ATENŢIE! IMAGINI CU UN PUTERNIC IMPACT EMOŢIONAL! Lupta pe care o duce un român în Irak!
Ionuț Ursu are, la 28 de ani, o poveste de viață care bate orice scenariu de film. Abandonat după naștere și crescut prin orfelinate, cu un diagnostic de HIV ce s-a dovedit greşit, e acum masterand la Universitatea din Bucureşti, face voluntariat la Ambulanță şi a mers să ajute în IRAK.
Ionuţ nu vorbeşte mult. Abia reuşeşti să-l faci să spună ceva despre primii ani ai vieţii sale. Băiatul înalt, cu privire limpede şi directă, a văzut multe rele în viaţa lui. A trecut prin locuri urâte, pline de nesiguranţă şi răutate.
Acum ne învaţă ce înseamnă iubirea pentru semeni. De mai bine de o lună luptă să salveze vieţile celor greu încercaţi. Un loc unde iubirea, liniştea şi siguranţa zilei de maine încă nu au ajuns. Totuşi Ionuţ are nevoie de sprijinul nostru!
APEL UMANITAR!
Dragi prieteni,
De câteva săptămâni lucrez ca voluntar medical la spitalul modular construit la inițiativa lui Michael-John Von Hörsten, pentru refugiatii aflați in taberele de lângă Erbil. Este vorba despre peste 100.000 de refugiati din regiunea Mossul, unde teroriștii ISIS au facut si fac ravagii cu viețile oamenilor!
Vreau să cer ajutorul pentru a ajuta cât mai multi oameni, pentru a le trata cât mai corect rănile de pe corpul lor și așa fragil. Nu am vazut în viata mea asemenea arsuri și atâtea răni produse de explozibil!!
De exemplu, aceasta pacientă are arsuri pe aproximativ 45% din suprafața corporală și are mare nevoie de pansamente si medicamente pentru a i se trata rănile profunde.
Acest spital are nevoie URGENTĂ de pansamente speciale pentru arsuri si de medicamente!!!
Dacă puteți da ajutorul solicitat, vă rog nu ezitați și contactați-mă urgent pe e-mail ionut.ursu@yahoo.com Căutăm sprijin financiar cu care să cumpărăm materialele necesare acestui spital pentru tratarea arsurilor refugiațilori!
Dacă ne puteți ajuta, puteți oferi o donație in contul deschis la PIRAEUS BANK.
RO57.PIRB.2900.7708.1900.1000 Asocoatia Volunteer for Life. Fiecare gest contează!
Vă mulțumesc din suflet! ❤
HUMANITARIAN APPEAL!
Dear friends,
I am working as a volunteer in a hospital that was build from the initiative of Michael John von Horsten, build for the refugees from the Erbil Camp. It is about more than 100.000 refugees from the region Mossul, the terrorist have attacked and still harm their life. I want to ask for your help. I need to help to help these people, to treat their injuries. I have never seen such injuries in my whole life!!
For example, there is a lady whose body is burnt almost 45% and she needs bandages and medicines.
If you could help us, please don’t hesitate and contact me as soon as possible. There is my email address: ionut.ursu@yahoo.com.
We look for financial support which will be used for buying the things that are necessary for treating these refugees. Even tho here we can t use the bank accounts, the only way we can receive the money is by Western union.
For every financial support you will give us, you will get in return a receipt.
Every gesture matters! Thank you!!
- Published in National
I-a TĂIAT NASUL NEVESTEI! Cum s-au răzbunat cumnații?
Un bărbat de 49 de ani din comuna Cozmesti, județul Vaslui, a fost găsit zăcând într-o baltă de sânge, de propriul fiu, de numai 14 ani, în casa acestuia. Se presupune că ar fi o răzbunare a soției, după ce acesta i-a tăiat nasul cu ceva ascuțit.
Femeia a fugit de acasă, după incident, fără copii. Nimeni nu a știut unde să o găsească, iar la telefonul acesteia au răspuns niște rude.
“Mi-a zis cã nu a ajuns la Toporãsti, acolo unde stau bunicii si unchii mei. Noi ne-am pus întrebarea: dar telefonul cum a ajuns acasã? Ne-am duce sã vedem cum stã treaba, dar ne e cam fricã, cine stie ce se mai întâmplã. Am înteles cã a fost politia, a rãspuns bunicul si le-a zis cã nu au ajuns acasã (n.r. femeia si fratii ei). Nu stiu ce sã zic, mai asteptãm câteva zile sã vedem ce se întâmplã. Trebuie sã iasã la ivealã, cã doar nu pot sta mult timp ascunsi” – a declarat fiica cea mare a familiei cu probleme.
“Se bat si se ceartã de ani buni. În urmã cu o lunã, a fost bãtutã zdravãn. I-a dat cu ceva ascutit de i-a tãiat nasul. Marti, cu ocazia hramului satului, au venit fratii ei pe aici. Au bãut cu totii, au început sã se certe, iar de aici nu mai stim ce s-a întâmplat. Noi credem cã fratii ei i-au fãcut felul lui Costel, n-avea cine altcineva” – spun apropiații familiei.
Apropiații acestei familii afirmă că mereu se ceartă și ajung la scandaluri de acest gen, dar cu toate acestea, se împacă de fiecare dată. Când sunt întrebați care este motivul acestor scandaluri, toată lumea spune clar: băutura.
sursă declarații și foto: vremeanoua.ro
- Published in National
Moartea elevului ieșean de la Mănăstirea Putna – Suspiciuni, discuții, anchete și dosar penal
Sebastian Lungu a mers la Mănăstirea Putna pentru a munci, înainte de hramul celebrat pe 15 august
Sebastian avea 17 ani și era elev al Seminarului Teologic de la Iași. Tânărul a decis să meargă la Mănăstirea Putna pentru a munci în lăcașul de cult. La 1 august, băiatul începuse la mănăstire un program de „formare morală și în plan social” pentru care a semnat și un contact de voluntariat valabil in perioada 1-31 august.
Un fost elev care a muncit, de asemenea, la mănăstirea în cauză, a precizat pentru Adevărul faptul că e o practică uzuală ca tineri din toate colțurile Moldovei, mulți dintre ei minori, să meargă la mănăstire pentru a lucra contra cost. Teoretic, muncitorii de ocazie sunt supravegheați de un călugăr, care le împarte sarcinile și care trebuie să se asigure că elevii le duc la bun sfârșit.
Sebastian a fost repartizat la muncă în pivniţă, unul dintre locurile unde sarcinile fac parte din categoria celor foarte grele, conform spuselor aceleiași surse. Băiatul trebuia să ajute la căratul navetelor, a sacilor de alimente etc. Tineri apropiaţi cazului spun că pe 11 august, în jurul prânzului, atunci când a avut loc accidentul, Sebastian se afla în pivniţă când s-ar fi lovit de liftul care face legătura între respectivul beci şi bucătărie.
După investigarea amănunțită a cazului, constatările finale arată astfel:
„În data de 11 august 2017 împreună cu alte persoane, acesta (n.r. Sebastian Lungu) a desfăşurat activităţi gospodăreşti la beciul mănăstirii unde este montat un sistem tip lift de urcare a alimentelor din beci în bucătăria acesteia. Acest sistem tip lift este confecţionat dintr-un cadru metalic cu podea, fără pereţi laterali şi este acţionat electric, urcând un singur nivel.
În jurul orelor 10.00 liftul se afla la nivelul superior şi în care se aflau minorul Lungu Sebastian şi încă doi tineri , acesta fiind acţionat pentru a coborî în beci. Pe timpul coborârii minorul s-a prins cu mâinile de o bară metalică a liftului, în joacă, iar în momentul în care liftul se apropia de sol, l-a prins pe acesta între acea bară metalică de care s-a prins şi o alta, montată în exteriorul liftului”, a precizat procurorul Anca – Clara Panciuc.
Reprezentații mănăstirii au luat problema în propriile mâini
Ulterior accidentului, primul care a intervenit a fost medicul de la Putna. Faptul că în ziua de marți, 15 august, la Putna urma să se desfășoare hramul lăcașului, i-a determinat pe reprezentanții mănăstirii să încerce să nu atragă atenția asupra cazului și să evite mediatizarea lui.
Astfel, au mai transmis sursele apropiate cazului, Sebastian ar fi fost dus în primă fază la o clinică privată şi, ulterior, la Unitatea de Primire Urgenţe de la Spitalul Judeţean Suceava, cu un vehicul al mănăstirii. Potrivit informaţiilor obţinute de „Adevărul” și confirmate de unitățile avizate, cazul nu a fost semnalat, imediat după accident, prin intermediul numărului unic de urgenţă 112.
Tânărul ajunge într-un final la UPU Suceava. Potrivit şefului Unităţii de Primiri Urgenţe (UPU) de la Spitalul Suceava, starea tânărului de 17 ani era deosebit de gravă. Victima nu mai putea vorbi, din cauza traumei cerebrale:
„Pacientul cu traumă este adus în UPU cu mijloace proprii, nu prezintă acte, dar este conştient. Tânărul prezenta un traumatism cranio-cerebral, o echimoză şi traumatism la gât, respectiv afazie, adică nu putea vorbi. Se realizează CT care evidenţiază leziuni cerebrale, se anunţă Poliţia şi se dispune transferul la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi“, a declarat dr. Liviu Cîrlan, şeful UPU Suceava.
La Suceava, medicii au decis că starea băiatului este foarte gravă, concluzionând că este necesar transportul la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi. Aici, Sebastian a murit în cursul zilei de luni, 14 august.
Comunicatul Mănăstirii Putna a apărut la 5 zile de la moarte tânărului
În cursul serii de miercuri, 16 august, reprezentanții Mănăstirii Putna au postat un comunicat pe site-ul instituției. Printre altele, se descrie și momentul în care tânărul s-a accidentat:
„Sebastian Lungu, elev la Seminarul Teologic Iaşi, a venit la mănăstire şi a solicitat să participe o lună la activităţile mănăstirii, semnând contract de voluntariat. Vineri, împreună cu doi colegi, Sebastian a coborât cu un lift de marfă folosit pentru transportul alimentelor în pivniţa mănăstirii. Liftul era gol, coborârea s-a făcut din propria iniţiativă a celor trei tineri şi în absenţa oricărui vieţuitor al mănăstirii, contrar practicii clare de a îndeplini doar sarcinile date de un vieţuitor al mănăstirii şi sub supravegherea acestuia.
Menţionăm că actuala conducere a mănăstirii a interzis din anul 1992 folosirea liftului pentru transport de persoane. În timpul coborârii, Sebastian s-a aplecat dincolo de platforma liftului, a efectuat o mişcare de tracţiune în mâini pe o bară metalică aflată în structura de rezistenţă a coloanei liftului şi a fost prins între această bară şi bara metalică din partea superioară a liftului.
Unul dintre cei doi colegi a observat că Sebastian se află cu gâtul între cele două bare, a strigat la colegul care manevra liftul să oprească, acesta a oprit imediat liftul şi l-a ridicat eliberând pe Sebastian dintre bare. Sebastian Lungu a ieşit din lift ajutat de un alt coleg. Imediat a fost anunţat doctorul Sebastian Cătălin Mircea, călugă (…), care a constatat că tânărul era echilibrat hemodinamic şi respirator. Sebastian Lungu s-a deplasat la spaţiul de cazare, a stat în pat circa 20 de minute, apoi a mers, pe picioarele lui şi a mâncat puţin. În toată această perioadă, a fost însoţit de părintele medic. (…)
La 11.20, ierodiaconul a plecat cu maşina la Spitalul Judeţean Suceava, unde au ajuns la ora 12.45. Tânărul Sebastian Lungu se putea deplasa pe picioare şi era în continuare echilibrat hemodinamic şi respirator. Locul loviturii fiind în zona carotidei, s-a făcut angio-CT, care a evidenţiat carotida comună cu disecţie, dar funcţională.
În jurul orei 15.00 a fost trimis la Spitalul de neurochirugie din Iaşi cu ambulanţa, cu diagnosticul disecţie de carotidă comună stângă. La Iaşi a fost operat în jurul orei 21.00, vineri, 11 august. În următoarele zile, starea lui de sănătate a fost fluctuantă, iar luni, 14 august, tânărul a decedat în spital.
În 11 august, accidentul a fost comunicat de îndată către ITM şi către Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, ca eveniment cu incapacitate temporară de muncă. Pe 14 august, s-a transmis din nou comunicare către ITM Suceava. În momentul de faţă, Parchetul, Inspectoratul Teritorial de Muncă Suceava şi Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor desfăşoară cercetarea evenimentului.“
Într-un cadrul acestui comunicat, conducerea Mănăstirii Putna menționează, de asemenea, și că a ales să nu ofere informații referitoare la moartea elevului Sebastian Lungu deoarece în zilele de 14 și 15 august a fost hramul lăcașului de cult.
ITM a demarat o anchetă
Moartea lui Sebastian naște dubii cu privire la legalitatea muncilor sezoniere sau cu caracter zilnic pe care le prestează elevii și tinerii la mănăstirile din Moldova.
Un actual elev al Seminarului, coleg cu Sebastian, a precizat că ceea ce fac „seminariştii“ la Putna e un fel de „muncă cu ziua în care faci ce ţi se spune“, însă că nimeni nu este obligat să presteze.
„Ei merg acolo să muncească să facă ascultare iar apoi sunt plătiţi, nu e vorba de voluntariat“, a spus elevul.
Reprezentanții Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) Suceava au precizat miercuri că la nivelul unității nu au fost sesizări cu privire la munca la negru de la Mănăstirea Putna. Instituția a deschis însă o anchetă după moartea lui Sebastian.
Dosar penal
Procurorii au deschis un dosar pentru ucidere din culpă, neluarea măsurilor legale de securitate în muncă și nerespectarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă în cazul tânărului elev care a suferit accidentul mortal din beciul Mănăstirii Putna.
„Pe rolul unității noastre se află în lucru dosarul nr. 2947/P/2017 , în care se efectuează cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, neluarea măsurilor legale de securitate în muncă şi nerespectarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, infracțiuni pentru care la data de 16 august 2017 s-a început urmărirea penală in rem”, a explicat procurorul Anca – Clara Panciuc de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi.
Sursa: Adevarul.ro
- Published in National
Ionuț are 28 de ani și a crescut la orfelinat. Mama lui NU l-a vrut și l-a ABANDONAT! Nu e doctor și nu l-au vrut pe ambulanță, dar el nu s-a dat bătut!
Ionuț are 28 de ani și a crescut la orfelinat. Mama lui NU l-a vrut și l-a ABANDONAT! Nu e doctor și nu l-au vrut pe ambulanță, dar el nu s-a dat bătut!
Ionuț Ursu are, la 28 de ani, o poveste de viață care bate orice scenariu de film. Abandonat după naștere și crescut prin orfelinate, cu un diagnostic de HIV ce s-a dovedit greşit, e acum masterand la Universitatea din Bucureşti, face voluntariat la Ambulanță şi a mers să ajute în Nepal.
Ionuţ nu vorbeşte mult. Abia reuşeşti să-l faci să spună ceva despre primii ani ai vieţii sale. Băiatul înalt, cu privire limpede şi directă, a văzut multe rele în viaţa lui. A trecut prin locuri urâte, pline de nesiguranţă şi răutate.
Mama lui l-a părăsit într-un pătuţ din Maternitatea Bicaz, a fost botezat acolo de o doctoriţă cu suflet mare şi drumul vieţii lui a pornit de la un Leagăn al statului şi a trecut prin mai multe la orfelinate.
La 18 ani, când şi-a căutat mama, femeia l-a respins categoric. Ani de zile, Ionuţ a fost împărţit ca o marfă între case de copii, şcoli şi spitale ca de la Ana şi Caiafa. A fugit şi s-a întors, a mâncat bătaie, a învăţat, a scris, a lăcrimat, a iubit, a fost iubit la rândul lui şi şi-a adunat toată voinţa pentru a-şi croi viitorul.
Şi spune că, în aceşti ani, a descoperit că poate să creadă în bunătatea oamenilor, că oamenii merită salvaţi, că a întoarce binele făcut e, pe undeva, o plată pentru reuşitele tale şi că fără ajutorul unora dintre cei ce l-au înconjurat, poate că existenţa lui ar fi sfârşit într-o fundătură.
„Să spun despre mine? Nu prea am ce. Povestea mea e, aparent, ca a oricărui băiat de vârsta mea crescut de stat. Dar e în fiecare zi alta. E ca şi cum durerea ţi-ar schimba mereu înţelesul vieţii. Am fost un copil bolnăvicios, contactasem un stafilococ după naştere, iar până pe la opt ani tot făceam injecții cu Moldamin, un chin cumplit, și abia pe la zece ani am fost trimis la şcoală.
Atunci, la analize, mi-au spus că am virusul HIV, că n-o să mai scap de el niciodată şi vreo şapte ani am trăit, alături de alţi copii bolnavi, aşteptând să mor, însă ajutându-i pe cei mai mici cum puteam. Fugeam din cămin, mergeam prin piață, la muncă, la cărat mărfuri, făceam ce puteam, strângeam un ban și le cumpăram câte ceva dulce.
Prin 2006, la centru a venit o directoare nouă care a cerut o nouă serie de teste şi aşa am aflat că rezultatul inițial era greșit, că eram de fapt, sănătos”, spune Ionuţ şi ţâţâie îngândurat din buze în semn de „ce să-i faci, asta-i viaţa“.
Lipsit de dragostea părinţilor, dar îndrumat bine, băiatul a absolvit Liceul „Dimitrie Leonida“ din Piatra Neamț şi, pentru că în anii lungi în trăiţi sub spectrul unei boli mortale, călătorea deseori, în singurul fel posibil – în imaginaţie -, a ales geografia şi a reuşit să intre la facultatea de profil a Universităţii din Bucureşti, la buget, a absolvit şi apoi la un program de master.
Spune însă că doar mersul la cursuri nu i-a fost de ajuns ca semn a reuşitei şi că, încă din primul an de facultate, a decis să devină voluntar la Ambulanţă. S-a înscris pe o listă, a telefonat, a bătut oamenii la cap şi, după un examen dificil, a fost acceptat. A urmat cursuri de pregătire jumătate de an, a urmat un alt examen, iar de atunci şi până acum face gărzi voluntar alături de echipajele medicale de la Ambulanţa Bucureşti, în paralel cu facultatea.
- Published in National
Cum au ajuns românii pe locul doi în lume la emigraţie. Motive şi consecinţe
Cum au ajuns românii pe locul doi în lume la emigraţie
Exodul românilor din ţară atinge cote alarmante. Cel mai recent raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) arată că ţara noastră este a doua într-un top mondial al migraţiei, după Siria, ţară lovită de un război civil. Specialiştii spun că în câţiva ani, România ar putea rămână fără forţă de muncă
Avem peste 3,4 milioane de români plecaţi la muncă în străinătate sau stabiliţi definitiv acolo cu tot cu familii, ceea ce plasează România pe poziţia a doua într-un top mondial al migraţiei. Cifrele vin de la Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) ai cărei reprezentanţi susţin că suntem întrecuţi doar de Siria, stat lovit de un război civil.
În procente, diaspora reprezintă 17% din populaţia totală a României. Concret, potrivit ultimului raport ONU referitor la migraţie, cu date din 2015, România înregistrează a doua cea mai mare creştere a diasporei unei ţări. Mai exact, ţara noastră a înregistrat o creştere a migraţiei de 7,3% pe an, în timp ce pe primul loc este Siria cu 13,1% , iar pe locul trei Polonia, cu 5,1%.
Experţii Naţiunilor Unite notează că România are cea mai accelerată creştere a numărului de migranţi într-un stat care nu s-a confruntat cu războiul. La rândul lor, românii consideră că sunt forţaţi să plece la muncă în străinătate pentru că şi-au pierdut locurile de muncă sau li s-au diminuat semnificativ veniturile, iar şanse reale pentru un trai decent ar mai avea doar în străinătate.
Cine pleacă în străinătate
Cei care emigrează sunt îndeosebi tinerii, fie că merg la studii sau la muncă, susţin specialiştii. O categorie aparte o constituie studenţii şi chiar elevii, recrutaţi de universităţile din Vest. „Ca profil, emigrantul român este un om tânăr, nu neapărat necalificat. Căpşunarii au fost un fenomen caracteristic primului deceniul de după 1989.
Acum, pleacă foarte mulţi oameni calificaţi, cu studii superioare, care nu se pot realiza în România. Pleacă şi foarte mulţi studenţi şi chiar elevi. Sigur că motivul principal este cel economic. E clar, oamenii pleacă pentru că pot câştiga mai bine. Dar mai sunt şi alte motive ale plecării masive. Perspectiva de a face performanţă în carieră, de a se împlini profesional. Aici, mulţi se simt plafonaţi”, a explicat, pentru „Adevărul”, sociologul Mircea Kivu.
Analistul politic Adi Zăbavă susţine că românii s-au adaptat uşor în ţările de adopţie, ceea ce a amplificat fenomenul migraţionist.
„Este evident că argumentul economic primează în decizia celor mai mulţi români de a pleca în străinătate. Suntem un popor care se adaptează uşor, iar similarităţile culturale cu ţările de adopţie, precum Italia, Spania sau Franţa, au contribuit şi ele la exodul masiv. Vorbim de similarităţi pe care alte popoare din estul Europei nu le au”, a explicat analistul.
Potrivit acestuia, pe lângă factorul economic, cel politic a avut rolul său în exodul românilor peste graniţă.
„Cu siguranţă, politicul a jucat un rol important, în sensul creării unor aşteptări mari. Nu vorbim neapărat de clasa politică în sine, ci de contextul politic. Monopolul aceloraşi politicieni cred că a fost şi este în continuare un factor de contribuţie în decizia de a emigra.
Clasa politică a fost monopolizată de anumite partide prezente pe scena politică de la începutulanilor ’90. Au fost doar nişte schimbări de cadre, dar fără noutăţi care să aducă o speranţă la nivel general. Corupţia şi birocraţia au contribuit şi ele la fenomenul migraţionist. Acest fenomen a creat un pod care a dus la această problemă majoră pentru România”, spune analistul.
De aceeaşi părere este şi sociologul Mircea Kivu, care consideră că politicul stă la baza tuturor deciziilor greşite.
„Politicul este responsabil de cam tot ce se întâmplă. Vorbim de decizii politice greşite care au dus la o anumită situaţie. Lipsa de investiţii, lipsa de finanţare în educaţie, cercetare şi alte domenii importante şi-au spus cuvântul. Din păcate, nu văd modificări care să schimbe lucrurile în bine. Chiar dacă unele salarii au mai crescut, ele sunt incomparabile cu veniturile din alte state”, a mai spus specialistul.
România rămâne fără forţă de muncă În ceea ce priveşte consecinţele pentru România, specialiştii spun că sunt dezastruoase.
„Jumătate din populaţia activă din România a plecat în străinătate. Asta ne face să nu mai avem nicio rază de speranţă. Au fost ani în care resursa financiară trimisă în ţară de românii care muncesc în străinătate a ajutat foarte mult economia ţării, dar acest lucru se va termina. Practic, aceşti oameni vor avea din ce în ce mai puţine conexiuni cu ţara. În aceste condiţii, România va rămâne fără forţă de muncă.
Acest lucru este foarte vizibil mai ales în judeţele din vestul ţării. Coroborat cu declinul demografic, migraţia populaţiei active va fi devastator pentru România. Practic, aceşti oameni, în loc să contribuie la PIB-ul României, contribuie la PIB-ul altor ţări. Oricine are o minimă cultură politică ştie că cea mai importantă resursă a unui stat este resursa umană”, afirmă Adi Zăbavă.
- Published in National
Vreți autostrăzi și spitale? Atunci tăiați ajutoarele sociale pentru putori! SHARE daca ești de acord!
„Recunosc, îi detest pe toți aceia care își beau ajutoarele sociale pe marginea șanțului sau, mai rău, beneficiază de stipendii de la stat locuind prin vreo vilă, având mașini de zeci de mii de euro și diferite afaceri ,,la negru’’.
Ne-au ajuns la urechi informații cum că, în anumite zone din județ, multe persoane își iau ajutoarele sociale, chiar și pe cele alimentare, de la UE, cu vreun BMW sau Audi. Chiar și țiganii de la Berevoiești care țineau în lanțuri, la propriu, zeci de sclavi, beneficiau de ajutor din banii statului.
În timp ce majoritatea comunelor din România sunt desprinse, parcă, din Evul Mediu, nefiind bani de drumuri sau de canalizare, mare parte din buget se duce pentru ajutorarea unor oameni certați cu munca și cu bunul simț.
Cum noi nu scriem fără a avea niște date în față, putem afla din statistici că aproximativ jumătate din bugetul consolidat al statului, echivalentul a 16% din PIB, se duce către asistența socială. Da, mai mulți bani se duc pe asistență socială decât pe Sănătate, Educație și Apărare la un loc.
Să ne înțelegem, România nu a fost niciodată un stat social în adevăratul sens al cuvântului, nici măcar pe vremea lui Ceaușescu.
Dacă am avea un stat social, resursele statului s-ar concentra pe integrarea cetățenilor dezavantajați în câmpul muncii, pe oferirea resurselor necesare copiilor din comunitățile sărace de a-și asigura o pregătire cerută pe piața muncii sau pe crearea de locuri de muncă pentru persoanele cu handicap, așa cum se întâmplă în țările cu apă caldă. Adică, să îi transformăm pe majoritatea celor care sunt ajutați de stat în plătitori de taxe și impozite.
Nu, România, în ultimii 27 de ani, a devenit un stat ASISTENȚIAL!
Mulți dintre locuitorii acestei țări nu au fost niciodată la vreun ghișeu al Fiscului, nu și-au plătit niciodată o asigurare medicală (în condițiile în care spitalele de stat sunt pline de astfel de, să le spunem, cetățeni) și, niciodată, nu vor contribui cu ceva la progresul acestei nații! Dimpotrivă! Mulți dintre ei, în special cei tineri, nu au muncit niciodată, în ciuda oportunităților oferite de o piață a muncii colosală, la nivelul UE.
De ce statul român alocă, totuși, 16% din PIB pentru asistență socială?
Păi, milioanele de români care își iau aceste stipendii de la stat sunt votanți disciplinați. De aceea primarii închid ochii când vine vorba de a face analize la sânge ale ,,candidaților’’ pentru ajutoare sociale.
La următorul scrutin, după ce ar tăia din ajutoarele sociale, ar pierde scaunul de edil! Personal, cunosc numeroase situații în județ, când primarii sunt, pur și simplu, șantajați de acești puturoși.
Autoritățile județene se duc în control numai în cazul spargerii unui puroi social, precum cel de la Berevoiești, în timp ce autoritățile centrale… Ce glumă bună!
Când milioane de români beneficiază de aceste alocații, mizerabile, dacă e să le luăm individual, dar colosale prin numărul extrem de mare de membri care beneficiază de acestea, este de înțeles cum categoriile privilegiate ale României au mână liberă să-și ofere pensii speciale și alte avantaje, fie că ne referim la securiști, militari, parlamentari etc.
În următorii ani, bugetul nu are cum să crească foarte mult, ținând cont de apatia cu care statul impozitează anumite categorii sociale și profesionale și de recuperarea banilor din averile făcute prin furtul banului public.
În schimb, am putea tăia din cheltuielile pe protecția socială. Aproape că nu este buletin de știri în care să nu aud că asistații din nu știu ce comună din sudul Moldovei sau din Oltenia au refuzat să se angajeze la o fabrică abia deschisă, care vrea să angajeze sute de persoane, pe motiv că salariile nu sunt de mii de euro, preferând să lenevească pe ajutoare sociale.
Dacă vrem autostrăzi și spitale mai de Doamne-ajută, e necesar ca aceste cheltuieli cu protecția socială să scadă mult sub 16% din PIB, cât sunt acum! Nu de alta, dar românii care muncesc și plătesc cu conștiinciozitate impozitele, lună de lună, vor să circule pe autostrăzi moderne și să nu fie mâncați de viermi în spitale, nu să-l țină pe nea Gheorghe la cârciuma din sat sau pe Mercedesa într-un cătun de țigani, pirandă care fată puradei pe bandă rulantă! Puradei crescuți, hai să fim serioși, tot pe banii proștilor care își plătesc taxele.” declara Dan Badea
- Published in National
Nu se mai face studiu de fezabilitate pentru autostrada Iaşi – Târgu Mureş, motivele sunt suspecte!
CNAIR a anunţat că nu va mai face studiu de fezabilitate pentru autostrada Iași – Târgu Mureș, fiind luată decizia de a se folosi studiile vechi. Tocmai pentru faptul că aceste studii indicau un cost imens, de 9 miliarde de euro, proiectul a fost respins în trecut.
Aparent, autorităţile centrale caută noi modalităţi de a tergiversa începerea proiectului privind construirea autostrăzii Iaşi – Târgu Mureş. În ultimii 12 ani, clasa politică ieșeană nu a reușit să facă lobby pentru proiect, iar Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) caută motive pentru a-l îngropa definitiv. Ultima găselniţă a fost devoalată de Asociaţia „Pro Infrastructură“, o organizaţie care monitorizează atent proiectele de infrastructură din ţară.
Asociaţia „Pro Infrastructură“ consideră că această decizie ar putea arunca în aer întregul proiect. „Luarea unor decizii populiste şi pripite prezintă toate premisele unui dezastru, unui blocaj total al uneia dintre cele mai importante autostrăzi româneşti“ – este reacţia Asociaţiei.
Licitaţii vor fi lansate în baza studiilor de fezabilitate vechi?
Documentațiile din anii 2009 – 2010 ar urma să stea la baza licitațiilor de proiectare și execuție a autostrăzii, în condițiile în care CNAIR a anunțat la sfârșitul săptămânii trecute, în cadrul unei dezbateri, că va renunța complet la actualizarea studiilor de fezabilitate pentru proiect.
La momentul respectiv, guvernul a refuzat să aprobe indicatorii tehnico-economici stabiliţi prin studiile de fezabilitate. Motivul a fost suma extrem de mare prevăzută pentru realizarea autostrăzii, peste 9 miliarde de euro. Asociaţia „Pro Infrastructură“ a subliniat că lansarea licitaţiilor în baza studiilor vechi va crea blocaje mari în implementare.
„Organizaţiile de mediu au identificat, prin metode ştiinţifice bazate pe date serioase din teren, în cadrul unui proiect pan-european de proiectare a autostrăzilor «verzi» (prietenoase cu mediul), numeroase trasee folosite de urşi care intersectează (sau chiar se suprapun perfect peste) traseul Autostrăzii A8 între Târgu Mureş şi Ditrău. Pe acest segment, în studiul de fezabilitate din 2010, nu există ecoducte care să permită permeabilitatea (trecerea urşilor dintr-un habitat în altul). Tunelurile şi viaductele, conform datelor culese de experţi, nu sunt suficiente sau nu sunt bine amplasate“, spun reprezentanţii organizaţiei pe pagina oficială de Facebook a Asociaţiei.
Asociaţia a subliniat că lansarea licitaţiilor în baza studiilor vechi implică şi utilizarea studiului geotehnic realizat la vremea respectivă.
„Un studiu geotehnic complet într-o zonă de munte este extrem de costisitor. Forajele sunt mult mai scumpe decât cele obişnuite, realizându-se la mari adâncimi, astfel încât să se propună soluţii corespunzătoare pentru lucrările de artă precum tunelele şi viaductele foarte înalte. Valoarea mică a contractelor pentru realizarea studiilor de fezabilitate pe această autostradă din 2010 este îngrijorătoare, ridicând mari semne de întrebare referitoare la calitatea studiului geotehnic realizat atunci, motiv pentru care revizuirea acestor studii de fezabilitate la o calitate corespunzătoare este mai mult decât necesară!“, au arătat reprezentanţii Asociaţiei.
„Se creează premisele unui blocaj total“
CNAIR a achitat circa două milioane euro pe studiile de acum opt ani, în timp ce, pentru revizuirea lor, era prevăzută o sumă de cel puţin 10 ori mai mare.
Un alt aspect sesizat de „Pro Infrastructură“, şi care a fost invocat la dezbaterea menţionată de către reprezentanţi ai autorităţilor locale, constă în faptul că cetăţenilor li s-a permis să construiască locuinţe şi alte investiţii pe aliniamentul autostrăzii, construcţii care nu sunt prevăzute de studiile de fezabilitate vechi.
„Astfel că vom avea nevoie de exproprieri suplimentare şi există riscul de blocaje majore în momentul execuţiei”, a completat Asociaţia.
Reprezentanţii organizaţiei au făcut un apel la Ministerul Transporturilor şi CNAIR să revină asupra deciziei.
„Fuga de responsabilitate şi luarea unor decizii populiste şi pripite care să îmbunătăţească imaginea personală a unor politicieni efemeri, prezintă toate premisele unui dezastru, unui blocaj total al uneia dintre cele mai importante autostrăzi româneşti, lăsând izolată mulţi ani de acum încolo Moldova de vestul Europei, condamnând-o definitiv la subdezvoltare“, au conchis reprezentanţii Asociaţiei „Pro Infrastructură“.
sursa: ziaruldeiasi.ro
Gestul unei tinere a ajuns viral pe Facebook după ce le-a dat o lecţie de civilizaţie unor băieţi dintr-un jeep VIDEO
Gestul unei tinere a ajuns viral pe Facebook după ce le-a dat o lecţie de civilizaţie unor băieţi dintr-un jeep VIDEO
O tânără blocată în aglomeraţia de pe şosea, în timp ce venea de la mare, a observat o sticlă de plastic zburând dintr-un SUV.
Fără să stea prea mult pe gânduri, a coborât din maşină, a ridicat sticla de pe jos şi le-a înmânat-o baieţilor care o aruncaseră cu câteva secunde mai devreme pe geam.
Înregistrarea, realizată chiar de ea, a ajuns virală pe Facebook şi a stâns peste 440.000 de vizualizări în doar de o săptămână.
Spiritul civic al tinerei a adunat numai reacţii de laudă la adresa ei. Gunoaiele aruncate pe geamurile maşinilor sunt o problemă foarte mare, mai ales în sezonul turistic de vară.
Foarte mulţi şoferi sau pasageri aleg să se descotorosească de ambalaje într-un mod nu tocmai civilizat, care nu le face cinste.
- Published in National
Românii care vor să cumpere un sat întreg pentru a-l salva de la dispariţie. Ce poveste fascinantă ascunde locul părăsit, cu biserică şi drum de marmură
Povestea satului Alun, clădit la marginea carierei de marmură şi abandonat aproape în totalitate, a dat naştere unei iniţiative neobişnuite: mai mulţi tineri vor să cumpere casele părăsite, unele vechi de mai multe decenii, pentru a readuce la viaţă aşezarea din Ţinutul Pădurenilor.
Satul Alun din Ţinutul Pădurenilor mai are doi – trei locuitori, în funcţie de anotimpul în care este vizitat. Are însă peste 50 de case părăsite, o fostă şcoală şi un internat ruinate, o biserică din lemn veche de trei secole, dar închisă definitiv după 1990, o altă biserică de marmură şi un drum de marmură şi piatră, unic în România.
În Alun locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste 100 de familii. Ultima casă, cu numărul 104, a fost construită în anii 1960, în apropierea carierei de marmură. De atunci, din „satul înmărmurit“, cum îi spun localnicii din aşezările învecinate, au început oamenii să migreze.
Odată cu venirea iernii, satul aflat la capătul unui drum pavat în anii 1960 cu marmură devine un loc straniu, din care se retrag chiar şi cei câţiva bătrâni.
Locul pustiu, altădată prosper, ar putea fi readus la viaţă şi transformat într-una dintre atracţiile importante ale zonei, spun iniţiatorii unei campanii neobişnuite, promovată în spaţiul virtual. Cristian Jurca şi Denise Tama se numără printre iniţiatorii proiectului denumit „Cătunul” prin care îşi doresc să salveze satul Alun.
Apelul românilor care vor să salveze un sat
„Satul Alun, comuna Bunila, judeţul Hunedoara. Această aşezare unicat în România, cel mai îndepărtat cătun din Ţinutul Pădurenilor, cum urci spre Munţii Poiana Ruscă, este unicat datorită unui element cheie: marmura. Cariera de marmură abandonată după anii 1990 se află chiar la intrarea în sat, drumurile fiind pavate cu marmură, nu doar casele, bisericile şi mănăstirile de acolo.
Din 110 familii, au mai rămas două. Oamenii îşi aduc aminte cum rând pe rând copiii au plecat la oraş, bătrânii s-au dus, obiceiurile s-au stins cu ei, luând meşteşugurile în mormânt.
Casa Poporului este construită cu marmură din Satul Alun. Bucăţi din marmură erau cărate la Simeria, unde erau tăiate, iar de acolo erau transportate cu trenul până în capitală, pentru a ajuta la construcţia celei mai mari clădiri (ca suprafaţă) după Pentagon. În Satul Alun se află singura biserică din ţară construită în întregime din marmură, unicat în Europa.
De ce vă spun toate astea, poate vă întrebaţi, nu doar să vă arăt cât de frumoasă e ţara asta, nu doar să vă arăt cât de bogaţi suntem, de fapt câte oportunităţi avem, dar nu ne dăm interesul, preferăm s-o distrugem, este mai simplu, nu?
V-aduceţi aminte când am postat anunţul: caut nouă nebuni că şi mine să cumpărăm o casă de vacanţă. Ei bine, nişte oameni (unul dintre, Cristian Jurca) cu spirit civic şi <>, au luat-o în serios şi, în loc de casă, vor să <> un sat întreg, sat care mai are undeva la 30 de case, sat pe care vrem să-l aducem la viaţă, să-i redăm culoarea, să-l aducem la lumină şi o să fie cel mai vizitat loc din România. Garantez!
Ca membru fondator al acestui proiect, rog toate persoanele, care au posibilitatea, să se alăture nouă în acest drum pavat cu marmură. Avem nevoie de voi toţi. Orice sprijin este bine venit. Trebuie să ştiţi că proiectul este în desfăşurare, Primăria ne-a dat cale liberă, iar noi asta aşteptăm cel mai mult, restul vine de la sine. Pas cu pas.
Dragă Casă a Poporului, făcută din marmură din Satul Alun, ajută-ne să te-ajutăm. Sus cu viaţa!”, scrie Denise Tama, în prezentarea proiectului denumit Cătunul, pe Facebook.
Cristian Jurca a povestit că a vizitat satul Alun după ce a citit mai multe reportaje şi a fost impresionat de locul din Ţinutul Pădurenilor. A luat legătura cu autorităţile locale din zonă, care şi-au arătat sprijinul pentru iniţiativa tinerilor şi, spune el, treptat proiectul de revitalizare a satului Alun, îmbrăţişat de zeci de români, va prinde contur.
- Published in National
Acest bărbat a găsit un puşti care mergea pe marginea drumului zgribulit. Când l-a luat în maşină şi băiatul a început să îşi spună povestea, a rămas împietrit. Imaginile au devenit virale
Un bărbat din Galaţi a decis să facă o faptă bună, aşa că a luat cu el în maşină un puşti pe care l-a văzut zgribulit la marginea drumului.
Doar că, pe măsură ce băiatul începea să îşi revină, fiindcă gerul îşi spusese cuvântul şi stătea de ceva timp afară, în frig, în speranţa că îl va ajuta cineva, acesta a început să îşi spună povestea.
Marcat, bărbatul a început să filmeze totul, iar imaginile au ajuns rapid pe pagina sa de Facebook. Într-un timp cât se poate de scurt, videoclipul, dar şi mărturisirea puştiului au devenit virale, strângând aproape 100 de mii de vizualizări pe reţeaua socială.
„Joi în jurul prânzului în drumul meu către Braila, la semaforul de la Auschan am văzut un băiat zgribulit ce făcea cu mâna maşinilor ce mergeau spre Brăila. Menţionez că era foarte frig, bătea vântul şi mi s-a făcut mila de el şi am oprit. După ce s-a dezgheţat mi-a mărturisit că îl ustură foarte tare şi am observat că avea degetele aproape degerate. În urma discuţiilor cu el am aflat că era plecat de la o fermă din judeţul Tulcea unde a muncit la sere şi la oi, loc în care a ajuns adus de propietarii fermei ce l-au luat de acasă cu promisiunea a 300 ron lunar.
Băiatul era de 2 zile plecat fără bani şi tot de 2 zile era nemâncat. Era în pragul leşinului. Tot de la el am aflat că părinţii lui l-au părăsit acum 2 ani şi el a rămas singurul sprijin pentru cele două surori gemene în vârstă de 10 ani rămase acasă şi bunica acestuia ce are pareză. Nu era îngrijorat de degerăturile lui, ci mai mult de faptul că va ajunge acasă fără o bucată de pâine pentru surori şi bunică.
Povestea lui deşi pare ireală am crezut-o. Avea hainele cârpite şi mirosea puternic a oaie. L-am ajutat cu ce-am putut şi am hotărât să îi fac publică povestea (cu acordul lui) în speranţa că oameni cu inimă vor încerca să îl ajute cu hăinuţe sau mâncare şi pe surorile acestuia în vârsta de 10 ani ce merg la şcoala! Vă fac şi vouă cunoştinţă cu el aşa cum m-am priceput eu mai bine! P.S.: şi o distribuire poate ajuta. Mulţumesc!“, a fost mesajul de pe Facebook al bărbatului, care a însoţit imaginile video.
- Published in National