Istorie si traditie: Pelerinajul de la Iasi acum 61 de ani
În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni prăznuiește pe Cuvioasa Maică Parascheva. În chip deosebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaștele ei se găsesc la Iași, fiind izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească.
Pelerinajul de la Iași este cel mai mare pelerinaj creștin-ortodox din țară, acesta aducând anual mii de oameni în capitala Moldovei.
De-a lungul anilor, pelerinajul a luat amploare din ce în ce mai mult.
Citește și Primele autocare cu pelerini au ajuns deja in Iasi. Randul la moaste era deja facut
Vă invităm astăzi să aruncăm împreună o privire retrospectivă: Filmul de mai jos prezintă mulțimea venită în pelerinaj pentru a se închina la racla Sfintei Parascheva în anul 1956, în perioada comunistă. Apare și Patriarhul BOR de la acea dată, Justinian.
Titi Dincă, pe a căruit pagină de Facebook este publicat videoclipul, precizează într-un comentariu că cele prezentate sunt imagini pe care le-a recuperat personal cu 15 ani în urmă din arhive private.
„Sunt probabil jurnale de știri din acele vremuri. Cred că încă mai erau timpurile când în cinematografe, înainte difuzării filmului se proiectau cronici video scurte cu evenimente importante.”, mai precizează acesta
Sursa video: Facebook.com
Cum arata Iasul cand era capitala Romaniei, in timpul Primului Razboi Mondial
Cum arata Iasul cand era capitala Romaniei, in timpul Primului Razboi Mondial
Prima atestare documentara a Iasului apare in anul 1408 într-un „privilegiu comercial” emis de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Totusi, se pare ca orasul este mult mai vechi, luand nastere cel putin cu cateva decenii inainte.
In 1564, domnitorul Alexandru Lapusneanu a mutat capitala Moldovei de la Suceava la Iasi. Un secol mai tarziu Vasile Lupu a înfiintat aici prima scoala in limba romana si o tipografie in biserica Trei Ierarhi. În 1643, la Iasi a aparut prima carte tiparita din Moldova.
Intre 1565 si 1859, orasul a fost capitala Moldovei, apoi, intre 1859 si 1862, atat Iasul si Bucurestiul au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei si Valahiei. In 1862, odata cu uniunea Principatelor, capitala tarii a fost stabilita la Bucuresti.
In timpul primului razboi mondial, pentru doi ani, autoritatile romane si familia regala s-au refugiat la Iasi.
Pe 15 august 1916, Romania a intrat in razboi, în Prima Mare Conflagratie Mondiala, alaturi de puterile Antantei (Franta, Anglia si Rusia). Motivatia: un singur vis, acela de a uni toti romanii intr-o singura tara. Insa acel vis era mult mai departe decat parea.
Spre sfarsitul anului 1916 armatele germane ocupasera partea de sud a tarii, inclusiv Capitala, armata Romaniei fiind sfasiata, dupa ce mai mult de jumatate din militarii nostri isi pierdusera viata. Iar populatia fugea devastata din calea ocupatiei nemtesti. După cum relata si I. G. Duca, ministrul culturii din acel moment: „Barbati, femei, copii, bolnavi si batrani umblau în ploaie, pe vant, pe ninsoare. Unii nu mai puteau înainta si cadeau sleiti de puteri si lihniti de foame de-a lungul drumurilor. Altii mureau in santuri si trupurile lor descompuse erau lasate prada corbilor. In departare se auzeau focurile inamicului, copiii tipau, femeile plangeau, oamenii racneau, ploaia nu mai înceta, gerul se întetea, intr-o parte un sat era bombardat, într-alta se vedeau flacari de incendiu”.
Valuri de refugiati soseau la Iasi de la jumatatea lunii octombrie. Vestile de pe front starnisera panica si multi afacerişti, industriaşi, bancheri, gazetari se puneau la adapost la Iasi. Porneau către Moldova, în lungi şiruri de căruţe şi sute de mii de oameni simpli din Oltenia, Muntenia şi Dobrogea.
Drumurile si soselele erau pline de convoaie nesfarsite de care si carute, trasuri, cupeuri si docare. „De-a lungul soselelor erau numai cai si boi ramasi în drum, care isi dadeau sufletul într-o cruda agonie, sau hoiturile lor înţepenite.Vedeai adesea si copii morti de frig si de foame, parasiti pe campiile înghetate de mamele lor, care în goana nebună nu avusesera nici timpul sa-i ingroape. Mulţi copii şi tineri mai ales, evacuaţi în grabă de frică să nu fie prinşi de duşman, veneau pe jos tocmai din fundul Olteniei şi Munteniei cu hainele zdrenţuite, cu ghetele bucăţi în picioare, abia târându-se prin ploaie şi noroi. De multe ori cădeau pe străzi istoviţi, cu ochii stinşi, cu mintea pierdută şi-şi dădeau sufletul înainte de a li se putea da vreun ajutor“ (Elena Th. Emandi, „Refugiaţii – Din anii de durere“).
La randul sau, generalul Alexandru Averescu nota în jurnal: „Este o debandada generala; a vedea puhoiul de fugari e si dureros si revoltator.”
Regele Ferdinand I si Guvernul se refugiasera la Iasi, partea Moldovei fiind singura farama a Romaniei Mari neatinsa inca de nemti. Iasul devenise capitala, loc de retragere, dar si cel in care armata si-a revenit – un adevarat „pamant al fagaduintei”. Pentru lucrarile Parlamentului, menirea de gazda i-a revenit atat aulei vechi din Palatul Universitatii, cat si cochetului local al Teatrului National. In acest timp de aproximativ doi ani, deşi nu a fost atacat de vreun duşman sau nu i s-a dat foc, sau nu a suferit devastarea obuzelor, oraşul Iasi a devenit o localitate în ruina.
In Iasi, strazile erau numai gropi in urma trecerii numeroaselor camioane militare ori a tunurilor rusesti. Cladirile publice, acele cladiri care au gazduit sedintele Parlamentului erau devastate, as cum a fost cazul Teatrului National, care era una dintre cele mai cochete cladiri din Romania inainte de Primul Razboi Mondial. Acesta era pe dinauntru numai zdrente. Uzina electrica a lucrat intens, pentru a da tuturor lumina, iar dupa conflict, motoarele acesteia au ramas într-o stare deplorabila, iesenii riscand oricand sa ramana fara curent. Aceste lucruri au avut loc din cauza suprapopularii din acea perioada, Iasul nefiind pregatit pentru gazduirea unui numar atat de mare de oameni. Insa, chiar si asa, orasul a rezistat, iesenii s-au luptat cu greutatile, iar situatia s-a stabilizat chiar daca lipsa mancarii si a hainelor era o mare problema.
Sursa: ziaruldeiasi.ro
- Published in Cultură
Totul s-a născut la Iași
TOTUL A ÎNCEPUT la IAȘI
• Prima universitate românească, Universitatea “Al. I. Cuza”, a fost înființată la Iași, la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu sprijinul lui Mihail Kogalniceanu. Sediul actual a fost inaugurat la 21 octombrie 1897, în prezența Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta. Palatul Universității este opera arhitectului Louis Blanc si a fost construit pe o suprafață de 100.000 mp. Clădirea combina stilurile clasic si baroc, iar monumentala intrare centrală, cu doi lei masivi, de piatră, duce in „Sala Pașilor Pierduți”, renumita prin ample picturi murale, realizate de Sabin Bălașa. La Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” s-au format profesori universitari si savanți de prestigiu, precum: Grigore Cobălcescu, Petru Poni, Alexandru Philippide, Alexandru D. Xenopol, Dragomir Hurmuzescu, Alexandru Miller, Octav Mayer, Gheorghe Brătianu, Grigore T. Popa, Gheorghe Platon, Alexandru Zub, Ștefan Procopiu, Constantin Ciopraga, Gheorghe Ivănescu ș.a.
• Primul teatru național românesc, Teatrul Național “Vasile Alecsandri” a fost construit in Iași (1894 -1896), conform planurilor celebrilor arhitecți vienezi Fellner si Helmer. A fost inaugurat la 1 decembrie 1896, concomitent cu uzina electrică a teatrului, marcându-se astfel începutul iluminatului electric în Iași. În anul 1956, cu ocazia aniversarii a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, prezentat pe scena teatrului, Teatrul Național a primit numele marelui poet, dramaturg si om de cultură Vasile Alecsandri (1821 – 1890).
• Primul monument românesc, Obeliscul cu lei a fost amplasat în noiembrie 1834, in Parcul Copou, din Iași, în semn de recunoștință față de Rusia si Turcia, pentru prima lege de organizare politică, juridică si administrativă, “Regulamentul Organic”(1832). Impresionantul monument de piatră, a fost realizat de către arhitecții Johan Freywald si Mihail Singurov, conform proiectului elaborat de Gheorghe Asachi. Cu o înălțime de 13 m și o greutate de 10 tone, având la bază un postament solid, obeliscul este sustinut de patru lei masivi, de piatră, sculptati de catre Johann Semser, la Lemberg.
• Prima tipăritură de pe un teritoriu romanesc, un Liturghier (1508), tipărit de ieromonahul sârb Macarie (în prezent expus la Casa Dosoftei).
Citește și Primele autocare cu pelerini au ajuns deja in Iasi. Randul la moaste era deja facut
• Prima Grădină Botanică din Principatele Române (Iași, 1856) a fost înființată de medicul si naturalistul Anastasie Fătu. Suprafața actuală este de aproximativ 100 ha si include circa 2.000 de specii de arbori, arbuști și plante din diverse continente. Este cea mai mare grădină botanică din România și una dintre cele mai mari din Europa.
• Primul Muzeu de Istorie Naturală din Principatele Române (Iași, 1834) avea drept scop sa prezinte vizitatorilor bogățiile pământene si subpământene ale Moldovei, precum si curiozități din alte părți ale lumii.
• Primul muzeu memorial literar din România, Bojdeuca lui Ion Creanga a fost inaugurat în Iași, la 15 aprilie 1918. În această casă din zona Țicău a locuit scriitorul Ion Creangă, din iulie 1872, pana la moartea sa (31 decembrie 1889). Aici s-a cunoscut și s-a împrietenit cu Mihai Eminescu, aici a scris întreaga sa operă: Povești, Povestiri, Amintiri din copilărie.
• Primul teatru evreiesc din România și din lume a fost înființat (Iasi, 1876) de către dramaturgul Avram Goldfaden (1840-1908), la „Pomul Verde”. O placă inscripționată, orientată spre Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, în esplanada – parc, amintește despre existența acestui teatru.
• Prima școală medicală cu caracter universitar, din România, Școala de chirurgie a fost înființată la Iași, de către Nicolae Negura si inaugurată la 30 noiembrie 1859, cu sprijinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Instituția a funcționat in localul Academiei Mihăilene. Activitatea didactică s-a desfășurat în limba română. Școala de chirurgie a fost precursoarea directă a Facultății de Medicină din Iași.
• Sinagoga Mare, prima casă evreiască de rugăciune din România a fost construită la Iași (1659-1670). În exterior clădirea este simpla; interiorul este ornamentat si dotat cu obiecte de cult specifice, candelabre, sfeșnice valoroase etc
• George Emil Palade, primul român laureat al Premiului Nobel s-a născut la Iași (1912 – 2008); în 1961 a devenit membru al Academiei de Științe din S.U.A. În colaborare cu Keith Porter, a editat revista „The Journal of Cell Biology”, cea mai importanta publicație științifică în domeniul biologiei celulare (1955). În 1974 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină. La 12 martie 1986, Președintele S.U.A., Ronald Reagan, i-a decernat Medalia Națională pentru merite deosebite în domeniul științei.
• Prima femeie profesor universitar din România, Elena Puscariu-Densusianu (1875-1966), a organizat și a condus, în calitate de medic, prima Clinică de Oftalmologie (Iași, 1920), fiind totodată, la nivel mondial, prima femeie profesor universitar la o clinică oftalmologică.
• Prima femeie medic chirurg din România, Marta Trancu-Rainer (judetul Iași, 1875 – Bucuresti, 1950) a absolvit Facultatea de Medicină din Iași; a efectuat intervenții chirurgicale în timpul Primului Război Mondial, salvând sute de vieți; a devenit membră a Academiei de Medicină din România (1935) și membră de onoare a Societății de Biologie din București.
• Prima femeie avocat din România, Ella Negruzzi (judetul Iași, 1876 – București, 1948) a absolvit Facultatea de Drept la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1913); a fost prima femeie avocat admisă în barou; a activat pentru acordarea drepturilor social-politice ale femeilor, implicându-se, alături de intelectuali români, în combaterea fascismului si războiului, pledând pentru libertate si independența națională.
Citește și In apropierea municipiului Iasi, zona intesata de mine de razboi
• Grigore Cobălcescu (1831-1892) a fost primul profesor de geologie si mineralogie de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași; membru al Academiei Române (1886), creatorul școlii românești de geologie, inițiatorul cercetărilor geofizice din România; a editat primul manual de geologie – “Elemente de geologie pentru clasele gimnaziale” (1859); a elaborat prima lucrare științifică de geologie, “Calcarul de la Rapidea” (1862), ambele in limba română.
• Prima societate științifică românească – Societatea de Medici și Naturaliști, a fost înființată la 18 martie 1833, la Iași, cu sediul in clădirea unde in 1834 a fost inaugurat Muzeul de Istorie Naturală.
• Eduard Gruber (1861-1896) a fost primul cercetător din România in domeniul psihologiei artei; a fost primul român care a obținut titlul științific de doctor in psihologie, la Leipzig (1893); la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași a înființat primul laborator de psihologie experimentala din România (1893).
• Primul tratat de chimie fizică din Romania – publicat la Iași, în patru volume, 1921-1929; autorul tratatului, Petru Bogdan, a fost profesor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, membru al Academiei Române, întemeietorul școlii de chimie-fizică din România (1913).
• Primul laborator de electricitate din România înființat la Iasi, in anul 1910, la Facultatea de Științe (transformată in 1913, in Institutul Electrotehnic), a fost organizat de Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), membru al unor societăți științifice europene (Germania, Franta), membru al Academiei Romane (1916) si membru fondator al Academiei de Științe din România.
• Prima hologramă 3D într-un muzeu memorial din România – Iași, februarie 2012 îl reprezintă aproape identic pe Mihail Kogalniceanu (în interpretarea actorului Nicolae Urs). Înregistrarea poate fi vizionată și audiată în cadrul Muzeului Memorial „Mihail Kogalniceanu”.
• Primul român membru al Academiei Regale de Științe din Berlin, Dimitrie Cantemir (1673-1723) – Domnitorul Moldovei (Iasi, 1710–1711) a devenit, in iulie 1714, membru al Academiei Regale de Științe din Berlin (președinte – Gottfried Wilhelm Leibniz). Prima lucrare științifică despre muzica islamică (1704) – “Cartea muzicii” (în limba turcă), prima creație literară în limba română (și greacă) – “ Istoria hieroglifică ” (1705), prima prezentare etnografică și prima hartă geografică a Moldovei, în lucrarea “Descriptio Moldaviae” – (în limba latină, 1714–1716, la solicitarea Academiei din Berlin si publicată la Hamburg, in 1769-1771), primul eseu filosofic din literatura română, compus după modelul Dialogurilor lui Platon – “Divanul” sau “Gâlceava înțeleptului cu lumea” sau “Giudetul sufletului cu trupul” (Iasi, 1698) sunt câteva din lucrările remarcabile, grație cărora Dimitrie Cantemir este “domnitorul” umanist, moldovean si european, al științelor si literaturii din toate timpurile.
• Prima operetă românească, “Baba Harca” (text, Matei Millo) a cărei muzică a fost compusa de violonistul, profesorul, compozitorul și șeful de orchestră, Alexandru A. Flechtenmacher (1823, Iasi – 1898, Bucuresti), a fost prezentată în premieră la Teatrul Mare din Iași (sediul inițial, din Copou), la 26 decembrie 1848. Alexandru Flechtenmacher a compus muzica si pentru alte creații dramatice, scrise de Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Constantin Negruzzi, cât și melodia imnului “Hora Unirii”, pe versurile lui Vasile Alecsandri, la unirea Principatelor Romane (1859).
Sursa: turism-iasi.ro
- Published in Cultură
„Catastrofa de la Ciurea”: 1000 de persoane și-au pierdut viața
Cel mai grav accident feroviar din România a avut loc, din păcate, în orașul nostru. Se întâmpla în iarna anului 1916, mai exact pe data de 31 decembrie, în plin război (Primul Război Mondial), în gara din Ciurea. Cauzele accidentului nu au fost făcute public deoarece anchetele nu au fost oficiale.
„Un convoi militar (trenul de etapă E-1) constituit dintr-o garnitură de 26 de vagoane părăsise orașul Galați, după ce Brăila fusese ocupată de trupele germane, și se deplasa spre Iași. Vagoanele erau neîncăpătoare pentru numărul mare de soldați, români și ruși, și de civili refugiați din teritoriile ocupate de armatele lui von Mackensen, estimările ulterioare considerând că aproximativ 1.000 de pasageri călătoreau cu acest tren militar. Un mare număr de persoane călătoreau pe acoperișurile vagoanelor sau pe scări și între tampoanele de legătură.
De-a lungul traseului Bârlad-Iași, trenul s-a oprit de câteva ori pentru a se reaproviziona cu lemne din cauza lipsei cărbunilor.
Trenul a ajuns în gara Bârnova în noaptea dintre 30/31 decembrie 1916 (stil vechi). După ce frânele cu aer de tip Westinghouse au fost reverificate și nu au semnalat probleme de funcționare (o primă verificare fiind deja făcută la Bălteni), trenul, tractat de două locomotive, a plecat în direcția Iași la ora 1 am.
Porțiunea de cale ferată dintre Bârnova și Ciurea prezintă o pantă deosebit de importantă. În timpul coborârii pantei mecanicii primei locomotive au încercat să frâneze pentru a reduce viteza însă frânele de contrapresiune ale vagoanelor nu au funcționat. 23 dintre vagoane fiind echipate cu frâne de mână, ei au lansat semnale acustice către controlorii din vagoane pentru a le acționa însa, din cauza aglomerării, controlorii nu au putut ajunge la ele.
Recepționând semnalele lansate de mecanicii locomotivei, angajații căilor ferate din stația Ciurea au activat un macaz astfel încât trenul să intre pe linia 2 și să se evite coliziunea cu vagoanele cu păcură care staționau pe linia 1. Datorită vitezei foarte mari și unghiului mare de cotire doar locomotiva și încă un vagon au reușit să treacă pe linia 2; dintre celelalte vagoanele, cu excepția a doar două care au rămas pe linie, restul au deraiat. Se pare că cel puțin unul dintre vagoane s-a ciocnit de cisternele de combustibil declanșând o explozie și un incediu enorm.
În acest accident feroviar și-au pierdut viața aproximativ 1.000 de persoane. Trupurile extrase dintre resturile de metal contorsionat ale garniturii au fost depuse în gara Ciurea; în ciuda numeroaselor apeluri pentru identificarea victimelor, doar foarte puține au fost identificate. Victimele au fost inhumate într-o groapă comună uriașă situată la aproape 500 de metri de gară, mormântul existând și în ziua de astăzi. În accident a pierit Vasile Cantacuzino, locotenent în armata română, fiul lui Matei B. Cantacuzino și a fost rănit istoricul Vasile Pârvan.
Pentru a nu demoraliza și mai mult populația, deja încercată de mersul nefavorabil al războiului, guvernul a controlat și limitat răspândiriea detaliilor legate de importanța dezastrului de la Ciurea în presa vremii.
Nicio anchetă oficială asupra evenimentelor din gara Ciurea nu a fost realizată astfel încât cauzele exacte ale acestui accident feroviar nu sunt elucidate. Nu se știe de ce frânele nu au putut fi acționate la coborâre, deși fuseseră verificate în prealabil, și nici de ce linia 1 era ocupată de garnitura de cisterne, când aceasta trebuia să fie liberă. Se crede că unul dintre pasagerii din primele două sau trei vagoane a închis robinetul de aer comprimat din greșeală și aerul nu s-a putut propaga către frânele celorlalte vagoane.
Acest accident feroviar este cel mai mare accident de acest gen petrecut în România și al treilea ca mărime la nivel mondial.”
sursa info: wikipedia
- Published in Cultură
Iaşul la fundul Mării Sarmatice
Iaşul la fundul Mării Sarmatice… Nu este o legendă, ci un adevăr de acum 5-7 milioane de ani.
În judeţul Iaşi se află una dintre cele mai interesante rezervaţii naturale din România, cea de la Repedea, aflată în apropierea oraşului Iaşi, în comuna Bârnova.
Rezervaţia Geologică şi Paleontologică Repedea se întinde pe o suprafaţă de 47,47 hectare şi are renumele de simbol al geologiei româneşti, fiind considerată cea mai mare din ţară. Aici se pot vedea urmele a ceea ce, în urmă cu milioane de ani, a fost Marea Sarmatică, ce acoperea întreg oraşul Iaşi.
În anul 1955, Rezervaţia Repedea a fost declarată monument al naturii printr-un decret al Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române.
Cercetările asupra rocilor şi a fosilelor de pe Dealul Repedea s-au făcut încă din anii 1860, de către geologul ieşean Grigore Cobălcescu. Acesta, în anul 1865, a scris o carte despre cel mai bogat zăcământ fosilifer sarmaţian din Podişul Moldovenesc, „Calcariul de la Rapidea“.
Documentul este cu atât mai important cu cât reprezintă actul de naştere al geologiei româneşti. Aici sunt şi celebrele grote de la poalele dealului, consecinţa trecerii multor milenii şi a transformărilor pe care pământul le-a suferit în timp.
Dealul Repedea a fost, acum 120 de milioane de ani, acoperit de apele Mării Sarmatice, ce era populată cu multe specii de vietăţi. În urma unui cataclism, a fost provocat fenomenul de „tanatocenoză“, o moarte subită a tuturor animalelor şi a plantelor dezvoltate în apă. Scoicile s-au cimentat, devenind parte integrantă a dealului, apa s-a evaporat, iar gresia şi calcarul existent au suferit eroziuni din cauza mai multor fenomene naturale.
Calcarul s-a dovedit mai rezistent, însă gresia, un fel de nisip compact, n-a suportat presiunea exercitată de apele ploilor şi de cele freatice şi s-a dizolvat, dând naştere grotelor. Prezența grotelor în prăpăstiile de pe platoul Repedea reprezintă o atracție certă. Există o grotă cu două intrări în prăpastia nordică.
Are tavanul destul de înalt, ambele deschideri destul de largi, interiorul este în pantă. În prăpastia sudică, găsești un unicat natural. În fundul acestei găleți naturale, nici n-ai zice că te afli la 10 kilometri de Iași. Senzația este că te afli pe un munte de pe care marea s-a retras cândva.
De pe Repedea Iașul se vede ca în palmă, iar într-o zi senină, se vede Ceahlăul. Priveliștea este impresionantă, ținând cont că muntele sfânt al Moldovei se află la vreo 200 de kilometri de Iași. Dealul Repedea, cel mai mare ca înălțime dintre colinele care înconjură Iașul, se află la circa 350 metri deasupra nivelului mării, în vreme ce vârfurile Ceahlăului cele mai înalte depășesc 1904 metri.
- Published in Cultură
Esplanada Elisabeta din Iași, locul instabil care-și amenința continuu locuitorii
Esplanada Elisabeta din Iași, locul instabil care-și amenința continuu locuitorii, denumește zona de trecere dinspre bulevardul Copou spre Gară. Zona a fost în trecut una din problemele Iaşului, însă a fost transformată în monument istoric după amenajarea ei şi transformarea într-un loc de promenadă.
Râpa Galbenă, căci așa o știu toți, este inclusă pe Lista Monumentelor Istorice din 2004 şi este unul dintre puţinele obiective istorice a căror renovare s-a încheiat chiar mai devreme de termenul stabilit. Nu cu foarte mult înainte de termen (2 săptămâni), însă la timp ca 2007 să găsească zona cu un nou aspect. Zona a purtat în trecut denumirea de „Esplanada Elisabeta”.
În perioada în care amenajarea punctului de trecere între Copou şi stradă Gării au fost finalizate (1900), era la modă că străzile să poarte nume princiare. Astfel, „autorităţile au zis străzii ce venea dinspre Păcurari: „Regina Elisabeta”, esplanadei „Principesa Maria” iar bulevardului spre gara „Ferdinand”. Era modul ieşenilor de a-şi aminti de Casă Regală a României.
În locul actualelor corpuri ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” şi a căminului Akademos, pe aripa stânga a esplanadei se înalta hotelul Bejan. Construcţia inginerului Grigore Bejan era una modernă şi foarte bine amplasată din punctul de vedere al peisajului.
Vederea către Gara, într-o perioada în care pe partea dreapta a străzii era amenajată o grădina publică, asigura o privelişte frumoasă pentru turiştii găzduiţi de hotel. În plus, amplasamentul era unul central, de unde se putea ajunge cu uşurinţă în orice alt punct de atracţie al Iaşului.
Înainte de amenajare, Râpă Galbenă era un loc instabil care-şi ţinea continuu sub ameninţare „chiriaşii”. Aici se întâlneau izvoarele care coborau de pe Copou în drumul lor spre Bahlui, iar umiditatea făcea că alunecările de teren să fie obişnuite.
Spaţiul a fost amenajat în vremea pe cînd primar al Iaşului era Alexandru Bădărău. Construcţia care mai poate fi văzută şi azi a fost realizată pe la 1898-1900 şi da, încă şi acum, la aproape un secol de la realizarea ei, o pregnantă impresie de monumentalitate.
Înainte că Rîpă să fie amenajată, aici „funcţiona” o „lutărie”, un loc de unde olarii şi constructorii din zona se aprovizionau cu lut galben. Aşa se şi explică denumirea locului, transmisă din generaţie în generaţie pînă azi.
Tot pe la Esplanada Elisabeta treceau odinioară şi „apării”, cei care, înainte de 1909, cînd s-au încheiat lucrările de alimentare a oraşului cu apă de la Timisesti, aprovizionau zilnic Iaşul cu preţiosul lichid. „Apării” cărau apă cu sacaua, aşa cum se practică în întregul Orient.
Aceştia erau, de regulă, oameni foarte săraci, singură marfă pe care şi-o puteau permite spre vînzare fiind indispensabilă apă. Iniţial esplanada Elisabeta construită în partea superioară a Râpei Galbene oferea o imagine asupra palatului veneţian al Gării din Iaşi şi asupra Vămii Vechi şi Antrepozitelor ce au fost de asemenea construite la sfârşitul secolului 19.
Cel care a venit cu ideea asanării zonei a fost primarul Neculai Gane. Acesta dorea modernizarea oraşului şi a contractat chiar şi o firma din Londra specializată în asfaltări. Punerea în practică a ideii primarului a întâmpinat atât dificultăţi tehnice (izvoarele subterane şi construirea unei canalizări speciale cu deversare în Bahlui), economice, cât şi politice.
- Published in Cultură
Iaşiul a rămas finalist în cursa pentru titlul de Capitala Tineretului din România
Iaşiul a rămas în cursa pentru titlul de Capitala Tineretului din România, alături de Baia Mare şi Satu Mare. Marele premiu – 50.000 euro.
Oraşele Baia Mare, Iaşi şi Satu Mare, rămase în cursa pentru titlul de Capitala Tineretului din România, trebuie să depună până în 15 octombrie un proiect detaliat cu conceptele propuse în prima etapă, urmând ca unul dintre cele trei municipii să câştige marele premiu în valoare de 50.000 de euro, au anunţat ieri organizatorii, printr-un comunicat de presă.
„A doua competiţie organizată în cadrul programului naţional Capitala Tineretului din România, care funcţionează pe principii similare cu Capitala Europeană a Tineretului, titlu deţinut de Cluj-Napoca în 2015, a atras un număr impresionant de candidaturi: Alba Iulia, Baia Mare, Galaţi, Iaşi, Ploieşti, Satu Mare şi Suceava. În urma evaluării formei simplificate a candidaturilor de către un juriu independent, trei dintre acestea au fost desemnate pentru a merge în cea de-a doua rundă în calitate de finalişti: Baia Mare, Iaşi şi Satu Mare. Municipalităţile acestor oraşe, în parteneriat cu sectorul local de tineret, trebuie să depună până pe 15 octombrie un dosar detaliat în care să dezvolte conceptele propuse în prima rundă”, precizează sursa citată.
Unul din cele trei oraşe finaliste va dobândi titlul şi, implicit, premiul în valoare de 50.000 de euro acordat de Banca Comercială Română. Viitoarea Capitală a Tineretului din România va fi anunţată în cadrul Summitului Tinerilor, ediţia a 2-a, care va avea loc în luna noiembrie la Bacău.
Cu ce vor defila oraşele candidate
#UTurn, conceptul prezentat de Baia Mare, îşi propune să testeze de-a lungul unui an un program menit să creeze oportunităţi atractive pentru tineri, astfel încât aceştia să fie activi şi determinaţi să rămână şi să se implice în comunitate. Programul va beneficia de sprijinul autorităţilor locale, organizaţiilor neguvernamentale de tineret, grupurilor informale de tineri, instituţiilor şi mediului de afaceri.
Municipiul Iaşi propune conceptul „IS ON”, care descrie starea pe care programul „Iaşi Capitala Tineretului din România” intenţionează să o inducă tinerilor din oraş. Acest imbold se bazează pe trei acţiuni complementare menite să culeagă idei din comunitate, să creeze condiţii optime şi să se asigure de finalitatea iniţiativelor de dezvoltare urbană.
Conceptul „Connect to Satu Mare” are ca focus conectarea şi reconectarea tinerilor la dezvoltarea oraşului, prin încurajarea participării active a tinerilor în comunitatea locală, aceştia având atât rolul de beneficiar, cât şi pe cel de facilitator.
Programul naţional este coordonat de Guvernanţa Programului Capitala Tineretului din România – Consiliul Tineretului din România (CTR), Federaţia Tinerilor din Cluj (FTC), Grupul PONT şi Banca Comercială Română (BCR) — şi îşi propune să dezvolte modul în care autorităţile locale colaborează cu organizaţiile neguvernamentale de tineret şi cu mediul privat pentru a pune tinerii din România în centrul procesului de dezvoltarea urbană.
Juriul care evaluează proiectele propuse de către cele trei oraşe candidate este alcătuit din 24 de reprezentanţi ai sectorului neguvernamental de tineret, ai mediului privat, ai organizaţiilor de tineret ale partidelor politice parlamentare şi ai unor instituţii publice.
Ediţia 2017 a programului se desfăşoară sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României, Klaus Iohannis, recunoaştere acordată în 2016 şi care confirmă valoarea conceptului şi succesul fazei pilot. Primul oraş din România care a purtat acest titlu şi şi-a asumat pionieratul acestui program a fost Timişoara, în perioada 2 mai 2016 – 1 mai 2017, urmat de către Bacău, oraş desemnat în urma organizării unei competiţii şi care va deţine titlul de Capitala Tineretului din România până pe 1 mai 2018.
„IS ON” este conceptul pe care municipiul Iaşi îşi bazează candidatura la titlul de Capitală a Tineretului din România.
Sursa: ziarulevenimentul.ro
Povestea românului care a sculptat statuia Mântuitorului din Rio de Janeiro
Povestea românului care a sculptat statuia Mântuitorului din Rio de Janeiro
Cristo Redentor (Cristos Mântuitorul), monument reprezentativ pentru Art Deco, are o înălțime de 30 metri, împreună cu soclul 38 de metri, lățimea la nivelul brațelor 28 metri și o greutate de 1.145 de tone.
În lucrarea sa enciclopedică „Brasil e Romenia, Pontes Culturais” – Ed. Thesaurus – 2010, prof. Atico Vilas, în secţiunea „Sculptura română în Brazilia”, referindu-se la sculptorul Gheorghe Leonida, menţionează:
„Cel ce vine în zilele noastre la Rio de Janeiro, pe cale terestră, maritimă sau aeriană, zăreşte imediat minunatul monument dedicat lui Isus Hristos. A devenit simbolul acestui oraş. Însă, puţini ştiu, chipul acelei gigantice sculpturi a fost opera unui român. Pe când studiam la Rio de Janeiro, în decada 1950, animatoarea culturală, d-na Vana Duchiade, patroana Librăriei Leonardo da Vinci, ne informase că un artist român fusese responsabil pentru sculptura capului Mântuitorului Hristos.
De atunci, am notat această informaţie cu intenţia ca la prima oportunitate să aprofundăm cercetarea. În ziua de 15 iulie 2000, când eram la Bucureşti, profesor la Universitatea Internaţională, am contactat telefonic pe dl. Lazăr Zamfirescu, fiul ministrului român la Legaţia de Rio de Janeiro în perioada interbelică, rudă îndepărtată a sculptorului Gheorghe Leonida şi a surorii sale Elisa Leonida, prima femeie inginer din lume, care mi-a confirmat că, într-adevăr, artistul Gheorghe Leonida a lucrat la atelierul artistului Landowsky, când acesta l-a angajat să realizeze capul menţionatului monument”.
Gheorghe Leonida provine dintr-o familie care a dat ţării numeroase personalităţi (inginerul Dimitrie Leonida si Elisa Leonida Zamfirescu, de asemenea inginer). Gheorghe Leonida s-a născut la Galaţi, în 1892 (1893, după alte surse).
Cum tatăl său, ofiţer de carieră, a fost nevoit să plece din Galaţi, Gheorghe a absolvit liceul la Bucureşti, unde apoi a urmat Conservatorul de Arte Frumoase, secţia sculptură. Şi-a făcut debutul în 1915, la un salon naţional. După ce a luptat în Primul Război Mondial, şi-a continuat studiile de artă în Italia, timp de trei ani, iar operele sale au fost încununate cu mari premii la Roma (pentru lucrarea „Reveil”) şi la Paris („Le Diable”).
În 1925, s-a mutat în capitala Franţei, unde Paul Landowsky tocmai primise comanda pentru statuia Cristo Redentor (Cristos Mântuitorul). Unanim recunoscut pentru expresivitatea chipurilor pe care le realiza, Gheorghe Leonida a fost angajat de Landowsky să sculpteze capul monumentalei statui a lui Iisus.
Începută în 1926, întreaga lucrare a fost finalizată în 1931 şi a devenit în timp un adevărat simbol al Americii Latine. Cu o înălţime totală de 38 de metri (numai capul are 3,75 metri) şi o greutate de 1.145 de tone, Cristo Redentor este considerată una dintre minunile lumii moderne.
Întors în ţară, Gheorghe Leonida a continuat să sculpteze, însă a murit la 49 de ani, în primăvara anului 1942, căzând de pe acoperişul casei sale din Bucureşti, în timp ce culegea flori de tei.
Regimul comunist i-a minimalizat opera, din cauza faptului că Leonida a sculptat mai multe busturi ale membrilor Casei Regale, astfel că faimoasa sa contribuţie la minunea din Rio a rămas uitată de români. Lucrările lui Gheorghe Leonida se află în principal la Castelul Bran şi la Muzeul Naţional de Artă.
Devenind celebru în Franța ca portretist, sculptorul român Gheorghe Leonida a fost inclus de către Paul Landowski în echipa care a început să lucreze la statuia gigantică de la Rio de Janeiro în 1922, fiind însărcinat să realizeze capul statuii Mântuitorului. Materialul de construcție este compus din beton armat, acoperit cu un strat de mozaic.
Monumentul este folosit de biserica catolică la diferite aniversări ca loc de pelerinaj. În orașul bolivian Cochabamba a fost amplasat un monument asemănător, care depășește cu 8 m înălțimea monumentului brazilian. În prezent există în Brazilia și Portugalia mai multe copii ale statuii.
- Published in Cultură
Impresionant! Lucruri neștiute despre România
Lucruri neștiute despre România. Știai că…?
Bancnota românească de 10 bani pusă în circulație în 1917 este cea mai mică bancnotă din lume. Dimensiunile acesteia erau de doar de 2,75 x 3.80 cm.
Biserica de lemn a Mănăstirii Săpânța-Peri este cea mai înaltă biserică din lume. Construcția are o înălțime totală de 78 metri, se află pe malul Tisei și fost realizată între anii 1998 și 2003. Turla mănăstirii este vizibilă de la o distanță de cinci kilometri peste Tisa și poate fi admirată de românii din Transcarpația, regiune a Maramureșului istoric rămasă în Ucraina.
Manastire
Cel mai scump ziar din lume este un ziar românesc. Zimbrulu și Vulturulu, gazetă bisăptămânală politică și literară și primul ziar de orientare unionistă, a apărut pe 3 iulie 1850, la Iași. Un exemplar din 1858, expediat către un destinatar din Galați, a fost achiziționat în anul 2007 de către colecționarul londonez Joseph Hackmey pentru suma de 1.115.000 USD (830.000 euro). Valoarea ridicată a exemplarului este dată și de faptul că acesta are aplicate pe prima pagina opt timbre din cea de a doua emisiune Cap de bour (unele dintre cele mai valoroase timbre din lume).
Există o religie născută pe teritoriul României și care este astăzi este răspândită în Statele Unite ale Americii, Scoția, Țările de Jos și Ungaria. Este vorba despre credință unitariană, care a apărut în Transilvania la mijlocul secolului al XVI-lea.
SONY DSC
Canalul Dunăre-Marea Neagră este pe locul trei în lume în topul celor mai lungi căi de navigație create de mâna omului (după Canalul Suez și Canalul Panama). Pentru construcția sa au fost excavați 294 milioane m3 la canalul principal și alte 87 milioane m3 la ramura nordică, Poarta Albă-Midia Năvodari (mai mult cu 25 milioane decât la Canalul Suez și cu 140 milioane decât la Canalul Panama). Construirea canalului a necesitat o investiție de circa 2 miliarde de dolari, ceea ce presupune o durată de recuperare a investiției de peste 600 de ani.
Strada Sforii din Brașov este cea de a treia cea mai îngustă stradă a Europei (după Spreuerhofstraße din Germanania și Parliament Street din England Anglia). Strada are 83 de metri lungime, iar lățimea ei este cuprinsă între 1,11 și 1,35 m.
Soprana Alma Gluck, una din cele mai faimoase artiste licrice ale lumii și prima cântăreață de operă care a reușit să vândă 1 milion de înregistrări, s-a născut La Iași, pe 11 mai 1884.
Și, tot în 1884, Timișoara devenea primul oraș din Europa continentală cu străzile iluminate electric.
Cele mai vechi fosile de homo sapiens din Europa au fost descoperite în sud-vestul României, în Peștera cu Oase. Fosilele, provenind de la trei indivizi (numiți de cercetători “Oase 1”, “Oase 2” și “Oase 3”), au fost datate la o vechime de 35.000 de ani, sau 40.500 folosind date calibrate.
Cea mai înaltă sculptură din Europa este chipul lui Decebal sculptat într-o stâncă de la Cazanele Dunării. Basorelieful are 55 m înălțime și o lățime de 25 m. Alte dimensiuni: lungimea ochilor: 4,3 metri; lungimea nasului: 7 metri; lățimea nasului: 4 metri.
Palatul Parlamentului este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume și cea mai grea clădire din lume. Cu o suprafață desfășurată de 330.000 m², se află pe locul 2 în lume la capitolul “Clădiri Administrative” (după clădirea Pentagonului), iar din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 m³ ai săi, pe locul 3 în lume, după clădirea de asamblare a rachetelor spațiale de la Cape Canaveral din Florida și după piramida lui Quetzalcoatl din Mexic.
Muzeul Astra din Sibiu este al doilea cel mai mare muzeu în aer liber din Europa. Se întinde pe o suprafață de 96 hectare, din care expoziția propriu-zisă ocupă 42 de hectare.
Cea mai lungă poezie de dragoste din lume este Luceafărul, de Mihai Eminescu. Un record oficializat în februarie 2009.
Cel mai vârstnic atlet din lume care a câștigat o probă de maraton este românca Constantina Diță. Aceasta a câștigat proba în 2008, la Jocurile Olimpice de vară de la Beijing, la vârsta de 38 de ani.
Pilotul de curse cu cea mai îndelungată carieră este românul Laurențiu Moldovan: 39 de ani și 364 de zile.
Amfetaminele au fost descoperite și sintetizate pentru prima dată în lume de către românul Lazăr Edeleanu. Tot Lazăr Edeleanu este și inventatorul metodei moderne de rafinare a petrolului.
Cea mai veche inscripție din lume pare a fi cea descoperită de arheologi pe șantierul autostrăzii Sibiu-Orăștie pe 31 octombrie 2012. Aceasta ar putea dovedi existența scrisului încă din neoliticul timpuriu (cca. 6600 – 5500 î.Hr.).
Cea mai veche vopsea cunoscută în istoria lumii a fost descoperită tot pe șantierul autostrăzii Sibiu-Orăștie.
Rețeaua de transport în comun de suprafață din București este cea de a patra mai mare din Europa (și una dinte cele mai dense de pe continent, transportând 2,3 milioane de pasageri pe zi).
- Published in Cultură
Celebrul turn înclinat din Pisa a fost considerat rușine națională
Unul dintre simbolurile Italiei, și-a câștigat locul în istorie tocmai pentru că este înclinat, chiar dacă la un moment dat, celebrul turn înclinat din Pisa a fost considerat rușine națională. Deși a fost proiectat să stea drept, la fel care oricare alt edificiu, turnul a început să se încline chiar în timpul construcției, care a început în august 1173.
Turnul din Pisa este cel mai mic turn, având în vedere în înălțimea, cu faimă mondială. Are o înălțime de 55,86 m de la sol în partea mai joasă și 56,67 în partea înată. Turnul are 296 sau 294 de trepte – sunt 2 trepte mai puțin pe scara din nord și 7 etaje. Greutatea lui: 14700 tone. Construcția turnului a început în 1173, iar primii 5 ani nu a fost înclinat.
În 1178, când s-a ajuns la cel de-al treilea etaj a început să se încline. Fundația turnului are numai 3 m adâncime, fiind construită pe o suprafață de clei dens, care nu s-a dovedit a fi atât de puternică pe cât s-a crezut inițial, așa că turnul a început să se încline. Construția a fost oprită pentru 100 de ani, sperându-se ca solul să se stabilizeze.
În 1272 Giovanni di Simone a mai adăugat câteva etaje și a reușit să încline și mai tare turnul din dorința de a contrabalansa, făcând o parte din unul dintre etajele superioare mai înaltă decât cealaltă. În 1319 a fost terminat cel de-al 7-lea etaj, iar camera clopotului a fost adăugată în 1372 – de atunci nu s-a mai făcut nimic până în secolul 19. În 1838 arhitectul Alessandro Della Gherardesca a săpat la baza turnului pentru ca oamenii să poată vedea baza și astfel turnul s-a înclinat și mai tare.
Chiar și Mussolini a încercat să rezolve problema înclinării, considerând turnul o rușine națională. Arhitecții săi nu au reușit însă să rezolve nimic. În anul 1987 Turnul a fost declarat un monument UNESCO la fel ca toată Piața Domului – Curtea Miracolelor.
În 1990 a fost închis, turnul a fost ancorat și redeschis în 2001 pentru turiști. În acest timp clopotele au fost scoase pentru a mai lua din greutate.
Înainte de lucrarea de restaurare realizată între anii 1990 – 2001, turnul avea o înclinare de 5,5 grade, iar acum de numai 3,9 – adică la fel ca cea din 1838 – pentru a realiza acest lucru s-au scos 38 de metri cubi de sol de sub turn. În 2008 iar s-au mai scos 70 tone de pământ și turnul s-a oprit din mișcare pentru prima dată din istorie. S-a declarat că turnul va fi stabil pentru cel puțin 200 de ani.
Turnul are 7 clopote pentru 7 note muzicale:
L’Assunta, anul 1654 greutate 3,620 kg.
Il Crocifisso, anul 1572 greutate 2,462 kg.
San Ranieri, din 1719–1721 greutate 1,448 kg.
La Terza, anul 1473, greutate 300 kg.
La Pasquereccia or La Giustizia din 1262 greutate 1,014 kg.
Il Vespruccio secolul 14 greutate- 1,000 kg.
Dal Pozzo, anul 1606 greutate 652 kg.
- Published in Cultură