Un fiu e fiu până se însoară, o fiică este fiică toată viața
Un fiu e fiu până se însoară, o fiică este fiică toată viața
Când urmează să se nască un nou copil într-o familie, fiecare membru al familiei își dă cu părerea despre sexul viitorului copil. Cei mai mulți spun că nu contează dacă va fi băiat sau fata, sănătos să fie, dar sunt câțiva care vor neapărat o fată sau neapărat un băiat în familie.
Există o poveste emoționantă pe care ar trebui să o citești înainte să îți alegi “tabăra”.
“Doi tineri și-au făcut o promisiune în ziua nunții lor. Nu vor deschide usa casei lor nimănui. Indiferent de cine le bate la ușă.
Într-o dimineață părinții mirelui au bătut de la ușa casei proaspăților însurăței. Cei doi s-au privit în ochi, și-au respectat promisiunea și nu au deschis ușa.
După o vreme, a venit și rândul părinților miresei să bată la ușa casei tinerilor. Cuplul nu a deschis ușa la primele bătăi în ușă. Tânăra și-a privit soțul în ochi și a început să plângă.
– Nu pot! Nu pot să nu le deschis ușa. Deja mi-e dor de ei.
Soțul nu a zis nimic și a lăsat-o să deschidă ușa.
Anii au trecut peste cei doi. Cuplul avea cinci copii: patru băieți și mezina, o fetiță.
Când s-a născut fetița, capul familiei a fost extrem de fericit. A organizat o petrecere mare la care a invitat toată familia.
Oamenii au venit bucuroși și s-au minunat de fericirea bărbatului. Nu îl mai văzuseră niciodată atât de fericit. L-au întrebat:
– De ce ești așa de fericit? Nu te-am văzut așa de fericit când ți s-au născut cei patru fii.
El le-a răspuns:
– Fata mea este cea care îmi va deschide ușa.
Fiicele sunt cu adevărat unice. Ele nu rup niciodată legătura cu părinții lor. Chiar și după ce se căsătoresc, ele nu uită de părinți.”
- Published in National
„CĂTĂLIN, ce băiat!…” A fost la câteva sutimi de PERFECȚIUNE! Povestea tânărului care a intrat PRIMUL la Academia de Poliţie: „Modelul meu în viață este chiar tata, polițist la rândul lui!”
”Cu o noapte înainte de examenul la Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, nu am putut dormi aproape deloc”, recunoaște Cătălin Tărnăucianu, tânărul care a rezolvat aproape perfect subiectele la Română, Engleză și Istorie. La ultimele două probe, a obținut punctajul maxim, o performanță singulară în istoria acestei instituții de învățământ.
La 18 ani, botoșăneanul care „vara asta nu a dormit” prea mult, a intrat primul la Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din București și a demonstrat că ”imposibilul” nu există! Ambițios din fire, a știut încă din copilărie că vrea să îmbrace uniforma de polițist, mai ales că tatăl lui – ofițer MAI – l-a inspirat.
Disciplina, inteligența și determinarea par să fi fost „ingredientele-minune” în obținerea succesului. Vă reamintim că anual, mii de liceeni candidează pentru un loc la Academia de Poliție, visând la ziua în care vor depune jurământul.
Despre eforturi, fotbal, amintiri din copilărie, Marian Godină și cazul polițistului ucis în Gara „Burdujeni” din Suceava: despre toate am vorbit cu viitorul polițist Cătălin Tărnăucianu, un adolescent matur, un interlocutor informat și, mai ales, un om care a crezut și a luptat pentru un vis!
EFORTURI, DISCIPLINĂ ȘI UN EXAMEN DIFICIL
Ai avut emoții la examenul de admitere, dar la bacalaureat? Cum le-ai depășit?
Emoțiile au fost uriașe! Cu o noapte înainte de examen, nu am putut dormi aproape deloc. Însă odată cu primirea subiectului, știam clar ce trebuie să fac și am reușit să mă mobilizez astfel încât să duc la bun sfârșit ceea ce mi-am propus. În privința examenului de bacalaureat, emoțiile au fost mai mici, fiindcă știam că mă așteaptă examene mai dificile imediat după.
Cât de mult te-ai pregătit pentru Academia de Poliție? Ce ți s-a părut greu? Ai luat meditații?
Am început pregătirea pentru Academia de Poliție cu aproximativ un an înainte de examen. Inițial, cel mai greu mi s-a părut proba sportivă, însă pe parcurs, am reușit să mă perfecționez și să mă încadrez în baremele stabilite. În privința pregătirii pentru proba scrisă, am încercat să învăț în mod constant și să mă autodepășesc, în acest sens fiind ajutat și de orele de meditații.
Ai făcut antrenamente pentru proba sportivă?
Pentru proba sportivă am făcut 2-3 antrenamente pe săptămână, începând cu aproximativ un an înainte de probe.
Ce reacție ai avut când te-ai văzut primul pe lista admișilor? Te așteptai?
Sincer, nu mă așteptam, însă am fost foarte emoționat, dar și fericit la aflarea rezultatelor. Eu speram doar să fiu admis, însă clasarea pe primul loc a venit ca un bonus.
Ești matinal? Cum ți se pare perspectiva de a te trezi trei ani la 5.30 pentru ca la 6.00 să fii la înviorare?
Din acest punct de vedere, nu există probleme, eu fiind o persoană matinală, ce nu are probleme cu trezirea de dimineață.
Cum crezi că e să împarți o camera mică cu încă șapte persoane?
Mie întotdeauna mi-a plăcut ideea de a avea colegi de cameră și chiar aștept cu nerăbdare să îmi întâlnesc viitorii colegi și sunt convins că ne vom înțelge și că vor urma niște ani frumoși.
Ce părere ai de faptul că puteai fi coleg cu Marian Godină? Îi citești postările, i-ai citit cartea?
Fie că aș fi fost coleg cu Marian Godină sau cu altcineva, pentru mine este același lucru. Trebuie să mărturisesc că nu sunt la curent cu postările sau cu cartea scrisă de el.
Ai fi avut posibilități materiale să urmezi o facultate de stat?
Da, aș fi avut posibilități materiale pentru a urma o facultate de stat, însă, din fericire, nu a fost cazul.
Cum crezi că e să împarți o camera mică cu încă șapte persoane?
Mie întotdeauna mi-a plăcut ideea de a avea colegi de cameră și chiar aștept cu nerăbdare să îmi întâlnesc viitorii colegi și sunt convins că ne vom înțelege și că vor urma niște ani frumoși.
Numărul de locuri alocat fetelor a fost egal cu cel al băieților? Ce părere ai despre acest lucru?
Din câte știu, numărul de locuri nu a fost stabilit în mod diferit pentru băieți și fete, șansele fiind deci egale, lucru ce mi se pare corect.
GÂNDURI DESPRE VIITOR
Ce te motivează ca la 18 ani să servești patria?
Să fiu polițist este o dorință mai veche, încă din vremea în care eram copil și urmăream filme polițiste în care aceștia erau pe urmnele infractorilor. Mă bucur că acum am avut șansa de a începe acest traseu profesional.
Te temi că într-o zi va trebui să faci eforturi prea mari pentru această profesie? La ce riscuri te expui?
Odată ce am ales această profesie, am luat în calcul eforturile, dar și riscurile care ar putea interveni, însă sunt încrezător în forțele proprii și sper că nu vor fi incidente neplăcute.
Vrei să rămâi într-un oraş mare sau într-unul de provincie?
Nu mi-am pus încă această întrebare, însă cred că m-aș adapta la orice tip de mediu.
Ai în familie poliţişti, urmezi o tradiție de familie?
Da, tatăl meu este polițist, fapt ce m-a motivat și pe mine să devin unul.
Care consideri că sunt principiile pe care trebuie să le aibă un om al legii?
Un om al legii ar trebui să fie implicat în munca pe care o face, să fie onest, obiectiv în aplicarea legii, responsabil și ar trebui să le ofere celor din jur un sentiment de siguranță.
Ai vreun model în viață?
Da, modelul meu este chiar tata, care este tot polițist și datorită căruia am optat și eu pentru această profesie.
Unde te vezi peste zece ani?
Nu putem fi siguri de ceea ce ne rezervă viitorul, însă sper ca pe plan profesional să devin ceea ce mi-am propus încă dinaintea începerii facultății: polițist.
De ce polițist, și nu medic sau profesor?
Am văzut că ești absolvent de-al unui liceu pedagogic. Într-adevăr, deși în timpul liceului am fost la profilul pedagogic, am ales să urmez meseria de polițist, deoarece de mic m-a atras această idee, tatăl meu fiind tot polițist, iar acest fapt m-a influențat și pe mine în luarea acestei decizii.
Care e opinia ta despre polițiștii încadrați din sursă externă? Sau de agenții și subofițerii care „trec” în urma unui examen în rândul ofițerilor. E o cale mult mai ușoară, de ce nu te-a tentat?
Niciodată nu m-a tentat calea mai ușoară. Sunt de părere că orice polițist ar trebui să aibă la bază o pregătire pentru a ajunge să profeseze în acest domeniu.
REMEMORĂRI DESPRE COPILĂRIE
Eşti născut în ‘ 98, anul în care s-au lansat multe trupe în România: Andre, A.S.I.A, N&D, Genius, Candy, 3 Sud-Est. Îi ascultai?
Sincer să fiu, nu i-am ascultat, nefiind un fan al muzicii comerciale.
Îţi luai gumă Turbo, suc la Tec, Chio Chips, batoane Kiss cu căpșuni și banane şi Kinder cu surprize?
Sigur că da! Îmi aduc aminte și acum de guma Turbo cu abțibildurile cu mașini pe care le lipeam la finalul caietelor, de chipsurile Chio sau de Kinder cu surprize și de sentimentul de curiozitate când mă gândeam la ce surpriză ar putea fi înăuntru. Cred că oricine născut în această generație mai are în memorie aceste amintiri.
La ce desene animate te uitai? „Sailor Moon”, „Tom&Jerry”, „Captain Planet”?
Eram un fan înfocat al desenelor animate, iar desene ca „Tom&Jerry” , „Scooby-Doo” sau „Mickey Mouse” erau nelipsite din programul zilnic.
Ce seriale urmărești acum? Cele cu profil polițist, de tipul „Detectivi din Lousiana, ”Orange is the New Black” au avut mare priză la public.
Acum urmăresc atât seriale polițiste precum „Sherlock Holmes and Doctor Watson” dar și seriale cu caracter istoric, precum „Vikings”. De asemenea, celebrul „Game of Thrones” se află în lista mea de preferințe.
FOTBAL, PASIUNI DE STELIST ȘI DISCUȚII
Am văzut că ești stelist și că mergi la meciurile acestei echipe. Cum a început pasiunea?
Da, așa este, sunt stelist de mic. Din câte îmi aduc aminte, această pasiune a început la un meci din Cupele Europene al Stelei cu Dinamo Kiev pe care îl urmărea tatăl meu și la care mai aruncam o privire, întrebându-l „Noi cu cine ținem?”
Știi că într-o zi ai putea să împărți un birou cu un fost sportiv dinamovist, încadrat în Poliție după retragerea din sport? Ai avea rezerve?
Nu ar fi absolut nicio problemă, aceste mici rivalități sportive existând doar în timpul meciurilor, nicidecum în afara lor.
Ce ai schimba tu în Poliție, în sistem?
Nu cred că sunt în măsură să vorbesc despre măsurile ce ar trebui luate, în condițiile în care e ușor să îți dai cu părerea. Consider că există destui oameni capabili care să se ocupe de acest lucru
Ai auzit de cazul polițistul ucis în Gara Burdujeni din Suceava? Cum crezi că ar fi putut fi evitată o asemenea tragedie?
Din păcate, am auzit de acest caz. Nu știu cum ar fi putut fi evitată această tragedie, întrucât a fost un eveniment neprevăzut, deci nimeni nu putea anticipa că polițistul va fi atacat din senin de o persoană necunoscută.
- Published in National
I s-a spus că e doar o asistentă. Iată cum a răspuns
A adus pe lume sute de copii, a ținut de mână sute de muribunzi, dar cineva i-a zis că e DOAR O ASISTENTĂ. Cum a răspuns
Când vine vorba de salvat vieți, medicii iau toți laurii. Nimeni nu menționează asistentele, infirmierele sau brancadierii. Cei mai mulți oameni ignoră importanța lor din mediul sanitar.
După ce s-a întâlnit cu o fostă colegă de liceu într-un magazin alimentar, asistenta Caitlin Brassington s-a decis să scrie o scrisoare.
“ Veneam acasă după gardă dificilă și, deși eram îmbrăcată încă în uniformă am decis să intru într-un supermarket și să fac câteva cumpărături. O fostă colegă de liceu m-a oprit și mi-a spus:
– Nu știam că ești doar o asistentă.
În 18 ani de carieră am auzit de multe ori această frază, dar astăzi m-am supărat. Oare sunt DOAR o asistentă?
Am ajutat la venirea pe lume a multor copii, dar sunt doar o asistentă.
Am ținut de mână oameni muribunzi în timp ce își dădeau ultima suflare, dar sunt doar o asistentă.
Am ținut părinți în brațe după ce și-au văzut copiii murind, dar sunt doar o asistentă.
Am resuscitat pacienți care au murit pentru câteva secunde și i-am ajutat să revină la viață, dar sunt doar o asistentă.
Voi pierde zile de Crăciun, zilele de naștere ale copiilor mei, serbărilor lor școlare pentru a veni la muncă spre a-ți îngriji persoanele dragi, dar sunt doar o asistentă.
Pot să iau sânge, să îngrijesc o rană, dar sunt doar o asistentă. Pot să resucitez un nou-născut, un copil sau un adult, dar sunt doar o asistentă.
Am experiența și cunoștințele pentru a salva vieți.
Chiar dacă sunt doar o asistentă pot să spun că sunt mândră de asta.”
- Published in National
Povestea Măriucăi, fata care la 12 ani a murit eroic în bătălia de la Mărășești
„Vreau să fac și eu ceva pentru ţara mea!”, acestea sunt cuvintele care îi sunt atribuite Măriucăi Zaharia. Ea și-a pierdut viața în bătălia de la Mărășești, din urmă cu 100 de ani.
Despre Maria Ion Zaharia nu se mai știu foarte multe lucruri. Unul dintre ele este acela că era poreclită „fata din nuc”. Însă, poate cel mai important lucru, se știe că la vârsta de doar 12 ani a căzut eroic în luptele de la Mărăşeşti din timpul Primului Război Mondial.
Bătălia de la Mărășești, desfăşurată în perioada 6 august – 3 septembrie 1917, a fost cea mai importantă operațiune militară desfășurată de armata română în timpul Primului Război Mondial, ce a schimbat soarta întregului război de reîntregire naţională prin victoriile obţinute pe linia frontului Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz.
„Vreau să fac și eu ceva pentru ţara mea!”, sunt cuvintele rostite de Măriuca, eroina de la Mărăşeşti în 1917. Pe numele său Maria Ion Zaharia, copila de numai 12 ani şi-a dat viaţa, în ziua de 6 august 1917, luptând, alături de soldații noștri, pentru apărarea României, arată pagina de comunicare a Armatei Române.
„Astăzi, 6 august, omagiem eroii căzuţi în aceste lupte grele, în memoria cărora au fost ridicate mausolee în localităţile Soveja, Mărăşti, Mărăşeşti, Focşani şi monumente în localităţile Varniţa, Muncelu şi Tişiţa. Cinste și onoare memoriei lor!”, se mai arată în postarea de pe Facebook.
Măriuca a fost îngropată în Mausoleul de la Mărășești în memoria sacrificiului ei.
Dumitru Almaș a imortalizat-o într-o povestire, în cartea Povestiri istorice:
„Maria sau cum o alintau prietenii, Măriuca, trăia în satul Răzoare, la casa bunicului ei, Ion Zaharia. Frontul a ajuns în dreptul satului lor și acolo se da o cumplită bătălie între armata română și cea germană. De aceea satul a fost evacuat: adică toți sătenii și-au luat ce au putut fiecare și au plecat în altă parte, la adăpost, în munți. Numai moș Ion Zaharia a rămas în casa lui. A săpat șanț adânc în livadă. Aici se ascundea ori de câte ori nemții bombardau satul.
S-a întâmplat ca soldații români să instaleze un post de observație tocmai în nucul cel înalt și stufos din livada lui Moș Zaharia. Un ostaș urca în vârful acelui pom, se așeza pe ramurile mai groase, ascuns în frunze. Și de acolo, cu un binoclu, supraveghea mișcările dușmanului. Ceea ce vedea, povestea sergentului care sta jos, la tulpina nucului, cu receptorul telefonului în mână. Sergentul transmitea artileriștilor, prin telefon, cele văzute.”
Almaș povestește în continuare cum fata deprinde „meșteșugul” observației, înlocuindu-l în cele din urmă pe ostașul din copac, când este lovit de inamici. Astfel ea ajută armata română în luptă, până când este doborâtă la rândul ei. Povestirea scurtă este foarte populară, fiind prezentă în manualele pentru clasele primare.
După Măriuca a fost realizat și un film, în 1969. Brândușa Hudescu a jucat rolul „fetei din nuc” în filmul „Baladă pentru Măriuca”, realizat în regia lui Constantin Neagu.
- Published in National
Copilul doborât de oboseală în sala de așteptări la urgențe. Niciun medic care să-l consulte
Știrea a pornit de pe o rețea socială atunci când, pe data de 5 august, la miezul nopții, a fost postat o imagine cu un copil într-o sală de așteptări la urgențe. Așteptând foarte mult timp acolo, copilul a adormit pentru mai bine de două ore pe o bancuță, în așteptarea unui medic care să-l consulte. Cea care a postat imaginea este o mămica a unui alt copil care a așteptat tot atât de mult timp să fie luați în seamă de un medic.
Tată: „La ora 22:00 am ajuns la spital cu fiica mea, de un an şi patru luni. Când am intrat în spital acel copilul era pe bancă şi dormea. M-am înregistrat, până am intrat s-a făcut ora 12, iar la ora 12:30, când am plecat, acelaşi copil era pe aceeaşi bancă şi dormea. I-am întrebat de ce este un singur medic şi mi-au zis că aşa sunt programaţi, că nu sunt cadre, că s-a făcut o cerere pentru suplimentare cu cinci medici.”
Conducerea Spitalului de Pediatrie din Brașov dau vina pe lipsa personalului: „Anul ăsta, vrem să suplimentăm numărul de posturi, nu pentru că nu ar fi suficient, ci pentru că fluxul de pacienţi este prea mare şi nejustificat de mare. Unitate de Primiri Urgenţe înseamnă urgenţe, nu buba de la degetul mic, de la piciorul stâng, veche de trei zile, aia nu e urgenţă.” a declarat Liviu Munteanu – managerul spitalului.
- Published in National
Statul dorește banii ROMÂNILOR CU HANDICAP: Vezi legea care îi dezavantajează pe cei cu dizabilități
Persoanele cu dizabilități ar putea întâlni noi necazuri dacă guvernanții reușesc să adauge o nouă taxă celor oferă cu greu un loc de muncă pentru aceste cazuri. Angajatorii care nu au persoane cu dizabilități prin rândul angajaților, trebuie să plătească lunar o taxă la stat sau una pentru anumite unități protejate care au angajați cu dizabilități.
Unitățile protejate sunt companiile care au un număr de peste 30% de angajați persoane cu dizabilități.
Acum, statul dorește să scoată din funcțiune cea de-a doua variantă prezentată și să dubleze taxa care va ajunge numai la bugetul de stat. Până în momentul actual, suntem singura țară din Europa care decide să facă acest lucru. Și probabil vom rămâne singura.
O firmă din Iași este unitate protejată, iar printre angajați se află și Andrei, un tânăr de 26 de ani cu un handicap grav, căruia i-a fost foarte greu să-și găsească un loc de muncă.
“Acest loc de muncă este totul pentru mine: fac dosare, lipesc dosare, trec prin mână mea multe documente zilnic. Persoanele cu dizabilități găsesc greu un loc de muncă. Suntem văzuți altfel în afară, altfel în societate”, spune Andrei
“Am fost la zeci de interviuri, am depus CV-uri și nu mi s-a oferit șansa. Aici am găsit totul, am un salariu și nu mai depind de părinți” adaugă Bogdan, un alt tânăr care a suferit un accident de mașină care i-a paralizat o mână.
La momentul actual, doar 33 de mii din cele 800 de mii de persoane cu dizabilități au reușit să-și găsească un job. Multe firme aleg să plătească statului taxa care i se aplică unei firme în cazul în care nu au minim 4% din personal persoane cu dizabilități. Totuși, erau o parte care distribuiau această taxă către unitățile protejate.
Această taxă avea valoarea unui jumătăți de salariu minim brut pentru fiecare loc de muncă.
Cristian Vătavu, director economic firmă fast-food: “Această modificare legislativă ne-ar dubla costul cu plată acestei taxe, în prezent de la 5.300 la 10.600, bani pe care suntem obligați să-i virăm către stat iar în schimbul lor nu primim nimic înapoi. Mi-e greu să cred că din septembrie, toți banii care îi voi da statului vor ajunge într-un program prin care vor reuși să integreze în muncă pe cineva cu dizabilitate.”
Angela Achiţei, director unitate protejată: ”În prezent, ceea ce facem noi, servicii și produse, cam 95 la sută din contracte sunt pe această lege, pentru că angajatorii au optat să cumpere de la noi.”
Mihaela Munteanu, director de comunicare FONSS: “Noi suntem convinși că se urmărește umplerea bugetului. Facilitatea unităților protejate nu poate să dispară pentru că ar intră în faliment. În total ar fi 500 milioane de euro care s-ar aduna la bugetul de stat… va dați seamă că tentația ar fi foarte mare, dar prețul îl plătesc persoanele cu dizabilități.”
sursă infografic + declarații: stirileprotv.ro
- Published in National
A sărit în mare să salveze o mamă şi pe copilul ei. Ce s-a întamplat cu bărbatul care a pus viaţa aproapelui pe primul loc
A sărit în mare să salveze o mamă şi pe copilul ei. Ce s-a întamplat cu bărbatul care a pus viaţa aproapelui pe primul loc
O lectie despre sacrificiu…
Un turist a sărit în mare ca să salveze o femeie, însă a fost răpus de valurile înalte şi curenţii puternici. Adrian Ciurean şi-a sacrificat ieri propria viaţă, pe plaja din Mangalia, pentru a salva o femeie şi pe fiica acesteia din valurile înalte care ameninţau să le înghită. Un gest de sacrificiu pentru o femeie care s-a făcut nevăzută odată ajunsă la mal.
Femeia intrase în apă cu fiica de numai câţiva ani, deşi era steag roșu și înotul era interzis.
Şaisprezece oameni au sărit în apă, în ajutor, după ce aceasta a nesocotit pericolul şi a intrat în marea furioasă la Mangalia, împreună cu fiica ei .
Cele două au ajuns tefere la mal, însă un turist care era în concediu cu soţia şi copilul a fost luat de valuri.
Adrian Ciurean, din județul Argeș, se repezise să le salveze, iar când să fie adus şi el pe mal, nu a mai avut putere să se ţină de salvamar şi a fost târât de curenţi în larg, potrivit Digi24.ro
„Unul dintre bărbaţi s-a ţinut de tubul meu, i-am spus nu da drumul la tub sub nicio formă, te ţii strâns de el, eu eram cu caiacul şi vâsleam şi a venit un val foarte puternic, m-a adus 30 de metri de geamandură şi el a scăpat tubul”, a povestit Andrei Joița, salvamar, potrivit Digi24.ro.
Când s-a văzut în siguranţă, femeia care intrase cu copilul în marea periculoasă a dispărut. În urma ei, scanfandrii de la Situaţii de Urgenţă au continuat să îl caute pe unul dintre bărbaţii care a înfruntat primejdia ca să o salveze.
Pe urmele lui au pornit scafandrii, care nu au însă nicio veste pentru familia lui. După opt ore de căutări, operațiunile au fost oprite după 7 seara.
Trupul neînsufleţit al lui Adrian a fost descoperit, în această dimineaţă, în jurul orei 05.00, pe plajă, la numai câţiva metri de locul în care a salvat două vieţi, notează Observator.tv.
Oamenii care se aflau pe plajă au sunat la numărul unic de urgenţă 112, iar un echipaj medical a sosit la faţa locului şi au constatat decesul bărbatului. Trupul neînsufleţit a fost transportat la morga din Mangalia.
Din nefericire, el a murit, iar femeia salvată de el s-a făcut nevăzută în momentul în care s-a văzut în siguranţă pe mal.
- Published in National
Lecţia de viaţă a unui vasluian infirm. Rămas fără o mână şi un picior, bărbatul munceşte singur pământul cu tractorul
Un vasluian de 47 de ani, rămas fără mână şi fără un picior în urma unui teribil accident, produs în urmă cu 28 de ani pe Şantierul Naval Constanţa, ne oferă o lecţie de voinţă şi ambiţie aşa cum rar se mai întâlneşte.
Gabi Talmaciu are 47 de ani şi locuieşte în comuna Vetrişoaia din judeţul Vaslui. Un teribil accident de muncă produs în urmă cu 28 de ani pe Şantierul Naval Constanţa i-a schimbat viaţa. Plecase din Vaslui înainte Revoluţie, asemenea multor tineri din zonă, să-şi facă un rost. A ales să plece la Constanţa pentru că visul său era să ajungă să poată contrui nave.
În 1989, se afla în ultimele zile de practică pe când o piesă de mare tonaj de pe şantier aproape că l-a retezat pe jumătate, după ce s-a desprins şi a căzut de la câţiva metri înălţime. Medicii au reuşit să îl salveze, însă Gabi a rămas infirm pe viaţă.
După trei luni, în care a fost supus mai multor intervenţii chirurgicale şi operaţii de recuperare, tânărul s-a întors îm satul natal cu visele năruite.
Viaţa reluată după tragedie
Sprijinul familiei şi al iubitei, care nu l-a părăsit nicio clipă după cumplitul accident, l-au ajutat pe Gabi să depăşească toată perioada dificilă. La un an după accident, s-a căsătorit cu cea care îi jurase iubire veşnică, iar împreună au făcut două fete, de care sunt foarte mândri. În ciuda infirmităţii şi chiar dacă nu are proteze speciale, vasluianul nu s-a dat bătut şi a încercat să ducă o viaţă normală, depăşindu-şi limitele şi fără a aştepta să fie ajutat.
Munceşte de dimineaţă până seara în gospodărie, pe câmp, conduce maşina, tractorul, îşi ajută soţia la treburile casnice, înoată, găteşte. Face totul cu o forţă de neînchipuit. Sare într-un picior şi face totul cu o mână. Nu este uşor, însă face totul pentru a asigura familiei un trai decent.
„Muncim de dimineaţă până seara”
În urma cu 11 ani şi-a luat permis de conducere şi conduce o maşină adaptată la posibilităţilor sale. La fel şi în cazul tractorului cu care îşi ară pământul. Gabi Tălmaciu se consideră un om normal şi nu aşteaptă niciodată compasiune. Alături de soţia sa, a reuşit să-şi întemeieze nu doar o familie unită, ci şi una dintre cele mai frumoase gospodării din sat. În tinereţe au primit în dar o oaie gestantă, iar prezent a ajuns să aibă 200 de oi.
”Mulţumesc lui Dumnezeu că am rămas în viaţă, chiar dacă sunt cum sunt. Fac tot posibilul ca familia să nu simtă că sunt în această situaţie. Am noroc că mă ajută fraţii, părinţii. Împreună muncim şi alergăm de dimineaţa până seara. Cu pensia de 1.000 de lei nu poţi să ţii copiii la facultate, trebuie muncă să câştigi un ban mai mult”, marturiseşte Gabi Talmaciu.
Soţii Talmaciu au împreună două fete, de 20 respectiv 25 de ani. Mezina este studentă la Iaşi, iar fiica cea mare şi-a întemeiat o familie. De trei luni, Gabi Tălmaciu a devenit bunic, o bucurie pe care nu o poate descrie. Familia reprezintă totul pentru el: ”fără ei, nu aş fi putut merge mai departe”.
”Eu de când m-am născut îl ştiu aşa pe tata. Un om devotat pentru familie, care ne-a dăruit totul şi a încercat sa ne ofere cât mai multe ca noi să nu ducem lipsa de nimic. Este un luptător, nu am auzit niciodată să spună că se dă bătut şi că nu mai poate, a vrut întotdeauna să realizeze cat mai multe, să ne ofere un viitor mai bun si mai împlinit. Sprijinul mamei a contat foarte mult şi împreună au pus bazele unei familii frumoase de care sunt extrem de mândră. Tata mereu a spus că fără ea nu ar fi reuşit sa treacă peste toate încercările vieţii. Cel mai important sfat pe care mi-l dă tata mereu este să fiu pe cont propriu şi să nu depind de nimeni, să realizez lucruri frumoase în viaţă. Pe lângă asta am învăţat de la el ca nu trebuie să te dai bătut niciodată orice s-ar întampla şi că nimic nu e imposibil daca ai voinţă şi putere”, mărturiseşte Andrada, fiica cea mică a lui Gabi Tălmaciu.
- Published in National
Preot din Cluj, despre Untold: „Aţi spurcat oraşul nostru cu poluarea fonică şi spirituală din aceste zile de post. Untold e închinat lui Satan“
Un preot ortodox din Cluj-Napoca a scris pe pagina sa de Facebook că Untold e „închinat lui satan“ şi că s-a săturat de „festivalurile drăceşti pline de alcool, tutun, droguri, sex şi zgomot“.
Claudiu Melean aminteşte că în aceste zile este post şi se întreabă dacă ”paguba spirituală, socială, psihică, energetică, s.a. nu e mult mai mare chiar decât câştigul financiar al celor puţini”.
Preotul Claudiu Melean din Cluj a făcut o postare pe pagina sa de Facebook în care critică mai multe aspecte legate de Festivalul Untold. Părintele subliniază că în aceste zile este post şi că va trebui făcută o sfeştanie în Parcul Central „ca să ne mai putem duce copiii“.
Postarea preotului:
„Până când ne veţi batjocori credinţa cu Untold-ul închinat lui satan? Până când o tot jigniţi pe Maică Domnului şi credincioşii care-i cinstesc Adormirea? De ce ne întunecaţi cu o sărbătoare a întunericului tocmai în sărbătoarea luminii taborice? Dacă nu vă e ruşine de mulţimea de oameni pe care îi obligaţi să ia parte la zgomotul vostru, măcar de Dumnezeu să vă temeţi.
Ne-am săturat de festivalurile drăceşti pline de alcool, tutun, droguri, sex şi zgomot în care va închinaţi nenumitului aducându-i ofrandă energiile voastre. Da. Nu putea lipsi ochiul dracului cu care aţi întunecat pe toţi care puteau opri această blasfemie. Înţelegeţi odată că noi avem alt Dumnezeu.
Până când noi să tot tăcem şi voi să ne tot insultaţi? Noi n-avem ţinte şi dorinţi ce pun pe alţii suferinţi. Voi de ce aveţi? De ce stresaţi populaţia Clujului? De ce nu va e milă de copiii din Spitalul de lângă parc? De ce râdeti de bătrânii care nu pot dormi în tot Clujul din cauza voastră? De ce trebuie să fugim din faţă voastră că să fie bine? Oare paguba spirituală, socială, psihică, energetică, s.a. nu e mult mai mare chiar decât câştigul financiar al celor puţini?
Aţi spurcat oraşul nostru cu poluarea fonică şi spirituală din aceste zile de POST. Va trebui să facem sfeştanie în parcul mare că să ne mai putem duce copiii!“.
A treia ediţie a Festivalului Untold s-a desfăşurat la Cluj-Napoca între 3 şi 6 august.
- Published in National
Povestea Anei, eleva sclipitoare cu media 10 la BAC: „Cred că tinerii de astăzi renunţă foarte uşor, performanţa necesită timp şi sacrificii“
Ana Maria Polcovnicu, absolventa Liceului „Emil Racoviţă” Vaslui, este unul dintre cei trei elevi din judeţ care a reuşit să obţină nota maximă la toate probele Bacalaureatului 2017.
Ambiţioasă, studioasă, modestă, cu mult bun simţ şi un respect deosebit pentru profesorii care au îndrumat-o şi colegii alături de care a trăit în cei patru ani de liceu ca într-o familie. Aşa poate fi caracterizatză, Ana, eleva de 10 a Liceului ”Emil Racoviţă” Vaslui.
”M-am pregătit să termin frumos cei patru ani de liceu. Mă aşteptam să obţină o notă mare, chiar dacă nu mă gândeam că va fi 10 pe linie. Am muncit mult, pentru că am ştiut că performanţa necesită sacrificii şi timp, dar am făcut-o pentru mine, pentru familia mea, pentru profesorii mei. Fără ei nu aş fi reuşit să culeg aceste roade. Lor le datorez parcursul meu şi sunt convinsă că astăzi am reuşit să îi fac fericiţi şi pe ei”, mărturiseşte Ana, eleva care a absolvit Liceul ”Emil Racoviţă” ca şefă de promoţie cu media 9.96.
Ana Polcovnicu este din localitatea Muntenii de Jos, nu are cont de Facebook, apreciind că pentru ea ar fi ”o pierdere de vreme”, iar printre pasiunile sale literatura, dansurile populare ocupă un loc aparte. Îşi doreşte să ajungă magistrat, urmând să susţină admiterea la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti.
”Faptul că am provenit din mediul rural, nu a fost o problemă pentru mine după ce am ajuns la liceu. Şansa mea a fost că am avut parte de profesori extraordinari şi la şcoala din Muntenii de Jos. Datorită lor, trecerea de la gimnaziu la liceu a fost fără probleme, iar rezultatele au fost dintre cele mai bune”, explică Ana.
Profesorii Anei au numai cuvinte de laudă la adresa adolescentei, pe care o consideră un elev-model. În timpul celor patru ani de liceu, Ana a fost nelipsită de la concursurile şi olimpiadele şcolare de latină, limba spaniolă sau istorie, de unde s-a întors cu premii. Este convinsă că nu ar fi reuşit niciodată să obţină rezultate deosebite fără sprijinul profesorilor.
”Rolul pe care îl au profesorii în viaţa unui elev este colosal, iar eu am avut şansa ca la Liceul ”Emil Racoviţă” să întâlnesc profesori a căror muncă şi implicare în pregătirea elevilor nu au măsură. Am avut parte de nişte profesori extraordinari, care dincolo de profesie sunt nişte oameni superbi. Pe doamna dirigintă Cristina Ghelbere o iubesc, nu am cuvinte pentru a-i mulţumi pentru tot ceea ce a făcut pentru noi, elevii. La fel şi în cazul doamnei profesoare de Istorie, Ionela Lepărdă, un dacăl remarcabil care m-a făcut să iubesc istoria, deşi nu pot spune că eram atrasă în mod special de această disciplină. Dumneaei reuşeşte prin nişte conexiuni fascinante să aducă trecutul în prezent şi să-l şi înţelegi. Respectul şi preţuirea mea se îndreaptă către toţi dascălii care au m-au ajutat să fiu ceea ce sunt astăzi”, a declarat, pentru ”Adevărul”, Ana Maria Polcovnicu.
Adolescenta din Vaslui este convinsă că tinerii din ziua de astăzi ar avea mai mult succes, dacă nu ar ceda uşor în faţa obstacolelor.
”Am întâlnit de-a lungul anilor de liceu o varietate de copii, cu multe contradicţii. Cu toţii însă sunt atât de frumoşi. Consider că tinerii de azi renunţă foarte uşor, atunci când întâmpină o dificultate. Dacă nu ar fi delăsători, sunt convinsă că rezultatele nu ar întârzia să apară”, a conchis zecista Liceului ”Emil Racoviţă”
- Published in National