiei profesionale a formatorilor auto Pro Safe Drive Iaşi.
Evaluarea cursanţilor, o altă problemă
După evaluarea făcută la absolvirea şcolii de şoferi, urmează o evaluare făcută de către DRPCIV, la examenul pentru obţinerea permisului de conducere. Aici, reprezentanţii formatorilor auto identifică alte nereguli.
„Există probleme, atât la evaluarea teoretică, dar şi la cea practică. Evaluarea teoretică se face pe calculator, prin rezolvarea unui chestionar. Aceste chestionare nu sunt corect alcătuite, alternând întrebări foarte simple cu altele exagerat de dificile. Fără să intrăm în amănunte, să spunem doar că unele întrebări de prim ajutor stârnesc ilaritate printre medici, iar unele întrebări de mecanică, fără nicio utilitate reală, pot fi rezolvate doar de specialist în domeniu. În ceea ce priveşte evaluarea practică, se constată lipsa unor proceduri clare, a unor criterii bine definite de examinare şi o pregătire superficială a evaluatorilor, în special celor nou veniţi în sistem”, au mai adăugat reprezentanţii asociaţiei.
Amenzi usturătoare pentru şcolile de şoferi
Nenumărate nereguli în activitatea şcolilor de şoferi au fost descoperite de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (ISCTR), în cadrul unor acţiuni desfăşurate la nivelul judeţului Iaşi. În prezent, în judeţul Iaşi sunt 11 institute de Formare Profesională în Transporturi, din care 9 în Iaşi şi două în Paşcani.
„Trebuie să recunoaştem că în privinţa procesului de pregătire profesională există mari diferenţe între aceste instituţii. După cum se constată şi în domeniul şcolilor de şoferi, ca şi în învăţământ în general, există unităţi de elită, unităţi mai bine cotate sau mai slab cotate. Se pare că, în curând, procesul de pregătire din aceste institute va fi monitorizat pe baza unui program de calculator, asemenea şcolilor de şoferi. La ora actuală, ISCTR nu are acces la baza de date oferită de aceste programe”, a declarat Cristian Afloroaie, inspector coordonator judeţean în ISCTR.
În privinţa şcolilor de şoferi, acesta spune că poziţia ocupată de judeţul Iaşi în clasamentul eficienţei acestor unităţi de pregătire a viitorilor conducători auto, aflându-se pe penultimul loc în ţară, este îngrijorătoare.
Reprezentanţii ISCTR spun că de vină pentru această situaţie este planul de învăţământ şi programele şcolare, legislaţia, cazuri în care, deşi pe caietul cursantului orele sunt trecute, în realitate nu sunt efectuate, şcoli care trimit elevii la examenul teoretic fără să aibă orele practice efectuate, durata orelor de conducere nu este respectată, iar examenele de absolvire la încheierea pregătirii şcolare nu se fac ori sunt superficiale.
În 2016, ISCTD a efectuat 46 de controale la sediile şcolilor de şoferi, fiind constatate şi sancţionate 6 abateri cu un cuantum de 26.250 lei, iar în 2017 au fost deja efectuate 12 controale, care s-au materializat într-o amendă de 6.000 de lei şi retragerea autorizaţiei pentru o şcoală de şoferi.
***
Unul dintre cele mai grave incidente petrecute pe străzile Iaşiului a fost provocat de Claudiu Paşnicu, în luna februarie, în Podu Roş. Fără nicio explicaţie, acesta a depăşit neregulamentar o coloană de vehicule, aflată în aşteptare la semafor, şi a intrat cu viteză în intersecţie, pe culoarea roşie a semaforului, unde s-a izbit violent cu un alt autoturism, provocând moartea a două persoane. Acesta este unul din cazurile în care examenele auto ar trebui să practice o evaluare psihologică mai amănunţită a candidaţilor pentru obţinerea permisul
Sursă: Evenimentul.ro
- Published in Info Trafic