O avocată a investit „cât într-un bloc” pentru a restaura un monument istoric din Iaşi!
O avocată a investit „cât într-un bloc” pentru a restaura un monument istoric din Iaşi!
Casa Zoller din Iaşi, monument istoric de categoria B, a fost restaurat de o avocată din Iaşi care a investit sute de mii de euro pentru a transforma clădirea de patrimoniu în reşedinţă şi sediu de firmă. Avocata susţine că, în România, reabilitatea unui monument se realizează greoi şi necesită o investiţie de cel puţin cinci ori mai mare decât pentru celelalte tipuri de clădiri.
Monumentul istoric de pe strada Elena Doamna nr. 39, din Iaşi, a aparţinut industriaşului evreu Iosef Zoller şi a fost construit la începutul secolului XX. Cu o suprafaţă locuibilă de aproximativ 400 de metri pătraţi, imobilul a fost restaurat de o avocată după schiţele originale, găsite la Arhivele Naţionale, scrie Justiţie Curată, într-un material realizat în cadrul campaniei „Oraşul uitat. Dă viaţă monumentelor!”.
Avocata Gianina Poroşnicu, din Baroul Iaşi, este cea care a investit în reabilitatea monumentului istoric. Avocata a declarat, pentru sursa citată, că i-a venit ideea de a restaura un monument istoric, pe care să îl transforme în sediu de firmă şi spaţiu locativ, încă din 2009. A aflat atunci că, mai toate casele de pe lista monumentelor istorice – cel puţin din Iaşi, au o situaţie juridică foarte complicată, fapt care, spune Poroşnicu, determină mulţi potenţiali investitori să renunţe la restaurare.
„În cazul caselor pe care le-am vizitat nu puteai spune că duci proprietarul la notar şi ai rezolvat problema. Mai toate aveau situaţii juridice extrem de complicate”, spune Poroşnicu, potrivit Justiţie Curată.
Citeşte şi O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai ceva înapoi
La fel s-a întâmplat şi în cazul Casei Zoller, care era într-o stare avansată de degradare şi era împărţită în patru apartamente, în care locuiau tot atâtea familii. Două dintre aceste apartamente aparţineau unor proprietari – care cumpăraseră de la Primărie în urmă cu mai mulţi ani, în timp ce celelalte două erau deţinute de către municipalitate, însă închiriate unor familii cu o situaţie materială precară.
Aşa arăta clădirea înainte de restaurare FOTO Arhivă Personală
Avocata din Iaşi a răscumpărat dreptul de proprietate de la cele două familii care deţineau jumătate din monumentul istoric şi a achiziţionat câte două apartamente, în centrul oraşului, pentru chiriaşi.
„Deşi sunt jurist de meserie, am avut nevoie de cel puţin un an pentru a obţine toate avizele necesare. A fost ceva fără cuvinte, o birocraţie cum rar întâlneşti în alte domenii. Am acte unde apar 6-8 semnături şi fără de care nu puteau avansa lucrările”, susţine avocata ieşeană.
Infochioşc la poartă
După obţinerea avizelor, a urmat restaurarea efectivă a casei, care a durat până în 2016. Poroşnicu spune că reconstructorul a redat imobilului „romantismul elegantului secol al XIX-lea, atmosfera în care a fost construită şi probabil şi amenajată casa, gândind în opera de refacere şi o curte pavată cu piatră (în perioada corespunzătoare construcţiei pavajul se făcea din bolovani de râu).” Cişmeaua din curte a fost realizată în nuanţa marmurei, cu care, de altfel, s-au placat şi scările.
„Toate completează stilul neoclasic al casei, stil caracterizat prin simplitate, ordine, simetrie, eleganţă şi rafinament”, a detaliat avocata care a mai arătat că ornamentaţia exterioară găsită a fost cea originală, iar în cadrul operei de restaurare ea a fost refăcută manual, prin sculptură. Gianina Poroşnicu nu a fost de acord să devoaleze suma totală investită însă a estimat că doar reabilitarea imobilul a costat de cel puţin cinci ori mai mult decât ar fi costat pentru o clădire care nu este monument istoric. „Nici măcar cuiele nu au fost aceleaşi care se folosesc la clădirile care nu sunt monumente istorice. Pot spune doar că, un om pragmatic, ar fi construit cu aceeaşi bani un bloc”, a punctat Poroşnicu, pentru sursa citată.
După finalizarea restaurării, cu ajutorul unui istoric, avocata din Iaşi a realizat un istoric al casei, care poate fi consultat de trecători de pe un infochioşc electronic, montat pe gardul imobilului.
Istoria clădirii
Casa situată pe strada Elena Doamna nr. 39 a aparţinut industriaşului evreu Iosef Zoller, care a locuit în ea din 1912, anul finalizării imobilului, până în 1937, când o vinde unui alt evreu, Moise. Preluată de comunişti, casa a găzduit, începând cu anul 1949, Ministerul Muncii, fiind, ulterior, închiriată familiilor nevoiaşe.
La momentul construcţiei casei, strada se numea Strada Albă, un cunoscut bulevard de promenadă din Iaşi, în care se aflau magazine şi ronduri de flori şi care era frecventat în special de comunitatea evreiască. Calamităţile naturale şi neglijenţa chiriaşilor care au locuit în casă în perioada comunismului au adus imobilul într-o situaţie aproape dramatică. De pildă, povesteşte Gianina Poroşnicu, într-una dintre camerele interioare tavanul fusese pictat în timpul construcţiei iniţiale. Pictura a fost distrusă, în trecut, de familiile de romi care au fost relocate acolo şi care obişnuiau să facă focul la ceaun, în interiorul monumentului.
Sursă: Ionut Benea (Adevarul.ro)
- Published in Local
Descoperă cinci dimensiuni ale vieţii cotidiene din Iaşi
Descoperă cinci dimensiuni ale vieţii cotidiene din Iaşi
Un oraş nu este doar un cumul de clădiri, ci este o construcţie culturală şi spirituală, pe care o alcătuiesc oamenii ce trăiesc în el. Iar prin oameni, Iaşul şi-a dezvoltat o personalitate completă, bazată pe unitatea între 5 dimensiuni ale vieţii: istorie, cultură, spiritualitate, natură şi educaţie.
Un oraş istoric
“Iaşul e o mare istorie a poporului român. Acolo aproape orice loc este un loc istoric. Ce n-aş da să mai vin încă o dată în Iaşi, în această vatră de lumină românească”, scria Lucian Blaga în prima jumătate a secolului XX.
Oraşul a fost atestat documentar pentru prima dată în 1408, într-un act emis la Curtea Domnească a lui Alexandru cel Bun. Urmele istoriei sunt încă prezente în urbe şi continuă să evoce importanţa rolului pe care l-a jucat Iaşul în evoluţia Ţărilor Române.
Iaşul a fost a doua Cetate de Scaun a domnitorilor Moldovei Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. Reşedinţa Curţii Domneşti a fost definitiv mutată la Iaşi de către Alexandru Vodă Lăpuşneanu, în 1564. Oraşul şi-a păstrat statutul de inimă a provinciei până în 1859 când, sub sceptrul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, s-a realizat Unirea Principatelor Române.
Ruinele Curţii Domneşti din centrul Iaşului mai povestesc trecătorilor istoria tumultoasă a Moldovei şi a Iaşilor. Noua clădire – Palatul Ocârmuirii (actualmente Palatul Culturii), construit pe locaşul voievodal, este cel care cântă victoria asupra timpurilor, incendiilor şi războaielor şi vine cu noi poveşti triumfătoare (Unirea, pe care o cântă la fiecare oră carillonul cu 8 clopote din turn), dar şi drame recente, ca cei 50 de ani de comunism.
Un oraş spiritual
”Iaşul e înainte de toate o biserică, biserica bisericilor pentru trecutul nostru”. (Mihail Kogălniceanu)
Catedrală a ortodoxismului, majoritatea bisericilor şi mănăstirilor oraşului fiind creştin ortodoxe, Iaşul atrage în fiecare toamnă mii de credincioşi care vin să se roage la protectoarea spirituală a Moldovei, Sfânta Parascheva.
Cele peste 100 de mănăstiri şi biserici, simboluri spirituale şi bijuterii arhitectonice şi picturale unice în lume, se pliază pe existenţa oraşului Iaşi, din cele mai vechi timpuri. Menţionăm doar câteva, precum Biserica „Înălţarea Domnului” din sec. XVI, Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, reconstruită în sec. XIX pe locul bisericii construită de voievodul Ştefan cel Mare în se. XV, Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” din sec. XVII şi Mănăstirea Galata, din sec. XVI. Ortodoxismul este ocârmuit de la nivelul Catedralei Mitropolitane, reconstruită în sec. XIX (pe locul Mitropoliei vechi, Biserica Albă din sec. XV) şi sfinţită în prezenţa regelui Carol I al Românei. Actuala biserică reuneşte formele tradiţionale româneşti cu cele târzii ale Renaşterii italiene, făcând loc decoraţiunilor în stil baroc.
Iaşul este o albie a diversităţii religioase. Ortodoxia este prezentă în variaţiuni de rit şi etnie – biserici pe stil vechi, biserică armeană, biserică rusă de rit vechi. De asemenea, catolicismul este o ramură importantă a spiritualităţii zonei, în fruntea căruia tronează Catedrala Romano – Catolică „Adormirea Maicii Domnului” din sec. XVIII. Importante comunităţi au fost cele de evrei, reprezentaţi de Sinagoga Merarilor, sec. XIX, şi de Sinagoga Mare, sec. XVIII.
Sunt prezente şi comunităţi mai restrânse ale altor confesiuni, fiecare găsindu-şi un loc şi un rost.
Iaşi, un oraş cultural
Iaşul – „un vis al inteligenţei libere…” (Titu Maiorescu)
Iaşul a fost şi este un centru al gândirii, al creaţiei libere. Semnificative sunt înfiinţarea cercului Junimea la Iaşi, care a marcat viaţa culturală a ţării. De asemenea, la Iaşi a fost fondat primul teatru de limbă yddish din lume: „Avram Goldfaden”. Tot în Iaşi s-a jucat prima piesă de teatru în limba română şi, la începutul secolului al XVI-lea, şi-a început activitatea prima imprimerie de carte din România.
Iaşul este tipul de oraş unde creativitatea răsare natural, fiind căminul unora dintre cele mai luminate minţi româneşti: Mihai Eminescu (ultimul poet romantic european), George Emil Palade (câştigător al premiului Nobel pentru biologie) şi Cristian Mungiu (câştigător al premiului Palme d’Or).
Putem retrăi clipele de altădată printr-o plimbare pe străzile cu arhitectură veche neo-românească, o vizită la casele memoriale din oraş sau la Palatul Culturii – o emblemă a oraşului cultural, exponent al neo-goticului flamboyant şi casă a importante muzee.
Centrele culturale străine care funcţionează la Iaşi (British Council, Centrul Cultural German, Centrul Cultural Francez, Centrul Cultural al Americii Latine şi Caraibelor) aduc un plus de culoare şi diversitate vieţii cultural – artistice a urbei, prin organizarea şi găzduirea de evenimente dintre cele mai diverse, precum expoziţii, seri de film, conferinţe, spectacole de teatru, la care participă categorii largi de public. De asemenea, acestea permit accesul la resurse media despre cultura reprezentată.
Un oraş al naturii
Cel mai important centru urban din estul României, Iaşul este şi un oraş verde. Natura este prezentă în oraş la fiecare pas, ceea ce face ca viaţa să fie mai relaxată şi mai sănătoasă. Pe lângă parcurile aflate la tot pasul, curţile pline cu flori şi copacii care bornează străzile şi bulevardele, Iaşul se mândreşte cu Parcul Copou şi Grădina Botanică.
Parcul Copou , situat în aria campusului Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, este cel mai vechi parc din Iaşi şi principalul loc de atracţie pentru promenada ieşenilor. Aleile sale, mărginite de reprezentări sculpturale ale artiştilor români şi felinare care amintesc de primele dispozitive cu gaz de iluminat public ale Iaşului, îmbie privirea să treacă în zona verde, colorată cu pete parfumate de lalele, panseluţe şi trandafiri. O oază în oraş, parcul are şi locuitori permanenţi precum păsări (care au propriile lor căsuţe colorate în copaci) şi veveriţe prietenoase.
Cealaltă zonă verde a oraşului este Grădina Botanică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, prima de acest gen din România (1856), şi care se întinde pe 99,8 hectare. Un loc de relaxare şi contemplare a frumosului natural, grădina prezintă şi interes din perspectiva colecţiilor deţinute: cea mai mare colecţie de trandafiri din ţară, crizanteme şi tufănele, azalee şi camelii, cactuşi şi bonsai. Un labirint vegetal, Grădina Botanică este menită să îl transpună pe vizitator într-un univers al prospeţimii şi frumuseţii, rupându-l de cotidian.
O vatră a educaţiei
„Iaşul trebuie să devină scaunul ştiinţei, focarul inteligenţei române”Astfel afirma Mihail Kogălniceanu, cel care l-a susţinut pe principele Alexandru Ioan Cuza la fondarea primei universităţi moderne din România – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, pe locaşul spiritual al educaţiei de înalt nivel de la Iaşi.
Şi eforturile şi gândurile de bun augur au găsit un pământ fertil, Iaşul fiind astăzi un important centru universitar, cu cinci universităţi publice ce acoperă o vastă arie de domenii, adunând în fiecare an aproximativ o sută de mii de studenţi din toată ţara.
Dacă Topîrceanu spunea odată „…şi am iubit Iaşul, care mi-a dat ospitalitate, […] cu studenţii lui gălăgioşi si cu studentele lui graţioase, care seamănă cu domniţele de pe vremea lui Alexandru cel Bun”, universitatea atrage viaţă şi mai multă bucurie pentru străzile urbei, şi introduce sufletele tinere în aerul boemului trecut al Ieşilor, în spiritualitatea-i specifică şi le oferă verdele crud şi mirosul florilor de tei.
Universitatea, prin deschidere iluministă şi cu moştenirea informaţională pe care o oferă celor însetaţi de cunoaştere, este un magnet şi un liant al întregii vieţi din Iaşi, cu istoria, spiritualitatea, cultura şi natura sa.
Sursă: Club Rotaract Iaşi
- Published in Turism