Iașiul în viziunea străinilor – Te-ai întrebat vreodată cum arată prin ochii lor?
Iașiul în viziunea străinilor – Iată ce cred cei din afară care vizitează orașul Iași!
Te-ai întrebat vreodată cum arată Iașiul în viziunea străinilor, orașul pe care tu îl știi de o viață și care îți este casă? Dacă nu, cu siguranță ești curios măcar acum! Rețelele de socializare au răspunsul la această întrebare. Căutările efectuate au dat destule rezultate; străinii își planifică vacanțele și în România, iar Iașiul este una dintre destinațiile destul de des întâlnite.
Partea interesantă apare atunci când citim comentariile și descrierile pozelor. Majoritatea fotografiilor postate pe rețelele de socializare au în prim-plan Palatul Culturii. Aparent, imaginea creată de acesta este una foarte atractivă și interesantă pentru străinii care călătoresc aici, fiind văzută și de aceștia ca un simbol al orașului!
Cuvinte frumoase pentru Iași
Cuvintele care descriu imaginile sunt deseori apreciative. Descrierea lui Javier Helgueta Manso de pe profilul său de Twitter ne dezvăluie faptul că acesta este cercetător la Universitatea din Alcalá. Tânărul de origine spaniolă spune că „Iașiul nu încetează niciodată să te surprindă” în descrierea unei poze care ilustrează Palatul Culturii.
Andreas Moser, un alt pasionat de călătorii, de data această de origina germană, are și el cuvinte de laudă în ceea ce privește orașul Iași. Acesta spune că Iașiul este „unul dintre cele mai frumoase orașe din România”.
Pe Instagram, contul ‘travelustful’, administrat de o tânără de origine asiatică, a publicat în data de 10 iulie 2017 două fotografii care ilustrează mănăstirile Frumoasa și Golia. Descrierea pozelor de la Mănăstirea Frumoasa: „Este pentru prima dată când merg la o mănăstire și văd măicuțe în loc de călugări. Mănăstirile de România sunt atât de active încât, de fiecare dată când vizitez una, o slujbă este în desfășurare. Interiorul acestor biserici vechi de câteva decenii este întotdeauna sobru și luminat slab, spre deosebire de picturile proaspete, în culori vibrante ale celor mai noi.”
Tot pe instagram am descoperit profilul unui tânăr de origine coreeană, care scrie despre Palatul Culturii că este „minunat” și desprea oamenii de aici că sunt prietenoși și că i-ar face plăcere să-i reîntâlnească pe toți în viitor.
Citește și Tu știi în ce cartier din Iași stai? Delimitarea corectă a cartierelor din oraș (I)
Nu este totul perfect
Nu am găsit, în schimb, doar cuvinte de laudă. Deși obiectivele turistice par să fie îndeajuns de apreciate, există și alte detalii de luat în considerare atunci când călătorești, iar Iașiul nu a reușit să se ridice la așteptările tuturor din anumite puncte de vedere. O tânără stabilită în Germania povestește că, deși nu a avut probleme medicale în timpul vizitei sale în Iași, era deja sfătuită de prietenii săi să evite spitalul local și să opteze pentru servicii medicale private. „Prietenii mi-au relatat povești de groază despre cum au mers acolo pentru un control de rutină și s-au întors cu boli în plus, lucru care îmi dă fiori”, relatează tânără într-o postare publică în care dezbate dacă orașul Iași este sau nu potrivit pentru a planifica o călătorie împreună cu copiii.
O altă postare pe un blog cu profil turistic are un titlu destul de sugestiv: „Iași (cunoscut și ca <România este foarte înfiorătoare>)”. Deși titlul nu pare pozitiv, autoarea articolului, Heather Jephcote, originară din Regatul Unit, are multe cuvinte de laudă pentru Iași. Heather a apreciat Grădina Botanică din Iași și e menționat că i s-au părut foarte interesante denumirile date trandafirilor, precum Eddy Mitchell, Mark Sullivan și Cocotte. Tânăra mai menționează și că bisericile sunt foarte frumoase, iar slujbele fascinante, dar puțin deprimante. Prezența moaștelor Sfintei Parascheva reprezintă pentru Heather însă un lucru ceva mai greu de înțeles, acesta fiind unul dintre motivele pentru care afirmă despre Iași că este „înfiorător”.
Alte postări pe conturile de socializare fac referire și la hotelurile din Iași, care par să fie pe placul turiștilor, la târguri, la transportul în comun, la complexul Palas și la festivaluri.
- Published in Turism
Povestea Adelinei. Fericirea este infinit mai mult decat ceea ce credeam. Partea a II-a
Partea a – II – a
– Adelina, îmi pare rău. Nu voiam să afli aşa. Alin era ruşinat, însă glasul lui serios mă speria.
– De când? De când mă înșeli cu târfa asta, Alin? Îmi înghiţeam lacrimile pline de amarăciune. Încercam din răsputeri să nu plâng.
– Adelina, cred că uiţi cum ne-am cunoscut. Înainte să o numeşti târfă pe ea, aminteşte-ţi că eu aveam o iubită când ne-am cunoscut. Adelina, eu chiar o iubesc pe Alexandra.
În acea clipă, lumea mea s-a dărâmat. Vila somptuasă în care trăiam s-a demolat în creştetul capului meu. Îl vedeam pe Alin tot mai departe de mine, auzeam că îmi vorbeşte, însă nu înţelegeam o iotă din ceea ce îmi spunea.
– Vorbesc cu tine, Adelina! Spune-mi ceva! Eu chiar voiam să ne despărţim de ceva timp, dar nu ştiam cum să îţi spun. Acum, că ai aflat singură, lucrurile sunt mult mai simple. Îmi doresc o viaţă cu Alexandra.
Nu puteam să vorbesc. Frida plângea în patul ei, iar eu, blocată fiind, îl priveam disperată pe Alin.
– Trebuie să plec, am murmurat printre dinţi.
Am lăsat-o pe Frida plângând şi am fugit în bucătărie. Tremurând, am chemat un taxi şi am alergat către mama.
Odată ajunsă în casa părintească, aveam în minte doar cuvintele mamei, care mă îndemnase să mă căsătoresc cu Alin. În clipă aceea, o uram. O uram pentru că îmi dictase viaţa. O uram pentru că nu m-a lăsat să îmi urmez propriile vise şi pasiuni.
– TE URĂSC! Alin m-a înşelat şi vrea să ne despărţim! Uite unde sunt acum din cauza ta, mamă! Nu am nimic al meu, nu am nici măcar o identitate proprie! Sunt doar o altă proastă care a alergat după un bărbat bogat şi a rămas pe drumuri! Urlam la mama, iar ea stătea în faţa mea, plângând. M-am întins uşor pe canapea. Mama mi-a adus un pahar cu apă, iar eu l-am băut cu înghiţituri mici. Stătea în faţa mea, pe scaun. Era îngândurată şi tristă.
– Mai ţii minte când ţi-am spus că vreau să mă duc la liceul Octav Băncilă? Să pictez? De ce nu m-ai lăsat, mamă?
– Îmi pare rău, Ade. Eu … voiam pentru tine tot ce e mai bun. Voiam o viaţă lipsită de griji.
– Mamă, o viaţă lipsită de griji nu trebuie să îmi fie oferită de altcineva. Pentru ca viaţa mea să fie lipsită de griji, trebuie să fiu în stare să o fac chiar eu astfel! Acum nu sunt nimic altceva decât o femeie întreţinută, care nu are habar de nimic.
Eram supărată. Eram supărată pe mama, pentru că nu m-a lăsat să aleg singură ce era mai bine pentru mine. Eram supărată pe Alin, pentru că nu mă mai voia. Dar cel mai tare eram supărată pe mine, pentru că nu am ştiut să mă impun în faţa nimănui. Însă nu aveam destul timp. Un îngeraş mic mă aştepta şi trebuia să îi ofer educaţia de care eu nu am avut parte.
– Plec să o iau pe Frida, mamă, apoi mă întorc ACASĂ.
Am plecat către vila lui Alin, grăbită. Când m-a văzut, s-a ruşinat. Încerca să îmi vorbească, însă nu am vrut să aud nimic. I-am spus că tot ce vreau este să îmi dea fetiţa şi că nu am pretenţii financiare. Voiam doar să divorţăm în linişte. Dar Alin nu era de aceeaşi părere cu mine.
– Ce îi poţi oferi tu fetei noastre? Nu ai fost în stare nici să slăbeşti după ce ai născut! Ai legat şcoală de gard şi nu ai nici bani pentru laptele praf pe care îl bea fata mea. Frida va studia în Anglia şi va deveni o domnişoară, nu va fi o copila săracă şi frustrată, crescută într-un apartament cu două camere în Nicolina. Nu te gândi că o vei avea pe Frida. În plus, Alexandra îşi doreşte o fiica şi nu vrea să facă copii acum, să îşi distrugă corpul.
– Alin, nu poţi să îmi faci una ca asta. Frida este fiica mea iar eu am tot dreptul să o cresc.
– Ai dreptul să o creşti. Dar tu, Adelina, nu îţi permiţi să îmi creşti fiica. Hai, du-te înapoi de unde ai venit. Te aşteaptă mama ta!
Am plecat pierdută. Am fost mută câteva zile. Nu puteam reacţiona la nimic. Mi-am închis telefonul, am tras draperiile, iar odată cu telefonul, mi-am închis și sufletul. Fiind despărţită de Alin, simțeam că nu mai aveam nimic, nu mai eram nimic. El mi-a negat până şi dreptul fundamental de a fi mamă pentru fiica mea. Mi-a luat tot ce aveam mai scump. Dacă nu fusesem în stare să am o carieră, ca mama mă simţeam împlinită. Când mă uităm în ochii fiicei mele, vedeam infinitul. Nu aveam nevoie de nimic altceva decât de mânuţele ei mici, de unghiile sale trandafirii şi de mirosul pielii ei, de lapte proaspăt. Dar EL mi-a răpit până şi această bucurie.
Nu mai aveam sens. Nu mai simţeam nimic altceva decât un gol imens, ce îmi înghiţea tot sufletul.
În două luni fără Frida, trăind cu mâncare puţină şi multă durere, slăbisem atât de mult încât eram de nerecunoscut.
După un lung şi chinuitor proces, Alin a câştigat custodia fiicei noastre. Între timp, s-a căsătorit cu Alexandra şi deveniseră o familie fericită, aproape perfectă.
Uneori, îi urmăream în parcuri. Alteori, stăteam în faţa vilei lor noaptea târziu, până când se stingea becul în camera Fridei. Cu ochii deschişi, visam că voi intra în camera ei şi o voi lua cu mine. Însă tot ce făceam era să plec tristă, înapoi în casa mamei.
Biata mama se stingea pe picioare. Suferea alături de mine şi cred că realiza cât de mult a greşit. Încerca să îmi vorbească. Să mă motiveze. Să îmi ofere un gând bun, o mângâiere şi puţină alinare pentru suferinţa mea. Însă singurul meu motiv de fericire stătea într-o vilă, în Bucium, alături de tatăl ei și o străină.
Am găsit puţină mângâiere în vechiul meu şevalet şi în prietenele mele de odinioară, pensoanele. În loc să îl urmăresc pe Alin, am început să pictez. Pictam chipuri de înger. O pictam pe Frida cea scumpă, în braţele mele. În patul ei plin de fundiţe roz şi înconjurată de păpuşi. Toată suferinţă, toată durerea dar şi toată iubirea pentru Frida am aşternut-o în culori pe multe tablouri superbe. În sfârşit, făceam ceva care îmi plăcea cu adevărat. Noaptea, mă culcam cu gândul că într-o zi, voi deveni o pictoriţă faimoasă, iar fiica mea va fi mândră de mine. Iar acel gând dulce îmi oferea un motiv să merg mai departe. Şi asta am şi făcut. Am mers mai departe. Cu ajutorul mamei mele, am făcut un mic credit. Ştiu, e trist să faci credit pe numele mamei tale, atunci când ai aproape 30 de ani. Însă e şi mai trist să nu faci nimic şi să îţi duci zilele într-o stare de nefericire continuă. Cu acel credit, am investit într-un site şi într-o pagină de Facebook, unde am pus tablourile la vânzare.
În câteva luni de zile, am început să câştig bani frumoşi de pe urmă pasiunii mele. Ieșeam din nou din casa-mi devenită bârlog. Am descoperit că fata frumoasă, care alerga după cai verzi pe pereţi, se transformase într-o femeie atrăgătoare, încrezătoare şi tăcută.
Alin nu îmi permitea, încă, să o văd pe Frida. Însă eram hotărâtă să lupt pentru fiica mea şi ştiam că voi câştiga, indiferent cât de mult ar fi trebuit să mă străduiesc.
Suferinţa îmi fusese cel mai bun profesor şi nu aveam de gând să uit, vreodată, cât de mult am greşit. Ştiam că omul care devenisem avea să fie cea mai bună variantă a mea. Ştiam că voi fi fericită, împlinită şi că visele mele vor deveni realitate.
Citeşte şi Povestea Adelinei. Alegeri corecte, muncă si corectitudine ( III )
Citeşte şi Povestea Adelinei. Fericirea este infinit mai mult decat ceea ce credeam Partea ( IV )
- Published in Povestea zilei
Transplantul de celule stem a ajuns şi la Iaşi
Iaşi devine al cincilea centru medical din ţară în care se realizează transplant medular.
Clinica acreditată pentru transplantul medular este (IRO) Institutul Regional de Oncologie Iaşi. Aceasta a primit decizia prin care Agenţia Naţională de Transplant (ANT) atestă că specialiştii pot efectua transplant medular.
„Urmează ca Agenţia Naţională de Transplant să facă demersuri la Ministerul Sănătăţii pentru modificarea/completarea Ordinului nr. 377/2017 privind normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate publică pentru anii 2017 şi 2018, în vederea includerii Institutului Regional de Oncologie Iaşi ca unitate sanitară acreditată în care se poate efectua transplant de celule stem hematopoetice“, afirma reprezentanţii spitalului într-un comunicat de presă.
Citeşite şi HARTA multinaţionalelor din România. De ce Iaşiul e cel mai atractiv, după Bucureşti?
Compartimentul de celule stem hematopoietice de la IRO este compus din şase saloane sterile – dotate cu paturi moderne pentru terapie intensivă, staţii de monitorizare a funcţiilor vitale şi sisteme performante de filtrare a aerului – şi dependinţe. Bineinţeles, accesul în compartiment se face pe bază de cartelă, saloanele pacienţilor fiind izolate printr-un sistem cu câte două uşi. În fiecare salon se internează câte un singur pacient.
Acesta are în componenţa sa şi un salon pentru afereză, în care, cu ajutorul unor aparate de specialitate, se recoltează propriu-zis celulele stem hematopoietice care urmează a fi transplantate.
Pe lângă modificarea ordinului de ministru prin care IRO urmează să fie inclusă pe lista spitalelor care efectuează transplant medular, institutul aşteaptă şI filă de buget în acest sens.
„Ne dorim ca, în ultimul trimestru din 2017, să putem spune că şi la Iaşi s-a efectuat transplant de celule stem“, a precizat Mirela Grosu, managerul IRO.
- Published in Sănătate
HARTA multinaţionalelor din România. De ce Iaşiul e cel mai atractiv, după Bucureşti?
HARTA multinaţionalelor din România. De ce Iaşiul e cel mai atractiv, după Bucureşti?
Companiile multinaţionale îşi deschid tot mai multe centre regionale în marile oraşe din România, atrase de forţa de muncă ieftină şi chiriile mici, motiv pentru care piaţa imobiliară a avut în 2016 unul dintre cei mai buni ani, potrivit unui raport realizat în colaborare de Deloitte România, Reff şi Asociaţii şi Knight Frank Romania.
Companiile de outsourcing (servicii externalizate) vor continua să intre pe piaţă sau să se extindă, întrucât dezvoltatorii imobiliari oferă companiilor multinaţionale soluţii personalizate la chirii mai mici decât în alte pieţe din Europa Centrală şi de Est, arată raportul. Cu o creştere a Produsului Intern Brut de 4,8% în 2016 şi cea mai mare rată de creştere în 2017 în rândul ţărilor UE, România a devenit o destinaţie tot mai atractivă pentru centrele regionale de operaţiuni.
„Pentru ca România să rămână atractivă, în ciuda unei creşteri anticipate a costurilor şi a dificultăţii de a găsi talente, legislaţia fiscală românească trebuie să îşi menţină capacitatea de a atrage investiţii printr-o stabilitate şi taxe relativ scăzute, ambele afectate de iniţiativele legislative recente“, spune Alexandru Reff, Country Managing Partner al Deloitte România.
Potrivit acestuia, schimbările bruşte, creşterea taxelor sau dificultăţi suplimentare în relaţia cu autorităţile publice ar afecta serios competitivitatea afacerilor sensibile la costuri, a căror expansiune recentă a alimentat, printre altele, investiţiile în dezvoltări imobiliare.
„Aceste centre generează cea mai mare cerere pe piaţa imobiliară din Bucureşti şi, în multe cazuri, sunt chiriaşii principali ai acestor clădiri”, a declarat Horaţiu Florescu, preşedintele şi CEO-ul Knight Frank România.
Numai în Bucureşti au fost construite circa 150 de clădiri de birouri în ultimii zece ani, cu mai mult de 1,7 milioane de metri pătraţi, care găzduiesc peste 200.000 de angajaţi. Corporatiştii care lucrează în clădiri de birouri moderne au ajuns la o pondere de peste 27% din numărul mediu de salariaţi din Bucureşti, conform calculelor Capital pe baza datelor colectate de Cushman & Wakefield Echinox. Numărul lor va creşte cu peste 10% până la finalul anului, potrivit estimărilor.
Cu toate acestea, România şi Bulgaria au atras, în medie, cele mai puţine investiţii străine directe din regiune în perioada 2012-2015, după ce, între 2006 şi 2008, România, alături de Polonia, a atras cel mai mare volum de investiţii, potrivit unui studiu realizat de Consiliul Investitorilor Străini în colaborare cu Academia de Studii Economice.
Sursă: Capital.ro
- Published in Local
CSM POLITEHNICA Iaşi promite un viitor frumos! “Azi e o zi norocoasă pentru mine, am apărat un penalty de la un om mare.”
“Azi e o zi norocoasă pentru mine, am apărat un penalty de la un om mare.”
Acestea sunt cuvintele unui puști nu mai mare de 8 ani la primele ore ale dimineții. Pasiunea, devotamentul, dar mai ales munca a încununat VICTORIA celor două grupe de copii 2008 și 2009 care mănâncă fotbalul pe pâine, în echipa CSM POLITEHNICA Iași, sub atenta supraveghere și îndrumare a antrenorului lor, Mihai Dragoi.
Turneul “DORNA FOTBAL FESTIVAL” s-a desfășurat în perioada 30.06-02.07.2017, organizat de ACS IOMY Vatra Dornei pe stadionul municipal din Vatra Dornei, și a creat suspans culminând cu o emoție extraordinară în inimile tinerilor jucători la festivitatea de premiere când le-a fost înmânată cupa strălucitoare pentru care au muncit din greu. 
În grupă CSM POLITEHNICA Iași, grupa 2008 s-a clasat pe locul 1 cu 12 puncte (4 victorii din 4 meciuri, cu un golaveraj de 20-2(+28)), și s-a calificat în semifinale.
SEMIFINALĂ:
CSM Politehnica Iaşi – Ardealul Bistriţa 6-2 (Marcatori: Ilie Vlad-2, Ciapă Matei-2, Bejenariu Denis-1, Ilieş Seby-1)
FINALA MARE:
CSM Politehnica Iaşi – CSM Dorna(gazda competiţiei) 4-2 (Marcatori: Ilie Vlad-3, Băbuţă Radu-1)
La finalul turneului CSM POLITEHNICA Iaşi s-a clasat pe locul 1 cu 6 victorii din 6 meciuri jucate, cu un golaveraj total de 30-6(+24)).
Ilie Vlad, jucătorul din echipa 2008, care a luat titlul de golgheter la echipa sa, marcând nu mai puțin de 15 goluri din 30, se declară foarte mulțumit de turneu. 
Nici grupa 2009 a echipei, deși foarte proaspăt formată cu vechime de doar 3 luni, nu s-a lăsat mai prejos, clasându-se pe locul 1 cu 9 puncte (3 victorii din 3 meciuri, cu un golaveraj de 31-3(+28)), fapt ce a dus la calificarea în semifinale.
SEMIFINALĂ:
CSM Politehnica Iaşi – LPS Suceava 4-2 (Marcatori: Vieriu Matei-2, Stoica Ricardo-1, Paraschiv Călin-1)
FINALA MARE:
CSM Politehnica Iaşi – LPS Bistriţa 2-0 (Marcatori: Vieriu Matei-1, Stoica Ricardo-1)
La finalul turneului CSM POLITEHNICA Iaşi s-a clasat pe locul 1 cu 5 victorii din 5 meciuri jucate, cu un golaveraj total de 37-5(+22)).
Căpitanul echipei, Stoica Ricardo a primit TITLUL DE GOLGHETER AL TURNEULUI marcând 10 goluri din totalul de 37 ale achipei.
Trebuie amintit că echipa CSM Politehnica Iași a fost campioană 2 ani la rând în Slovacia ridicând Iașiul pe primul loc de pe podiumul învingătorilor.
Cele 3 grupe de copii: 2007, 2008 și 2009 au o singură pasiune: FOTBALUL! Antrenandu-se de 3 ori pe săptămână, a câte o oră uneori chiar și o oră jumătate “doar cu mingea”,
“Copiii sunt foarte atenți, asultatori, răspund foarte bine și se ridică la nivelul cerințelor impuse fără prea multe insistente”, declară Mihai Dragoi.
Nu e ușor să antrenezi copilași de această vârstă, stimulându-le mereu interesul pentru disciplina din acest sport, de aceea Esti din Iasi a reușit să smulgă un SECRET din culise: jucătorii povestesc amuzați despre discursul de dinaintea meciului susținut de antrenor :
“Dacă luați locul 1, câștigați cupa cea mai mare, dacă luați locul 2 câștigați cupa mică, dacă luați locul 3 câștigați cupa cea mai mică și dacă luați locul 4, câștigați ȘERVEȚELE!!!”.
Tot Mihai Dragoi povestește că nu pune presiune foarte mare pe rezultatele copilașilor fiind totodată mulțumit chiar dacă micii jucători câștigă doar EXPERIENȚĂ la un meci.
Pe 10-12 august urmează un alt turneu la Bistrița despre care ne vorbește Călin Paraschiv jucător la grupa 2009 :
“Cei de la echipa gazdă nu sunt cine știe ce, chiar dacă la ultimul meci ei au câștigat, dar tura asta promitem că-i batem!”, încheie grandios și foarte sigur pe sine.
- Published in Sport
Când te îndragosteşti de o moldoveancă, dar ea ajunge secretara directorului general! O poveste pentru BĂRBAŢI
Acum doi ani am avut o aventură cu o colegă de serviciu. Eu am propus, ea a acceptat… Am mers împreună la mine. Nu o să intru în detalii, dar au fost cele mai frumoase două minute din viaţa mea. Şi cele mai lungi. Când m-am trezit ea nu mai era. Mi-a lăsat doar un bileţel scris cu ruj: „Nu mă mai cauta, du-te dracu”. Mă iubeşte, mi-am spus eu zâmbind. În zilele ce au urmat, mi-a respins orice tentativă de apropiere. Eu mă îndrăgostisem ca prostul, ea îmi dădea cu tifla (vaca dracu’). Atunci am hotărât că trebuie să o am cu orice preţ. Am căutat prin ziare numerele de telefon ale vrăjitoarelor ce se ocupă cu magie albă. Am fost la una şi singurul efect imediat a fost că am rămas lefter. Am plătit rate un an de zile. Apoi am trecut la magie neagră. Am citit eu pe undeva că dacă sacrifici o găină neagră pe malul unei ape într-o noapte cu luna plină şi „zici nişte cuvinte”, descântece pe care nu le înţelege nimeni, atunci spiritele te vor ajută să ai marea iubire. Zis şi făcut…
M-am dus la mamaia la ţară să caut o găină neagră. Nu am găsit nici măcar una maro. Am găsit însă un cocoş roşu închis la culoare. M-a belit ţăranu’ de 50 de ron. Odată ajuns acasă am luat o perie şi crema de ghete neagră şi m-am apucat de treaba. După două ore de muncă obţinusem cel mai negru-lucios cocoş văzut vreodată. Am aşteptat să vină noaptea, şi cu el într-o geantă m-am dus pe malul Bahluiului. Când mă pregăteam să-i „tund” creastă… apare poliţia. M-au întrebat ce fac acolo cu pasărea la ora aia. Ce era să le spun? Că fac ore de conducere? Că-l învăţ să înoate? Am spus că acolo l-am găsit. Mi-au cerut actele. Abia atunci am văzut că aveam mâinile negre. Păsăroiul a şters-o prin tufişuri, eu mi-am luat o amendă frumuşica şi m-am întors acasă cu coada între picioare. Bine că nu au apucat să vadă cuţitul. Între timp fata a ocupat postul de secretară a directorului general şi m-am bucurat foarte tare pentru ea. La două zile după numirea ei în funcţie… mi-am găsit cartea de muncă la poarta societăţii. M-au dat afară.
Dacă mai aud pe careva că iubirea învinge tot îl sufoc cu perna.
- Published in Povestea zilei
Povestea preotului Dan Damaschin care a dus 120 de copii la mare
Povestea preotului Dan Damaschin care a dus 120 de copii la mare
Preotul Dan Damaschin din Iaşi a reuşit, cu ajutorul enoriaşilor şi al sponsorilor – unii din alte ţări, să adune fondurile necesare pentru a organiza o excursie la Marea Neagră pentru 120 de copii nevoiaşi. Minorii provin din familii foarte sărace şi cei mai mulţi văd pentru prima dată în viaţă marea. Copiii au fost selectaţi pentru a merge în vacanţă în funcţie de rezultatele la învăţătură.
Copiii din judeţul Iaşi au plecat la mare pe 2 iulie şi încă se află în staţiunea Mamaia, acolo unde sunt cazaţi în pensiuni de trei, respectiv patru stele. Revenirea lor acasă este programată pentru duminică, 9 iulie, după prânz. Părintele Dan Damaschin i-a însoţit în tabără şi ne-a declarat că nu poate cuprinde în cuvinte fericirea copiilor care au văzut pentru prima dată marea.
„Slavă Domnului, totul a ieşit aşa cum ne-am propus, poate chiar mai bine. Pot spune că este cel mai reuşit proiect de anul acesta. Nu ştiu cum să descriu starea lor de bucurie: aproape toţi copiii au văzut acum pentru prima dată marea, plaja, nisipul. Marea era ceva din cărţi sau de la televizor. Apoi, am mers cu toţi 120 la plajă, toţi la masă, de trei ori pe zi, ne-am jucat cu toţi. Am fost în staţiune, la desert, cu toţi 120, de trei ori pe zi. Pizza, îngheţată şi alte dulciuri. Eu sunt copleşit de emoţie după aceste zile şi le mulţumesc tuturor oamenilor care au donat bani şi au făcut posibilă această tabără”, a precizat Dan Damaschin, preot paroh la Biserica „Naşterea Domnului” de la Maternitatea „Cuza-Vodă” din Iaşi.
Părintele Dan Damaschin derulează mai multe proiecte pentru familiile nevoiaşe, cu mulţi copii, din comunele judeţului Iaşi. Prin intermediul acestea peste 1.000 de copii primesc lunar ajutoare de la oameni din ţară impresionaţi de iniţiativa preotului. Persoanele interesate să sprijine proiectele părintelui Damaschin pot vizita site-ul Asociaţiei „Glasul Vieţii”, pe care voluntarii părintelui au înfiinţat-o pentru promovarea proiectelor, îl pot contacta la numărul de telefon 0744.798.610 sau îi pot scrie pe pagina personală de Facebook.
„Este cam urâtă povestea mea”
Anul trecut, preotul a reuşit să trimită la mare 10 copii necăjiţi, dar buni la învăţătură. Patru dintre adolescenţii care au mers la mare în 2016 au ales să povestească pentru „Adevărul” viaţa de acasă, aşa cum este ea în fiecare zi. Irina A., din Medeleni, vine dintr-o familie cu cinci copii, de care se îngrijeşte numai mama. Tatăl biologic al fetei a plecat în străinătate după ce a divorţat, iar tatăl vitreg se află la închisoare. În urmă cu doi ani, bărbatul a fost condamnat după ce medicii legişti au stabilit că încă de la vârsta de 9 ani, Irina a fost violată de cel care se dădea drept părintele său.
„E cam urâtă povestea mea. Mama era plecată în Spania şi el m-a ameninţat că, dacă-i spun, mă bate cu melesteul. La 13 ani, am fost cu mama şi cu Poliţia la doctor, acolo unde i-a spus mamei că am fost violată de la 9 ani. Rar îmi amintesc ce s-a întâmplat pentru că am fost la psiholog şi m-a ajutat să uit“, a spus Irina.
Fata, acum de 15 ani, îşi mai aminteşte că, după ce a ieşit de la medic, mama sa a început să se bată cu pumnii în cap şi în piept pentru că a avut încredere în cel de-al doilea soţ. Rezultatele examenelor i-au arătat fără urmă de dubiu că bărbatul pe care l-a lăsat să se îngrijească de copiii săi i-a batjocorit fiica sistematic.
„Înainte de excursia asta, văzusem marea numai la televizor şi în fotografii. După ce am stat mai multe zile acolo, ştiu că e mai frumoasă decât în fotografii“, a povestit Irina.
Fata care visează la un calculator Nicoleta T., o altă adolescentă care a mers în excursia de la Eforie Nord, credea înainte că marea şi cerul se unesc într-un albastru fără capăt. Tânăra din Bârnova, în vârstă de 14 ani, a fost impresionată de întâlnirea cu ceilalţi copii din ţară.
„Înainte credeam că marea se cuplează cu cerul şi că restul e doar nisip. Acum ştiu că nu e chiar aşa. Mi s-a părut superb, ne-am întâlnit cu nişte copii frumoşi, talentaţi şi cu simţul umorului. Ştiu că părintele are grijă de copii care sunt şi mai săraci decât mine. Sper şi îmi doresc să ajungă şi ei la mare, aşa cum am mers şi eu“, a spus Nicoleta.
Familia adolescentei a început să fie ajutată de preotul ieşean de mai mulţi ani. Atunci, mama i s-a confesat că vrea să dea spre înfiere un copil, că nu-l mai poate creşte din cauza sărăciei. De atunci, cu ajutorul părintelui Damaschin, cei cinci copii ai femeii primesc periodic pachete cu alimente şi îmbrăcăminte. Condiţia este să aibă rezultate bune la şcoală. Cei şapte membri ai familiei trăiesc din alocaţii, ajutoare sociale şi din banii pe care-i câştigă tatăl muncind cu ziua prin sat. Chiar şi aşa, Nicoleta îndrăzneşte să viseze că într-o zi va avea un calculator şi un birou.
„Mi-aş dori un calculator pentru că vreau să-mi măresc vocabularul şi să învăţ lucruri noi. Eu acum citesc tot ce ne spune la şcoală, dar cred că dacă aş avea un calculator mi-ar fi de folos“, a mărturisit Nicoleta.
Copilul care-şi face temele la lampă
Cosmin M., în vârstă de 14 ani, din localitatea Medeleni, îşi face de când se ştie temele la lampă. El şi ceilalţi patru fraţi n-au avut niciodată lumină în casă, chiar dacă mama face eforturi să le ofere strictul necesar. Singură, după ce soţul a abandonat-o fără să se uite înapoi, femeia încearcă să se îngrijească de copii aşa cum poate mai bine. Pe Roxana, fiica cu handicap psihic, a reuşit cu ajutorul preotului ieşean s-o înscrie la o şcoală specială, după ce educatorii de la grădiniţa de stat i-au spus că nu se poate integra într-o grupă cu copii normali.
„Mama încearcă să facă orice să ne fie bine. Lumină nu a reuşit să tragă, pentru că nu are acte pe pământ. Pentru că nu avem lumină, după ce venim de la şcoală ne apucăm de teme şi după ce terminăm, mâncăm sau facem altă treabă. Toată viaţa am stat cu lampă la baterie. Nu este foarte greu, pentru că aşa ne-am obişnuit“, a povestit Cosmin.
Deprins cu cele mai dificile munci de acasă, vacanţa la mare a fost un cadou pentru adolescentul ieşean.
„Eu nici nu mă gândeam că o să ajung la mare. Am văzut prin cărţi cum arată, dar nu credeam că o să ajung acolo pentru că ştiu că suntem sărăcuţi. A fost foarte frumos, mi-a plăcut pentru că am văzut pentru prima dată oameni şi copii din alte ţări“, a mai spus Cosmin.
„Mama nu stă aşa bine cu banii“ Mihaela B., din Sârca, a primit cadou vacanţa la mare pentru rezultatele deosebite pe care le-a obţinut în fiecare an la şcoală. Elevă în clasa a X-a, la Liceul Pedagogic „Vasile Lupu“ din Iaşi, Mihaela a terminat fiecare an şcolar cu medii peste 9,00, clasa a IX-a reuşind să o încheie cu 9,76. Copila a povestit că învaţă pentru a răsplăti eforturile mamei rămasă singură după ce soţul a murit încă de când cei trei copii aveau sub 4 ani.
„Mama mea nu stă aşa bine cu banii să-mi dea să merg la mare. Experienţa a fost intensă, aşa cum mi-am imaginat. Îmi doresc să primească şi alţi copii nevoiaşi această şansă, dacă se poate“, a povestit Mihaela.
Preotul ieşean Dan Damaschin îşi propune ca, de acum înainte, să le ofere copiilor de care se îngrijeşte o excursie gratuită în fiecare vacanţă.
Sursă: Iulia Ciuhu – Adevărul.ro
- Published in Local
Zeci de reacții s-au stârnit după ce o tânără i-a certat pe vârstnicii care se plimbă cu autobuzele
Zeci de reacții s-au stârnit după ce o tânără i-a certat pe vârstnicii care se plimbă cu autobuzele
Problema cedării locurilor de pe scaune în autobuze a revenit în atenția ieșenilor după ce o tânără a avut curaj să-și scrie părerea ferm pe una dintre cele mai populare pagini de Facebook (Ești din Iași dacă…).
Cum era de așteptat, părerile sunt împărțite.
1. Sunt ieșeni care consideră că dacă plătesc bilete și abonamente, nu au mai puține drepturi și nici măcar drepturi egale, ci sigur mai mari decât cei care circulă gratuit. Aceștia susțin că totul s-ar rezolva foarte ușor cu simple rugăminți și mulțumiri din partea celor care vor să primească un loc deja ocupat.
„Pentru simplu motiv că ești bătrân, Primăria Iași te lasă să circuli gratuit, dar pentru simplul motiv că ești bătrân, nu ai automat inclus și loc pe scaun. Părinții mei pensionari nu au asemenea beneficii, dar ei locuiesc în alt oraș din alt județ”, a spus un student.
2. Sunt însă și ieșeni care consideră că vârstnicii trebuie respectați fără drept de apel și că trebuie să aibă întâietate și drepturi depline în autobuze pentru că îndură mai greu statul în picioare. Ei spun că bătrânii nu se plimbă de plăcere, ci pentru că trebuie să ajungă la medici și la farmacii.
„Acești vârstnici pe care îi criticați voi, tinerii, ar putea fi părinții și bunicii voștri care v-au crescut cu greu, datorită cărora sunteți ceea ce sunteți, cărora trebuie să le fiți recunoscători și pentru care să faceți un minim efort”, a comentat un bărbat.
Postarea care a stârnit revolta:
„E a mia oară când mă satur să scuz nesimţirea.
Generaţia 50+ de prin RATP, care vă credeţi cu bun simţ şi proprietari de locuri, învăţaţi naibii să lăsaţi omul să coboare şi nu-l aruncaţi din tramvai/autobuz doar pt că vă aşteaptă scaunul.
Într-o lume civilizată aşa se face. Şi nu vii să-mi cânţi la ureche despre cât de nesimţită sunt că nu mă dau, fiindcă eu niciodată nu ridic pe nimeni când sunt nevoită să stau în picioare.
Semnat, persoană cu dizabilitate.
Şi nu, asta n-ar trebui să fie numele meu. Ce am sau n-am nici nu contează. Dar chiar mergem ca oile proaste şi nu mai vedem nimic în jur”?!Un adevărat „tărăboi virtual” s-a stârnit însă după o altă postare a unui tânăr student de la Medicină:
Ieșenii au fost revoltați de „amenințarea” din final și l-au făcut praf pe tânăr tot pe Facebook.
Băiatul nu a părut intimidat și a răspuns după ce a primit zeci de injurii:
„Stimați români, gândirea asta, nu o să văd ducă departe! Mi-e silă de țara în care trăiesc și mi-e silă de voi (unii)! Aveți 12 clase cu o notă de trecere în BAC, o facultate mediocră și vă treziți să comentați. Sunteți capabili să umblați 24 de ore încontinuu într-un spital? Sunteți capabili să stați 10-12 ani într-o facultate? Sunteți capabili să aveți o cultură? Ei bine, comentariile nu-mi inspiră asta! Atunci când auzi una,ca doamna de astăzi ,că te face agramat și analfabet, atunci când știi câtă muncă depui și pe un salariu mizer, atunci să vă văd! Sunteți mai ceva ca țața Floarea de la colțul satului. Mi-e scârbă de viitorul României și ce este cel mai șocant, este că, din cauza atitudinii de genul ăsta, pleacă și vor pleca, tot tineretul din ziua de astăzi care, nu acceptă mită (așa cum au fost învățați cei mai veterani) și chiar fac ceea ce fac, din plăcere”.
Nu doar vârstnicii sunt criticați pe internet, ci și elevii care nu-și scot ghiozdanele din spate.
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Local
Tu știi în ce cartier din Iași stai? Delimitarea corectă a cartierelor din oraș (I)
Ieșenii cred, în general, că nu există o delimitare clară a cartierelor din oraș. De exemplu, inclusiv pe Wikipedia se vorbește despre faptul că nu ar exista o împărțire exactă a zonelor. Și, mai mult, aceeași sursă afirmă că ar fi peste 30 de cartiere în oraș, ceea ce este o informație incorectă.
Apix.ro a solicitat informații oficiale de la Primăria Iași pe această temă și am putut afla „granițele” actuale ale cartierelor. Asta, și faptul că, oficial, în Iași există 17 cartiere: Alexandru cel Bun, Aviație, Bucium, Bularga – Zona Industrială, Cantemir – Socola, Centru, Copou, CUG, Dacia, Frumoasa, Galata – Mircea, Moara de Vânt, Nicolina, Păcurari, Studențesc (Tudor Vladimirescu), Tătărași și Țicău-Sărărie.
În următoarea perioadă, Apix.ro va publica un calup de 17 materiale, iar fiecare articol va cuprinde informații privind delimitarea precisă a limitelor fiecărui cartier. În articolele noastre nu vom lua în considerare ansamblurile rezidențiale pe care investitorii le-au denumit „cartiere”. În fond, așa cum ne arată și DEX-ul, un cartier este acea „parte din oraș deosebită de celelalte prin caracteristici proprii (geografice, istorice etc.)”. Articolele noastre vor face referire strict la cele 17 cartiere care figurează oficial în evidențele municipalității ieșene.
Am ales să începem din partea de vest a orașului, iar primul cartier pe lista noastră este Păcurariul. Aflat în partea de vest a orașului, Păcurariul este principală „poartă” de intrare în oraș (la finalul materialului puteți consulta o fotografie cu delimitarea precisă a cartierului).
Potrivit Primăriei Iași, Păcurariul are o suprafață totală de puțin peste 400 ha și o populație de 7.908 locuitori.
O primă curiozitate: „Colina Însorită” nu face parte din Păcurari
În ultimii 10 ani, zona Cimitirului Evreiesc a cunoscut o dezvoltare alertă. Pe așa-numitul platou „Colina Însorită” au fost edificate zone de vile și, mai nou, ansambluri rezidențiale cu zeci de blocuri. Majoritatea ieșenilor asociază platoul cu Păcurariul, dar, de fapt, potrivit Primăriei Iași, această zonă face parte din Copou.
Platoul „Colina Însorită” este, de fapt, în Copou (în plan depărtat sunt primele blocuri construite din ansamblul „Colina Însorită”, ansamblu care, ulterior, a dat și denumirea platoului)
O altă curiozitate constă în faptul că un punct de „graniță” între Păcurari și Copou este Piața care poartă numele primului cartier. În aceste condiții, casele care se află între str. Toma Cozma și str. Cazărmilor sunt, de fapt, tot pe teritoriul cartierului Copou.
Str. Toma Cozma: Zona de case (dreapta imaginii) se află în Copou, zona de blocuri (stânga) în Păcurari. În plan depărtat este zona Pieței Păcurari
De asemenea, o parte din parcarea de la Carrefour ERA se află în Păcurari (circa 15%, în partea nordică).
Delimitarea corectă a cartierului Păcurari
Păcurariul începe în apropiere de zona Metro, prima „construcție oficială” din acest cartier fiind stația de electrificare. În mod evident, „granița” e, de fapt, limita administrativ-teritorială a Iașului cu Miroslava.
Prima construcție din Păcurari (stația de electrificare)
În partea de sud, limita Păcurariului continuă pe lângă Arabesque (clădire din Miroslava) spre calea ferată și se suprapune, ulterior, cu aceasta. În apropiere de Carrefour Era, granița trece calea ferată (cu câteva sute de metri), se intersectează cu Bahluiul și „taie” circa 15% din complexul comercial (în partea dinspre drumul european). Ulterior, limita cartierului „merge” aproape în paralel cu Bahluiul și, în dreptul străzii Luca Arbore, se suprapune din nou peste calea ferată, „graniță” valabilă până la Piața Gării. În zona Transbus Codreanu, limita cartierului trece pe str. Străpungere Silvestru (fără a include și Piața Gării) și continuă pe str. Gării – Râpa Galbenă – Piața Mihai Eminescu.
Piața Gării nu se află în Păcurari, ci în zona centrală
Din acest punct, „granița” se suprapune pe str. Păcurari până în zona AMRS, de unde continuă pe str. Toma Cozma până la Piața Păcurari. Ulterior, limita urmează lungimea str. Cazărmilor – str. Fagului – șos. Muntenimii (parțial) – margine Grădina Botanică – intersecție str. Nistor – str. Bucovinei – limită platou Colina Însorită – str. Elisabeta Rizea – str. Iancu Flondor – str. Ion Nistor (limita nordică a Cimitirului Evreiesc) – limită administrativă cu Valea Lupului – șos. Varianta Rediu – șos. Rediu – str. Prof. Ioan Petru Culianu – șos. Păcurari – stația de electrificare (limită administrativă Iași – Miroslava).
Strada Prof. Ioan Petru Culianu, „granița” dintre Iași și Valea Lupului. În partea stângă a imaginii sunt case din Păcurari, iar în partea dreaptă case din Valea Lupului. Artera de circulație se află pe raza administrativă a Iașului, recent fiind și modernizată
Delimitarea cartierului Păcurari (sursă: Primăria Iași, prelucrare Apix.ro)
De unde provine numele „Păcurari”
În general, legenda vehiculată de ieșenii care locuiesc în această zonă face referire la faptul că a existat (sau există) păcura în subteran și de aici ar proveni denumirea cartierului. În schimb, explicații ceva mai credibile aflăm de pe Wikipedia, care citează, la rândul ei, un articol din Evenimentul Zilei (publicat în iunie 2013):
Există controverse legate de numele cartierului „Păcurari”. Astfel, se presupune că pe strada Păcurari veneau negustorii, care vindeau păcură și gaz, numiti „păcurari”. Profesorul Stelian Dumistrăcel, cercetător la Institutul de lingvistica „Al. Philippide”, crede că termenul de „păcurar” se referă, în fapt, la ciobani, iar numele străzii a fost dat de faptul că prin acel loc intrau in oras păstorii în timpul transhumanței. Profesorul și lingvistul Mircea Ciubotaru, unul din membrii fondatori al Institutului de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta”, este convins de faptul că numele străzii “Păcurari” este dat de numele unei persoane, numită “Păcurar”.
*Notă. Articolele despre delimitarea cartierelor vor fi publicate săptămânal.
Sursă: Alex Andrei – apix.ro
- Published in Local
Pentru toți tinerii care au terminat fie facultatea, fie liceul: V-ați permis vreodată să visați mare?
Pentru toți tinerii care au terminat fie facultatea, fie liceul: V-ați permis vreodată să visați mare?
Probabil că o să îmi spuneți că da, dar din cauza banilor, părinților și a altor motive asemănătoare v-ați oprit. Ei bine, acum toate au rezolvare. 10 universități de top din Marea Britanie vin în România și organizează admiteri pe loc, la finalul cărora veți ști clar dacă sunteți admiși sau nu, ce burse vi se oferă, posibilitățile de cazare, sau de a continuă pe viitor în acel domeniu.
Când și unde?
La sediul Edmundo din București, între 13-14 iulie. Unele universități vin și în Iași, dar pentru toți cei care nu pot ajunge la București în perioada menționată, interviurile pot avea loc și pe skype, cu ajutorul unui laptop bun și o conexiune la internet.
Ce criterii sunt nesecare?
Este neapărat să fi luat bacalaureatul. Certificatul de limbă nu este obligatoriu, facultățile echivalând calificatele obținute la proba de la bacalaureat. Ideal ar fi că toți candidații să fi obținut B2 la toate probele, însă și pentru cei care nu au reușit acest lucru se poate da un examen de engleză dat de către facultate. Pentru toate se găsesc soluții, inclusiv și pentru media cu care s-a promovat examenul de bacalaureat, condiția minimă fiind ca media să depășească nota 7.
Ce presupune admiterea pe loc?
Sesiunea de admitere pe loc este organizată sub forma unui interviu cu reprezentantul facultății, timp de 15 minute, iar la final candidatul va ști clar răspunsul. Documentele necesare constau în prezentarea foii matricole și a adeverinței sau a diplomei de bacalaureat (pentru absolvenții de liceu), respectiv a adeverinței de licență ( pentru admiterea la master)și desigur prezentarea cărții de identitate.
NU PUTEȚI APLICĂ PENTRU MAI MULT DE 2 UNIVERSITĂȚI, ADICĂ NU PUTEȚI MERGE LA MAI MULT DE 2 INTERVIURI!
Universităti participante la admiterile cu răspuns pe loc:
Anglia Ruskin University, Birmingham City University, Coventry University, NAVITAS, University of Essex, University of Greenwich, University of Hertfordshire, University of Northampton, University of Suffolk și University of West London Motivele pentru care reprezentanții facultăților revin an de an în România sunt constituite de aportul valoric al minților studenților români la renumele facultăților.
În ceea ce privește finanțarea studiilor, studenții acceptați pot aplică pentru un împrumut guvernamental ce este oferit de către guvernul britanic și va fi rambursat gradual, numai după absolvirea studiilor și numai dacă studentul are un venit destul de mare care să-i permită rambursarea.
Dacă efectuarea studiilor în afară va face cu ochiul, înscrierile pentru aceste interviuri se face prin completarea unui formular de pe pagină EDMUNDO. Pentru alte informații ulterioare puteți trimite mesaj către pagină de facebook EDMUNDO – A world of education, iar un consilier Edmundo vă va stă la dispoziție, serviciile oferite fiind GRATUITE.
- Published in Local