SUPERSTIȚIILE – între MIT și REALITATE
Ți-e frică să nu-ți taie calea pisica neagră?
Ai deschide o umbrelă în casă?
Ce părere ai despre numărul 13?
Fie că ții sau nu cont de ele, probabil ești familiar măcar cu una dintre superstițiile de mai sus. Cum se face, deci, că oameni din întreaga lume bat în lemn sau evită să calce pe fisurile din trotuar?
Deși superstițiile nu au nicio bază științifică, mulți dintre noi ne încredem în ele. Întrucât implică forțe supranaturale, nu e de mirare că unele superstiții își au baza în religie.
De exemplu, numărul 13 a fost asociat cu o scenă biblică, și anume Cina cea de Taină. În aceasta, Iisus Hristos a luat cina cu cei 12 ucenici chiar înainte să fie arestat și răstignit. De aici a luat naștere ideea că a avea 13 invitați la masă aduce ghinion. Cu timpul, numărul 13 s-a transformat într-unul ghinionist.
În zilele noastre, frica de numărul 13, numită triskaidekafobie, e atât de comună, încât multe clădiri din lumea întreagă sar peste etajul 13, numărătoarea făcându-se direct de la 12 la… 14!
CITEȘTE și CAFEINA – drogul nostru cel de toate zilele
Există însă și superstiții care provin din tradiții religioase pe care puțini oameni și le mai amintesc. Se crede că bătutul în lemn provine din folclorul anticilor indo-europeni sau de la strămoșii lor care credeau ca arborii găzduiesc diferite spirite. Atingerea unui copac invoca protecția sau binecuvântarea spiritului dinăuntru. Cumva, aceste tradiții au supraviețuit mult timp după ce credința în spirite a dispărut.
Superstițiile nu au neapărat origini religioase. Mulți italieni se tem de exemplu de numărul 17, pentru că, scris cu litere romane (XVII), el poate fi rearanjat sub forma vixi, care înseamnă viața mea s-a sfârșit.
Aprinderea a trei țigări cu același chibrit îți putea aduce mari necazuri dacă erai un soldat în tranșee. Chibritul aprins pentru prea mult timp putea atrage atenția lunetistului inamic. Și deși fumătorii zilelor noastre nu mai au de ce să-și facă griji pentru lunetiști, superstiția e încă vie.
Superstițiile tale care sunt?
- Published in Cultură, Divertisment
Copiilor le era frică de mama lor. Abia când au crescut, una din fete i-a spus de ce
În copilărie nu observi cât de multe face mama pentru tine. Abia când crești și ai, la rândul tău, copii îți dai seama că multe din lucrurile care nu îți făceau plăcere erau de fapt pentru binele tău.
Este și cazul unei femei care a crescut într-o familie numeroasă și a crezut mult timp că are cea mai rea mamă din lume. Iată mărturisirea ei.
”Am avut cea mai rea mamă din lume. Când alți copii primeau dulciuri la micul dejun, noi primeam ouă ochiuri și pâine prăjită. La școală, când ceilalți copii mâncau dulciuri și beau sucuri, eu trebuia să mănâncă un senviș primit de acasă. Vă dați seama că nu îmi plăcea deloc. Consolarea mea a fost că nu eram singură. Sora mea și cei doi frați aveau aceeași mamă îngrozitoare.
Când ieșeam afară la joacă, trebuia să spunem exact la ce oră ne întoarcem. Nu aveam voie să întârziem. Ne obliga să purtăm haine curate în fiecare zi. Alți copii purtau aceleași haine zile la rând și râdeau de noi pentru că aveam cămășile apretate.
Dar asta nu e tot! Mama noastră era foarte strictă cu disciplina. Chiar dacă ne culcam după ora 21:00, tot trebuia să ne trezim dimineața la ora 8:00. Ne punea să spălăm vase, să schimbăm lenjeriile, să ne pregătim mâncarea și alte lucruri grele.
Mama ne obliga să spunem adevărul și numai adevărul. Alți părinți îți învoiau copiii de la școală pentru te miri ce. Noi trebuia să ne ducem în fiecare zi și să luăm numai note mari.
Suntem patru frați. Doi dintre noi au terminat facultatea, ceilalți doi sunt la facultate. Niciunul dintre noi nu a luat măcar o amendă în viața lui. Nici alte feluri de probleme nu am avut vreodată.
Acum e rândul meu să-mi educ copilul. Iar când îmi spune că sunt rea, mă simt mândră de mine. Totuși, știu că nicio mamă nu este mai ”rea” decât a mea.
Mamă, îți mulțumim pentru tot. Te iubim.”
- Published in National
7 locuri răcoroase pentru zile fierbinți de vară
Probabil cu toții visăm la zone de munte răcoroase unde să avem aer curat și confort termic din plin. De aceea ne-am gândit că acest articol va aduce un aer răcoros măcar în gândurile voastre.
În continuare vă prezentăm 7 locuri din România unde vă puteți elibera total de stres.
1)Tinovul Fântâna Brazilor, Corund, Harghita: Între satul Fântâna Brazilor și centrul de olărit Corund sunt doar 6 km, jumătate de oră de urcat pe munte. Este primul și singurul loc accesibil și celor în cărucioare. Un traseu gândit ca un joc educativ dotat cu panouri cu informații despre vegetația răspândită în acea zonă, cum ar fi: molidul, pinul silvestru sau planta carnivoră Roua Cerului.
2)Băile Herculane: Un peisaj mirific ce se observă din ce în ce mai bine cănd urci scările care duc spre sate. Tot aici aveti ocazia să vedeți Cascada Vânturătoarea.
3)Bâlea Lac: Un loc unde te poți relaxa indiferent de vreme. Cu siguranță o parte dintre voi a vizitat deja această zonă și de asemenea Cascada Capra, Vârful Țapu sau ați ocolit lacul Bâlea pe sus pe creasta Făgărașilor.
4) Cheile Nerei: Aflate în Sud-Vestul României, în Banatul Montan (Caraș-Severin). Aici găsiți cel mai mare lac carstic din țară, cateva cascade frumoase, cărări stâncoase și tunele săpate in urmă cu sute de ani.
5) Cascada Cailor, Borșa, Maramureș: Numele vine de la caii care au căzut în prăpastie atunci când erau alergați de un urs. Până la cascadă se ajunge ori pe jos ori cu telescaunul din Stațiunea Borșa, până ajungeți în vârf, iar apoi încă jumătate de oră pe traseul marcat. Cascada Cailor se plasează pe lista cu locuri răcoroase din Romănia datorită altitudinii mari la care este situată.
6) Traseele din Munții Postăvaru: Aceste trasee sunt accesibile și celor lipsiți de experiență montană. Pădurile mari și răcoroase de munte sunt locuri în care te ascunzi cu brio de căldură.
7)Peștera Scărișoara: Aflat în adânciturile Apusenilor, ghețarul din Peștera Scărișoara este unul dintre cele mai răcoroase locuri din România. Atâ de răcoroase încât trebuie să aveți haine de iarnă când mergeți acolo!
Sursa: drumliber.ro
Vă dorim drum bun si răcoarea să fie cu voi!
- Published in Altele
MAREA din Nordul Moldovei. Ieșenii au LITORAL la doar 84 km!
Ieșenii au LITORAL la doar 84 km! În nordul României, plajele naturale formate pe malurile lacului de acumulare de la Stânca-Ştefăneşti au devenit o alternativă turistică ieftină la litoralul Mării Negre.
Sute de amatori de plajă din judeţul Botoşani, Iaşi sau din Republica Moldova se adună la Stânca-Costeşti. Autorităţile s-au mobilizat şi, din acest an, promit să realizeze aici replica nord-moldavă a staţiunii Vama Veche.
La doar 71 de kilometri de municipiul Botoşani se află Stânca-Ştefăneşti, un sat ars de soare, care ascunde câteva dintre cele mai importante comori din nordul României.
La Stânca se află cel mai mare lac de acumulare din România, întins pe 59 de kilometri pătraţi, o mare în miniatură, cu valuri, nisip fin şi un peisaj mirific.
Zona este de interes naţional şi face parte din aria de protecţie specială avifaunistică, cu specii de păsări, peşti şi animale asemănătoare Deltei Dunării.
Pentru iubitorii plajelor, malurile lacului de acumulare sunt asemănătoare celor din Vama Veche de acum 20-30 de ani.
La plajele sălbatice de la Stânca se ajunge pe drumul ce duce către vama cu Basarabia.
Până la barierele care despart România de Republica Moldova, o cărare pierdută printre culturi şi vegetaţie abundentă coteşte la dreapta.
La capătul cărării, se deschide un peisaj unic în Moldova.
Lacul imens, aproape câte o mare, mărginit de o plajă sălbatică cu nisip fin.
În weekend, încă de la primele ore ale zilei aici, la Stânca, începe distracţia.
Oamenii instalează umbrele, pregătesc corturi, iar apoi fac plajă în apa încălzită de soare.
Primăria oraşului Ştefăneşti, de care aparţine zona Stânca-Ştefneşti, a decis, din această vară, să investească în plajele de la malurile lacului de acumulare.
Vineri a fost deschis sezonul estival, la „marea” din nordul Moldovei.
Citește și MAREA din Nordul Moldovei. Ieșenii au LITORAL la doar 84 km!
Se încearcă amenajarea plajei, a fost curăţată zona şi au fost aduşi agenţi economici care vând mâncare, apă, sucuri şi bere.
(Agerpres/FOTO arhivă click.ro)
Sursă: RadioIasi.ro
- Published in Local
Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia ( IV )
Misterul Peșterii Blestemate Partea IV
Ne aflăm la sfârșitul anului 1925 atunci când Alexandru Constantin Cuza, decide să cerceteze personal spusele bunului său prieten în legătură cu Legendara Peșteră de sub mănăstirea Cetățuia și a comorii aflate în interiorul acesteia. Găsește în casa lui Matei B.Cantacuzino aproximativ 200 de monede de aur și o sumă importantă de bani, precum și notițele acestuia.
Cercetează de unul singur peștera și tunelul aferent, dar își dă seama de calitatea lucrărilor la tunel. Acesta este într-o stare foarte proastă și există oricând pericolul să se surpe. Ia decizia de a face un pact ,, Nescris ,, cu înalții bisericii de atunci pentru a proteja comoara și a-și înlesni accesul în peșteră prin interiorul mănăstirii.
Intrarea în beci
Prin cercetarea amănunțită a peșterii și conținutul tăbliilor de piatră rămase A.C. Cuza descoperă un lucru uimitor pe 2 dintre tablete. Își dă seama că singura persoană de încredere și care l-ar putea ajuta la momentul actual ar fi doar Nicolae Iorga. Un important membru din Masoneria Română, istoric, documentarist, poet, enciclopedist, profesor universitar și academician.
După anumite cercetari amănunțite A.C.Cuza vine cu propunerea să fie dată statului român comoara. Este respins cu vehemență de membri Lojei Masonice și îndepărtat de printre ei. De teamă să nu i se întămple ceva rău, ia legătura printr-o cunoștință, direct cu Adolf Hitler, lider în acel moment la Partidului Muncitoresc German Național Socialist ( NSDAP ). Stabilește rapid o cale de comunicare și poartă mai multe discuții telefonice cu acesta în intervale regulate de timp.
Comform unor documente ale vremii, Adolf Hitler își arată vizibil intenția de a veni în Iași și de a îl cunoște personal pe A.C.Cuza, transmițând totodată și un mesaj împotriva celor care îi doreau răul lui A.C.Cuza. În presa locală Ieșeană, apare un articol la 23 Septembrie 1932, în care Adolf Hitler spune că dorește să-l cunoască pe profesorul Cuza.
Oficial această vizită nu a mai avut loc, însă se pare că în tot acest timp, o parte din Plăcile de piatră descoperite în Peștera de sub Cetățuia, au ajuns în posesia lui Hitler în luna Decembrie 1932, iar la o lună distanță, mai exact pe 30 Ianuarie 1933, acesta este numit în funcția de Cancelar al Germaniei.
Relațiile dintre A.C.Cuza și Nicolae Iorga se răcesc și astfel cei doi devin dușmani, Nicolae Iorga respinge cu vehemență colaborarea cu Germania și ideologia Fascistă, ceea ce atrage Antipatia Legionarilor din Romănia, precum și mânia lui Hitler. Pe 27 noiembrie 1940, acesta este asasinat lângă Strejnicu, o localitate lângă Ploiești.
Hitler face o pasiune ptr Mareșalul Ion Antonescu și realizează mai multe întălniri de-a lungul timpului unde schimbă ideei și concep planuri de atac asupra Uniunii Sovietice. Nu se știe nici până în zilele de astăzi ce însemne anume, conțineau acele plăci dăruite lui Adolf Hitler, cu toate că undeva prin Arhiva Mitropoliei sigur există schițe sau desene realizate după original.
Revenind la Peștera nostră, descoperim că A.C.Cuza își dă seama că tot ce este în interiorul său este blestemat și aduce doar moarte, și ia decizia de a părasi Iașiul în 1943 şi se autoexilează în Ardeal, la Sibiu. A murit în anul 1947 la Sibiu şi este înmormântat în Cimitirul Central.
După terminarea războiului și venirea la putere a Comuniștilor, Iașiul suferă numeroase transformări și extinderi. Biserica își dă seama că aceștia ar putea să distrugă și să jefuiască Peștera și ia decizia să zidească pe o lungime de câțiva zeci de metri intrarea în tunel, înainte de asta distruge și o parte din el între mănăstirea Frumoasa si dealul Cetățuia. Parte de la intrarea este transformată în cramă și astfel este ascunsă de ochii curioșilor.
Ioan Manciuc devine primar al Iașiului între (1970 – 27 martie 1979) timp în care va încerca cu tot dinadinsul să afle dacă este sau nu reală povestea acestei peșteri, ținând cont că acesta obține în anii 70 licența în istorie la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Face tot felul de săpături în anumite locuri cu gândul că va găsi ceva, însă norocul nu-i surâde.
De-a lungul Iașului s-au găsit nenumărate urme ale acestui tunel care pornea din zona Palatului Culturii și se întindea pe actuala Str. Sf.Lazăr, pănă spre Piața Nicolina, Mănăstirea Frumoasa și urca sus spre Cetățuia.
Cu toate că Mitropolia neagă existența acestui tunel sau a peșterii, ei se arată foarte deschiși și chiar invită lumea să viziteze mănăstirea. Însă undeva la capatul mănăstiri, există o intrare secretă care este bine păzită și închisă vizitatorilor.
Peste această intrare secretă a fost contruit un Observator care teoretic are rolul de a supraveghea Pădurea și de a oferi informații utile și în timp real anumitor Instituții ale Statului ( Pompieri, Politie, Armată) s.a. în caz de necesitate.
Însă ciudățenia vine de la faptul că această clădire îngrădită este mereu închisă, și mai hilar este că clădirea aparține Ocolului Silvic Suceava, iar dacă dorești informații trebuie să te deplasezi la ei. O altă ciudățenie este căutarea ei pe internet, pentru că nu este precizată nicăieri această cladire. Totuși dacă te apropii de ea, și zăbovești mai mult de 3-5 minute în preajma ei, vei avea surpriza să te trezești cu un călugăr sau doi care își vor face apariția și te vor supraveghea de aproape.
Aceștia au construit parcă special un foișor deasupra zidului de apărare a mănăstiri exact lăngă Observator. Nu vă pot oferi imagini cu Observatorul pentru că îmi este interzisă publicarea sa.
Vă mulțumesc personal, pentru interesul unora de a citi această Legendă și vă rog să o tratați ca atare. Este doar o simplă Poveste, pe alocuri, cu fragmente reale din Istoria personajelor prezentate în aceast articol. Dacă o să fie recenzii pozitive, voi mai reveni și cu alte povestioare.
Articol de Țugui Florin.
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia. Partea I
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia. Partea a-II-a
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia. Partea a-III-a
- Published in Legende
Palatul Roznovanu – Istorie fascinantă și povești zbuciumate
Palatul Roznovanu – Istorie fascinantă și povești zbuciumate
Clădire martoră a unor povești cel puțin interesante ale unei importante familii de boieri moldoveni (Rosetti-Roznovanu), Palatul Roznovanu are o istorie amplă și fascinantă.
Istoria dinaintea temeliei Palatului Roznovanu
Terenul care este astăzi ocupat de impunătorul Palat Roznovanu a avut o serie de proprietari, toți făcând parte din familii boierești de renume în Moldova. În secolul XVII, printre proprietari se numără Simeon Moghilă Vodă (1606-1607), care îl dăruiește lui Pană Visternicul în jurul anului 1620.
Gheorghe Hatmanul, fratele domnitorului Vasile Lupu, este următorul deținător al terenului, acesta alegând să contruiască o pivniță și case de piatră. Este înapoiat apoi urmașilor lui Pană de noul domnitor, ca mai apoi să fie cumpărat de Miron Costin, „vornicul țării de Jos”. Vornicul reprezintă un mare dregător din Sfatul domnesc, însărcinat cu supravegherea Curții, conducerea treburilor interne ale țării, având și atribuții judecătorești.
Următorul care intră în posestia terenului este visternicul Ursache, iar ceea ce urmează este istoria unui palat cadru al unor povești fascinante
Primul proprietar al Palatului Roznovanu propriu-zis este visternicul („Ministrul de finante” la curțile domnitorilor din Țările Române) Matei Cantacuzino, a cărui aşezare „ocupa o mahala întreagă a oraşului pe Uliţa Mare, mai în faţă cu Mitropolia” şi ascundea în „fundul unei minunate grădini locuinţa, mare zidire cu două rînduri”.
În timpul Războiului Ruso-Turc însă (1786-1788), visternicul, împreună cu alți boieri moldoveni, erau înfricoșați de luptele continue dintre turci, nemți și ruși, alegând să părăsească țara, condamnând astfel palatul de atunci la o soartă nefastă: clădirea a fost „risipită din temelii”.
Istoria clădirii care rezistă și astăzi
Refăcută și „deschisă tuturor oamenilor învățați”, așezarea denumită astăzi Palatul Roznovanu intră în posesia înstăritului Neculai Rosetti-Roznovanu (Rosnovanu) (1715-1805). Acesta îi lasă moștenire impresionanta clădire fiului său, Iordache Rosetti-Roznovanu (1764-1836), care a fost și el visternic în timpul Războiului Ruso-Turc dintre anii 1806-1812.
Palatul a fost contruit după planul arhitectului Gustave Freiwald, care a fost angajat și la zidirea Mitropoliei. Visternic al „Prințipatului Moldovei” și consilier de stat al Rusiei, Iordache Roznovanu este cel care demarează „zidirea palaturilor”. Interiorul a fost zugrăvit de pictorul Stavski, iar Paraclisul (capela) de pictorul Balomir.
Palatul era cel mai impozant pe vremea când a fost ridicat. Holurile erau mari, saloanele înalte, scările elegante, cu influențe din palatele occidentale văzute de Neculai Rosetti-Roznovanu (1794-1858), fiul lui Iordache; fațada era împodobită cu statuile Dianei (zeița vânătorii din mitologie română) și lui Apollo (zeu al zilei, al luminii și al artelor din mitologia greacă), care, împreună cu statuile Minervei, a lui Hercule, Atlanta și Martie de la intrare, făceau din Palatul Roznovanu o adevărată capodoperă.
Bineînțeles, inaugurarea impresionanutului palat s-a făcut cu o petrecere bogată, evenimentul având loc în ziua de Sf. Gheorghe (23 aprilie), în anul 1832.
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia. Partea a-III-a
Trăiri zbuciumate, controverse și blesteme
Una dintre poveștile romantice care au zguduit societatea în general conservatoare a Moldovei secolului 19 a fost amorul ilicit dintre Nicolae Rosetti-Roznovanu (1842-1891), urmașul proprietar al Palatului Roznovanu și Maria (Marghiolița) Ghica-Comănești, căsătorită cu mult mai vârstnicul logofăt Costache Sturdza.
Neculai, îndrăgostit iremediabil de Marghiolița a luat cu asalt împreună cu o ceată de arnăuți Palatul de la Ruginoasa, reședința logofătului și a răpit-o pe amanta sa. În timpul încăierării, Săndulache, fiul logofătului, a fost ucis. Soțul înșelat obține nerecunoașterea legăturii celor doi amanți și anatemizarea lor de către biserica ortodoxă.
Palatul Roznovanu cunoaște apoi un con de umbră și se vorbește chiar de un blestem provocat de relația scandaloasă a celor doi îndrăgostiți.
Transformarea în spațiu public
Îndeplinind Hotărârea Consiliului Comunal din 9 ianuarie 1891, aprobată de Adunarea Deputaţilor, în 4 iunie 1891, pentru cumpărarea palatului familiei Roznovanu, ca sediu al Primăriei, vineri, 18 octombrie 1891, a început mutarea birourilor administraţiei locale în fostele saloane, golite de vechile lor mobile.
Așadar, în anul 1891, Vasile Pogor a cumpărat palatul de la familia Roznovanu, clădirea devenind sediul Primăriei.
Între 1893-1894, construcția a fost modificată (s-a adăugat un etaj, dar s-a desființat capela), constituind pentru scurt timp reședinta familiei regale (Principele Ferdinand si Pricipesa Maria).
În timpul Primului Răboi Mondial, între 1916 – 1918, Palatul Roznovanu a devenit sediul ministerelor și al conducerii politice, refugiate de la București. În 1918, în actuala sala de ședințe a Consiliului Local, s-a întrunit Consiliul de Război al României.
După 1990 s-au perindat prin Sala Mare a Palatului, semnificative personalități ale vieții politice românești, membrii Casei Regale, ambasadori și reprezentanți ai statelor din toate colțurile lumii. Clădirea adăpostește actualul sediu al primăriei Iași.
- Published in Cultură
Guvernul Român a mai donat 96 de Microbuze transport elevi, Republicii Moldova
Guvernul Român a mai donat 96 de Microbuze transport elevi, Republicii Moldova
Încă 96 de microbuze destinate transportului pentru elevi au ajuns în Republica Moldova, ca urmare a semnării, în cadrul ședinței Guvernului României din data de 22 martie 2017, a unui memorandum pentru acordarea de asistență în domeniul educației, respectiv continuarea programului de donație de microbuze școlare în scopul soluționării situațiilor celor mai dificile și urgente din mediul rural al Republicii Moldova.
Potrivit unui comunicat al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (MDRAPFE) transmis, vineri, către AGERPRES, este vorba de 95 de autovehicule tip 16+1 locuri pe scaune și un autovehicul destinat transportului persoanelor cu mobilitate redusă, echipat pentru un număr de două locuri speciale — fotolii (scaune) rulante.
Microbuzele achiziționate de MDRAPFE sunt complet echipate și pregătite pentru introducerea lor în exploatare, partea română suportând, totodată, cheltuielile aferente livrării acestora în Chișinău. Autovehiculele vor fi repartizate în funcție de necesitățile identificate, în mod prioritar școlilor de circumscripție la nivel raional.
Pe lângă cele 96 de microbuze, România a mai donat Republicii Moldova, în septembrie 2014, alte 100 de microbuze pentru elevi.
Contractul de donație între Guvernul României (reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice) și Guvernul Republicii Moldova (reprezentat de Ministerul Educației, ca beneficiar al bunurilor mobile) s-a semnat pe 12 aprilie, în baza schimbului de scrisori privind acceptarea donației, mai informează MDRAPFE.
- Published in Info Trafic
Premieră pe Aeroportul Internațional din Iași
Premieră pe Aeroportul Internațional din Iași
Aerogara din Iași a decolat în ultimii ani, ajungând, anul trecut, în top la creşterea numărului de pasageri la nivel european. Dacă ani de zile, pista de la Iaşi asigura o singură destinaţie externă directă, respectiv Viena, acum sunt zeci de curse în toată Europa.
Cifrele prezentate recent de oficialii Aeroportului Internaţional Iaşi arată rapiditatea cu care creşte cea mai estică aerogară din Uniunea Europeană. După aderarea la spaţiul comunitar, numărul pasagerilor a crescut, dar într-un ritm nu foarte alert. În 2007 au fost în jur de 126.000 de pasageri, în 2008 -144.000 de călători, dar traficul a depăşit borna de 200.000 abia în 2013.
Relativa constanţă în creştere a fost determinată de lipsa modernizărilor la pista de aterizare/decolare, ceea ce se reflecta şi în absenţa companiilor aeriene care să ofere curse externe. Practic, ani de zile, de la Iaşi se putea ajunge doar la Bucureşti şi la Viena, printr-o cursă asigurată de Austrian Airlines. Cea mai mare creştere de trafic s-a observat între 2015 şi 2016, când de la aproape 400.000 de călători s-a ajuns la peste 880.000, la finalul anului trecut.
Dacă vorbim de luna iunie 2017, în premieră, traficul pe Aeroportul Internaţional din Iaşi a depăşit, 100.000 de călători, au anunţat reprezentanţii instituţiei aeroportuare.
Purtătorul de cuvânt al Aeroportului Internaţional Iaşi, Elena Troia, a declarat, că aeroportul a încheiat luna iunie 2017 cu cel mai mare număr de călători înregistrat vreodată într-o singură lună. Potrivit statisticilor, 101.615 de persoane au tranzitat aeroportul ieşean în luna iunie, cu 44,21% mai mult faţă de perioada similară a anului trecut, iar comparativ cu luna iunie 2015, creşterea este de 204 %.
În ceea ce priveşte evoluţia traficului aerian în perioada ianuarie-iunie a acestui an, serviciile Aeroportului Iaşi au fost folosite de 505.900 de persoane, cu 48,76% mai mare faţă de prima jumătate a anului 2016. De asemenea, în luna iunie au fost 1.088 de aterizări şi decolări pe Aeroportul Iaşi, cu 36,50 % mai multe faţă de luna iunie a anului 2016.
Pentru primul semestru din acest an, creşterea este de 21,90%, comparativ cu intervalul similar din 2016. Creşterea spectaculoasă se datorează şi operării noilor zboruri directe ce au fost introduse pe Aeroportul Internațional din Iaşi, precum Valencia, Florenţa, Glasgow şi Constanţa, dar şi creşterii frecvenţei pe anumite rute deservite de companii diferite, o cerere foarte mare în acest sezon fiind pentru cursele în regim charter spre destinaţii de vacanţă în Grecia şi Turcia.
Reprezentanţii Aeroportului Iaşi anunţă că se fac demersurile necesare deschiderii unor rute directe noi spre Amsterdam, Frankfurt, Atena, Dublin, Varşovia sau Zagreb.
În prezent, de la Aeroportul Internațional din Iaşi se poate călători spre 24 de destinaţii, din care 19 sunt internaţionale, cu patru companii diferite ce operează zboruri în regim permanent.
Curse de la Iaşi
TAROM: Madrid, Munchen, Londra (Luton), Tel Aviv şi Bucureşti
BLUE AIR: Paris (Beauvais), Londra (Luton), Roma (Fiumicino), Barcelona, Bruxelles, Koln (Bonn), Berlin (de la 1 iunie 2017), Torino (din 3 iunie 2017), Valencia (din 4 iunie 2017), Glasgow (din 15 iunie 2017), Florenţa (din 15 iunie 2017), Milano-Bergamo (din 15 iunie 2017), Bucureşti, Cluj, Timişoara, Oradea (via Bucureşti) şi Constanţa (din 15 iunie 2017).
WIZZ AIR: Milano (Bergamo), Roma (Ciampino), Veneţia (Treviso), Catania, Bologna, Londra (Luton), Larnaca şi Tel Aviv
AUSTRIAN AIRLINES: Viena
Aeroportul Internațional din Iași este unul dintre cele mai vechi aeroporturi acreditate de pe teritoriul României.
- Published in Local
Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia ( III )
Misterul Peșterii Blestemate Partea III
Ne aflăm la sfârșitul anilor 1912, atunci când din cauza unor probleme pe fond politic și a mișcărilor revoluționare din țara noastră, cercetarea ascensiunii către Peșteră se amână. Primarul Iașiului abia pus în funcție. Dimitrie A. Greceanu reușește să facă rost de planurile tunelului și câteva schițe, privind presupusul amplasament al Peșterii, de la un argat al Hotelului Sankt-Petersburg unde au fost cazați cercetătorii Ruși.
Rămâne în Primaria Ieșeană doar 1 an de zile, apoi renunță la postul de Primar în favoarea lui Gheorghe N. Botez, nu înainte de a vinde documentele lui Matei B. Cantacuzino, care era avocat și profesor la Facultatea de Drept din Iași. După vânzarea documentelor, G.N. Botez se retrage la București, unde avea sa moară în urma exploziei unei bombe artizanale plasate la 8 Decembrie 1920, în Senatul României.
Schiță privind localizarea peșterii.
Matei B. Cantacuzino continuă cercetările asupra tunelului și împreună cu fiul său Vasile Cantacuzino decid să își croiască singuri drum spre Peșteră. Pe data de 29 Decembrie 1912 devine Primarul Iașiului după ce acceptă să facă parte din Loja Masonica de la Iași, având un atu în plus și resurse financiare, reușește să găsească intrarea în Peșteră la sfârșitul anului 1913.
Rămăne blocat de uimire, atât el, cât și băiatul său la peisajul care îi răsare în fața ochilor. Se spune că timp de 3 zile nu au mai ieșit din Peșteră, au stat și s-au bucurat de fiecare bijuterie și bănuț în parte.
Întors printre cetățenii de rând își dă demisia de la Primăria Iași, unde este eliberat din funcție câteva zile mai târziu, la data de 6 Ianuarie 1914.
Începe să facă un inventar al lucrurilor aflate în peșteră împreună cu fiul său Vasile, și astfel după 2 luni de zile se pare că reușește să facă un inventar complet. Cel puțin așa apare în unul din caietele sale găsite după moartea acestuia.
– 12.450 de monede de Aur 1/2 Findik (Imperiu Otoman circ. 1703-1730)
– 67.800 de monede Argint 1 Para (Imperiu Otoman circ. 1703-1730)
– 87.00 de monede Argint, Ungaria Leopold 1. circ 1698.
– 24 Coliere de Aur, 68 de Brățări, 52 de Inele și Ghiuluri, 22 de Sfeșnice, 36 de cutii ptr bijuteri toate din Aur, 16 Brâuri cu Bafta din Aur (O bafta de boier avea intre 1 si 3 kg de Aur), 120 de Pahare din Aur si Argint, 44 de farfurii de argint, 36 de seturi de tacâmuri, haine, blanuri, s.a.
Matei.B.Cantacuzino se gândește serios, să părăsească țara cu tot cu comoara și decide să își găsească un aliat de nădejde, așa că ia legătura cu un bun prieten de-al său Alexandru Constantin Cuza un cunoscut om politic, nepot direct de-al lui Alexandru Ioan Cuza.
Din păcate, planurile lui îi sunt date peste cap de venirea Primului Război Mondial și aderarea României la Convenția cu ANTANTA (4 August 1916). Astfel se vede nevoit să zidească Peștera și să își minimalizeze cheltuielile de frica armatei, care mișuna pe străzile Iașului, având în vedere că Iașul devine Capitala Țării și găzduia și Familia Regală.
Fiul său Vasile Cantacuzino, militar de carieră fiind la acea vreme, este trimis la București în apărarea fostei Capitale. Când germanii ocupă Bucureștiul, acesta se reintoarce în Iași pentru a fi alături de tatăl sau.
Trenul deraiat la poalele Cetățuii
Pe data de 31 Decembrie 1916, trenul cu care călătoarea Căpitanul Vasile Cantacuzino, rămâne fără frâne în Gara Bârnova și la poalele dealului Cetățuii în localitatea Ciurea, deraiază. Căpitanul Vasile Cantacuzino moare împreună cu alte peste 1000 de persoane. Din păcate trupul Căpitanului nu poate fi identificat și, astfel este îngropat împreună cu alte câteva sute de persoane într-o groapă comună la locul tragediei. La auzul tragicei vești, Matei B.Cantacuzino înnebunește de durere și se retrage din viața socială a Iașiului.
La scurt timp după moartea singurului său băiat, îi mor părinții și soția. La sfârșitul anului 1925 acesta este găsit mort în casă, în condiții misterioase.
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (I)
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (II)
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia (IV)
- Published in Legende
Să ne întoarcem puţin în timp: începutul anilor ’90, litoralul românesc. Pe plajele ticsite de cearşafuri colorate, cu vânzători ambulanţi de porumb fiert sau hamsii, cu deţinătorii de animale exotice pentru celebra poză la mare, răsună, de dimineaţa pe seara, RADIO VACANŢA. Tot aici, auzi şi despre copiii pierduţi de părinţi, dar şi muzica străină atât de rară în această perioadă…
„Aici, Radio Vacanţa“, aşa începea vara pe litoralul românesc. Semnalul în cinci limbi al postului de radio ne dădea deşteptarea în vacanţa de vară. Semnalul sonor era acompaniat de melodia prelucrată „Valurile Dunării“.
Începuturile staţiei merg undeva către anul 1967.
Omul care şi-a legat destinul de Radio Vacanţa pentru totdeauna este Doina Caramzulescu, printre primii crainici şi realizatori care au deschis postul de radio. Avea 22 de ani şi a acceptat imediat!
„Eram foarte încântată, am crezut că toată ziua stăm pe plajă“, mărturiseşte ea, conform Adevărul.ro.
DIN GARAJUL VILEI, LA HOTEL STĂNIŞEL
„Mă simţeam foarte bine aici. Era altă atmosferă. În ţara asta comunistă, la mare, aveai sentimentul că respiri alt aer. Oamenii puteau să vorbească mai liber. Începusem chiar să visăm la posibilitatea unor excursii în Occident. Magazinele aveau marfă mai multă ca înainte şi găseam chiar mărfuri occidentale“, îşi aminteşte aceasta.
Postul de radio devine repede celebru, fiind unicat în Europa: de aici, se transmitea ÎN CINCI LIMBI – română, engleză, franceză, germană şi rusă. Probabil vă întrebaţi de ce? Simplu: numărul mare de turişti străini.
Difuzoarele mici şi înfundate strigau din oră în oră “Aici Radio Vacanţa”, “Hier Spricht Der Ferienfunk!”, “This is Radio Holidays!”, “Govorit Radiostanţia Otdîh!”, “Qui Radio Vacanţa!” şi “Ici Radio Vacances!”.
Transmisia începea la ora 9.00 dimineaţa, se încheia la 14. Se relua la 17:00, până la ora 19:00, zilnic. DIN MAI, PÂNĂ ÎN OCTOMBRIE.
NU DAŢI BANII PE PROSTII, LUAŢI BANANE LA COPII!!!
În tot acest timp, turiştii se bucurau de fotografii de ocazie însoțiți de recuzita lor exotică – „Colorata, mâine-i gata!” – și vie precum maimuța sau cămila, până la vânzătorii de orice – „Nu dați banii pe prostii, luați banane la copii!”, de porumbul fiert, seminţele în con de ziar şi celebrele hamsii.
SIMONA GHERGHE, LA MARE
Pe lângă muzică nouă şi emisiuni, RADIO VACANŢA însemna şi anunţurile cu micuţii rătăciţi de părinţi.
ANII ’90, FĂRĂ TELEFON MOBIL SAU BRAŢĂRI SPECIALE PENTRU COPII! RADIO VACANŢA, “LOC DE PELERINAJ” PENTRU MICUŢII RĂTĂCIŢI DE PĂRINŢI…
„O fetiță de cinci ani, din Tulcea, s-a pierdut în zona umbrelelor roșii de pe plajă, iar părinții ei sunt rugați să o recupereze de la studioul Radio Vacanța”… Cam aşa sunau anunţurile celor de pe post. Dintr-o dată, te ştia tot litoralul…
Treaba stătea cam aşa: copilul începea să plângă, era luat la întrebări de cei din jur şi, în cazul în care nu se afla nimic, era dus în studio-ul “Radio Vacanța”, difuzoarele fiind amplasate pe toate plajele. Aici, în funcție de tunsoare, culoarea slipului și de ce informație mai era în stare copilul să dea, se formula un anunț care avea să răsune pe întreg litoralul.
Daniel Sârbu, în prezent, manager al postului Radio Constanţa, povesteşte că cele mai frumoase amintiri ale lui se leagă de copiii pierduţi pe plajă şi ai căror părinţi veneau să-i caute la Vila 1 Mamaia.
„Aveam aici o mini-grădiniţă, pentru că am avut zile când aveam şi câte şapte-opt copii pierduţi, care stăteau şi îşi aşteptau părinţii. Veneau plângând, în general, numai că, în momentul în care se întâlneau unii cu ceilalţi, începeau să se joace. Noi făcusem o colectă şi le cumpărasem jucării cu care să-şi petreacă timpul şi atunci când veneau părinţii aproape că nu mai voiau să plece pentru că îşi făcuseră prieteni“.
Rămas fără utilitatea lui, Radio Vacanța s-a retras de pe plajele copilăriei noastre în studioul Radio Constanța, acolo unde a fost redus la un program transmis din 4 iulie on air și online.
SURSE: ADEVARUL.RO, VICE.RO, RADIOVACANTA.RO
- Published in National