În 1993, aflat în Sudan, fotograful Kevin Carter ”trage” ceea ce mulți consideră cea mai interesantă dar și mai crudă imagine din istorie: un vultur așteaptă moartea unei fetițe pentru a o devora. Poza ajunge pe prima pagină a revistelor, premiile încep să curgă. Însă mintea lui Kevin o ia razna, simte o presiune uriașă, lumea-l întreabă de ce nu a intervenit, de ce nu a salvat copilul. Pe 27 iulie 1994, Carter se sinucide, lăsând o scrisoare plină de rânduri dramatice…

În miezul acela de iulie 1994 o mașină curge lin, pe drumul spre Parkmore, o suburbie a Jonannesburgului, Africa de Sud. Trage aproape de ”Fileld and Study Center”, acolo unde șoferul a copilărit. La fel de calm, acesta coboară, scoate furtunul ce duce spre toba de eșapament, îl trece prin fereastră și-l bagă înauntru. Apoi accelerează, preț de câteva minute. Nu-i lume prin preajmă, mașina toarce nestingherită. Până când ucide șoferul. Monoxid de carbon. 33 de ani.

Omul are o poveste desprinsă din filme. Cu un an în urmă era faimos. Un singur ”click”, o declanșare a unui aparat foto, îi adusese notorietatea în întreaga lume. Și-a atunci, ce se petrecuse? Ce-l împinsese spre asemenea gest?

Coborâm, nițeluș, în timp. Kevin Carter e născut în 1960, acolo, în Johannesburg, Africa de Sud. A crescut și s-a maturizat în perioada de apartheid, într-un cartier în care numai albii puteau respira. La 20 de ani s-a băgat să apere un negru și el, un ”arian”, a fost bătut de către alți ”arieni”. Zilnic trebuia să vadă brutalitate. Era martorul unor scene teribile. S-a găsit cu alți trei iubitori de fotografie. Au fondat ”The Bang-Bang Club”, un grup ce lupta pentru egalitatea între albi și negri.

Carter în exercițiu

În martie 1993 ajunge în Sudanul de Sud, în Ayod. După o zi obositoare, vede, într-un spațiu deschis, o fetiță ce pare că-și trage sufletul. La nici 10 metri de ea, un vultur. Pentru a nu deranja pasărea, așteaptă 20 de minute, până când poate ”trage” poza. ”Click”, declanșează! ”Părinții copilului erau ocupați să primească hrana ce li se reprartiza dintr-un avion aparținând convoaielor umanitare. De aceea, pentru câteva minute, fetița rămăsese singură”, își aducea aminte Carter. Primise ordin clar să nu se atingă de localnici, contaminați cu malarie, așa că nu intervine. Face poza, așteaptă ca pasărea să plece, însă nu ajută, deloc, copilul.

Vinde fotografia celor de la ”The New York Times”, care o publică pe 26 martie 1993. Începând de a doua zi, de dimineață, lumea începe să sune pentru a întreba ce s-a petrecut cu fetița. Atât de mulți, încât ziarul se vede nevoit să publice o notă prin care precizează că micuța sudaneză era destul de puternică pentru a supraviețui, dar că nu se știe exact ce s-a petrecut cu ea. Carter e asaltat. ”Înainte de a fi fotograf, erai om!”, aude. Se apără. Spune că în descrierea activității sale apare ”fotojurnalist”, deci trebuia să ”profite”. Asta era meseria lui.În plus, nu se putea atinge de bolnav. Un cotidian din Florida e și mai dur: ”În momentul în care Kevin și-a reglat lentilele pentru a trage imaginea, în ecuație a mai apărut un prădător: omul!” Carter începe să sufere, ușor-ușor. Pe fondul unor probleme mai vechi, cauzate de scenle pe care le vedea, zilnic, în copilărie, devine tot mai irascibil. Încearcă să pareze, din nou. ”Sunt 20 de oameni care mor, în lume, de inainiție, la fiecare oră. Fata a scăpat!” Degeaba, presiunea asupra sa e tot mai mare. Primește faimousul Premiu Pulizer pentru imagine, în 1994. În van…

Pe 27 iulie 1994, când nu împlinise, încă, 34 de ani, Kevin Carter se sinucide. Lasă o scrisoare.

”Îmi pare, sincer, său! Durerea a ucis pofta de viață, bucuria. Sunt depresiv…fără telefon…fără bani de chirie…fărăr bani pentru copil…fără bani! Sunt vânat de imaginile morții, de corpuri, de copilași împușcați, de ofițeri de poliție, de execuții publice. Sunt bucuros pentru că mă duc să-l reîntâlnesc pe Ken (n.r. – Ken Oosterbroek, colegul său din ”Bang – Bang”, ucis în aprilie, în Africa de Sud).

Câteva organizații se duc să caute fetița. Descoperă că, de fapt, fusese un băiețel, Kong Nyong. Decedat în 2008, de febră galbenă.
Despre vultur nu se mai știe nimic.

Sursă: a1.ro