Descoperă cinci dimensiuni ale vieţii cotidiene din Iaşi

Un oraş nu este doar un cumul de clădiri, ci este o construcţie culturală şi spirituală, pe care o alcătuiesc oamenii ce trăiesc în el. Iar prin oameni, Iaşul şi-a dezvoltat o personalitate completă, bazată pe unitatea între 5 dimensiuni ale vieţii: istorie, cultură, spiritualitate, natură şi educaţie.

Un oraş istoric
“Iaşul e o mare istorie a poporului român. Acolo aproape orice loc este un loc istoric. Ce n-aş da să mai vin încă o dată în Iaşi, în această vatră de lumină românească”, scria Lucian Blaga în prima jumătate a secolului XX.
Oraşul a fost atestat documentar pentru prima dată în 1408, într-un act emis la Curtea Domnească a lui Alexandru cel Bun. Urmele istoriei sunt încă prezente în urbe şi continuă să evoce importanţa rolului pe care l-a jucat Iaşul în evoluţia Ţărilor Române.
Iaşul a fost a doua Cetate de Scaun a domnitorilor Moldovei Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. Reşedinţa Curţii Domneşti a fost definitiv mutată la Iaşi de către Alexandru Vodă Lăpuşneanu, în 1564. Oraşul şi-a păstrat statutul de inimă a provinciei până în 1859 când, sub sceptrul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, s-a realizat Unirea Principatelor Române.
Ruinele Curţii Domneşti din centrul Iaşului mai povestesc trecătorilor istoria tumultoasă a Moldovei şi a Iaşilor. Noua clădire – Palatul Ocârmuirii (actualmente Palatul Culturii), construit pe locaşul voievodal, este cel care cântă victoria asupra timpurilor, incendiilor şi războaielor şi vine cu noi poveşti triumfătoare (Unirea, pe care o cântă la fiecare oră carillonul cu 8 clopote din turn), dar şi drame recente, ca cei 50 de ani de comunism.

Un oraş spiritual
”Iaşul e înainte de toate o biserică, biserica bisericilor pentru trecutul nostru”. (Mihail Kogălniceanu)
Catedrală a ortodoxismului, majoritatea bisericilor şi mănăstirilor oraşului fiind creştin ortodoxe, Iaşul atrage în fiecare toamnă mii de credincioşi care vin să se roage la protectoarea spirituală a Moldovei, Sfânta Parascheva.
Cele peste 100 de mănăstiri şi biserici, simboluri spirituale şi bijuterii arhitectonice şi picturale unice în lume, se pliază pe existenţa oraşului Iaşi, din cele mai vechi timpuri. Menţionăm doar câteva, precum Biserica „Înălţarea Domnului” din sec. XVI, Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, reconstruită în sec. XIX pe locul bisericii construită de voievodul Ştefan cel Mare în se. XV, Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” din sec. XVII şi Mănăstirea Galata, din sec. XVI. Ortodoxismul este ocârmuit de la nivelul Catedralei Mitropolitane, reconstruită în sec. XIX (pe locul Mitropoliei vechi, Biserica Albă din sec. XV) şi sfinţită în prezenţa regelui Carol I al Românei. Actuala biserică reuneşte formele tradiţionale româneşti cu cele târzii ale Renaşterii italiene, făcând loc decoraţiunilor în stil baroc.
Iaşul este o albie a diversităţii religioase. Ortodoxia este prezentă în variaţiuni de rit şi etnie – biserici pe stil vechi, biserică armeană, biserică rusă de rit vechi. De asemenea, catolicismul este o ramură importantă a spiritualităţii zonei, în fruntea căruia tronează Catedrala Romano – Catolică „Adormirea Maicii Domnului” din sec. XVIII. Importante comunităţi au fost cele de evrei, reprezentaţi de Sinagoga Merarilor, sec. XIX, şi de Sinagoga Mare, sec. XVIII.
Sunt prezente şi comunităţi mai restrânse ale altor confesiuni, fiecare găsindu-şi un loc şi un rost.

Iaşi, un oraş cultural

Iaşul – „un vis al inteligenţei libere…” (Titu Maiorescu)
Iaşul a fost şi este un centru al gândirii, al creaţiei libere. Semnificative sunt înfiinţarea cercului Junimea la Iaşi, care a marcat viaţa culturală a ţării. De asemenea, la Iaşi a fost fondat primul teatru de limbă yddish din lume: „Avram Goldfaden”. Tot în Iaşi s-a jucat prima piesă de teatru în limba română şi, la începutul secolului al XVI-lea, şi-a început activitatea prima imprimerie de carte din România.

Iaşul este tipul de oraş unde creativitatea răsare natural, fiind căminul unora dintre cele mai luminate minţi româneşti: Mihai Eminescu (ultimul poet romantic european), George Emil Palade (câştigător al premiului Nobel pentru biologie) şi Cristian Mungiu (câştigător al premiului Palme d’Or).
Putem retrăi clipele de altădată printr-o plimbare pe străzile cu arhitectură veche neo-românească, o vizită la casele memoriale din oraş sau la Palatul Culturii – o emblemă a oraşului cultural, exponent al neo-goticului flamboyant şi casă a importante muzee.

Centrele culturale străine care funcţionează la Iaşi (British Council, Centrul Cultural German, Centrul Cultural Francez, Centrul Cultural al Americii Latine şi Caraibelor) aduc un plus de culoare şi diversitate vieţii cultural – artistice a urbei, prin organizarea şi găzduirea de evenimente dintre cele mai diverse, precum expoziţii, seri de film, conferinţe, spectacole de teatru, la care participă categorii largi de public. De asemenea, acestea permit accesul la resurse media despre cultura reprezentată.

Un oraş al naturii

Cel mai important centru urban din estul României, Iaşul este şi un oraş verde. Natura este prezentă în oraş la fiecare pas, ceea ce face ca viaţa să fie mai relaxată şi mai sănătoasă. Pe lângă parcurile aflate la tot pasul, curţile pline cu flori şi copacii care bornează străzile şi bulevardele, Iaşul se mândreşte cu Parcul Copou şi Grădina Botanică.
Parcul Copou , situat în aria campusului Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, este cel mai vechi parc din Iaşi şi principalul loc de atracţie pentru promenada ieşenilor. Aleile sale, mărginite de reprezentări sculpturale ale artiştilor români şi felinare care amintesc de primele dispozitive cu gaz de iluminat public ale Iaşului, îmbie privirea să treacă în zona verde, colorată cu pete parfumate de lalele, panseluţe şi trandafiri. O oază în oraş, parcul are şi locuitori permanenţi precum păsări (care au propriile lor căsuţe colorate în copaci) şi veveriţe prietenoase.
Cealaltă zonă verde a oraşului este Grădina Botanică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, prima de acest gen din România (1856), şi care se întinde pe 99,8 hectare. Un loc de relaxare şi contemplare a frumosului natural, grădina prezintă şi interes din perspectiva colecţiilor deţinute: cea mai mare colecţie de trandafiri din ţară, crizanteme şi tufănele, azalee şi camelii, cactuşi şi bonsai. Un labirint vegetal, Grădina Botanică este menită să îl transpună pe vizitator într-un univers al prospeţimii şi frumuseţii, rupându-l de cotidian.

O vatră a educaţiei

„Iaşul trebuie să devină scaunul ştiinţei, focarul inteligenţei române”Astfel afirma Mihail Kogălniceanu, cel care l-a susţinut pe principele Alexandru Ioan Cuza la fondarea primei universităţi moderne din România – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, pe locaşul spiritual al educaţiei de înalt nivel de la Iaşi.
Şi eforturile şi gândurile de bun augur au găsit un pământ fertil, Iaşul fiind astăzi un important centru universitar, cu cinci universităţi publice ce acoperă o vastă arie de domenii, adunând în fiecare an aproximativ o sută de mii de studenţi din toată ţara.
Dacă Topîrceanu spunea odată „…şi am iubit Iaşul, care mi-a dat ospitalitate, […] cu studenţii lui gălăgioşi si cu studentele lui graţioase, care seamănă cu domniţele de pe vremea lui Alexandru cel Bun”, universitatea atrage viaţă şi mai multă bucurie pentru străzile urbei, şi introduce sufletele tinere în aerul boemului trecut al Ieşilor, în spiritualitatea-i specifică şi le oferă verdele crud şi mirosul florilor de tei.
Universitatea, prin deschidere iluministă şi cu moştenirea informaţională pe care o oferă celor însetaţi de cunoaştere, este un magnet şi un liant al întregii vieţi din Iaşi, cu istoria, spiritualitatea, cultura şi natura sa.

Sursă: Club Rotaract Iaşi