A sărit în mare să salveze o mamă şi pe copilul ei. Ce s-a întamplat cu bărbatul care a pus viaţa aproapelui pe primul loc
A sărit în mare să salveze o mamă şi pe copilul ei. Ce s-a întamplat cu bărbatul care a pus viaţa aproapelui pe primul loc
O lectie despre sacrificiu…
Un turist a sărit în mare ca să salveze o femeie, însă a fost răpus de valurile înalte şi curenţii puternici. Adrian Ciurean şi-a sacrificat ieri propria viaţă, pe plaja din Mangalia, pentru a salva o femeie şi pe fiica acesteia din valurile înalte care ameninţau să le înghită. Un gest de sacrificiu pentru o femeie care s-a făcut nevăzută odată ajunsă la mal.
Femeia intrase în apă cu fiica de numai câţiva ani, deşi era steag roșu și înotul era interzis.
Şaisprezece oameni au sărit în apă, în ajutor, după ce aceasta a nesocotit pericolul şi a intrat în marea furioasă la Mangalia, împreună cu fiica ei .
Cele două au ajuns tefere la mal, însă un turist care era în concediu cu soţia şi copilul a fost luat de valuri.
Adrian Ciurean, din județul Argeș, se repezise să le salveze, iar când să fie adus şi el pe mal, nu a mai avut putere să se ţină de salvamar şi a fost târât de curenţi în larg, potrivit Digi24.ro
„Unul dintre bărbaţi s-a ţinut de tubul meu, i-am spus nu da drumul la tub sub nicio formă, te ţii strâns de el, eu eram cu caiacul şi vâsleam şi a venit un val foarte puternic, m-a adus 30 de metri de geamandură şi el a scăpat tubul”, a povestit Andrei Joița, salvamar, potrivit Digi24.ro.
Când s-a văzut în siguranţă, femeia care intrase cu copilul în marea periculoasă a dispărut. În urma ei, scanfandrii de la Situaţii de Urgenţă au continuat să îl caute pe unul dintre bărbaţii care a înfruntat primejdia ca să o salveze.
Pe urmele lui au pornit scafandrii, care nu au însă nicio veste pentru familia lui. După opt ore de căutări, operațiunile au fost oprite după 7 seara.
Trupul neînsufleţit al lui Adrian a fost descoperit, în această dimineaţă, în jurul orei 05.00, pe plajă, la numai câţiva metri de locul în care a salvat două vieţi, notează Observator.tv.
Oamenii care se aflau pe plajă au sunat la numărul unic de urgenţă 112, iar un echipaj medical a sosit la faţa locului şi au constatat decesul bărbatului. Trupul neînsufleţit a fost transportat la morga din Mangalia.
Din nefericire, el a murit, iar femeia salvată de el s-a făcut nevăzută în momentul în care s-a văzut în siguranţă pe mal.
- Published in National
„Am primit în grijă un băiețel care refuză să doarmă în pat. Când mi-am dat seama de ce…”
O femeie a povestit cum i s-a schimbat viața acum trei ani, când un băiețel timid i-a intrat în casă și în inimă. A plâns când a rugat-o să îl lase să mai stea 3 luni. Nu se aștepta ca acele 3 luni să se transforme în 3 ani.
“Acum trei ani poliția mi-a bătut la ușă și mi-a lăsat un băiețel care trecuse pe la multe mame sociale. Venise cu o punguță de plastic în care avea toate hăinuțele lui.
Îi pregătisem camera. Era plină de jucării și cărți de povești. L-am lăsat să se acomodeze puțin.
Când a venit momentul cine-i am intrat în cameră și l-am găsit plângând cu sughițuri:
– O să-l mai văd pe tata?
– E posibil! Într-o zi s-ar putea să-l revezi.
M-am așezat pe pat și mi-am adus aminte câți copii au dormit pe acest pat.
Băiețelul avea 8 ani, era frumușel foc cu ochii lui de un albastru pătrunzător și părul lui blond cenușiu. Era prea slab pentru vârsta lui.
Înainte de culcare a venit în bucătărie la mine de parcă voia să-mi spună ceva și nu știa ce. A plecat și s-a băgat în pat.
Am venit să-i citesc o poveste și mi-a spus:
– Eu nu mai las pe nimeni sub pătură. Pe nimeni!
Mi-am dat seama că fusese abuzat.– Foarte bine, i-am spus.
– Mie nu-mi plac paturile!
A ales să doarmă pe un fotoliu. I-am pus perne multe și l-am acoperit cu o pătură. Acolo a dormit timp de trei săptămâni. A dormit în aceleași haine cu care a venit. Nu a vrut să se schimbe. Nu a vrut ca nimic să-i strice rutina de somn.
Când am reușit să-l convingem să doarmă în pat a început să-i fie frică de ferestre. Îi era frică de cineva care îl privea. Degeaba i-am explicat că stăm la etajul doi și nu are cum să urce nimeni. Îi era frică. Rău.
I-am acoperit fereastra cu pături. Problema nu fusese rezolvată, ci doar un simptom.
În prima săptămână, din senin, m-a întrebat:
– Pot să mai stau aici 3 luni?
– 3 luni nu e așa mult, i-am zis printre lacrimi.
– Poate până împlinesc 13 ani?
Băiețelul nu știa ce este familia. Nu știa ce înseamnă pentru totdeauna. Am sunat la serviciile sociale și mi-au spus că nimeni nu vrea copilul ăsta și că îl pot ține cât doresc.
Când eram o dată cu el în parc mi-a zis din senin:
– De ce nu renunță? Dacă aș avea copii și aceștia m-ar ruga să renunț la droguri pentru a-i avea lângă mine, aș face-o.
– Tu ești o persoană puternică, pui! Tu o să fii un tată foarte bun într-o zi! Părinții tăi nu sunt oameni răi, sunt doar oameni slabi. Părinții tăi au fost prinși de mirajul drogurilor și nu au mai putut scăpa.
– Eu n-o să ajung niciodată așa!– Știu! – i-am spus, deși știu care sunt statisticile. Majoritatea copiilor născuți din părinți care se droghează ajung și ei dependenți. Sper să greșească aceste statistici.
L-am dus la un specialist. Mi-a spus că, din cauza faptului că mama lui s-a drogat în timpul sarcinii, el va avea toată viața probleme în a învăța. E puțin probabil să poată lua bacalaureatul și mai puțin probabil să facă o facultate.
În ziua aia am plâns. Mi-am spus că dacă nu știe să citească, îl voi învăța, dacă va fi impulsiv, îl voi ghida, dacă îi va fi frică, îl voi ține în brațe. Nu e o cauză pierdută. E țelul meu!
Într-o seară m-a întrebat:
– Mamă, eu de când stau aici?
– Pe 12 august se vor face 3 ani!
– Pare că a trecut mai mult!
– Așa e! Hai, culcă-te. Mâine mergi la școală!”
- Published in Povestea zilei
„Numele meu este Laura, am născut natural, într-o maternitate din București. M-au lăsat să îl alăptez de trei ori de pe 27 și până pe 29 după-amiază, când mi l-au adus în salon. Știam că face antibiotic. Dar nu mi se spunea de ce. Abia după ce am băgat…”
Povestea mea începe în prima parte a lunii decembrie când, după o întârziere a menstruației de vreo două săptămâni, întărirea sânilor, poftă de mâncare pe la 5-6 dimineață și în cele din urmă și un test de sarcină pozitiv, am decis împreună cu logodnicul meu să facem o programare la Regină Maria pentru confirmarea sarcinii.
Nu îmi doream decât că medicul meu ginecolog să fie femeie și să nu mă împingă să nasc prin cezariană. am fost la doamnă doctor Borali Denise ( o recomand cu mare drag pentru cei care vor să nască la Regină Maria în București ), care ne-a confirmat sarcina de șase săptămâni poziționată corect și cu DPN 12 iulie.
Acasă am avut lungi discuții cu logodnicul care insistă să nasc la Regină Maria ( unde el avea asigurare de la muncă ) și nu la un spital de stat cum voiam eu. Și până la urmă, diferența mare de bani și-a spus cuvântul și am stabilit să mergem la Polizu la recomandarea unei verișoare care născuse acolo în urmă cu câteva luni și fusese destul de mulțumită.
Astfel, mi-a recomandat pe doamnă doctor Livia Manta care mi-a urmărit în continuare sarcina până am născut natural pe 27.06.2017 un băiețel. În general, toată sarcina a decurs normal, fără probleme de sănătate, iar doamna doctor a fost foarte drăguță.
Pentru morfologia fetală ne-a recomandat la insistențele noastre ( nu voiam să stăm pe la cozi prin spital ) un cabinet particular ( Dr. Calimfirescu, am fost foarte mulțumiți și de dumnealui ), analizele de sânge le-am făcut și prin spital ( pentru cei care își permit financiar chiar nu recomand… cozi, la toaletă te trimite să iei probă de urină și nu este hârtie igienică, una din asistentele din policlinică spitalului extrem de arogantă și în jur de trei ore pierdute pentru o probă de sânge, una de urină și recoltarea secreției ) și pe la Matei Basarab ( curat, personal profi și amabil ).
La 37 de săptămâni doamna doctor mi-a sugerat să grăbim nașterea cu acordul meu deoarece trebuia să plece în concediu, iar riscul că eu să nasc cât ea era plecată era destul de mare. Am acceptat după ce m-a asigurat că pentru bebe nu este niciun risc și așa am stabilit că marți dimineață ne vedem la spital să-l aducem pe bebe.
Luni seara, pe la ora 21:00, au început contracțiile regulate și doamna doctor mi-a spus că dacă sunt la 3-4 minute să nu aștept și să merg la spital. Cu toate că eram la 3-4 minute, nu am fugit, ci mi-am continuat plimbarea prin parc. Am ajuns cu greu acasă deoarece contracțiile deveniseră tot mai puternice așa că am luat bagajul și am plecat la spital.
Pe la oră 23.00 am ajuns la spital. Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns sus a fost să le spun că am epidurala la mine, dar răspunsul lor a fost: „Si cine să ți-o facă la oră asta?”. Deja mă panicasem, durerile erau tot mai insuportabile, când am decis să nasc natural, mă bazasem pe epidurala care îmi va ameliora durerea.
M-au dus în sala de nașteri unde moașa, o doamnă foarte drăguță căreia îmi pare rău că nu i-am văzut numele și infirmiera ( doamna Elena ) la fel de atentă și drăguță, au avut grijă de mine.
Moașa mi-a spus la un moment dat să nu mai tip așa că mai este mult până dimineață când voi naște. Deja mă panicasem. Nu era decât miezul nopții, cum să dureze până dimineață? Mi-au pus o perfuzie și mi-au zis că în zece minute o să mă lase puțin durerea. Așa a fost, dar bucuria a ținut doar vreo 15 minute în care contracțiile erau mai puțin intense.
După perfuzie m-a verificat moașa și mi-a zis: „Dai de băut dacă naști în noaptea asta?”, „Clar, da!!!”. Și așa mi-a sunat pe la ora 1:15 medicul ginecolog să vină că nasc.
Pe 27.06.2017 la 01:50 am adus pe lume cel mai dulce prințișor de 50 cm și 2850 grame, Apgar 8, cordonul ombilical înfășurat de două ori după gât, alb ca varul, pe care mi l-a dat doar să îl pup și l-au dus la terapie intensiva.
Pe cât de bine au mers toate cu nașterea pe atât de prost au continuat: copilul a avut complicații la naștere, nu reușea să își regleze singur temperatura corpului, avea un suflu la inimă, a vomat în terapie intensivă de două ori, a fost diagnosticat cu torticolis și tal valg.
Zilele petrecute în spital au fost un coșmar: copilul meu era la terapie intensivă și nimeni nu îmi spunea care este motivul și cât îl vor ține acolo. În salon toate celelalte mămici aveau copiii lângă ele, eu nu… imi doream așa de mult să îl pot ține în brațe…
M-au lăsat să îl alăptez de trei ori de pe 27 și până pe 29 după-amiază, când mi l-au adus în salon. Știam că face antibiotic. Dar nu mi se spunea de ce. Abia după ce am băgat 100 de lei în buzunarul medicului neonatolog mi s-a spus ce probleme are.
Am făcut un calcul după ce am ajuns acasă și nu am făcut prea multă economie alegând să nasc la stat: medicul ginecolog+moasa+infirmiera+asistente+medic neonatolog+anestezist (la mine nu a fost cazul)+ kit epidurala…Nu voi repeta experiența!
Acum, copilașul nostru e bine, e sănătos, crește și noi suntem topiți după el.
- Published in Povestea zilei
Ce păreri aveți despre mămicile care își pupa copiii pe gură? Uite ce spun specialiștii
Sunt multe întrebări de baraj despre sexualitate pe care copiii le adresează părinților, dar și mai multe pe care părinții și le pun singuri referitor la comportamentul față de copil. Cum este mai bine să procedăm? Ne putem schimbă în față copilului? E bine că mamă să-și sărute pruncul pe gură? 
Iată două dileme care apăr în viață oricărui părinte. Să le luăm pe rând. Ne putem schimbă în față copilului? Specialiștii ne recomanda să evităm nuditatea atunci când copilul este prezent. În jurul vârstei de 2-3 ani copilul începe să devină conștient de diferență între sexe și foarte interesat să afle cât mai multe.
Părinții reprezintă modelele sale. Copilul trebuie tratat că un oaspete de onoare, adică niciodată părinții să nu apăra goi pușcă în față lui. Explicația? Nuditatea lor este foarte atrăgătoare pentru copil. Un băiețel de exemplu și-ar dori să fie că tati și începe imediat să compare, să se gândească, să analizeze.
Pot apărea sentimente de inferioritate și tulburări de personalitate. Copilul la 3 ani nu realizează că este mic, el se consideră la fel din punct de vedere al corpului și vrea să fie că tati în toate privințele.
Dacă totuși se întâmplă, tatăl (după caz mama-unei fetițe) trebuie să îi explice cât mai pe înțelesul lui de ce sunt diferențe între ei și faptul că și tatăl a fost cândva băiețel și a arătat exact că și copilașul. În concluzie, acasă părinții este de preferat să fie mereu decenți, adică să păstreze cel puțin limită lenjeriei intime.
În cazul copil – părinte de sex opus, iarăși avem o situație de evitat, mai ales în perioada în care copilul poate prezența complexul lui Oedip.
E bine că părinții să-și sărute copilul pe gură? Psihologii și psihanaliștii nu recomanda acest lucru, nici acasă și nici în public. Mai ales în perioadă în care copilul se poate confruntă cu complexul lui Oedip.
Pupicul pe gură poate fi seducător pentru copil la vârstă de 2-3 ani, când începe o perioada în care băiețeii vor să fie că tații lor și sunt umbră mamelor, spunând chiar că sunt „îndrăgostiți” de ele. Iar fetițele își copiază mamele și ar dori să le ia locul în relația cu tații. Se machiază, vor să poarte lucrurile mamei și sunt geloase vizavi de tăți.
Aceste manifestări pot fi după caz mai atenuate sau mai intense. Important este că părinții să-și ajute copilul să treacă peste această etapă normală fără a pune „gaz pe foc”.
Dacă părinții sunt fermi și păstrează anumite limite, copilul se adaptează, ceea ce va fi în avantajul lui. Va înțelege mai rapid relațiile mamă-tata și părinte-copil. Chiar dacă cel mic este gelos, își îmbrățișează părintele și insistă să-l sărute pe gură, trebuie să i se răspundă cu afecțiune părintească, să nu se simtă deloc respins, dar în același timp cu fermitate:
„Nu mă poți săruta pe mine pe gură așa cum face mami (după caz, tati). Ea are acest drept pentru că noi suntem căsătoriți, iar tu ești copilul nostru. Când te vei face mare te vei căsători și tu cu cineva și vei face la fel.”
Copilul va înțelege astfel devreme orânduirea socială și dezvoltarea lui din punct de vedere psihic va fi mai sănătoasă. Dacă în casă există bunici, părinții se pot folosi de acest lucru pentru a-i explică mai bine:
„Uite, eu sunt fiul bunicăi, dar nu o sărut niciodată pe gură, așa cum o sărut pe mama voastră, pentru că ea este soția mea.”
De reținut: copilul nu trebuie făcut niciodată gelos intenționat, pentru amuzamentul părinților și nici nu trebuie umilit în public. Copilului trebuie să i se explice mereu și mereu totul, cu vorbe pe înțelesul lui, dar ancorate în realitate.
Această conduită îl va ajută pe copil să realizeze mai ușor diferență între sexe și raportul între oameni. De asemenea, va ști să recunoască mai repede o tentativă de incest dacă se va confruntă vreodată cu așa ceva și își va anunța imediat părinții în cazul în care o cunoștință sau un străin îl atinge într-un mod necorespunzător, în lipsa lor.
Bineînțeles, nici din punct de vedere al sănătății și igienei nu este indicat. Există bacterii în saliva adultului care nu ridică nici un fel de probleme, însă transferate în organismul micuțului pot declasa anumite boli. În plus, sunt părinți care fumează, consumă cafea ori alcool. Copilul nu trebuie să între în contact cu acești vapori.
- Published in Sănătate
Un copil se stinge în spital. Tânărul așteaptă o șansă la viață, însă mama refuză operația
Un copil se stinge în spital. Tânărul așteaptă o șansă la viață, însă mama refuză operația
Un băiat de 12 ani suferă de o gravă afecţiune congenitală. O operaţie pe cord nu poate fi evitată. A fost programat pentru o intervenţie chirurgicală care urma să fie realizată de o echipă de medici din Israel, dar mama a refuzat operaţia.
Motivul: femeia credea că de fapt i se vor lua organele copilului.
Un copil în vârstă de 12 ani, care suferă de o afecţiune congenitală a inimii, aşteaptă şansa la o viaţă normală de câţiva ani, însă aceasta întârzie să apară deoarece mama acestuia nu este de acord cu o intervenţie chirugicală care i-ar salva viaţa.
Acesta se află internat încă de luni în Clinica de Cardiologie Pediatrică a Spitalului de Copii „Sf. Maria“ din Iaşi, fiind adus de la Complexul Romaniţa din Roman, în urma unei consultaţii. Acesta se află acolo încă din anul 2007, fiind abandonat de mama sa, deoarece nu îl putea creşte. Băiatul suferă de tetralogie Fallot, adică are mai multe defecte la nivelul inimii, care îl împiedică să se dezvolte şi să ducă o viaţă normală. Mai mult, acesta prezintă şi un grad de handicap.
Acum trei ani, în anul 2014, prin intermediul medicilor şi al asistenţilor sociali, acesta a avut şansa să fie operat de o echipă medicală din Israel, însă mama a refuzat, crezând că de fapt medicii ar vrea să vândă organele copilului, la acel moment apelând la diverse ameninţări asupra asistenţilor sociali care se ocupau de caz.
„Copilul a fost internat la noi în vederea programării unei intervenţii chirurgicale pe cord, iar starea lui este destul de gravă. Noi am încercat de mai multe ori să îl programăm pentru o intervenţie, însă mama lui a refuzat, a şi scris o declaraţie pe propria răspundere că nu este de acord. Nu este normal ca mama să spună nu, dacă nu ştie ce se întâmplă cu el, el este un om care are o viaţă înainte şi e păcat să nu îi ofere această şansă. Trebuie să înţeleagă şi să fie de acord pentru că s-a ajuns la momentul în care intervenţia se face acum sau niciodată“, a precizat prof. dr. Constantin Iordache, medic primar pediatru în cadrul Clinicii de Cardiologie Pediatrică de la Spitalul de Copii.
Medicii spun că, fiind o afecţiune depistată de la naştere, operaţia se putea realiza încă din primul an de viaţă. Tetralogia Fallot constă în existenţa a patru anomalii anatomice la nivelul inimii, caracterizate prin învineţirea extremităţilor, deoarece fluxul de sânge oxigenat din circulaţia sistemică devine necorespunzător nevoilor organismului.
„Prezintă mai multe defecte la nivelul inimii, adică din naştere inima lui are patru defecte ventriculare, care însă se pot corecta chirurgical, de obicei cu cât pacientul este mai mic, cu atât şansele de refacere sunt mai mari. Cu cât se întârzie, cu atât organismul suferă, el acum este într-o continuă hipoxie, dacă la noi sângele nostru este încărcat cu oxigen cam 90%, la el procentul este de 50%, ceea ce nu este bine nici pentru creier şi nici pentru restul organelor. Dacă merge din salon până în capătul holului şi se întoarce, se învineţeşte şi nu mai poate merge. Cu cât creşte ca vârstă, cu atât e mai grav şi îi scad şansele“, a explicat dr. Ionuţ Albu, medic rezident pediatru.
Mama copilului, greu de găsit
Reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) din Neamţ au început încă din momentul în care copilul a fost internat să o caute pe mama acestuia, pentru a încerca şi de această dată să îi explice importanţa acestei operaţii, însă mama şi-a schimbat domiciliul, aflându-se într-un alt sat din judeţ. Copilul se află din anul 2007 într-un sistem de protecţie în cadrul Complexului Romaniţa, prin hotărârea unei comisii de protecţie, reprezentantul legal al acestuia fiind însă mama sa, care uneori îl vizitează sau îl contactează telefonic.
„În momentul de faţă, mama este reprezentantul legal, are putere de a decide ce se întâmplă cu el, şi pentru a se ajunge să se considere că nu mai are nicio legătură cu el, ar trebui să existe minimum trei luni în care să nu fi fost vizitat sau contactat telefonic, ceea ce până acum nu s-a întâmplat. Este intrat de multă vreme în sistem, pe lângă gradul de handicap are şi o problemă extrem de serioasă la inimă. Au mai fost situaţii în care reprezentantul legal al copilului nu a putut fi găsit şi acesta a fost operat până la urmă pe baza prevederilor ordinului 145 al Ministerului Sănătăţii. Acolo este stipulat că în momentul în care medicul consideră că viaţa pacientului este pusă în pericol, iar intervenţia este în interesul său, însă reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj, alcătuită din trei medici. Am mai avut situaţii în care au fost operaţi copii fără acordul reprezentantului legal, în baza unei decizii a unei comisii medicale“, a explicat Magda Vasilache, purtător de cuvânt al DGASPC Neamţ.
În cursul după-amiezii de ieri, reprezentanţii instituţiei au transmis că au reuşit să ia legătura cu mama băiatului, care se afla în drum spre Italia şi că urmează ca zilele acestea să discute cu medicii ieşeni pentru fi informată despre starea copilului şi despre importanţa realizării intervenţiei chirurgicale cât mai urgent.
- Published in Sănătate
- 1
- 2