Familia ei a REFUZAT sa o trateze. Care este acum stare de sanatate a fetitei de 8 ani din Iasi
Petronela, fetiţa ai cărei părinţi au fost obligaţi de instanţă să accepte tratamentul pentru cancer, va fi ascultată de acum încolo în toate deciziile care o privesc. Părinţii ei, însă, nu vor fi acuzaţi de neglijenţa minorului, a anunţat DGASPC Iaşi.
Reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi au anunţat, marţi, că fetiţa de nouă ani din judeţul Iaşi, bolnavă de cancer la rinichi şi metastaze pulmonare, va participa la luarea deciziilor în ceea ce priveşte tratamentul pe care îl va face în continuare.
„Copilul are şi el drepturi, inclusiv dreptul de participare şi exprimare a opiniei în toate deciziile care-l privesc, iar acest copil trebuie şi el ascultat. Având în vedere experienţele multiple prin care a trecut până la această vârstă are acel grad de maturitate care impune ascultarea opiniei lui”, se arată în comunicatul DGASPC.
Fetiţa a ajuns la spital în noiembrie 2017, după mai bine de cinci luni de când nu a mai fost văzută de un medic şi nu a mai făcut tratament, iar părinţii au fost obligaţi de instanţă, la solicitarea Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, să îi acorde asistenţa medicală de care are nevoie.
Deşi reprezentanţii instituţiei au fost nevoiţi să îi oblige pe părinţi să accepte tratamentul Petronelei, au stabilit că aceştia nu vor fi acuzaţi de neglijenţă şi că nu se impune scoaterea fetiţei din mediul familiar.
„Părinţii, deşi limitaţi ca educaţie, nu pot fi acuzaţi de neglijarea nevoilor copilului. Au colaborat şi s-au implicat în asigurarea tratamentului şi îngrijirii copilului încă de la debutul bolii iar acum, deşi refuză chimioterapia de linie 3, colaborează cu medicul de familie şi asigură tratatmentul medicamentos al copilului. Nu se impune scoaterea copilului din mediul familiar, având în vedere că starea psiho-emoţională a fetiţei este influenţată pozitiv de petrecerea timpului împreună”, se mai arată în comunicat.
DGASPC Iaşi a anunţat totodată că va interveni cu servicii de consiliere, atât pentru părinţi, cât şi pentru fetiţă, pentru ca în momentul în care copilul va da semne de agravare a bolii părinţii să se adreseze spitalului de copii din Iaşi.
Petronela a fost diagnosticată cu cancer la rinichi şi are metastaze pulmonare. În ultimii ani a fost operată de mai multe ori şi, deşi era programată pentru consult şi internare la Spitalul de Copii Sfânta Maria din Iaşi în vara acestui an, părinţii au refuzat tratamentul. Aceştia au susţinut că nu mai au încredere în doctori şi nu doresc ca fiica lor să mai primească asistenţă medicală. Ultima dată când a fost consultată de medicii oncologi a fost în luna iulie, înainte de a fi transferată la Timişoara în data de 12 decembrie.
sursa: RomaniaTV
- Published in Local
Povestea sfasietoare a unei familii din Iasi. Trei frati s-au sinucis
Sir de evenimente macabre intr-o familie din judetul Iasi. Trei frati si-au pus capat zilelor – ultimul, noaptea trecuta. Avea 17 ani si fusese dat intr-un centru de plasament si la o scoala pentru copii cu nevoi speciale. De cateva luni, insa, tatal il luase acasa sa il ingrijeasca. Apropiatii povestesc ca tanarul a mai incercat sa isi curme viata si in trecut, dar atunci a fost salvat la timp.
Adolescentul care a decis sa-si incheie socotelile cu viata era mezinul unei familii cu 13 copii. Trei dintre fratii lui au murit la cateva luni dupa nastere. Iar dupa moartea mamei, acum 10 ani, tragediile s-au tinut lant. La doi ani distanta, unul dintre frati, in varsta de 20 de ani, si-a luat zilele. Anul trecut in primavara, un alt frate, de 30 de ani, si-a curmat viata. Si el s-a gandit s-a asta, dar de fiecare data a fost oprit.
„De cand a murit mama lui era bolnav. Nu s-a mai dus la scoala, a abandonat scoala. (Reporter: A mai incercat sa se sinucida?) Da! Da! L-am vazut la spitalul de copii”, spune o ruda a familiei.
Baiatul fusese luat in plasament in 2015, pe cand avea 15 ani, ca sa poata urma cursurile unei scoli speciale. Dupa doi ani in centru, tatal si un frate mai mare au decis sa il aduca acasa. Psihologii spun ca in familie recupererea este mai eficienta decat intr-un centru de plasament.
„A mai avut unele tulburari de comportament, dar a fost consiliat de catre psihologi si si-a imbunatatit comportamentul. Reintegrarea se face la cererea parintilor si asistentii sociali verifica conditiile de trai de la domiciliu si, in masura in care se indeplinesc aceste conditii, copilul este reintegrat”, spune Tiberiu Bantas, purtatorul de cuvant al DGASPC Iasi.
„Era, in aparenta un copil exceptional, din punctul meu de vedere, ca om. Era un copil absolut capabil sa se integreze social si sa profeseseze, sa faca o meserie, fara nici un fel de probleme”, spune Violeta Rambu, asistent social.
Tanarul exceptional s-a saturat insa de viata. Aseara, putin dupa ora 20, s-a dat alarma pe Dealul Cetatuii din Iasi. Cativa tineri care se plimbau in zona au auzit un zgomot in padure. Cand s-au dus sa vada ce se intampla au avut parte de un soc. Au cerut ajutor imediat.
„Pacientul era intr-un loc greu accesibil, peste zece metri. Si a fost dificil de dat jos de acolo. A intervenit echipajul cu medic de terapie intensiva. Din pacate insa nu a raspuns la manevrele de resuscitare”, spune dr. Diana Cimpoesu, purtatorul de cuvant al Spitalului Judetean „Sf. Spiridon”.
Politia incearca sa afle acum ce l-a impins la sinucidere pe tanar.
sursa: digi24.ro
- Published in Local
In 1990 a fost adoptat de o familie din Noua Zeelanda | ACUM isi cauta parintii biologici
În anul 1990 s-a născut un tânăr ieșean care a fost adoptat la scurt timp de o familie din Noua Zeelandă. Timpul a trecut, iar acesta este curios de cum arată și cel fel de oameni sunt părinții lui biologici, cei care i-au dat viață. Cei care au informații despre familia lui sunt rugați să scrie pe pagina @The Unforgetten Children of Romania.
„În Octombrie 1990 viața mea s-a schimbat pentru totdeauna: am fost adoptat de la IAȘI de o familie foarte iubitoare din Noua Zeelandă.
Numele meu românesc a fost ANTOHI ANDREI, născut la data de 7 Martie 1990. Sunt în căutarea părinților mei biologici, ANTOHI IOAN și ANTOHI VIRGINICA, a celor doi frați mai mari ai mei și a rudelor. În perioada adopției, Ioan și Virginica locuiau în Iași pe strada Buridava, numărul 9, Bloc A2. Aș aprecia enorm de mult dacă cineva din Iași poate merge până la această adresă și să întrebe de părinții și frații mei. Cu puțin noroc poate locuiesc tot acolo, sau poate cineva îi cunoaște și m-ar putea pune în contact cu ei. Îmi doresc enorm de mult să-i găsesc, am foarte multe să le spun”, este mesajul lui Andrei postat de acesta de pagina de Facebook „IASI”.
Pe aceeași pagină au apărut diverse răspunsuri de la ieșeni care cred că îi cunosc familia :
Michella Michella spune: „Dragul meu eu ii cunosc ,unul din copii lor are 25 de ani a fost bun prieten cu băiatul meu cel mare. Mai are si o soră. Eu sunt in Germania si nu am cum sa te ajut dar în august merg acasă în concediu și te ajut cu mare drag. Ei nu mai locuiesc acolo de mai bine de 15 ani, au rămas fără locuință. Stiu ca locuiesc în prezent în Italia.”
Cine are detalii clare despre acest caz este rugat să anunțe pe pagina numită mai sus.
- Published in Local
Un fiu e fiu până se însoară, o fiică este fiică toată viața
Un fiu e fiu până se însoară, o fiică este fiică toată viața
Când urmează să se nască un nou copil într-o familie, fiecare membru al familiei își dă cu părerea despre sexul viitorului copil. Cei mai mulți spun că nu contează dacă va fi băiat sau fata, sănătos să fie, dar sunt câțiva care vor neapărat o fată sau neapărat un băiat în familie.
Există o poveste emoționantă pe care ar trebui să o citești înainte să îți alegi “tabăra”.
“Doi tineri și-au făcut o promisiune în ziua nunții lor. Nu vor deschide usa casei lor nimănui. Indiferent de cine le bate la ușă.
Într-o dimineață părinții mirelui au bătut de la ușa casei proaspăților însurăței. Cei doi s-au privit în ochi, și-au respectat promisiunea și nu au deschis ușa.
După o vreme, a venit și rândul părinților miresei să bată la ușa casei tinerilor. Cuplul nu a deschis ușa la primele bătăi în ușă. Tânăra și-a privit soțul în ochi și a început să plângă.
– Nu pot! Nu pot să nu le deschis ușa. Deja mi-e dor de ei.
Soțul nu a zis nimic și a lăsat-o să deschidă ușa.
Anii au trecut peste cei doi. Cuplul avea cinci copii: patru băieți și mezina, o fetiță.
Când s-a născut fetița, capul familiei a fost extrem de fericit. A organizat o petrecere mare la care a invitat toată familia.
Oamenii au venit bucuroși și s-au minunat de fericirea bărbatului. Nu îl mai văzuseră niciodată atât de fericit. L-au întrebat:
– De ce ești așa de fericit? Nu te-am văzut așa de fericit când ți s-au născut cei patru fii.
El le-a răspuns:
– Fata mea este cea care îmi va deschide ușa.
Fiicele sunt cu adevărat unice. Ele nu rup niciodată legătura cu părinții lor. Chiar și după ce se căsătoresc, ele nu uită de părinți.”
- Published in National
Familia unui tânăr mort la Colectiv: cum şi-au refăcut viaţa părinţii de 52 de ani
• soţii Marcela şi Dorin Bucă, părinţii lui Andrei, tânărul în vârstă de 29 de ani care şi-a pierdut viaţa în tragedia din clubul “Colectiv”, nu au suportat ideea de a nu avea un copil • în vârstă de 52 de ani, Marcela Bucă a născut, cu câteva zile înainte de Paşti, o fetiţă perfect sănătoasă • cei doi soţi consideră acest copil o minune, un dar de la Dumnezeu şi nu găsesc cuvinte pentru a descrie bucuria pe care o trăiesc în prezent.
În urmă cu un an şi jumătate, o veste cumplită le-a sfâşiat sufletul soţilor Marcela şi Dorin Bucă. Pe 30 octombrie 2015, unicul lor fiu, Andrei Bucă, şi-a pierdut viaţa în cumplitul incendiu din clubul bucureştean “Colectiv”.
Avea doar 29 de ani, iar pentru cei doi părinţi existenţa în această lume părea să se fi golit de conţinut şi însemnătate odată cu dispariţa sa. De câteva zile, însă, soţii Bucă au din nou un motiv pentru a înfrunta viaţa până la capăt, cu bune şi cu rele, aşa cum este ea hărăzită să fie. Chiar înainte de marea sărbătoare creştină a Învierii, în familie a sosit un nou membru: la vârsta de 52 de ani, Marcela a născut, fără mari probleme, o fetiţă perfect sănătoasă. Se numeşte Andreea Gabriela, iar bucuria pe care le-a adus-o părinţilor săi este greu de descris în cuvinte.
“Pieta, acea sculptură a marelui Michelangelo, este considerată cea mai mare operă de artă a tuturor timpurilor. Se spune că niciun scriitor, oricât de talentat ar fi fost el, nu a reuşit să transpună în cuvinte Pieta în aşa fel încât descrierea să se ridice la nivelul acestei capodopere. La fel putem spune şi noi: nu găsim cuvintele care să exprime bucuria cu care ne-a umplut sufletele acest copil! Nu vom găsi niciodată vorbele de bucurie şi de mulţumire Lui Dumnezeu pentru minunea care a venit la noi în casă!”, ne-a mărturisit Dorin Bucă.
Acesta spune că nici el şi nici soţia sa nu s-au putut împăca cu gândul că au rămas singuri, după ce şi-au pierdut unicul fiu în tragedia din clubul “Colectiv”.
“În momentul când a plecat Andrei dintre noi, am simţit că viaţa noastră nu mai are niciun sens. Am simţit un gol atât de mare încât, în fiecare zi când ne sculam, ne uitam unul la altul, ne luam în braţe şi plângeam. Dar am strâns din dinţi, nu ne-am lăsat şi ne-am înţeles, tot aşa, din priviri, uitându-ne unul la altul, că nu are rost să continuăm în această lume dacă nu mai facem un copil”, ne-a spus încercatul tată, explicându-ne că numele Andreea a fost pus în memoria lui Andrei, iar Gabriela pentru că vestea că soţia sa este însărcinată a venit, astă-toamnă, chiar în ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril.
“Poartă numele arhanghelului Gabriel, cel care a adus veşti pe lume, inclusiv despre venirea Mântuitorului. Am numit-o aşa pentru că tot de Sfinţii Arhangheli ne-a venit şi nouă vestea minunată”, ne-a mai spus Dorin Bucă.
Încă nu s-a făcut dreptate pentru Andrei şi celelalte victime din “Colectiv”
Andrei Petru Bucă, tânărul brăilean care a pierit în clubul “Colectiv” la doar 29 de ani, a fost un copil foarte reuşit. Absolvise facultatea de arhitectură şi lucra la o renumită firmă din domeniu, având deja câteva reuşite deosebite pe plan profesional.
„La educaţia şi aptitudinile sale, ar fi putut oricând să plece în străinătate. Eu l-am convis să rămână în ţară, pentru că şi aici se pot face lucruri deosebite, iar el a îmbrăţişat până la urmă atât de mult această idee încât încerca să îi convingă şi pe alţii să rămână şi să îşi facă o carieră de succes în ţară. Mi-ar fi plăcut să ajungem să lucrăm împreună în domeniul meu, al construcţiilor navale…”, ne spunea, în toamna anului trecut, la împlinirea unui an de la tragicul eveniment din “Colectiv”, Dorin Bucă, actualmente director în cadrul Şantierului Naval Cernavodă.
Acesta a lucrat la renovarea navei cu zbaturi Borcea, iar Andrei şi prietenii săi făceau des croaziere pe cochetul vapor de epocă aflat în prezent în administrarea Palatului Copiilor din Brăila.
„N-am să uit niciodată acele ieşiri pe Dunăre, când tatăl lui ne vorbea despre cum funcţionează vaporul cu zbaturi, iar Andrei era mândru de ceea ce făcuse tatăl său pentru salvarea acelei nave. Încă nu pot să mă obişnuiesc cu gândul că Andrei nu mai este. Am impresia că e undeva, pe la Bucureşti, şi că o să vină iar, cu Kuki, într-o sâmbătă, să ne reunim toată gaşca”, ne spunea, tot astă toamnă, Mario Apostol, unul dintre prietenii cei mai buni ai lui Andrei Bucă.
Kuki este porecla lui Ioan Tripa, prietenul cu care Andrei s-a dus în acea noapte fatidică la concertul din clubul „Colectiv”.
Andrei, cel vesel şi jovial, şi Kuki, cel taciturn şi mucalit, sunt acum sarea şi piperul care lipsesc găştii lor de la Brăila.
„Când ne mai vedem cu toţii, parcă aşteptăm şi iar aşteptăm să-i vedem şi pe ei venind. Fiecare avea felul lui de-a fi. Andrei era genul jovial, te lua în braţe, râdea şi te întreba care-i treaba, Kuki nu scotea nici două vorbe pe oră, dar când spunea ceva se cunoştea că a vorbit el. Încă refuz să cred că n-o să-i mai văd niciodată”, ne-a mai povestit Mario Apostol.
Din păcate, Andrei este acum doar o amintire care nu se va şterge niciodată din sufletul părinţilor şi prietenilor săi. Aceştia încă mai aşteaptă să se facă dreptate, iar cei responsabili de moartea sa şi a celorlalte 63 de victime din “Colectiv” să plătească pentru vina lor. Procesele intentate de familiile victimelor împotriva patronilor clubului „Colectiv” şi a autorităţilor responsabile bat, însă, pasul pe loc.
“Abia în mai se va relua procesul intentat de asociaţia din care facem şi noi parte, numită «Colectiv GTG 3010». Aşteptăm să vedem cum se vor mişca lucrurile în continuare, dar deocamdată nu s-a mişcat mare lucru”, ne-a declarat Dorin Bucă. Acesta urmăreşte cu mare atenţie toate informaţiile care apar în presă sau pe diverse site-uri, despre cauza producerii tragediei din “Colectiv”.
“Recent, a fost publicat un articol de nişte jurnalişti ruşi care susţin că acolo a fost un atentat”, ne-a spus el, ieri.
De altfel, şi în urmă cu câteva luni, acesta părea convins că lucrurile nu sunt chiar aşa cum le prezintă comunicatele oficiale.
“Se aud tot felul de lucruri… La întâlnirile de la Bucureşti cu ceilalţi părinţi îndoliaţi, am avut posibilitatea să discut cu anumiţi experţi a căror părere este că în clubul respectiv s-a întâmplat ceva ciudat, că focul a fost sprijinit cu anumite substanţe care, în mod normal, nu aveau ce să caute acolo. Flacăra a durat puţin, dar căldura a avut o intensitate extraordinar de mare. Andrei nu a avut arsuri pe corp ci doar în zona gurii, din cauza aerului fierbinte pe care l-a inspirat”, ne declara, astă toamnă, Dorin Bucă.
- Published in National