In aceasta cladire se intalneau cei mai importanti oameni ai Iasului. A fost distrusa de un incendiu, iar acum va fi reconstruita
Dupa ce Primaria Iasi a preluat cinematografele iesene de la Regia Autonoma de Distributie si Exploatare a Filmelor, oficialii au inceput sa faca demersuri pentru reabilitarea acestora.
Unul dintre cinematografele ce urmeaza a fi reabilitate este Cinematograful Tineretului. Acesta va fi, de fapt, demolat, pentru a se reconstrui cladirea Berariei Bragadiru. Aici ar urma sa functioneze unul dintre cele mai frumoase cinematografe din oras, cu multe optiuni pentru iesenii care urmeaza sa il viziteze.
Beraria Bragadiru a fost o berărie din Iași situată într-o clădire istorică de pe strada Lăpușneanu. Cladirea a fost construita la inceputul secolului XX, pe locul unei bodegi numite Eldorado. Dupa ce cladirea a fost distrusa de un incendiu, a fost reconstruita si redenumita ”7 Noiembrie”.
La inceputul anilor 1900, Beraria Bragadiru era locul de intalnire a lumii mondene din Iasi, a scriitorilor si artistilor. Atmosfera era animata la acea vreme de artisti cunoscuti precum Ionica Barbu sau stranepotul lui Barbu Lautaru.
- Published in Cultură, Divertisment
A prezis catastrofa din Colectiv, acum a lăsat un mesaj despre următoarea catastrofă!
Maria Ghiorghiu este o femeie simplă din Iași, de profesie secretară. Pe blogul personal aceasta scrie tot timpul viziunile pe care le are. Susține că este o persoană foarte credincioasă. În ultimii ani a prevăzut atât incendiul de la Colectiv cât și atentatele teroriste de la Paris.
Dragii mei,
Astazi după amiaza,in timp ce scriam aici pe Blog,aud un glas care spune ceva cutremurator.
Glasul spunea asa ,dragilor:
„Explozii !
Explozii în lanţ !”
Din păcate dragii mei, vom auzi de Explozii în lanţ,dar trebuie sa ne rugam si sa nadajduim că BUNUL DUMNEZEU si MAICUTA DOMNULUI nu va ingadui,ca sa moara oameni nevinovati.
De vom avea CREDINTA fratilor, măcar cât un graunte de mustar,cu adevarat ca vom putea muta si muntii din loc.
Cu dragoste,Maria.
a scris Maria Ghiorghiu pe blogul său.
Citește și: Cu ce-i mai bună mămăliga
Cu ce-i mai bună mămăliga? Ştefan cel Mare, boţul de mămăligă și ghicitoarea cu care domnitorul i-a încurcat pe boieri
Cu toții știm ca bulevardul „Ștefan cel Mare și Sfânt” începe din „Piața Unirii” și se termină în „Piața Ștefan cel Mare și Sfânt” este numit după Domnul Moldovei, Ștefan cel Mare. S-a numit în timp „Ștefanul” și „Ulița Mare”. Dar de povestea boțului de mămăligă ați auzit? Dacă nu, minunata poveste cu tâlc este prezentată mai jos.
O legendă străveche preluată şi publicată la începutul secolului XX într-o revistă ce apărea la Fălticeni prezintă o întâmplare de care a avut parte Ştefan cel Mare după o confruntare cu tătarii.
Povestea al cărei personaj principal este Ştefan cel Mare a fost publicată în numărul 5-6 din iulie-august 1903 al revistei „Şezătoarea“, publicaţie de „literatură şi tradiţiuni populare“ condusă de Artur Gorovei.
De la început se precizează că legenda a fost culeasă de la profesorul Leonida Bodnărescu, care a auzit-o de la tatăl său. La rândul său, acesta preluase povestea de la tatăl său, Mihai Bodnărescu din Gălăneşti, Bucovina, personalitate cunoscută după ce a devenit unul din cei patru deputaţi români în Parlamentul de la Viena, la mijlocul secolului XIX. Pentru a atrage interesul cititorilor, povestea este prezentată sub forma unei ghicitori – „Cu ce-i mai bună mămăliga?“. Ştefan rătăcit prin pădure Legenda spune că Ştefan Vodă, însoţit de boieri şi căpitani de oşti, se afla în căutarea unui loc pentru o mănăstire, după ce tocmai îi alungase pe tătarii care năvăliseră în Moldova.
„Intrând Domnul Ştefan cu curtenii săi prin codrii deşi şi neumblaţi de prin pădurile Rădăuţului, descalecă într-un loc şi prinse a intra tot mai afund prin cele păduri. Până la o vreme curtenii îl însoţiră, dar sara întunecând, ei l-au pierdut din ochi pe Vodă“, spune legenda.
Căutările curtenilor au fost în zadar, mai ales că se lăsase noaptea, iar pădurea era foarte deasă. Osteniţi, aceştia au aprins un foc şi s-au odihnit până dimineaţă, când au pornit din nou în cercetarea pădurii. „…când soarele era amu sus, îl aflară pre Ştefan Vodă dormind într-o colibă a unui biet Român“. Vodă tratat cu mămăligă şi un pat de fân Legenda spune că Ştefan cel Mare ajunsese seara târziu în coliba unde l-au găsit a doua zi boierii. Domnitorul dăduse de refugiu după ce văzuse o lumină prin desişul pădurii.
Citește și: Duminică-concert Vama
„Strigă Vodă că de este cineva în colibă să iasă afară. Atunci ieşi un Român care tocmai se trezise din somn şi-l întrebă ce vrea. Ştefan îi zise că este un drumeţ şi c-a rătăcit prin pădure şi că este mort de trudă şi de foame“. Vodă a fost primit de gazdă în colibă, s-a aşezat pe un braş de fân aşternut pe jos şi care ţinea loc de pat. „De mâncare îi adusese Românul un darab de mămăligă rece. Vodă se uită la lumina unui tăciune ce-l ţinea Românul în mână la vârtoasa mămăligă şi întrebă pe colibaş ce are la mămăligă. Ori de n-are lapte, carne, verdeţuri sau altceva. Românul însă îi zise că n-are nimică la mămăligă“
Autorul poveştii ţine să precizeze că Ştefan nu era pretenţios („prea desmerdat în ale mâncării“), deoarece mult timp îl petrecea nemâncat în lupte. „Uitându-se însă la mămăliga cea rece şi vârtoasă, tot parcă-i venea oarecum s-o îmbuce aşa sacă. Dară vâzând că Românul n-are altă nemică, făcu voie din nevoie şi începu să îmbuce şi să înghiţă din ea, parcă era un fel din cele mai alese bucate“.
După ce şi-a potolit foamea cu mămăliga rece, şi a băut apă rece de izvor, adusă de stăpânul colibei în pălăria lui, Ştefan a adormit pe loc „un somn din cele voiniceşti“, până ce a fost găsit de curteni. Ştefan Vodă şi-a încurcat boierii cu o ghicitoare Stăpânul colibei a aflat cu uimire de la boieri pe cine a găzduit peste noapte, iar Ştefan Vodă i-a mulţimit pentru buna primire cu o mână de bani. Apoi, însoţit de curteni şi căpitani, Domnul Moldovei a plecat spre mănăstirea Putna, unde stareţul i-a întâmpinat cu o masă îmbelşugată.
„Pe timpul ospăţului, când vinul făcea ocol împrejurul mesei, şi toţi mesenii se făcură toţi vorbăreţi, întrebă Vodă pe curteni ori de-au mâncat ei mămăligă. Curtenii se cam mirară de această întrebare domnească, dar totuşi răspunseră cu toţii c-au mâncat. Dacă aţi mâncat, zise Vodă, atunci trebuie să ştiţi cu ce îi mai bună mămăliga“. La această provocare culinară, toţi şi-au dat cu părerea: „Unii gâciră, că cu friptură de pui cu smântână; alţii cu brânză de oi sau cu lapte, alţii cu verdeţuri ca: usturoi sau ceapă, alţii cu alte mâncări, care de care cum îl învăţa mintea a gâci, căci curtenii nu prea gustaseră din mămăligă, nu era ea doar mâncare boerească, ci ţărănească“
„Eu văd că nu gâciţi, de aceea vă voi spune eu cu ce este mămăliga mai bună – cu foamea!”
Sursă: adevarul.ro
- Published in Cultură, Divertisment, Legende
Descoperire importanta cu o vechime de peste 2.500 de ani pe un camp din Iasi!
Descoperire importanta pe un camp din Iasi
Un colier vechi de peste 2.500 de ani a fost găsit îngropat pe un câmp din judeţul Iaşi. Descoperirea a fost făcută de un iubitor de istorie. Bărbatul a predat imediat bijuteria autorităţilor şi aşa a aflat că este extrem de rară şi aparţine unei comunităţi germanice înstărite.
Cezar Cioran şi-a cumpărat un detector de metale în urmă cu 3 ani şi, ori de câte ori are ocazia, îl foloseşte în apropierea locuinţei sale din comuna Miroslava. Ultima descoperire a făcut-o la începutul acestei luni – un colier vechi de peste 2.500 de ani.
Cezar Cioran, localnic: „Tocmai plouase, detectoarele bat mai bine când este ceaţă sau ploaie. În primă fază am crezut că este o capcană de iepuri.”
Bărbatul a anunţat, însă, autorităţile de descoperirea făcută.
Bobi Apăvăloaie, consilier Direcţia pentru Cultură Iaşi: „Piesele erau proaspăt scoase din pământ, în cursul acelei dimineţi. După o scurtă expertiză a lor a constat că, de fapt, suntem în prezenţa unei descoperiri importante.”
Colierul a fost dus la Palatul Culturii din Iaşi.
Specialiştii spun despre bijuterie că este extrem de preţioasă şi că mai există doar două astfel de exemplare.
Senica Ţurcanu, şef Muzeul de Istorie Iaşi: „Aparţine unor neamuri germanice care au ajuns aici, pe teritoriul de la est de Carpaţi undeva la finalul secolului 2, secolul 1 ÎH. Această piesă, cu mare certitudine, este o depunere votivă, dar da, această piesă face parte din costumul lor.”
După ce va fi expertizat, colierul va fi expus la Palatul Culturii din Iaşi. Specialiştii vor stabili din ce material este făcut, dar şi ce valoare are.
Bijuteria va fi expusă, cel mai probabil, anul viitor.
- Published in Cultură
Duminică concert Vama-intrarea liberă
Incepand de vineri, 3 noiembrie si pana luni, 6 noiembrie 2017, Casa de Cultura a Studentilor – CCS Iasi marcheaza aniversarea a 60 de ani de la fondare printr-o serie de manifestari speciale.
De vineri, 3 noiembrie si pana luni, 6 noiembrie 2017, Casa de Cultura a Studentilor (CCS) Iasi marcheaza aniversarea a 60 de ani de la fondare printr-o serie de manifestari speciale. Actualul director al institutiei, Bogdan Crucianu a anuntat ca principalele actiuni au in prim-plan un concert al Trupei Vama duminica orele 20:00-23:00, Ziua Portilor Deschise, o Gala a CCS 60 in care vor evolua toate trupele Casei, proiectii video pe institutie.
„Vor fi zile pline legate de aniversarea a 60 ani de la fondarea Casei de Cultura a Studentilor Iasi. Astfel, in acest sens ne-am gandit sa aducem in prim-plan atat membri ai trupelor care s-au format aici, sa avem o intalnire cu toti directorii entitatilor similare din tara, sa avem oficialitati invitate, concerte si o zi in care toti cei interesati sa ne viziteze. Vom avea un concert al Trupei Vama, un DJ va oferi momente speciale in parcarea din fata Casei, vom face timp de doua zile proiectii video pe institutie, vom avea o petrecere in Cafeneaua Piata Unirii”, a transmis Crucianu.
Citește și: A intrat la pușcărie de la o palmă
Pe de alta parte, Filarmonica de Stat Moldova Iasi, coordonata de prof. univ. dr. Bujor Prelipcean, va sustine un concert special in onoarea acestei aniversari.
Noul director al Casei de Cultura a Studentilor (CCS) Iasi, Bogdan Cruceanu a prezentat noile activitati, investitii si proiecte ale institutiei. Asta in prezenta prof. univ. dr. Bujor Prelipcean, directorul Filarmonicii de Stat Moldova, entitate ce colaboreaza cu CCS.
„Casa de Cultura a Studentilor e o institutie ce mi-a dat caldura, ospitalitate si ma bucur pentru asta. Voi reveni de fiecare data, voi dedica concerte special Casei de Cultura a Studentilor”, a transmis profesorul Prelipcean.
Plecand de la toate acestea, Cruceanu a anuntat ca-si doreste sa creasca vizibilitatea institutiei prin evenimentele organizate prin intermediul referentilor culturali, respectiv a celor organizate de acestia. Fiecare dintre ei desfasoara activitati ce necesita a fi duse la cunostinta tuturor studentilor din acest centru universitar. Formatiile artistice, cluburile si atelierele institutiei asigura activitatea permanenta a acesteia prin repetitiile si întâlnirile zilnice. „Diplomele obtinute cu diverse prilejuri, proiecte culturale anuale subventionate de forurile superioare, actiunile locale realizate din veniturile proprii evidentiaza varietatea activitatilor organizate de institutie si a participarilor reprezentantilor acesteia la nenumarate manifestari”, a mentionat directorul CCS.
- Published in Cultură, Divertisment, Eveniment, Local, Social
Halloween. Plimbare printre morminte în Iași. Printre curajoși au fost și copii
Mai mulţi tineri din Iaşi au ales să petreacă ajunul de Halloween printre morminte. Iniţiativa a venit din partea unei profesoare, care i-a dus pe curioşi într-un tur al cimitirului Eternitatea, la ceas de seară.
Tinerii au dat petrecerile şi costumele înfricoşătoare pe un Halloween cu tematică culturală, iar printre curajoşi au fost şi copii.
Experienţa inedită a început abia după ce temerarii au fost avertizaţi ca promenada va dura în total două ore şi poate deveni înfricoşătoare.
Opririle la cele mai importante morminte au fost completate de lecţii scurte de istorie .
“Fascinant, cred că e foarte important să ne cunoaştem trecutul. Nu cred că trebuie să ne fie teamă.”
Pentru a alunga spiritele întunecate, copiii au aprins – fără teamă – lumânări în dreptul mormintelor.
Mai mulţi tineri din Iaşi au ales să petreacă ajunul de Halloween printre morminte. Iniţiativa a venit din partea unei profesoare, care i-a dus pe curioşi într-un tur al cimitirului Eternitatea, la ceas de seară.
Tinerii au dat petrecerile şi costumele înfricoşătoare pe un Halloween cu tematică culturală, iar printre curajoşi au fost şi copii.
Citește și: Află cât va fi salarul net de la 1 ianuarie 2018
Experienţa inedită a început abia după ce temerarii au fost avertizaţi ca promenada va dura în total două ore şi poate deveni înfricoşătoare.
Opririle la cele mai importante morminte au fost completate de lecţii scurte de istorie .
“Noaptea este foarte înspăimântător într-un fel pentru că avem alt sentiment, ne plimbăm printre morminte.”
Printre cele mai cunoscute personalităţi care îşi duc somnul de veci la cimitirul Eternitatea din Iaşi, se numără Ion Creanga, scriitorii Otilia Cazimir şi Barbu Ştefănescu Delavrancea, omul politic Mihail Kogălniceanu sau chimistul Petru Poni.
Sursă: http://www.protv.ro
- Published in Altele, Cultură, Divertisment, Extern, Local
Exclusiv pentru elevii de clasa a VIII-a și a XII-a. Au fost publicate modelele de subiecte pentru Evaluarea Naţională şi Bacalaureat 2018
Elevii de clasa a VIII-a şi de clasa a XII-a care vor susţine în vară Evaluarea Naţională şi examenul naţional de Bacalaureat au la dispoziţie, începând de miercuri, modele de subiecte.Elevii de clasa a VIII-a şi de clasa a XII-a care vor susţine în vară Evaluarea Naţională şi examenul naţional de Bacalaureat au la dispoziţie, începând de miercuri, modele de subiecte.
Elaborate de Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE), modelele de subiecte sunt disponibile pe site-ul subiecte2018.edu.ro
Ministerul Educaţiei spune că modelele de subiecte pentru Evaluarea Naţională au fost construite în funcţie de trei cerinţe: formulare clară, precisă şi în strictă concordanţă cu programele de examen, nivel mediu de dificultate şi posibilitatea de a fi rezolvate în 120 de minute.
Modelele orientative de subiecte/biletele de examen/pachetele de fişiere pentru Bacalaureat 2018 au fost concepute în concordanţă cu programele în vigoare ale examenului, astfel încât tratarea lor să valorifice capacitatea de analiză, de sinteză, de generalizare şi de abstractizare a candidaţilor. De asemenea, vizează cuprinderea echilibrată a materiei studiate, solicitându-se demonstrarea competenţelor prevăzute în programele de examen, respectiv încadrarea în timpul prevăzut de metodologie pentru rezolvarea sarcinilor de lucru. Comparativ cu anul 2017 nu au fost operate modificări în structura subiectelor, mai spune Ministerul Educaţiei.
Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE) este instituţia din subordinea Ministerului Educaţiei specializată în evaluare educaţională, având ca atribuţii, printre altele, asigurarea coordonării ştiinţifice şi profesionale a sistemului de examene din învăţământul preuniversitar. În acelaşi timp, CNEE îi revine elaborarea subiectelor pentru probele de examen, respectiv elaborarea de metodologii, proceduri şi regulamente pentru organizarea şi desfăşurarea examenelor şi evaluărilor în învăţământul preuniversitar.
Sursă: http://zdi.ro
Eveniment Cultural: Iesenii sunt invitati la o noua portie de frumos
DocEst – WORKSHOP de film documentar pentru elevi şi studenți
6-10 noiembrie 2017
După Filit, unul din cele mai importante evenimente educaționale şi culturale din zona Moldovei, tinerii sunt invitați din nou la o porție de frumos. De data aceasta, este vorba de DocEst 2017.
Acest eveniment va avea loc sub forma unui workshop de film documentar, pentru liceeni şi studenți, însă şi sub forma unui Festival.
Festivalul va avea loc la Ateneul Tătăraşi, în perioada 22-26 noiembrie, fiind organizat de către Primăria Municipiului Iaşi în parteneriat cu Institutul Francez din Iaşi, Centrul Cultural German şi British Council, şi va aduce în atenția publicului cele mai recente filme documentare şi invitați din Franța, Germania, Marea Britanie, dar şi din România.
Însă, în pregătirea festivalului, la Institutul Francez din Iaşi va avea loc în perioada 6-10 noiembrie, un workshop de film coordonat de regizorul Dragoş Zămosteanu; participanții vor învăța tehnicile filmului documentar şi vor realiza în echipă un film marca DocEst. Workshop-ul se va desfășura în intervalul orar 16.00-18.00. Cursanții trebuie să aibă propriul aparat cu care să filmeze, nu neapărat unul profesionist, ci poate fi un telefon mobil cu cameră foto/video, un aparat de tip DSLR sau, mai bine, o cameră video.
Citește și Cum se va numi Aeroportul International din Iasi?
Numărul participanților din păcate este limitat, iar cei care doresc să se înscrie, o pot face până pe data de 4 noiembrie. Înscrierea se face prin email, la adresele programm@kulturzentrum-iasi.ro si raluca-varlan@institutfrancais.ro, iar email-ul trebuie să aibă titlul „Workshop DocEst” şi să conțină o scrisoare de motivare şi o scurtă prezentare personală.
Pentru a vă face poftă, organizatorii au pus la dispoziție structura şi programul workshop-ului:
1. Gramatica Filmului. Istoria filmului documentar. Stabilirea temei. Scenariul în filmul
documentar (2 ore)
2. Reportaj şi documentar. Diferențe şi asemănări. Tipuri de reportaj. Tipuri de documentar.
Filmul observațional. Tipuri de film observațional. (2 ore)
3. Încadrări şi mişcări de aparat. Motivațiile mişcărilor de aparat. (2 ore)
4. Reguli de montaj. Obiectivitate şi manipulare în documentar (2 ore)
5. Filmare (5 zile)
Elevii de astăzi, pot fi viitorii artişti de mâine, şi poate peste zece ani, Iaşiul se va mândri cu participanți autohtoni la marile festivale internaționale de film.
Invitație la castel partea I
Te invităm să descoperi pas cu pas frumusețea ascunsă a Castelului Sturdza de la Miclăușeni. Clădit pe un așezământ moldovenesc cu o istorie de 600 de ani, castelul ridicat de George Sturdza la cumpăna veacurilor al XIX – lea și al XX – lea reprezintă astăzi o adevărată bijuterie arhitectonică de factură neogotică, distingându-se prin blazoanele și stemele ornamentale ce-i împodobesc fațada și turnurile de pază ce străjuiesc parcul.
Ambianța primitoare de la castelul Sturdza din Miclăușeni și eleganta ospitalitate a gazdelor, ritualurile absolut moldave ale casei, abundența meselor îmbelșugate servite de un sufragiu în costum național relevă atmosfera de poveste și modul de viață ce domnea în reședința boierească în a doua jumătate a veacului al XIX-lea.
Parcul de la Miclăuseni a fost cadrul minunat pentru toate jocurile copilăriei, atât pentru copiii nevoiași adoptați de Maria Sturdza, cât și pentru copiii de viță nobilă ce vizitau locul, umplând văzduhul de strigăte de bucurie!
Castelul Sturdza de la Miclăușeni, cunoscut și sub denumirea de Palatul Sturdza, este un castel în stil neogotic construit între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturza și soția sa Maria, în satul Miclăușeni, la o distanță de 20 km de Roman și 65 km de municipiul Iași. În prezent, se află în proprietatea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și este inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul cod LMI IS-II-m-B-04199.02[1], ca parte a ansamblului Mănăstirea Miclăușeni. Ansamblul este format din 3 monumente:
• Biserica „Sf. Voievozi”, „Buna Vestire” – datând din 1787 și având codul IS-II-m-B-04199.01
• Castelul Sturza – datând din secolul al XVII-lea, reclădit în 1752 și în secolul al XIX-lea și având codul IS-II-m-B-04199.02
• Parcul – datând din secolul al XIX-lea și având codul IS-II-m-B-04199.03.
Arhitectură
Castelul Miclăușeni este construit în stil neogotic cu elemente de baroc. Clădirea a fost ridicată la sfârșitul sec. al XIX-lea pe locul unui conac boieresc mai vechi din sec. al XVIII-lea, o parte din construcția veche fiind înglobată în actuala clădire, ea aflându-se în aripa estică a castelului.
În jurul anului 1410, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit vornicului Miclăuș (1380-1440), membru în Sfatul Domnesc, o moșie întinsă, situată în apropierea de Lunca Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăușeni, după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia către vistiernicul Simion Stroici (1550-1623). Satul acesta i-a fost întărit acestuia în 1598.
Dornic să refacă clădirea conacului, George Sturdza a vândut câteva păduri și a luat un împrumut de 100.000 de lei de la Societatea de Credit Funciar Român, punând ca gaj moșia Miclăușeni. El trebuia să-și achite datoriile în monezi de aur. Între anii 1880 și 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene și amintind de Palatul Culturii din Iași, dar și de Palatul Domnesc din Ruginoasa. Planurile construcției au fost realizate de arhitecții Iulius Reinecke și I. Grigsberg.
Pe pereții construcției se află următoarea inscripție: „Casa ridicată aici de strămoșul Ioan 1752, sub Matei Ghica Principe, adăugându-se de către Dimitrie biserica și grajduri, sub Ioan Sandu Sturza Principe, mărită și înconjurată cu grădini de Alexandru și Ecaterina părinți, sub Mihail Grigore Sturza Principe, fiind adăugat manej în anul de la Hristos”.
La data de 19 aprilie 1699, frații Sturdza și-au împărțit între ei averile, moșia Miclăușeni revenindu-i lui Ioan Sturdza. Pe moșie locuiau și munceau țărani clăcași și țigani vătrași robi, care și astăzi poartă nume de meserii: Bucătaru, Muraru, Pitaru, Curelaru, Mindirigiu, Bivolaru, Surugiu, după cum scrie Costin Merișca, în lucrarea „Castelul Miclăușeni în cultura română” (Ed. „Cronica”, Iași, 1996). Locuitorii satului Miclăușeni trăiau în bordeie sărăcăcioase pe moșia boierului și pe gârla din preajma parcului boieresc.
În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza a reclădit conacul boieresc, construindu-l cu demisol și parter și în formă de cruce. Conacul avea 20 de camere, câte zece pe fiecare etaj. În grajdurile conacului erau adăpostiți cai de rasă, pregătiți pentru întrecerile manejului din cuprinsul domeniului.
Preocupat de extinderea moșiei, fiul lui Ioan Sturdza, Dimitrie (1756-1846), a construit în perioada 1821-1823 o biserică de curte, în apropierea castelului. El a înzestrat-o cu o frumoasă catapeteasmă în stil baroc și cu numeroase obiecte de cult valoroase. De asemenea, Dimitrie Sturdza a construit aici și grajduri pentru cai. Fiul lui Dimitrie, Alecu Sturdza (1803-1848), a amenajat pe o suprafață de 42 hectare din jurul conacului un frumos parc în stil englezesc, cu specii de arbori ornamentali și numeroase alei cu flori. El s-a ocupat de achiziționarea mai multor cărți și manuscrise rare care au îmbogățit colecțiile conacului.
În Prefață la Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei, ediția a doua, Mihail Kogălniceanu scrie, între altele: „…Originalul Tragediei lui Alexandru Beldiman mi s-a pus la dispozițiune de domnul Dimitrie A. Sturdza, care în prețioasa sa colecțiune de la Miclăușeni posedă și d-lui un mare număr de letopisețe manuscrise, dară care sunt mai noi decât manuscrisele păstrate de mine”.
Rămasă văduvă și neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârșitul vieții sub numele de maica Macrina. La data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului castelul Miclăușeni, plus parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjoara, biserica ctitorită de părinții săi (Gheorghe Sturdza și Maria Sturdza, fiica lui Ion Ghica) și toate dependințele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici.
În anul 1953, comuniștii au desființat așezarea monastică, iar maicile au fost mutate la Schitul Cozancea din județul Botoșani, domeniul intrând în proprietatea statului. Ecaterina Cantacuzino a murit la Schitul Cozancea, iar osemintele ei au fost aduse în 1970 pentru a fi înmormântate în cimitirul familiei Sturdza de lângă biserica din Miclăușeni.
Refacerea castelului
În anul 2001, castelul a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. La 13 octombrie 2001, Centrul de Plasament s-a mutat în satul Cozmești din comuna Stolniceni-Prăjescu.
În anul 2003, regizorul Sergiu Nicolaescu a turnat câteva scene din filmul „Orient Express” la castelul de la Miclăușeni.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 1170 din 2 octombrie 2003 s-a stabilit, printre altele, realizarea unor reparații de urgență la Castelul Sturdza (satul Miclăușeni, județul Iași) și a unor lucrări de peisagistică în zonele adiacente. În anul 2004, obținând o finanțare de la Banca Mondială, în valoare de aproximativ 2,4 milioane de lei (adică 685.700 euro), Mitropolia Moldovei și Bucovinei a început restaurarea castelului și a dependințelor.
Complexul de la Miclăuseni dispune de un salon cu o capacitate de 70 de locuri și de o grădină de vara cu o capacitate de 30 de locuri. Totodată complexul pune la dispoziție o gamă completă de servicii (mese festive de Sf. Pasti, Revelion, Florii, Rusalii, 1 Mai, Cine tradiționale sau mese pentru evenimente de afaceri, workshopuri, traininguri, tabere educaționale etc.)
Surse: wikipedia.ro, facebook Castelul Sturdza-Miclăușeni, www.miclauseni.ro
- Published in Cultură
„Cartea de vizita” a Iasului impresioneaza si azi
Strajuind caile de acces ale mandrei cetati iesene de pe cele sapte coline ale sale, cea de la sud, dinspre Vaslui si cea de la nord-vest, dinspre Tg.Frumos, aceste adevarate porti ale municipiului Iasi au fost remarcate de sute si poate de mii de ori, in cei peste patruzeci de ani ai existentei lor, de toti vizitatorii care i-au trecut pragul.
Indicatoare de localitate
Ca urmare a prevederilor reformei teritorial-administrative a Romaniei din 1968, municipiul Iasi a dorit sa-si etaleze la intrarile sale impresionanta sa “carte de vizita”, care sa sugereze oricarui vizitator inconfundabilul “spirit iesean” al cetatii. Asa se face ca, mai intai, in 1976, la intrarea de pe Repedea, din dealul lui Paun, si, apoi, in 1977, la intrarea de pe povarnisul Fabricii de Antibiotice, au aparut semetele si gratioasele “indicatoare de localitate”, starnind admiratia celor ce le vedeau pentru prima data. Iar acei curiosi, care se incumetau sa zaboveasca in fata uneia dintre ele, fie si doar cateva clipe, puteau astfel sa desluseasca usor, in finetea argintatei broderii metalice, superbe imagini memorabile ale unor distincte “branduri iesene de referinta”: zveltetea turnului central al Palatului Culturii cu cele 4 sageti ale sale, arabescurile dantelariei de piatra cioplita de la Trei Ierarhi, cum si sugeratul dinamism al vietii sale sociale, economice si culturale a orasului de pe cele 7 coline.
Filigran de metal
Identice, avand fiecare o inaltime de 10 m, o latime de 2,5 m si o grosime regresivă, de 0,6 m, la soclu şi de 0,2 m, la vârf, porţile de intrare în Iaşi, cu cele 6 coloane metalice graţios împletite, sugerând astfel cele 6 veacuri de istorie ale Iaşului, ca oraş – târg al Europei, montate pe un soclu de beton de 1,5 m erau cu adevărat monumentale.
Indubitabil, porţile municipiului Iaşi au impresionat, chiar de la montarea lor la intrări, prin supleţea şi farmecul lor artistic deosebit. În lipsa unor necesare informaţii despre aceste monumentale porţi şi autorul lor, niciunul dintre admiratori nu putea intui că această lucrare, pe cât de ingenioasă, pe atât de bine realizată artistic, nu este, cum se putea crede, opera vreunui vestit arhitect şi/sau al unui artist plastic local, ci aceasta aparţine, ca idee şi execuţie, inginerului electrotehnic Gheorghe Lucache, pe atunci, şeful Şantierului Electromontaj Iaşi.
Născut la 17 februarie 1928 în comuna Curseşti din judeţul Vaslui, după absolvirea şcolii generale şi a cursurilor liceului Comercial din Vaslui, le-a continuat şi terminat în 1948, la liceul Comercial din Iaşi. A urmat, apoi, şcoala militară de ofiţeri de artilerie de la Sibiu pe care a absolvit-o în 1949, cu gradul de lt.major, fiind reţinut ca profesor şi şef de atelier. În 1954, a venit în Iaşi, fiind contabil la mai multe unităţi, dar atras de tehnică, a urmat în paralel, facultatea de Electrotehnică, pe care a absolvit-o cu diplomă de inginer în 1959. În perioada 1960 – 1965 a deţinut funcţia de şef al Şantierului Electromontaj Suceava, iar în 1965 a venit pe şantierul CET Iaşi, ca şef de lot Cazane, a trecut pe la IRE Iaşi şi, din 1967 şi până la pensionarea din 1990, timp de 23 de ani s-a aflat la conducerea Şantierului Electromontaj Iaşi, realizând împreună cu vajnicul său colectiv numeroase lucrări energetice de mare complexitate şi tehnicitate.
Prin voluntariat
Ideea realizării unui monument emblematic pentru Iaşi s-a născut, fireşte, din dragostea sa manifestată pentru înaltele valenţe istorice, ştiinţifice şi culturale ale oraşului, de care era “împătimit”, dar şi din pasiunea sa pentru tehnică şi inovare. Imaginând, elaborând şi calculând trăinicia şi semeţia unui impozant “indicator de localitate-Iaşi” şi intuind posibilităţi facile pentru execuţia acestuia, înspre sfârşitul anului 1975, s-a prezentat la Primăria Iaşi pentru acordul şi aprobarea amplasamentului. Singurul amendament al acesteia a fost lipsa fondurilor pentru procurarea materialelor şi a achitării manoperei lucrărilor. Dar şi aşa, entuziasmul ing. Gh. Lucache a spulberat îndoiala, având ca alternativă a reuşitei: voluntariatul.
În 1976, ridicat în Bucium
La stăruinţa ing. Lucache, pentru reuşita acestei idei îndrăzneţe şi-au adus contribuţia: Uzina metalurgică, care a pus la dispoziţie, din “rebuturi”, ţeava necesară, IRE Iaşi, care a pus la dispoziţie 4 dintre cei mai buni sudori electrici şi, bineînţeles, Şantierul Electromontaj Iaşi, care şi-a folosit întreaga bază de producţie de la sediul său din Manta Roşie, atât pentru execuţia acestui adevărat “filigran” metalic, cât şi pentru realizarea fundaţiei speciale de beton şi montarea monumentului. După mai bine de două luni de muncă încordată şi bine coordonată în mersul ei de zi cu zi de către destoinicul şef de lucrare, maistrul Iacob Bălan şi supervizată chiar de autorul proiectului, pe dealul Repedea, puţin deasupra Motelului din Bucium, a fost înălţată dantelăria metalică a “indicatorului de localitate – Iaşi”, o adevărată, minunată şi triumfală poartă de intrare în municipiul Iaşi, pentru toţi acei drumeţi care, vorba poetei Otilia Cazimir, “se coborau pe Repedea la vale/Şi poposeau în dealul lui Păun”, spre a admira splendida panoramă a “dulcelui Târg al Ieşilor”. De atunci, la această memorabilă privelişte a Iaşului, risipit în frumuseţea colinelor sale, s-a adăugat străjuitoare şi silueta argintie, semeaţă şi graţioasă a “însemnului său de hotar”.
Copie şi la Antibiotice
În anul 1977, folosindu-se aceeaşi “reţetă” a voluntariatului şi a contribuţiei protagoniştilor, o “copie” identică a acestei lucrări a fost amplasată la intrarea dinspre Tg. Frumos a municipiului, pe povârnişul Fabricii de Antibiotice. Cine putea să-şi închipuie atunci, ca şi astăzi, de altfel, că această faimoasă creaţie a inginerului Gh. Lucache înglobează în stuctura metalică a fiecărei porţi aproape 8.000 de capete de ţeavă de un ţol şi un sfert, în lungime totală de peste 6 km, prinse cu câte 2 puncte de sudură electrică de înaltă clasă şi o greutate totală de circa 7 tone, după cum mărturiseşte şi acum cu mândrie maistrul pensionar Vasile Măciucă, unul dintre renumiţii sudori ai Electromontajului Iaşi. “Lucram contracronometru şi cu mare răspundere, inclusiv duminica, dar mă bucur că pe placa de inox înglobată în soclul lucrării este trecut şi numele meu, alături de al celorlalţi realizatori, în frunte cu ing. Gh. Lucache, autorul monumentului”, a spus Măciucă.
Din nefericire, ing. Gh. Lucache n-a avut parte de o pensie lungă care să-i permită anii luminoşi ai satisfacţiei împlinirilor, astfel că inima sa mare i-a cedat, pe neaşteptate, la 27 februarie 1991, când a trecut la cele veşnice, spre regretul familiei şi a electromontajiştilor şi IRE-iştilor din Iaşi şi din întreaga ţară, fiind condus cu tristeţe pe ultimul său drum al Eternităţii. În memoria acestui strălucit inginer şi în spiritul tradiţiei acestei cetăţi, candidată justificat la titlul de prestanţă Iaşi – Capitala Culturală a Europei 2021, porţile maiestoase ale acesteia ar trebui supuse unor urgente lucrări de restaurare, completate cu stema municipiului Iaşi şi cu o instalaţie de iluminat ornamental nocturn.
Sursa: bzi.ro
- Published in Cultură