Pe o alee lăturalnică din cel mai mare cimitir din Iaşi, străjuită de doi copaci îşi deapănă povestea una dintre cele mai controversate dar în acelaşi timp una dintre cele mai fascinante statui din judeţ.

„Uriaşa„, după cum este cunoscută de ieşeni, are o poveste care se pierde în ceaţa istoriei. Legendele urbane propun mai multe variante despre originile acesteia. Una dintre cele mai des vehiculate este cea conform căreia lucrarea o întruchipează pe o fiică a unui ieşean, aceasta suferind de gigantism, boală din cauza căreia tatăl său a şi împuşcat-o. O altă poveste în care „Uriaşa” este personaj principal spune că fata sufoca pe oricine strângea în braţe, drept pentru care a fost ucisă.

În realitate, însă, povestea statuii este mult mai simplă. Aceasta a fost cumpărată de la un maestru vienez de către Vasile Beldiman şi aşezată la cavoul familiei Rosetti cu care acesta era prieten.

Un adevărat loc de pelerinaj, cavoul Rosetti din Eternitatea este lăsat în paragină, ca multe alte monumente funerare din cimitir. Două lumânări arse pe jumătate străjuiesc ruga mută a fetei gigantice cu ochii înălţaţi spre cer şi mâinile împreunate. În cripta familiei de oameni politici şi de cultură s-au adunat deşeurile pe care cei care trec prin faţa monumentului le aruncă cu răutate.

Gâtul, palmele şi rochia „Uriaşei” sunt «decorate» cu poveştile celor care au trecut prin faţa ei. Nume de cupluri cu cuvintele „iubire”, „sănătate”, „noroc”, „fericire”, „noroc în viaţă” arată că statuia a devenit în ultimii ani un loc de pelerinaj al tinerelor cupluri.

În prezent, proprietarul criptei familiei Rosetti şi al statuii tinerei fete este anticarul ieşean Dumitru Grumăzescu.