Harta atacurilor teroriste din ultimii 20 de ani. Care sunt ţările cu cel mai ridicat risc de producere a atentatelor
vineri, 18 august 2017
Harta atacurilor teroriste din ultimii 20 de ani. Care sunt ţările cu cel mai ridicat risc de producere a atentatelor
Lumea pare că stă pe un butoi cu pulbere, care explodează, pe rând, în toate colţurile globului. Ameninţarea teroristă îşi face simţită prezenţa tot mai des şi se răspândeşte în tot mai multe zone.
Dacă în Statele Unite riscul de deces din cauza terorismului este de 1 la 46.000, cifrele variază foarte mult la nivel mondial.
Aceste date au fost prezentate cu ocazia împlinirii a 45 de ani de ameninţare teroristă, de cercetătorii Carnegie Mellon şi Ingrape Institute, cu ajutorul informaţiilor din baza de date a atacurilor teroriste petrecute la nivel global.
Echipa a construit o harta a țărilor cu risc ridicat de atac terorist din lume şi a riscului de atentate aferent fiecărei regiuni aflate în zona de risc.
Ultimii 20 de ani au fost marcaţi de o serie de astfel de situaţii, în urma cărora mii de oameni şi-au pierdut viaţa şi alte câteva mii au fost rănite.
1996: În acest an, mai multe atacuri au avut loc în America Centrală şi în sudul Asiei. În decembrie 2016, o bombă a explodat într-un tren din India, 33 de persoane pierzându-şi viaţa în acest atac.
1997: Peste 10 persoane au murit în Israel şi cel puţin 150 au fost rănite după ce mai mulţi atacatori sinucigaşi au atacat locuri publice din această ţară. Atacuri cu bombe au avut loc şi în Sri Lanka şi Egipt, iar în India, 23 de persoane au murit într-un atac armat.
1998: Cele mai multe pierderi de vieţi omeneşti au fost înregistrate în Kenya şi Tanzania. Membrii Al-Qaeda au bombardat două ambasade ale Statelor Unite, reuşind să ucidă peste 200 de persoane şi să rănească cel puţin 4.000.
1999: Cel mai grav atac din acest an s-a produs în regiunea Dagestan din Rusia. O serie de bombe au lovit clăridi cu apartamente. În urma atacurilor aproape 300 de persoane au murit şi peste 1.000 au fost rănite.
2000: Primul an din noul mileniu a fost unul relativ paşnic. Cel mai grav eveniment nefericit a fost un val de bombardamente din Philipine în care au murit 22 de oameni, 100 fiind răniţi.
11 septembrie 2001: Este cea mai neagră dată din istoria recentă a Statelor Unite. Peste 2.700 de persoane au fost ucise în timpul atacurilor asupra Turnurilor Gemene de la New York. Aproximativ 300 dintre aceştia erau pompieri şi oameni din serviciile de urgenţă.
2002: Anul a fost marcat de un atac produs în America de Sud, în urma căruia au murit 17 persoan şi au fost rănite 10.
2003: Atacuri cu bombe s-au produs în Rusia, Maroc şi Israel. A început războiul din Irak, astfel că s-a înmulţit numărul de atacuri sinucigaşe în această ţară
.
2004: Anul va rămâne în istorie pentru atacul terorist de la Madrid, din gara Atocha, când 200 de persoane şi-au pierdut viaţa şi peste 2.000 au fost rănite. Talibanii şi cei din gruparea Al-Qaeda deveneau cea mai mare ameninţare pentru Europa.
2005: Oraşul irakian Hillah a fost zguduit de un atac cu maşină capcană, care a luat vieţile a 127 de persoane şi a rănit alte câteva sute. În luna iulie a acestui an, patru atacatori sinucigaşi au urcat într-un autobuz din Londra. 50 de persoane şi-au pierdut viaţa şi 700 au fost rănite.
2006: Neliniştea a continuat în Orientul Mijlociu, astfel că, aproape în fiecare lună, aveau loc atacuri în Irak, Afganistan şi Pakistan.
2007: Atacuri în pieţele publice din Irak au avut loc în primele două luni ale anului. Acestea reprezintă al doilea cel mai grav atentat din istorie din punctul de vedere al numărului de persoane decedate, 800, urmându-i celui din 11 septembrie 2001.
2008: O serie de atacuri armate au avut loc în Mumbai în luna noiembrie a acestui an, sute de oameni fiind ucişi sau răniţi.
2009: Prima jumătate a acestui an a fost lipsită de activitate teroristă, însă în cea de-a doua jumătate atacatorii sinucigaşi au luat din nou la ţintă Irakul şi India. Sute de oameni au murit în atacuri cu maşină capcană.
2010: Cel mai grav atac din acest an s-a produs în Pakistan. 500 de oameni au fost răniţi în această ţară în atacuri cu bombă.
2011: Activitatea teroristă s-a înteţit în Pakistan şi India, dar şi în Africa şi America de Sud.
2012: Au început conflictele în Siria, Damascul şi Alepul devenind puncte fierbinţi ale activităţii teroriste.
2013: Conflictele s-au intensificat în Orientul Mijlociu. În luna februarie 80 de persoane au murit şi 250 au fost rănite în Damasc, în timp ce în aprilie, 5 oameni au fost ucişi şi peste 200 răniţi în atacul cu bombă din timpul Maratonului din Boston.
2014: 200 de oameni şi-au pierdut viaţa în atacurile din Nigeria, de la Boko Haram. ISIS au continuat să facă ravagii în Siria şi Irak.
2015: Atacuri cu bombă s-au produs în Turcia şi Yemen, cauzând moartea a sute de oameni. A fost anul în care Parisul a fost principala ţintă a militanţilor Statului Islamic. În februarie 2015 s-a produs atacul de la Charlie Hebdo, urmând, în noiembrie, cel de la Bataclan, în urma căuia şi-au pierdut viaţa 130 de persoane, alte 368 fiind rănite.
Anul 2016 a urmat şi el cu atacuri sângeroase la Bruxelles şi, din nou, la Paris, însoţite de atacuri armate în SUA.
Ultimul atac terorist a fos ieri, 17 august, care a lovit Barcelona, după ce o furgonetă a intrat în plin în mulțime chiar pe Rambla, faimoasa arteră pietonală, înțesată mereu de localnici și turiști.
- Published in Extern
No Comments
Ionuț are 28 de ani și a crescut la orfelinat. Mama lui NU l-a vrut și l-a ABANDONAT! Nu e doctor și nu l-au vrut pe ambulanță, dar el nu s-a dat bătut!
joi, 17 august 2017
Ionuț are 28 de ani și a crescut la orfelinat. Mama lui NU l-a vrut și l-a ABANDONAT! Nu e doctor și nu l-au vrut pe ambulanță, dar el nu s-a dat bătut!
Ionuț Ursu are, la 28 de ani, o poveste de viață care bate orice scenariu de film. Abandonat după naștere și crescut prin orfelinate, cu un diagnostic de HIV ce s-a dovedit greşit, e acum masterand la Universitatea din Bucureşti, face voluntariat la Ambulanță şi a mers să ajute în Nepal.
Ionuţ nu vorbeşte mult. Abia reuşeşti să-l faci să spună ceva despre primii ani ai vieţii sale. Băiatul înalt, cu privire limpede şi directă, a văzut multe rele în viaţa lui. A trecut prin locuri urâte, pline de nesiguranţă şi răutate.
Mama lui l-a părăsit într-un pătuţ din Maternitatea Bicaz, a fost botezat acolo de o doctoriţă cu suflet mare şi drumul vieţii lui a pornit de la un Leagăn al statului şi a trecut prin mai multe la orfelinate.
La 18 ani, când şi-a căutat mama, femeia l-a respins categoric. Ani de zile, Ionuţ a fost împărţit ca o marfă între case de copii, şcoli şi spitale ca de la Ana şi Caiafa. A fugit şi s-a întors, a mâncat bătaie, a învăţat, a scris, a lăcrimat, a iubit, a fost iubit la rândul lui şi şi-a adunat toată voinţa pentru a-şi croi viitorul.
Şi spune că, în aceşti ani, a descoperit că poate să creadă în bunătatea oamenilor, că oamenii merită salvaţi, că a întoarce binele făcut e, pe undeva, o plată pentru reuşitele tale şi că fără ajutorul unora dintre cei ce l-au înconjurat, poate că existenţa lui ar fi sfârşit într-o fundătură.
„Să spun despre mine? Nu prea am ce. Povestea mea e, aparent, ca a oricărui băiat de vârsta mea crescut de stat. Dar e în fiecare zi alta. E ca şi cum durerea ţi-ar schimba mereu înţelesul vieţii. Am fost un copil bolnăvicios, contactasem un stafilococ după naştere, iar până pe la opt ani tot făceam injecții cu Moldamin, un chin cumplit, și abia pe la zece ani am fost trimis la şcoală.
Atunci, la analize, mi-au spus că am virusul HIV, că n-o să mai scap de el niciodată şi vreo şapte ani am trăit, alături de alţi copii bolnavi, aşteptând să mor, însă ajutându-i pe cei mai mici cum puteam. Fugeam din cămin, mergeam prin piață, la muncă, la cărat mărfuri, făceam ce puteam, strângeam un ban și le cumpăram câte ceva dulce.
Prin 2006, la centru a venit o directoare nouă care a cerut o nouă serie de teste şi aşa am aflat că rezultatul inițial era greșit, că eram de fapt, sănătos”, spune Ionuţ şi ţâţâie îngândurat din buze în semn de „ce să-i faci, asta-i viaţa“.
Lipsit de dragostea părinţilor, dar îndrumat bine, băiatul a absolvit Liceul „Dimitrie Leonida“ din Piatra Neamț şi, pentru că în anii lungi în trăiţi sub spectrul unei boli mortale, călătorea deseori, în singurul fel posibil – în imaginaţie -, a ales geografia şi a reuşit să intre la facultatea de profil a Universităţii din Bucureşti, la buget, a absolvit şi apoi la un program de master.
Spune însă că doar mersul la cursuri nu i-a fost de ajuns ca semn a reuşitei şi că, încă din primul an de facultate, a decis să devină voluntar la Ambulanţă. S-a înscris pe o listă, a telefonat, a bătut oamenii la cap şi, după un examen dificil, a fost acceptat. A urmat cursuri de pregătire jumătate de an, a urmat un alt examen, iar de atunci şi până acum face gărzi voluntar alături de echipajele medicale de la Ambulanţa Bucureşti, în paralel cu facultatea.
- Published in National
Nu fi indiferent. Carolina are nevoie de tine!
sâmbătă, 12 august 2017
Nu fi indiferent! Pentru unii, Carolina Geanta este doar un nume. Doar un alt copil bolnav, pentru care nu vor face nimic. Vor da pagina în jos şi vor cauta un subiect care îi interesează.
Pentru alţii, Carolina este un copil bolnav, care are o şansă la viaţă, iar aceștia vor face tot ce le stă în putinţă să o ajute. Cu câţiva euro în plus sau în minus, aceşti oameni ştiu că viaţa lor rămâne la fel. Însă acei euro înseamnă enorm pentru micuţa Carolina, pentru că „puţin cu puţin se face mult”.
Pentru părinţii ei, Carolina este lumea lor toată. În ochii ei începe şi se termină fericirea unor părinţi greu încercaţi de soartă, însă care vor reuşi, alături de o mână de oameni inimoşi, să îi ofere fiicei lor, încă o dată, cel mai de preţ dar: VIAŢA.
Carolina s-a născut pe 27 aprilie 2016, cu o greutate normală de 3800 de grame, la 39 de săptămâni şi cu o evoluţie favorabilă post partum. La doar 3 luni, părinţii au simţit că ceva nu e în regulă cu prinţesA lor şi i-au făcut investigaţii la neurologie, cardiologie şi teste genetice. A început şedinţele de kinetoterapie, iar toate testele indicau hiptonie.
La vârsta de 8 luni, Carolina a primit rezultatul testelor genetice, iar diagnosticul de Amiotrofie musculară spinal Tip 1 (Werdnig- Hoffman) a fost confirmat. De atunci, a început o lupta crâncenă pentru stoparea bolii, pentru aflarea de răspunsuri şi soluţii. Această boală genetică rară este cauza nr. 1 la moarte infantilă, cei mai mulţi copii afectaţi decedează până la vârstă de 18 luni. Neuronii motorii din măduva spinării se deteriorează iar muşchii se atrofiază, fiind afectate toate funcţiile vitale.
Carolina nu îşi poate susţine capul, musculatura este hipotonică, are tulburări de înghiţire, iar tusea este ineficientă. Afectarea musculaturii duce la deformări ale scheletului, precum înfundarea sternului, scolioză şi cifoscolioză. Intelectul nu este afectat, este un copil vesel, iubitor, rosteşte „mama”, imită sunetele animalelor şi îşi adoră fratele mai mare, Victor.
Deşi a trecut prin două pneumonii severe, a pierdut mult în greutate (are 7 kg la 1 an şi 3 luni), Carolina lupta să trăiască şi ne învaţă să fim puternici, să nu renunţăm, să credem că într-o zi va fi bine.Pentru a-i susţine eforturile, Carolina are nevoie de următoarele aparate medicale:
- aspirator chirurgical de secreţii portabil
- pulsoximetru
- aparat pentru tuse asistat Cough Assist
- vestă cu vibraţii pentru desprinderea secretiilor din plămâni.
- aparat Bipap pentru respiraţie noninvaziva
- suplimente şi hrană hipercalorica pentru a o ajută să crească în greutate
În 2016 a fost aprobat primul tratament pentru această boală, în SUA, numit Spinraza. Cu ajutorul familiei, prietenilor, cunoştinţelor, am reuşit să o ducem pe Carolina în Franţa, la Hospitaux Universitaires Paris Armand Trousseau, spital care are autorizaţie de utilizare a acestui medicament.
A primit 4 injecţii, urmând să primească o injecţie intratecala la fiecare 4 luni pentru tot restul vieţii. Costul unei consultaţii, înainte de fiecare injecţie, este 564 euro, spitalizarea pe o zi costă 1390 euro, însă această se poate prelungi în funcţie de reacţia la medicament a copilului. În funcţie de dată plecării, părinţii au reuşit să găsească bilete de avion cuprinse între 300-1000 euro, iar cazarea a costat 165 euro pentru minim 3 nopţi .
Întrucât Spinraza a fost aprobat de Casa de Asigurări din Franţa, au fost transferaţi în Belgia pentru următoare injecţie, în dată de 25.08.2017 fiind programaţi pentru consult, iar pe 01.09.2017 pentru injecţia intratecala.
În decursul unui an va trebui să suporte aproximativ 30.000 euro pentru a-i asigura Carolinei deplasările la tratament cu tot ce presupun ele, aparatele medicale, şedinţele de terapie şi consulturile de specialitate, echipamentele medicale precum orteze, scaun cu roţile , neluând în calcul evenimente nefericite precum internări cu pneumonie sau alte afecţiuni.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, progresele ei se produc lent, ne dau speranţa şi încredere că va fi lângă noi să o iubim şi să o preţuim, iar fratele ei va avea alături sora pe care o iubeşte atât de mult. Va rugăm din suflet să o ajutaţi pe Carolina să urmeze tratamentul în continuare, să aibă o şansă la copilărie, la viaţă.
Tu ce alegi? Să treci mai departe fără să reacţionezi la suferinţă acestei familii sau să faci parte, alături de noi, din grupul de oameni cu o inimă mare ce îi vor ajută pe părinţii Carolinei să îi ofere o a doua viaţă?
Nu fi indiferent! Carolina trebuie să strângă banii până pe dată de 25 august.
Donațiile se pot face accesand link-ul asociatiei Salveaza o inima:
- Published in Social
Scrisoare de adio pentru bărbatul pe care l-am iubit enorm și încă-l mai iubesc
miercuri, 09 august 2017
Aceasta este o scrisoare de dragoste, scrisă din inimă și cu foarte multă durere. Enorm de multă. Dacă ar fi fost scrisă pe o foaie de hârtie, probabil literele ar fi înotat în lacrimile celei ce le-a scris. Am trecut sau vom trece toți prin asta. Am fost sau vom fi toți uscați de iubire și cu inima făcută zob în zeci de mii de piese de puzzle pe care doar cel ce a plecat de lângă noi știa să le îmbine perfect.
„De unde am început și unde am ajuns. Cu cine am început și cu cine am ajuns la acest final. Am început împreună, dar acum nu mai ești aici. Nu mai ești de mult timp. Nu știu pe unde te-ai rătăcit, la alt capăt de drum cred. Nici nu cred că m-ai însoțit până aici, o fi fost doar umbra ta. M-am uitat de mii de ori înapoi, că poate te văd, că poate mă ajungi din urmă. Dar nu, în zadar. M-am uitat și înainte, crezând că poate mă aștepți la un capăt de drum, cerându-ți iertare că nu m-ai așteptat. Dar nu. Nici lângă mine nu ești. M-am uitat și în stânga și în dreapta. Nu ești nicăieri. Am ochii plini de lacrimi și brațele goale de tine. Acum realizez, după atâta timp, după atâtea dezamăgiri, că tu… Da, că tu ești un singur lucru: fie trecutul meu care mă urmărește acum, în prezent, fie prezentul meu pe care nu vreau să îl fac trecut.
Cu fiecare pas făcut, cu cât înaintam mai mult cu atât tu mă trăgeai înapoi, pentru că asta ai fost tu pentru mine. Nu ai fost persoana care mă ținea pe loc, ci persoana care mă trăgea înapoi. Trei pași înainte, zece înapoi. Vezi cât de înapoi m-ai adus? M-ai distrus și nu știu ce ai mai vrut. Ce? Eu nu știu. Nu știu. Și nu cred că voi ști vreodată. Degeaba stau lângă telefon așteptând poate să sune. Un semn. O minune. Aștept să suni. Oare va suna? Oare va veni? Aștept un străin care mi-a fost atât de drag. Un străin care mă adora. Ce prostuță ,nu?
După ce ne-am despărțit, încă te sunam. Vroiam să te aud, să știu ce faci, dacă ești bine. Așteptam să îmi spui că totul va fi bine și că nu s-a terminat așa. Că nu mă vei lăsa niciodată, așa cum mi-ai promis atunci, în acea seară. Că mă iubești și că îți lipsesc. Cerșeam cuvinte. Ce ridicol! Ce ridicolă eram cel mai probabil în fața ta. Am așteptat atât de mult să se întâmple o minune. Probabil ca… nu am avut noroc. Azi îți zic… „rămas bun” deocamdată, mai am multe de spus. Atât de multe. Și nu am să te uit niciodată. Te voi păstra în inima mea ca fiind cea mai… nu mai contează asta, nu pentru tine. Și să știi că voi fi mereu aici pentru tine. Mi-ar fi plăcut să fi rămas prieteni… buni prieteni. Să mă suni, să îmi ceri un sfat și să îmi povestești despre relațiile tale amoroase. Să îmi spui cât de mult o iubești și cât de mult te iubește. Dar va rămâne doar o dorință. Un vis. Și îmi va trece. Acum doar în vise mai suntem amândoi, pentru că realitatea e mult prea crudă pentru mine. Prea dură să o pot suporta singură. Am atât de mare nevoie de tine, să mă ajuți să trec peste toate. Ce tot spun? Trebuie să fac față singură acestei dureri. Trebuie să îmi șterg lacrimile și să merg mai departe. Fără tine. Să învăț să trăiesc fără tine. Oricum, nici cu tine nu aș fi putut trăi. Tu o iubeai pe ea. O iubești pe ea. Dar știi? Nu îmi pare rău că te-am iubit. Că te iubesc. Că ți-am dat tot ce a fost mai bun și mai frumos în mine. Mai pur. Mai sincer. Eu măcar am reușit să iubesc. În schimb tu doar ai mimat.
Îți mulțumesc pentru tot. Îți mulțumesc pentru că măcar mi-ai dat iluzia că mă iubești. Îți mulțumesc pentru că m-ai făcut fericită. Atât de fericită! Am atins punctele maxime. Că mai apoi să le ating și pe cele mai de jos ale suferinței. Nici asta nu regret. Nu îmi pare rău de nimic. Doar atât: că s-a terminat, că nu am putut să fac nimic ca să mai rămâi, că nu te-am făcut să rămâi. Nu ți-am dat motive să rămâi, să nu pleci. Probabil aș fi preferat să mai fiu mințită, cât de puțin. Ca să mai fiu cu tine câteva clipe. Îți mulțumesc chiar și pentru clipele în care am avut atât de mare nevoie de tine și nu ai fost aici. M-au făcut mai puternică. Și ele m-au ajutat mult în desprinderea de tine. Să mă înstrăinez de tine. Îți mulțumesc chiar și pentru clipa aceasta în care încerc să mă îndepărtez de tine. Voi reuși. Poate, într-o bună zi…
Trăiesc cu speranța că voi învăța să trăiesc fără tine. Și sper să reușesc. M-am săturat să trăiesc ancorată în acea zi. Mă voi desprinde și de asta, de toate amintirile pe care le-ai lăsat în urma ta. Mă voi desprindere chiar și de sărutul tău, de îmbrățișările tale, de zâmbetul tău. M-am săturat să trăiesc în trecut, căci asta am făcut până acum: mi-am transformat prezentul în trecut. Ai plecat când mi-a fost cel mai greu, dar nu sunt supărată pe tine. Sunt supărată pe mine. Fată de tine, mai bine zis, am un sentiment de dezamăgire, trădare. Mi-a fost cel mai tare frică, că într-o bună zi să te pierd. Și mă întreb cum să te pierd, când probabil nu mi-ai aparținut niciodată. Nu știu dacă te voi mai vedea vreodată în fața mea să îți pot simți mirosul, să îți simt parfumul. Aș vrea să mai gust din călduroasele tale îmbrățișări și din dulceața sărutărilor tale. Of! Încerc să îmi iau rămas bun de la tine. Vreau să ajung la un ‘Adio’ mai puțin dureros pentru mine, dar tot ceea ce fac, este să îmi fie dor de tine, să te strâng în brațe și să te sărut așa, în gândul meu..
De ce ai făcut toate astea? Unde ți-am greșit? Să îmi cer iertare pentru toate câte am făcut și pentru toate câte ți-am oferit? Pentru faptul că m-am întins ca pe tavă în fața ta? Scuză-mă. Scuză-mă, te rog. Iartă-mă! Iartă-mi ochii -au privit de mult încât mi-întipărit pe ,-pentru nopțile nedormite pentru cele dormite cu gândul la . -mi -au strâns de tare ele mâinile pentru -dat drumul. -mi picioarele au obosit alerge după . -mi nu se îndreaptă către . -mi de trece departe de . -mi tot toate -am făcut, binele . rostite cele nerostite. Faptele, dragostea, dorul.
Știi? Privesc peste umăr și văd cum dorul mă ajunge din urmă. Mi-e dor. Îmi lipsești. Te cam vreau înapoi. Nu azi, nu mâine. Mereu. Nu știu ce să mă fac fără tine. Te iubesc. E momentul să îți spun…. Îți voi spune, dar mai târziu. Să știi că și eu te iert fără măcar ca tu să îmi ceri asta și fără ca tu să vrei asta. Te iert, iubirea mea. Îți iert ochii că m-am pierdut în ei și că ai permis asta, că m-au privit lung și mult și pentru asta îi iubesc, buzele că m-au sărutat atât de dulce și atât de bine și nu mai pot uita sărutul lor. Îți iert nepăsarea, indiferența, neîncrederea. Îți iert toate minciunile pe care mi le-ai spus, și mi le-ai arătat de multe ori. Cea mai frumoasă minciună, cele mai frumoase minciuni defapt, au fost „Te iubesc” și „Mi-e dor.” Ți le iert și pe astea două. Pe toate. Eu te-am iertat deja.. Rămâne să o faci și tu. Dacă ai puterea. Sper să te intereseze. Deși mă îndoiesc. Și da, îți spun ‘ADIO’ de acum. Mereu ți-am cerut un lucru: ori pleci de tot și nu te mai întorci, ori rămâi și nu mai pleci. Ai ales tot timpul calea cea de mijloc: nici nu ai plecat, nici nu ai rămas. Ai plecat și ai venit. Ai venit și ai plecat iar. Și asta îți cer și acum… De fapt, îți cer doar atât: să pleci. Restul nu mai contează. Nu mă mai interesează. Nu mă mai interesează nici faptul că, poate, peste timp te vei întoarce. Nu vei mai fi ‘bine venit’-ul care erai odată.
Te voi ajuta mereu, mereu voi fi alături de tine. Îți promit! Dar atât, în fața mea vei fi un străin, cum ai fost și la început, înainte să te cunosc, înainte să te iubesc. Mai străin decât atunci. Așa cum mă mint că ești și acum. Străinul meu bine cunoscut. Atât de bine te cunosc. Îți cunosc gândurile, replicile, gesturile… tot. Două lucruri nu le înțeleg, nu le știu și nu le cunosc la tine: de ce ai făcut asta, de ce ai jucat teatru aproape trei ani de zile… Și de ce nu te oprești, de ce continui asta… Cu pași mărunți și cu lacrimi în ochi îți spun ultimul ‘Mi-e dor’, ultimul ‘Îmi lipsești’ și ultimul ‘Te iubesc’ spuse din toată inima. Adio. Mi-e dor. Îmi lipsești. Te iubesc. De tine. Foarte mult. Enorm.”
Sursa: devorbacutine.eu
Autor: N.
- Published in Povestea zilei
Mega-percheziții la Iași în cazul hoților minori care au speriat Europa
luni, 07 august 2017
Mega-percheziții la Iași în cazul hoților minori care au speriat Europa
O acțiune de mare amploare a procurorilor DIICOT și polițiștilor de la combaterea crimei organizate a avut loc pentru destructurarea unui grup infracționat specializat în săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
Procurorii DIICOT – ST Iași și ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul BCCO Iași a efectuat simultan, 25 de percheziții domiciliare pe raza municipiilor Iași, Roman și a județului Prahova într-o cauză vizând destructurarea unui grup infracțional organizat specializat în săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.În paralel, polițiști din cadrul Direcției de Poliție Judiciară din Paris au desfășurat o acțiune de mare amploare pentru depistarea unor persoane care fac parte din același grup infracțional.
Sunt vizate în jur de 120 de persoane de pe teritoriul României și al Franței din care peste 70 de minori, cu vârste între 10 – 13 ani, implicați în această activitate, vor fi audiați în cursul cercetărilor cu privire la activitatea desfășurată.
Probatoriile au evidenţiat faptul că pe raza municipiilor Iaşi și Roman s-a constituit o grupare infracţională specializată în comiterea infracțiunii de trafic de minori. Membrii grupării și-au exploatat proprii copii minori, cu vârste cuprinse între 10 şi 13 ani, determinându-i să comită furturi din buzunare, din genţi sau din incinta unor societăţi comerciale, bunurile fiind însuşite de membrii grupării. Minorilor li s-a impus să fure constant, susținând în acest mod stilul de viață parazitar al părinților.
Membrii grupării infracţionale și-au exploatat proprii copii minori atât pe raza municipiului Iaşi cât și în Paris. Aceștia au fost determinați și îndrumați să comită furturi din buzunare în mijloacele de transport în comun, staţiile R.A.T.P. şi incinta marilor complexe comerciale. Bunurile sustrase constând în portofele, aparate telefonice, sume de bani sau alte bunuri de valoare erau predate părinților care le valorificau. Părinții organizau în detaliu activitatea infracțională a copiilor, stabilind programul de lucru, modul de acțiune, locurile unde se ascundeau bunurile furate pentru a fi ulterior recuperate.
De asemenea, minorilor li se impuneau sume zilnice pe care trebuiau să le aducă acasă în funcție de zona unde erau trimiși să fure. După ce erau instruiți pe raza municipiului Iași, minorii erau transportaţi în Paris, în mai multe tabere locuite de romi, de unde ulterior erau îndrumați de proprii părinți în activitatea infracțională. Pentru documentarea activităților infracționale s-a solicitat informații autorităților franceze în anul 2016, iar ulterior a fost constituită o echipă comună de ancheta ce a acționat pentru probarea activităților infracționale.
Actiunea a fost realizată cu sprijinul IPJ Iași, BCCO Bacău, BCCO Ploiești, ITPF Iași și Gruparea de Jandarmi Mobilă Bacău, forțele cumulate în această acțiune fiind de 140 de polițiști și 170 de jandarmi.Suportul tehnic a fost asigurat de către Direcția Operațiuni Speciale.
Activităţile procedurale şi investigative desfăşurate în cauză au beneficiat de sprijin logistic şi finanţare din partea EUROJUST.
„Facem precizarea că pe întreg parcursul procesului penal, suspecţii şi inculpaţii beneficiază de drepturile şi garanţiile procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, precum şi de prezumţia de nevinovăţie”, potrivit comunicatului publicat de DIICOT.
Sursa:ziaruldeiasi.ro
- Published in Local
Fenechiu eliberat condiționat.
luni, 07 august 2017
Fostul ministru al Transporturilor Relu Fenechiu, condamnat în luna martie la cinci ani şi jumătate de închisoare în urma contopirii a două pedepse pentru fapte de corupţie, va fi eliberat condiţionat, a decis, luni, Tribunalul Vaslui.
Hotărârea este definitivă.
Tribunalul Vaslui a respins ca nefondată contestaţia făcută de procurori la decizia Judecătoriei Vaslui, care hotărâse eliberarea condiţionată a lui Relu Fenechiu.
Decizia Tribunalului Vaslui este definitvă, astfel că fostul ministru al Transporturilor – încarcerat la Penitenciarul Vaslui – va fi eliberat condiţionat.
Judecătoria Vaslui a dispus în 29 iunie eliberarea condiţionată a fostului ministru al Transporturilor Relu Fenechiu, admiţând astfel propunerea Comisiei de liberare condiţionată din cadrul Penitenciarului Vaslui, care a constatat că Fenechiu îndeplineşte condiţiile de a ieşi din penitenciar anterior executării integrale a pedepsei pe care o avea de executat.
Tribunalul Vaslui l-a condamnat, pe 9 martie 2017, la cinci ani şi jumătate de închisoare pe fostul ministru al Transporturilor Relu Fenechiu pentru mai multe fapte de corupţie, în urma contopirii a două pedepse – una de cinci ani, pentru complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, şi una de trei ani şi zece luni, pentru trafic de influenţă în formă continuată şi spălare de bani. De fapt, magistraţii vasluieni au admis cererea formulată în instanţă de Relu Fenechiu.
Judecătorii au contopit toate pedepsele primite de fostul ministru al Transporturilor atât în ianuarie 2014, în dosarul ”Transformatorul”, cât şi în noiembrie 2016, în speţa în care, în calitate de deputat, ar fi primit 620.000 de euro de la o firmă de software pentru „sprijinul promis şi acordat în câştigarea şi derularea unor proiecte” derulate de Ministerul Justiţiei şi o societate farmaceutică, cu acţionar majoritar Ministerul Sănătăţii. Practic, magistraţii Tribunalului Vaslui au reţinut pedeapsa cea mai grea, de cinci ani, din dosarul ”Transformatorul”, la care au mai adăugat un spor de şase luni, pedeapsa rezultantă fiind de cinci ani şi jumătate.
Relu Fenechiu a fost condamnat, iniţial, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cinci ani de închisoare pentru complicitate la abuz în serviciu în formă calificată. Fostul ministru al Transporturilor a fost găsit vinovat de instanţă pentru că, în perioada 2002-2005, prin firmele sale, ar fi vândut transformatoare şi întrerupătoare uzate şi vechi la preţuri de produse noi către Sucursala de Întreţinere si Servicii Energetice Electrice Moldova, cu complicitatea fostei conduceri a instituţiei.
Sursa: Știrile Protv.
- Published in Altele
COD PORTOCALIU de ploi torenţiale, grindină şi vijelii în următoarele zile
duminică, 06 august 2017
Astăzi și mâine între orele 17:00 și 18:00 va fi COD PORTOCALIU de ploi torenţiale, grindină şi vijelii. Mașini avariate, tencuieli căzute, străzi inundate și lista de accidente continuă. Acestea s-au întâmplat doar în ultima oră în Iași, un adevărat dezastru.
Fenomene meteo extreme au avut loc la sfârşitul acestei săptămâni în țară. Inclusiv județul nostru a fost lovit de un adevărat potop de grindină. Asta în timp ce în aceste zile termometrele au înregistrat și 40 de grade.
Din păcate mâine în jurul aceleiași ore se vor semnala aceleași dezlănțuiri ale naturii: vânt puternic cu aspect de vijelie, averse ce vor depăși, local, 35 l/mp, grindină de dimensiuni medii și frecvente descărcari electrice.
Metetorologii avertizează că în mai toată ţara vor exista perioade în care instabilitatea atmosferică va fi accentuată şi se va manifesta prin averse torenţiale, frecvente descărcări electrice, intensificări ale vântului cu aspect de vijelie, iar pe arii restrânse, căderi de grindină.
Sursa: Administraţia Naţională de Meteorologie(ANM)
Mulțumiri celor care au imortalizat aceste accidente. Ne bucurăm să vedem interes din partea dumneavoastră în astfel de situații!
- Published in Local
O mamă din Iaşi şi-a salvat fiica: „Să nu vă fie frică să faceţi asta!”
duminică, 06 august 2017
O mamă din Iaşi şi-a salvat fiica: „Să nu vă fie frică să faceţi asta!”
Iubirea unei mame nu are limite. O poveste emoţionantă de la noi din Iaşi. La 63 de ani, Virginia i-a dat viaţă pentru a doua oară fiicei ei. Tânăra, mamă la rândul ei, avea nevoie de un rinichi. O echipă de medici ieşeni a realizat transplantul de la mamă la fiică. Unul în premieră.
Fără să stea pe gânduri, Virginia a dăruit trup din trupul ei. La 39 de ani, fiica ei, aflată acum în recuperare, a renăscut.
Mama unei fete la rândul ei, fiica femeii suferea de 20 de ani de diabet zaharat de tip I. A scăpat pe muchie de cuţit de şedinţe de dializă cronică. Din luna decembrie, familia a aflat că are nevoie de un transplant. Intervenţia făcută marţi la Centrul de Transplant Renal de la spitalul C. I Parhon din Iaşi este o premieră.
Acum pacientele sunt în recuperare, dar se simt bine. Transplantul de la mamă la fiică a fost doar una dintre intervenţiile dintr-un tur de forţă al medicilor din Iaşi. O a doua femeie de 49 de ani, care depindea de doi ani de aparatele de dializă de la Suceava, cu o boală genetică, a fost de asemenea urcată pe masa de operaţie. Prelevarea rinichilor s-a făcut la Spitalul Sf. Spiridon.
În fiecare an, în România, sute de vieţi sunt salvate prin transplant. De la înfiinţare, în anul 2000, doar la Centrul de Transplant Renal de la spitalul C. I Parhon din Iaşi, au fost făcute 200 de intervenţii de transplant de la donator viu sau în moarte cerebrala. Anul acesta numărul se ridică la 12. Nevoia este însă mult mai mare.
În prezent, acolo, peste 250 de pacienţi care fac dializă au indicaţie de transplant renal.
Sursa: observator.tv
- Published in Local
O poveste superbă a unui cuplu care te face să plângi: „E ziua ei liberă, dar nu și a lui…”
vineri, 04 august 2017
O poveste superbă a unui cuplu care te face să plângi: E ziua ei liberă, dar nu și a lui. A plecat la muncă înainte să se trezească ea, nici măcar nu a intrat în dormitor să-i spună bună dimineața.
Se așează la masa din bucătărie și își aprinde o țigară. E o cană cu cafea în microunde, apasă butonul și o încălzește. E încă ursuză și nu vede biletul de pe masă. Aprinde televizorul din bucătărie și trecând de pe un canal pe altul se oprește pe un post muzical. Era melodia lor. Ii dă o stare de bine și începe să o fredoneze ușor, deși nu are ureche muzicală.
Își aruncă privirea pe masă și vede biletul. Zâmbește ștrengărește și deschide biletul împăturit în două și începe să citească.
“Bună dimineața, iubito. Nu aveam somn, m-am trezit pe la 3 dimineața și m-am gândit să-ți scriu. Nu ți-am mai scris demult, știu că îți plăcea asta. Ți-am lăsat cafeaua în microunde și ți-am făcut niște clătite, sunt în dulap.
M-am gândit să-ți țin companie azi, deși nu sunt lângă tine. Am program scurt că e sâmbătă, dar nu voiam să te las singură. Vezi că lângă clătite mai e un bilet, vorbim acolo. Te sărut.”
Se ridică de pe scaun, umblă prin dulap și găsește o farfurie cu clătite rulate. Sunt cu gemul ei preferat, cel de vișine. Sub farfurie se află un alt bilet.
“Imi cer scuze că am ars prima clatită, dar știu că ție îți plac și astea arse. Cum sunt? Mi-au ieșit bine? Mi-ar fi plăcut să mă vezi cum le întorc în aer, un adevărat maestru. Știu că ai venit direct în bucătărie să fumezi, mi-ar fi plăcut să bem cafeaua împreună. Acum probabil stai picior peste picior pentru că faci pe tine și vrei să termini de citit biletul. Pe asta l-am facut mai scurt, cât să apuci să mănânci o singură clatită. Următorul bilet e în baie, sub tubul de pastă de dinți. Vorbim acolo.”
Ușurată că s-a terminat biletul, se șterge cu un șervețel pe degete și fuge spre baie. Ia biletul și îl citește.
“Pun pariu că ești relaxată acum. Aseară te-ai agitat mult, mi-ai dat coate și m-ai dezvelit. Cred ca iar ai visat că te urmarește cineva, te încruntai foarte tare. Te-am trezit să te liniștesc și mi-ai spus că nu ai furat florile, că le-ai găsit acolo pe masă. Am zâmbit și te-am lăsat să dormi, eram sigur că nu o să îți amintești. Dupa vreo o oră am simțit nevoia să te pup pe frunte, și te-am pupat. Ai zis “mhm”, de parca m-ai aprobat. Imi place să dorm cu tine, e o adevarată aventură în fiecare seară.
Ai terminat? Mergem pe balcon? Hai.”
Se spală pe mâini, apoi se spală pe față și pe dinți.
Pe balcon găsește un bilet și o foaie mototolită aruncată pe jos. Ia foaia și o citește.
“Vezi cât de bine te cunosc? Eram sigur că o să ridici întâi foaia asta mototolită. Nu scrie nimic în ea, dar poți să citești biletul.”
Ea zambește și deschide biletul.
“Stăteam pe balcon azi dimineață, fumam o țigară și mă uitam spre fântână. Era așa liniște încât auzeam numai apa. Am stat și m-am gandit la cât de fericit mă faci tu pe mine și mă gândeam să îți fac o surpriză. Iți mai plac surprizele? Ce întrebare, nu..? Ți-am luat ieri un cupon de la un salon de masaj, cu tot cu împachetari în algele alea scârboase. Vezi că stai pe cupon, e sub păturica de pe băncuță, ia-l de acolo și hai înapoi în bucătărie să mai vorbim că ți se răcește cafeaua. Ne vedem în congelator.”
Zambește timid și împachetează înapoi biletul. Se ridică și scoate de sub paturică un plic roz care conținea cuponul. Cu gura până la urechi face pași lenți către bucătărie, citind. Ajunge în dreptul frigiderului și deschide congelatorul. Găsește un bilet și o înghețată.
“Surprizăăă, ți-am luat ieri o înghețată . Am vrut să ți-o dau aseară, dar dacă tot te-a durut gatul am hotărât să ți-o dau azi. Tocmai bine că s-a integrat perfect în scenariul de azi. Sper că ești la fel de entuziasmată ca mine pentru ideea asta cu biletele, sper că nu te plictisesc. Azi împlinim un an de când suntem împreuna și voiam să îți spun la mulți ani într-un mod mai puțin firesc. Du-te până la șifonier și uită-te acolo unde îmi țin eu cămășile. Vezi că în pantofi mai e un bilet. Cum care pantofi? Du-te odată!”
Se duce într-un suflet către șifonier și găsește o pungă de cadouri în care erau pantofii pe care îi probase cu două zile înainte, în mall, dar nu i-a cumpărat pentru că erau prea scumpi. În pantofi se afla un bilet.
“Ia vezi, îți vin? La mulți ani, iubita mea. Să-i porți sănătoasă. Când termini de admirat piciorul perfect, vino înapoi în bucătarie. Mă găsești în ibricul roșu.”
Ea se duce în bucătărie, caută peste tot și nu găsește niciun ibric roșu. Se enervează și începe să răscolească peste tot și îl găsește ascuns într-o oală cu capac. Ia biletul din ibric și îl deschide.
“De-asta te iubesc eu. Nu mi-ar fi dat prin cap să caut în oala aia cu capac. Tu nu renunți niciodată, de-aia nu ai renunțat la mine. Stii că pot mai mult, așa cum știai că există un bilet într-un ibric roșu.”
Azi am încercat să-ți arat că, deși uneori sunt prins , nu am uitat de noi. Încă țin minte ce îți place…și mi-ar plăcea să te privesc tot timpul cum umbli dezbrăcată prin casă.
sursă poveste: dailynews.ro
Autor: Oana Torok din Baia Mare
- Published in Povestea zilei
Un POLITICIAN de 39 de ani a fost UCIS cu câteva ore înainte de alegerile la care candida
vineri, 04 august 2017
Un POLITICIAN de 39 de ani a fost UCIS cu câteva ore înainte de alegerile la care candida
Avocatul în vârstă de 39 de ani, candidat la Adunarea Constituantă, care avea mari șanse să participe la schimbarea Constituției țării, a fost ucis în noaptea de sâmbătă spre duminică, mai exact în noapte dintre 29 și 30 iulie.
Jose Felix Pineda, originar din Venezuela a fost asasinat chiar înainte cu câteva ore de alegerile la care era înscris. Responsabili cu această crimă au fost niște indivizi care au pătruns în casa avocatului și au tras mai multe focuri de armă asupra sa.
Se pare că în Venezuela nu este primul caz de acest fel, fiind peste 110 oameni care și-au pierdut viața în încercarea de contestare a puterii socialiste.
Agresorii nu au fost încă identificați.
Secțiile de votare au fost păzite de peste 230.000 de militari, iar cei peste 6.000 de candidați nu fac parte din opoziția care încearcă să boicoteze scrutinul.
- Published in Extern