Exclusiv pentru elevii de clasa a VIII-a și a XII-a. Au fost publicate modelele de subiecte pentru Evaluarea Naţională şi Bacalaureat 2018
Elevii de clasa a VIII-a şi de clasa a XII-a care vor susţine în vară Evaluarea Naţională şi examenul naţional de Bacalaureat au la dispoziţie, începând de miercuri, modele de subiecte.Elevii de clasa a VIII-a şi de clasa a XII-a care vor susţine în vară Evaluarea Naţională şi examenul naţional de Bacalaureat au la dispoziţie, începând de miercuri, modele de subiecte.
Elaborate de Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE), modelele de subiecte sunt disponibile pe site-ul subiecte2018.edu.ro
Ministerul Educaţiei spune că modelele de subiecte pentru Evaluarea Naţională au fost construite în funcţie de trei cerinţe: formulare clară, precisă şi în strictă concordanţă cu programele de examen, nivel mediu de dificultate şi posibilitatea de a fi rezolvate în 120 de minute.
Modelele orientative de subiecte/biletele de examen/pachetele de fişiere pentru Bacalaureat 2018 au fost concepute în concordanţă cu programele în vigoare ale examenului, astfel încât tratarea lor să valorifice capacitatea de analiză, de sinteză, de generalizare şi de abstractizare a candidaţilor. De asemenea, vizează cuprinderea echilibrată a materiei studiate, solicitându-se demonstrarea competenţelor prevăzute în programele de examen, respectiv încadrarea în timpul prevăzut de metodologie pentru rezolvarea sarcinilor de lucru. Comparativ cu anul 2017 nu au fost operate modificări în structura subiectelor, mai spune Ministerul Educaţiei.
Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE) este instituţia din subordinea Ministerului Educaţiei specializată în evaluare educaţională, având ca atribuţii, printre altele, asigurarea coordonării ştiinţifice şi profesionale a sistemului de examene din învăţământul preuniversitar. În acelaşi timp, CNEE îi revine elaborarea subiectelor pentru probele de examen, respectiv elaborarea de metodologii, proceduri şi regulamente pentru organizarea şi desfăşurarea examenelor şi evaluărilor în învăţământul preuniversitar.
Sursă: http://zdi.ro
Eveniment Cultural: Iesenii sunt invitati la o noua portie de frumos
DocEst – WORKSHOP de film documentar pentru elevi şi studenți
6-10 noiembrie 2017
După Filit, unul din cele mai importante evenimente educaționale şi culturale din zona Moldovei, tinerii sunt invitați din nou la o porție de frumos. De data aceasta, este vorba de DocEst 2017.
Acest eveniment va avea loc sub forma unui workshop de film documentar, pentru liceeni şi studenți, însă şi sub forma unui Festival.
Festivalul va avea loc la Ateneul Tătăraşi, în perioada 22-26 noiembrie, fiind organizat de către Primăria Municipiului Iaşi în parteneriat cu Institutul Francez din Iaşi, Centrul Cultural German şi British Council, şi va aduce în atenția publicului cele mai recente filme documentare şi invitați din Franța, Germania, Marea Britanie, dar şi din România.
Însă, în pregătirea festivalului, la Institutul Francez din Iaşi va avea loc în perioada 6-10 noiembrie, un workshop de film coordonat de regizorul Dragoş Zămosteanu; participanții vor învăța tehnicile filmului documentar şi vor realiza în echipă un film marca DocEst. Workshop-ul se va desfășura în intervalul orar 16.00-18.00. Cursanții trebuie să aibă propriul aparat cu care să filmeze, nu neapărat unul profesionist, ci poate fi un telefon mobil cu cameră foto/video, un aparat de tip DSLR sau, mai bine, o cameră video.
Citește și Cum se va numi Aeroportul International din Iasi?
Numărul participanților din păcate este limitat, iar cei care doresc să se înscrie, o pot face până pe data de 4 noiembrie. Înscrierea se face prin email, la adresele programm@kulturzentrum-iasi.ro si raluca-varlan@institutfrancais.ro, iar email-ul trebuie să aibă titlul „Workshop DocEst” şi să conțină o scrisoare de motivare şi o scurtă prezentare personală.
Pentru a vă face poftă, organizatorii au pus la dispoziție structura şi programul workshop-ului:
1. Gramatica Filmului. Istoria filmului documentar. Stabilirea temei. Scenariul în filmul
documentar (2 ore)
2. Reportaj şi documentar. Diferențe şi asemănări. Tipuri de reportaj. Tipuri de documentar.
Filmul observațional. Tipuri de film observațional. (2 ore)
3. Încadrări şi mişcări de aparat. Motivațiile mişcărilor de aparat. (2 ore)
4. Reguli de montaj. Obiectivitate şi manipulare în documentar (2 ore)
5. Filmare (5 zile)
Elevii de astăzi, pot fi viitorii artişti de mâine, şi poate peste zece ani, Iaşiul se va mândri cu participanți autohtoni la marile festivale internaționale de film.
Invitație la castel partea I
Te invităm să descoperi pas cu pas frumusețea ascunsă a Castelului Sturdza de la Miclăușeni. Clădit pe un așezământ moldovenesc cu o istorie de 600 de ani, castelul ridicat de George Sturdza la cumpăna veacurilor al XIX – lea și al XX – lea reprezintă astăzi o adevărată bijuterie arhitectonică de factură neogotică, distingându-se prin blazoanele și stemele ornamentale ce-i împodobesc fațada și turnurile de pază ce străjuiesc parcul.
Ambianța primitoare de la castelul Sturdza din Miclăușeni și eleganta ospitalitate a gazdelor, ritualurile absolut moldave ale casei, abundența meselor îmbelșugate servite de un sufragiu în costum național relevă atmosfera de poveste și modul de viață ce domnea în reședința boierească în a doua jumătate a veacului al XIX-lea.
Parcul de la Miclăuseni a fost cadrul minunat pentru toate jocurile copilăriei, atât pentru copiii nevoiași adoptați de Maria Sturdza, cât și pentru copiii de viță nobilă ce vizitau locul, umplând văzduhul de strigăte de bucurie!
Castelul Sturdza de la Miclăușeni, cunoscut și sub denumirea de Palatul Sturdza, este un castel în stil neogotic construit între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturza și soția sa Maria, în satul Miclăușeni, la o distanță de 20 km de Roman și 65 km de municipiul Iași. În prezent, se află în proprietatea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și este inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul cod LMI IS-II-m-B-04199.02[1], ca parte a ansamblului Mănăstirea Miclăușeni. Ansamblul este format din 3 monumente:
• Biserica „Sf. Voievozi”, „Buna Vestire” – datând din 1787 și având codul IS-II-m-B-04199.01
• Castelul Sturza – datând din secolul al XVII-lea, reclădit în 1752 și în secolul al XIX-lea și având codul IS-II-m-B-04199.02
• Parcul – datând din secolul al XIX-lea și având codul IS-II-m-B-04199.03.
Arhitectură
Castelul Miclăușeni este construit în stil neogotic cu elemente de baroc. Clădirea a fost ridicată la sfârșitul sec. al XIX-lea pe locul unui conac boieresc mai vechi din sec. al XVIII-lea, o parte din construcția veche fiind înglobată în actuala clădire, ea aflându-se în aripa estică a castelului.
În jurul anului 1410, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit vornicului Miclăuș (1380-1440), membru în Sfatul Domnesc, o moșie întinsă, situată în apropierea de Lunca Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăușeni, după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia către vistiernicul Simion Stroici (1550-1623). Satul acesta i-a fost întărit acestuia în 1598.
Dornic să refacă clădirea conacului, George Sturdza a vândut câteva păduri și a luat un împrumut de 100.000 de lei de la Societatea de Credit Funciar Român, punând ca gaj moșia Miclăușeni. El trebuia să-și achite datoriile în monezi de aur. Între anii 1880 și 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene și amintind de Palatul Culturii din Iași, dar și de Palatul Domnesc din Ruginoasa. Planurile construcției au fost realizate de arhitecții Iulius Reinecke și I. Grigsberg.
Pe pereții construcției se află următoarea inscripție: „Casa ridicată aici de strămoșul Ioan 1752, sub Matei Ghica Principe, adăugându-se de către Dimitrie biserica și grajduri, sub Ioan Sandu Sturza Principe, mărită și înconjurată cu grădini de Alexandru și Ecaterina părinți, sub Mihail Grigore Sturza Principe, fiind adăugat manej în anul de la Hristos”.
La data de 19 aprilie 1699, frații Sturdza și-au împărțit între ei averile, moșia Miclăușeni revenindu-i lui Ioan Sturdza. Pe moșie locuiau și munceau țărani clăcași și țigani vătrași robi, care și astăzi poartă nume de meserii: Bucătaru, Muraru, Pitaru, Curelaru, Mindirigiu, Bivolaru, Surugiu, după cum scrie Costin Merișca, în lucrarea „Castelul Miclăușeni în cultura română” (Ed. „Cronica”, Iași, 1996). Locuitorii satului Miclăușeni trăiau în bordeie sărăcăcioase pe moșia boierului și pe gârla din preajma parcului boieresc.
În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza a reclădit conacul boieresc, construindu-l cu demisol și parter și în formă de cruce. Conacul avea 20 de camere, câte zece pe fiecare etaj. În grajdurile conacului erau adăpostiți cai de rasă, pregătiți pentru întrecerile manejului din cuprinsul domeniului.
Preocupat de extinderea moșiei, fiul lui Ioan Sturdza, Dimitrie (1756-1846), a construit în perioada 1821-1823 o biserică de curte, în apropierea castelului. El a înzestrat-o cu o frumoasă catapeteasmă în stil baroc și cu numeroase obiecte de cult valoroase. De asemenea, Dimitrie Sturdza a construit aici și grajduri pentru cai. Fiul lui Dimitrie, Alecu Sturdza (1803-1848), a amenajat pe o suprafață de 42 hectare din jurul conacului un frumos parc în stil englezesc, cu specii de arbori ornamentali și numeroase alei cu flori. El s-a ocupat de achiziționarea mai multor cărți și manuscrise rare care au îmbogățit colecțiile conacului.
În Prefață la Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei, ediția a doua, Mihail Kogălniceanu scrie, între altele: „…Originalul Tragediei lui Alexandru Beldiman mi s-a pus la dispozițiune de domnul Dimitrie A. Sturdza, care în prețioasa sa colecțiune de la Miclăușeni posedă și d-lui un mare număr de letopisețe manuscrise, dară care sunt mai noi decât manuscrisele păstrate de mine”.
Rămasă văduvă și neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârșitul vieții sub numele de maica Macrina. La data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului castelul Miclăușeni, plus parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjoara, biserica ctitorită de părinții săi (Gheorghe Sturdza și Maria Sturdza, fiica lui Ion Ghica) și toate dependințele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici.
În anul 1953, comuniștii au desființat așezarea monastică, iar maicile au fost mutate la Schitul Cozancea din județul Botoșani, domeniul intrând în proprietatea statului. Ecaterina Cantacuzino a murit la Schitul Cozancea, iar osemintele ei au fost aduse în 1970 pentru a fi înmormântate în cimitirul familiei Sturdza de lângă biserica din Miclăușeni.
Refacerea castelului
În anul 2001, castelul a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. La 13 octombrie 2001, Centrul de Plasament s-a mutat în satul Cozmești din comuna Stolniceni-Prăjescu.
În anul 2003, regizorul Sergiu Nicolaescu a turnat câteva scene din filmul „Orient Express” la castelul de la Miclăușeni.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 1170 din 2 octombrie 2003 s-a stabilit, printre altele, realizarea unor reparații de urgență la Castelul Sturdza (satul Miclăușeni, județul Iași) și a unor lucrări de peisagistică în zonele adiacente. În anul 2004, obținând o finanțare de la Banca Mondială, în valoare de aproximativ 2,4 milioane de lei (adică 685.700 euro), Mitropolia Moldovei și Bucovinei a început restaurarea castelului și a dependințelor.
Complexul de la Miclăuseni dispune de un salon cu o capacitate de 70 de locuri și de o grădină de vara cu o capacitate de 30 de locuri. Totodată complexul pune la dispoziție o gamă completă de servicii (mese festive de Sf. Pasti, Revelion, Florii, Rusalii, 1 Mai, Cine tradiționale sau mese pentru evenimente de afaceri, workshopuri, traininguri, tabere educaționale etc.)
Surse: wikipedia.ro, facebook Castelul Sturdza-Miclăușeni, www.miclauseni.ro
- Published in Cultură
Totul s-a născut la Iași
TOTUL A ÎNCEPUT la IAȘI
• Prima universitate românească, Universitatea “Al. I. Cuza”, a fost înființată la Iași, la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu sprijinul lui Mihail Kogalniceanu. Sediul actual a fost inaugurat la 21 octombrie 1897, în prezența Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta. Palatul Universității este opera arhitectului Louis Blanc si a fost construit pe o suprafață de 100.000 mp. Clădirea combina stilurile clasic si baroc, iar monumentala intrare centrală, cu doi lei masivi, de piatră, duce in „Sala Pașilor Pierduți”, renumita prin ample picturi murale, realizate de Sabin Bălașa. La Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” s-au format profesori universitari si savanți de prestigiu, precum: Grigore Cobălcescu, Petru Poni, Alexandru Philippide, Alexandru D. Xenopol, Dragomir Hurmuzescu, Alexandru Miller, Octav Mayer, Gheorghe Brătianu, Grigore T. Popa, Gheorghe Platon, Alexandru Zub, Ștefan Procopiu, Constantin Ciopraga, Gheorghe Ivănescu ș.a.
• Primul teatru național românesc, Teatrul Național “Vasile Alecsandri” a fost construit in Iași (1894 -1896), conform planurilor celebrilor arhitecți vienezi Fellner si Helmer. A fost inaugurat la 1 decembrie 1896, concomitent cu uzina electrică a teatrului, marcându-se astfel începutul iluminatului electric în Iași. În anul 1956, cu ocazia aniversarii a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, prezentat pe scena teatrului, Teatrul Național a primit numele marelui poet, dramaturg si om de cultură Vasile Alecsandri (1821 – 1890).
• Primul monument românesc, Obeliscul cu lei a fost amplasat în noiembrie 1834, in Parcul Copou, din Iași, în semn de recunoștință față de Rusia si Turcia, pentru prima lege de organizare politică, juridică si administrativă, “Regulamentul Organic”(1832). Impresionantul monument de piatră, a fost realizat de către arhitecții Johan Freywald si Mihail Singurov, conform proiectului elaborat de Gheorghe Asachi. Cu o înălțime de 13 m și o greutate de 10 tone, având la bază un postament solid, obeliscul este sustinut de patru lei masivi, de piatră, sculptati de catre Johann Semser, la Lemberg.
• Prima tipăritură de pe un teritoriu romanesc, un Liturghier (1508), tipărit de ieromonahul sârb Macarie (în prezent expus la Casa Dosoftei).
Citește și Primele autocare cu pelerini au ajuns deja in Iasi. Randul la moaste era deja facut
• Prima Grădină Botanică din Principatele Române (Iași, 1856) a fost înființată de medicul si naturalistul Anastasie Fătu. Suprafața actuală este de aproximativ 100 ha si include circa 2.000 de specii de arbori, arbuști și plante din diverse continente. Este cea mai mare grădină botanică din România și una dintre cele mai mari din Europa.
• Primul Muzeu de Istorie Naturală din Principatele Române (Iași, 1834) avea drept scop sa prezinte vizitatorilor bogățiile pământene si subpământene ale Moldovei, precum si curiozități din alte părți ale lumii.
• Primul muzeu memorial literar din România, Bojdeuca lui Ion Creanga a fost inaugurat în Iași, la 15 aprilie 1918. În această casă din zona Țicău a locuit scriitorul Ion Creangă, din iulie 1872, pana la moartea sa (31 decembrie 1889). Aici s-a cunoscut și s-a împrietenit cu Mihai Eminescu, aici a scris întreaga sa operă: Povești, Povestiri, Amintiri din copilărie.
• Primul teatru evreiesc din România și din lume a fost înființat (Iasi, 1876) de către dramaturgul Avram Goldfaden (1840-1908), la „Pomul Verde”. O placă inscripționată, orientată spre Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, în esplanada – parc, amintește despre existența acestui teatru.
• Prima școală medicală cu caracter universitar, din România, Școala de chirurgie a fost înființată la Iași, de către Nicolae Negura si inaugurată la 30 noiembrie 1859, cu sprijinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Instituția a funcționat in localul Academiei Mihăilene. Activitatea didactică s-a desfășurat în limba română. Școala de chirurgie a fost precursoarea directă a Facultății de Medicină din Iași.
• Sinagoga Mare, prima casă evreiască de rugăciune din România a fost construită la Iași (1659-1670). În exterior clădirea este simpla; interiorul este ornamentat si dotat cu obiecte de cult specifice, candelabre, sfeșnice valoroase etc
• George Emil Palade, primul român laureat al Premiului Nobel s-a născut la Iași (1912 – 2008); în 1961 a devenit membru al Academiei de Științe din S.U.A. În colaborare cu Keith Porter, a editat revista „The Journal of Cell Biology”, cea mai importanta publicație științifică în domeniul biologiei celulare (1955). În 1974 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină. La 12 martie 1986, Președintele S.U.A., Ronald Reagan, i-a decernat Medalia Națională pentru merite deosebite în domeniul științei.
• Prima femeie profesor universitar din România, Elena Puscariu-Densusianu (1875-1966), a organizat și a condus, în calitate de medic, prima Clinică de Oftalmologie (Iași, 1920), fiind totodată, la nivel mondial, prima femeie profesor universitar la o clinică oftalmologică.
• Prima femeie medic chirurg din România, Marta Trancu-Rainer (judetul Iași, 1875 – Bucuresti, 1950) a absolvit Facultatea de Medicină din Iași; a efectuat intervenții chirurgicale în timpul Primului Război Mondial, salvând sute de vieți; a devenit membră a Academiei de Medicină din România (1935) și membră de onoare a Societății de Biologie din București.
• Prima femeie avocat din România, Ella Negruzzi (judetul Iași, 1876 – București, 1948) a absolvit Facultatea de Drept la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1913); a fost prima femeie avocat admisă în barou; a activat pentru acordarea drepturilor social-politice ale femeilor, implicându-se, alături de intelectuali români, în combaterea fascismului si războiului, pledând pentru libertate si independența națională.
Citește și In apropierea municipiului Iasi, zona intesata de mine de razboi
• Grigore Cobălcescu (1831-1892) a fost primul profesor de geologie si mineralogie de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași; membru al Academiei Române (1886), creatorul școlii românești de geologie, inițiatorul cercetărilor geofizice din România; a editat primul manual de geologie – “Elemente de geologie pentru clasele gimnaziale” (1859); a elaborat prima lucrare științifică de geologie, “Calcarul de la Rapidea” (1862), ambele in limba română.
• Prima societate științifică românească – Societatea de Medici și Naturaliști, a fost înființată la 18 martie 1833, la Iași, cu sediul in clădirea unde in 1834 a fost inaugurat Muzeul de Istorie Naturală.
• Eduard Gruber (1861-1896) a fost primul cercetător din România in domeniul psihologiei artei; a fost primul român care a obținut titlul științific de doctor in psihologie, la Leipzig (1893); la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași a înființat primul laborator de psihologie experimentala din România (1893).
• Primul tratat de chimie fizică din Romania – publicat la Iași, în patru volume, 1921-1929; autorul tratatului, Petru Bogdan, a fost profesor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, membru al Academiei Române, întemeietorul școlii de chimie-fizică din România (1913).
• Primul laborator de electricitate din România înființat la Iasi, in anul 1910, la Facultatea de Științe (transformată in 1913, in Institutul Electrotehnic), a fost organizat de Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), membru al unor societăți științifice europene (Germania, Franta), membru al Academiei Romane (1916) si membru fondator al Academiei de Științe din România.
• Prima hologramă 3D într-un muzeu memorial din România – Iași, februarie 2012 îl reprezintă aproape identic pe Mihail Kogalniceanu (în interpretarea actorului Nicolae Urs). Înregistrarea poate fi vizionată și audiată în cadrul Muzeului Memorial „Mihail Kogalniceanu”.
• Primul român membru al Academiei Regale de Științe din Berlin, Dimitrie Cantemir (1673-1723) – Domnitorul Moldovei (Iasi, 1710–1711) a devenit, in iulie 1714, membru al Academiei Regale de Științe din Berlin (președinte – Gottfried Wilhelm Leibniz). Prima lucrare științifică despre muzica islamică (1704) – “Cartea muzicii” (în limba turcă), prima creație literară în limba română (și greacă) – “ Istoria hieroglifică ” (1705), prima prezentare etnografică și prima hartă geografică a Moldovei, în lucrarea “Descriptio Moldaviae” – (în limba latină, 1714–1716, la solicitarea Academiei din Berlin si publicată la Hamburg, in 1769-1771), primul eseu filosofic din literatura română, compus după modelul Dialogurilor lui Platon – “Divanul” sau “Gâlceava înțeleptului cu lumea” sau “Giudetul sufletului cu trupul” (Iasi, 1698) sunt câteva din lucrările remarcabile, grație cărora Dimitrie Cantemir este “domnitorul” umanist, moldovean si european, al științelor si literaturii din toate timpurile.
• Prima operetă românească, “Baba Harca” (text, Matei Millo) a cărei muzică a fost compusa de violonistul, profesorul, compozitorul și șeful de orchestră, Alexandru A. Flechtenmacher (1823, Iasi – 1898, Bucuresti), a fost prezentată în premieră la Teatrul Mare din Iași (sediul inițial, din Copou), la 26 decembrie 1848. Alexandru Flechtenmacher a compus muzica si pentru alte creații dramatice, scrise de Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Constantin Negruzzi, cât și melodia imnului “Hora Unirii”, pe versurile lui Vasile Alecsandri, la unirea Principatelor Romane (1859).
Sursa: turism-iasi.ro
- Published in Cultură
Palatul Roznovanu – Istorie fascinantă și povești zbuciumate
Palatul Roznovanu – Istorie fascinantă și povești zbuciumate
Clădire martoră a unor povești cel puțin interesante ale unei importante familii de boieri moldoveni (Rosetti-Roznovanu), Palatul Roznovanu are o istorie amplă și fascinantă.
Istoria dinaintea temeliei Palatului Roznovanu
Terenul care este astăzi ocupat de impunătorul Palat Roznovanu a avut o serie de proprietari, toți făcând parte din familii boierești de renume în Moldova. În secolul XVII, printre proprietari se numără Simeon Moghilă Vodă (1606-1607), care îl dăruiește lui Pană Visternicul în jurul anului 1620.
Gheorghe Hatmanul, fratele domnitorului Vasile Lupu, este următorul deținător al terenului, acesta alegând să contruiască o pivniță și case de piatră. Este înapoiat apoi urmașilor lui Pană de noul domnitor, ca mai apoi să fie cumpărat de Miron Costin, „vornicul țării de Jos”. Vornicul reprezintă un mare dregător din Sfatul domnesc, însărcinat cu supravegherea Curții, conducerea treburilor interne ale țării, având și atribuții judecătorești.
Următorul care intră în posestia terenului este visternicul Ursache, iar ceea ce urmează este istoria unui palat cadru al unor povești fascinante
Primul proprietar al Palatului Roznovanu propriu-zis este visternicul („Ministrul de finante” la curțile domnitorilor din Țările Române) Matei Cantacuzino, a cărui aşezare „ocupa o mahala întreagă a oraşului pe Uliţa Mare, mai în faţă cu Mitropolia” şi ascundea în „fundul unei minunate grădini locuinţa, mare zidire cu două rînduri”.
În timpul Războiului Ruso-Turc însă (1786-1788), visternicul, împreună cu alți boieri moldoveni, erau înfricoșați de luptele continue dintre turci, nemți și ruși, alegând să părăsească țara, condamnând astfel palatul de atunci la o soartă nefastă: clădirea a fost „risipită din temelii”.
Istoria clădirii care rezistă și astăzi
Refăcută și „deschisă tuturor oamenilor învățați”, așezarea denumită astăzi Palatul Roznovanu intră în posesia înstăritului Neculai Rosetti-Roznovanu (Rosnovanu) (1715-1805). Acesta îi lasă moștenire impresionanta clădire fiului său, Iordache Rosetti-Roznovanu (1764-1836), care a fost și el visternic în timpul Războiului Ruso-Turc dintre anii 1806-1812.
Palatul a fost contruit după planul arhitectului Gustave Freiwald, care a fost angajat și la zidirea Mitropoliei. Visternic al „Prințipatului Moldovei” și consilier de stat al Rusiei, Iordache Roznovanu este cel care demarează „zidirea palaturilor”. Interiorul a fost zugrăvit de pictorul Stavski, iar Paraclisul (capela) de pictorul Balomir.
Palatul era cel mai impozant pe vremea când a fost ridicat. Holurile erau mari, saloanele înalte, scările elegante, cu influențe din palatele occidentale văzute de Neculai Rosetti-Roznovanu (1794-1858), fiul lui Iordache; fațada era împodobită cu statuile Dianei (zeița vânătorii din mitologie română) și lui Apollo (zeu al zilei, al luminii și al artelor din mitologia greacă), care, împreună cu statuile Minervei, a lui Hercule, Atlanta și Martie de la intrare, făceau din Palatul Roznovanu o adevărată capodoperă.
Bineînțeles, inaugurarea impresionanutului palat s-a făcut cu o petrecere bogată, evenimentul având loc în ziua de Sf. Gheorghe (23 aprilie), în anul 1832.
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia. Partea a-III-a
Trăiri zbuciumate, controverse și blesteme
Una dintre poveștile romantice care au zguduit societatea în general conservatoare a Moldovei secolului 19 a fost amorul ilicit dintre Nicolae Rosetti-Roznovanu (1842-1891), urmașul proprietar al Palatului Roznovanu și Maria (Marghiolița) Ghica-Comănești, căsătorită cu mult mai vârstnicul logofăt Costache Sturdza.
Neculai, îndrăgostit iremediabil de Marghiolița a luat cu asalt împreună cu o ceată de arnăuți Palatul de la Ruginoasa, reședința logofătului și a răpit-o pe amanta sa. În timpul încăierării, Săndulache, fiul logofătului, a fost ucis. Soțul înșelat obține nerecunoașterea legăturii celor doi amanți și anatemizarea lor de către biserica ortodoxă.
Palatul Roznovanu cunoaște apoi un con de umbră și se vorbește chiar de un blestem provocat de relația scandaloasă a celor doi îndrăgostiți.
Transformarea în spațiu public
Îndeplinind Hotărârea Consiliului Comunal din 9 ianuarie 1891, aprobată de Adunarea Deputaţilor, în 4 iunie 1891, pentru cumpărarea palatului familiei Roznovanu, ca sediu al Primăriei, vineri, 18 octombrie 1891, a început mutarea birourilor administraţiei locale în fostele saloane, golite de vechile lor mobile.
Așadar, în anul 1891, Vasile Pogor a cumpărat palatul de la familia Roznovanu, clădirea devenind sediul Primăriei.
Între 1893-1894, construcția a fost modificată (s-a adăugat un etaj, dar s-a desființat capela), constituind pentru scurt timp reședinta familiei regale (Principele Ferdinand si Pricipesa Maria).
În timpul Primului Răboi Mondial, între 1916 – 1918, Palatul Roznovanu a devenit sediul ministerelor și al conducerii politice, refugiate de la București. În 1918, în actuala sala de ședințe a Consiliului Local, s-a întrunit Consiliul de Război al României.
După 1990 s-au perindat prin Sala Mare a Palatului, semnificative personalități ale vieții politice românești, membrii Casei Regale, ambasadori și reprezentanți ai statelor din toate colțurile lumii. Clădirea adăpostește actualul sediu al primăriei Iași.
- Published in Cultură
Descoperă cinci dimensiuni ale vieţii cotidiene din Iaşi
Descoperă cinci dimensiuni ale vieţii cotidiene din Iaşi
Un oraş nu este doar un cumul de clădiri, ci este o construcţie culturală şi spirituală, pe care o alcătuiesc oamenii ce trăiesc în el. Iar prin oameni, Iaşul şi-a dezvoltat o personalitate completă, bazată pe unitatea între 5 dimensiuni ale vieţii: istorie, cultură, spiritualitate, natură şi educaţie.
Un oraş istoric
“Iaşul e o mare istorie a poporului român. Acolo aproape orice loc este un loc istoric. Ce n-aş da să mai vin încă o dată în Iaşi, în această vatră de lumină românească”, scria Lucian Blaga în prima jumătate a secolului XX.
Oraşul a fost atestat documentar pentru prima dată în 1408, într-un act emis la Curtea Domnească a lui Alexandru cel Bun. Urmele istoriei sunt încă prezente în urbe şi continuă să evoce importanţa rolului pe care l-a jucat Iaşul în evoluţia Ţărilor Române.
Iaşul a fost a doua Cetate de Scaun a domnitorilor Moldovei Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. Reşedinţa Curţii Domneşti a fost definitiv mutată la Iaşi de către Alexandru Vodă Lăpuşneanu, în 1564. Oraşul şi-a păstrat statutul de inimă a provinciei până în 1859 când, sub sceptrul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, s-a realizat Unirea Principatelor Române.
Ruinele Curţii Domneşti din centrul Iaşului mai povestesc trecătorilor istoria tumultoasă a Moldovei şi a Iaşilor. Noua clădire – Palatul Ocârmuirii (actualmente Palatul Culturii), construit pe locaşul voievodal, este cel care cântă victoria asupra timpurilor, incendiilor şi războaielor şi vine cu noi poveşti triumfătoare (Unirea, pe care o cântă la fiecare oră carillonul cu 8 clopote din turn), dar şi drame recente, ca cei 50 de ani de comunism.
Un oraş spiritual
”Iaşul e înainte de toate o biserică, biserica bisericilor pentru trecutul nostru”. (Mihail Kogălniceanu)
Catedrală a ortodoxismului, majoritatea bisericilor şi mănăstirilor oraşului fiind creştin ortodoxe, Iaşul atrage în fiecare toamnă mii de credincioşi care vin să se roage la protectoarea spirituală a Moldovei, Sfânta Parascheva.
Cele peste 100 de mănăstiri şi biserici, simboluri spirituale şi bijuterii arhitectonice şi picturale unice în lume, se pliază pe existenţa oraşului Iaşi, din cele mai vechi timpuri. Menţionăm doar câteva, precum Biserica „Înălţarea Domnului” din sec. XVI, Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, reconstruită în sec. XIX pe locul bisericii construită de voievodul Ştefan cel Mare în se. XV, Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” din sec. XVII şi Mănăstirea Galata, din sec. XVI. Ortodoxismul este ocârmuit de la nivelul Catedralei Mitropolitane, reconstruită în sec. XIX (pe locul Mitropoliei vechi, Biserica Albă din sec. XV) şi sfinţită în prezenţa regelui Carol I al Românei. Actuala biserică reuneşte formele tradiţionale româneşti cu cele târzii ale Renaşterii italiene, făcând loc decoraţiunilor în stil baroc.
Iaşul este o albie a diversităţii religioase. Ortodoxia este prezentă în variaţiuni de rit şi etnie – biserici pe stil vechi, biserică armeană, biserică rusă de rit vechi. De asemenea, catolicismul este o ramură importantă a spiritualităţii zonei, în fruntea căruia tronează Catedrala Romano – Catolică „Adormirea Maicii Domnului” din sec. XVIII. Importante comunităţi au fost cele de evrei, reprezentaţi de Sinagoga Merarilor, sec. XIX, şi de Sinagoga Mare, sec. XVIII.
Sunt prezente şi comunităţi mai restrânse ale altor confesiuni, fiecare găsindu-şi un loc şi un rost.
Iaşi, un oraş cultural
Iaşul – „un vis al inteligenţei libere…” (Titu Maiorescu)
Iaşul a fost şi este un centru al gândirii, al creaţiei libere. Semnificative sunt înfiinţarea cercului Junimea la Iaşi, care a marcat viaţa culturală a ţării. De asemenea, la Iaşi a fost fondat primul teatru de limbă yddish din lume: „Avram Goldfaden”. Tot în Iaşi s-a jucat prima piesă de teatru în limba română şi, la începutul secolului al XVI-lea, şi-a început activitatea prima imprimerie de carte din România.
Iaşul este tipul de oraş unde creativitatea răsare natural, fiind căminul unora dintre cele mai luminate minţi româneşti: Mihai Eminescu (ultimul poet romantic european), George Emil Palade (câştigător al premiului Nobel pentru biologie) şi Cristian Mungiu (câştigător al premiului Palme d’Or).
Putem retrăi clipele de altădată printr-o plimbare pe străzile cu arhitectură veche neo-românească, o vizită la casele memoriale din oraş sau la Palatul Culturii – o emblemă a oraşului cultural, exponent al neo-goticului flamboyant şi casă a importante muzee.
Centrele culturale străine care funcţionează la Iaşi (British Council, Centrul Cultural German, Centrul Cultural Francez, Centrul Cultural al Americii Latine şi Caraibelor) aduc un plus de culoare şi diversitate vieţii cultural – artistice a urbei, prin organizarea şi găzduirea de evenimente dintre cele mai diverse, precum expoziţii, seri de film, conferinţe, spectacole de teatru, la care participă categorii largi de public. De asemenea, acestea permit accesul la resurse media despre cultura reprezentată.
Un oraş al naturii
Cel mai important centru urban din estul României, Iaşul este şi un oraş verde. Natura este prezentă în oraş la fiecare pas, ceea ce face ca viaţa să fie mai relaxată şi mai sănătoasă. Pe lângă parcurile aflate la tot pasul, curţile pline cu flori şi copacii care bornează străzile şi bulevardele, Iaşul se mândreşte cu Parcul Copou şi Grădina Botanică.
Parcul Copou , situat în aria campusului Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, este cel mai vechi parc din Iaşi şi principalul loc de atracţie pentru promenada ieşenilor. Aleile sale, mărginite de reprezentări sculpturale ale artiştilor români şi felinare care amintesc de primele dispozitive cu gaz de iluminat public ale Iaşului, îmbie privirea să treacă în zona verde, colorată cu pete parfumate de lalele, panseluţe şi trandafiri. O oază în oraş, parcul are şi locuitori permanenţi precum păsări (care au propriile lor căsuţe colorate în copaci) şi veveriţe prietenoase.
Cealaltă zonă verde a oraşului este Grădina Botanică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, prima de acest gen din România (1856), şi care se întinde pe 99,8 hectare. Un loc de relaxare şi contemplare a frumosului natural, grădina prezintă şi interes din perspectiva colecţiilor deţinute: cea mai mare colecţie de trandafiri din ţară, crizanteme şi tufănele, azalee şi camelii, cactuşi şi bonsai. Un labirint vegetal, Grădina Botanică este menită să îl transpună pe vizitator într-un univers al prospeţimii şi frumuseţii, rupându-l de cotidian.
O vatră a educaţiei
„Iaşul trebuie să devină scaunul ştiinţei, focarul inteligenţei române”Astfel afirma Mihail Kogălniceanu, cel care l-a susţinut pe principele Alexandru Ioan Cuza la fondarea primei universităţi moderne din România – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, pe locaşul spiritual al educaţiei de înalt nivel de la Iaşi.
Şi eforturile şi gândurile de bun augur au găsit un pământ fertil, Iaşul fiind astăzi un important centru universitar, cu cinci universităţi publice ce acoperă o vastă arie de domenii, adunând în fiecare an aproximativ o sută de mii de studenţi din toată ţara.
Dacă Topîrceanu spunea odată „…şi am iubit Iaşul, care mi-a dat ospitalitate, […] cu studenţii lui gălăgioşi si cu studentele lui graţioase, care seamănă cu domniţele de pe vremea lui Alexandru cel Bun”, universitatea atrage viaţă şi mai multă bucurie pentru străzile urbei, şi introduce sufletele tinere în aerul boemului trecut al Ieşilor, în spiritualitatea-i specifică şi le oferă verdele crud şi mirosul florilor de tei.
Universitatea, prin deschidere iluministă şi cu moştenirea informaţională pe care o oferă celor însetaţi de cunoaştere, este un magnet şi un liant al întregii vieţi din Iaşi, cu istoria, spiritualitatea, cultura şi natura sa.
Sursă: Club Rotaract Iaşi
- Published in Turism