Misterul Mumiei din pădurea Dobrovaț

Povestea noastră incepe pe la sfârşitul secolului al XIV-lea, când cneazul Duma Negru, socrul lui Alexandru cel Bun, pune a se construi o cetate de apărare în interiorul pădurii Bârnova.

In timpul construcției, cațiva slujitori ce cautau prin padure lemne pentru ridicarea zidurilor și a chiliilor, găsesc într-o poieniță cateva blocuri de pietre cu forme geometrice și inscrisuri ciudate, așezate ca un portal spre interiorul pământului.

Cneazul Negru, formează o echipă din cercetare și împreună cu câțiva preoți reușește să îndepărteze câteva lespezi de piatră și să pătrundă în interiorul acelei peșteri. Conform unor documente descoperite de curând în Arhivele De Stat Iași, se poate citi cum că în a doua zi de cercetări a fost găsită o încăpere foarte mare, unde pe o masă de piatră era așezat un sarcofag frumos ornat în pietre prețioase și cu picturi desenate forțe ciudat.

Preoții de la acea vreme care erau și sfătuitori marelui boier îl îndeamnă pe acesta să lase rămășițele acelei fințe găsite în interiorul sercofagului și să aducă de la muntele Athos câțiva călugări care să vadă exact despre ce este vorba.

Conform documentelor în anul 1392 își fac apariția câțiva călugări greci care ridică imediat un schit în acel loc și astfel îngrădesc locul intrării în acea peșteră, însuși denumirea locului este ,,Poiană cu Schit”. Hramul, atribuit inițial schitului, a fost Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, 24 iunie, de Sânziene.

Se spune că acea ,,Creatură cu față umană” din interiorul peșterii ar fi fost de mărimi gigantice și că mâinile depășeau lungimea picioarelor de 2 ori, iar încăperea unde era așezat sarcofagul avea un miros aparte ce nu semăna cu nici un alt fel de miros cunoscut oamenilor. Cronicii acelor vremuri spun că acele mirosuri emanate de mumie era benefic organismelor vii și că plantele se dezvoltau mult mai repede, fără a avea nevoie de apă sau lumină.

Un timp devine loc de pelerinaj pentru dregători și conducători ai întregi lumii care ar fi vizitat această peșteră pentru tratarea diferitelor afecțiuni de care sufereau. Totul se făcea în mare taină și condiția principală era că nimeni niciodată să nu pomenescă de aceste pelerinaje, nici verbal și nici în scris.

Secretul acelui schit a fost foarte bine păstrat și în niciun document oficial nu a fost descris, la câteva sute de metri Duma Negru își ridică cetatea și convetuiește destulă vreme alături de familia sa. Având în vedere vremurile tulburi cu care se confruntă orașul în acele vremuri, cetatea este atacată și jefuită în repetate rânduri de turci, tătari, polonezi sau cazaci.

A fost refăcuta pe vechile temelii în anul 1747, iar până în 1864, când în urmă reformei averilor mănăstirești ale lui Alexandru Ioan Cuza,  a fost părăsită de călugării greci. Schitul a fost distrus în întregime de o bombă în timpul celui de-al doilea război mondial, de atunci rămanand doar ruină.

Revenind la povestea noastră putem spune că vechimea acelei peșteri ar fi una foarte mare, cercetările efectuate recent arată că o parte din ceramica găsită în acele locuri este datată din secolul al XII-lea ( 1100-1190 ), totuși la câțiva zeci metri distanță au fost găsite obiecte ceramice și plastică antropomorfă cucuteniană din secolul al VIII-lea ( anii 700-790 ), deci mult mai veche decât se știa din documentațile acelor vremuri.

  Sfarsitul primei parti

Autor : Tugui Florin

Nota autorului: Aceasta este o Legendă și trebuie tratată ca atare.