Istoria construcției Mitropoliei Iași și misterele sale
Istoria construcției Mitropoliei Iași și misterele sale.
Mitropolia cu boltă după planul inițial.
Începând cu secolul al XVI-lea, oraşul Iași, a devenit unul din cele mai mari si frumoase orașe ale ţări. Pe lângă Curtea Domnească, necesară administraţiei pământeşti, Iaşul avea nevoie de o catedrală, de o biserică în care mitropolitul ţării şi clerul său să-şi aducă prinosul de rugăciune în faţa lui Dumnezeu. Informaţiile legate de prima catedrală a Moldovei de la Iaşi sunt destul de sărace. O mărturie găsim într-un hrisov al Doamnei Anastasia Duca. Aceasta, „găsind mică Sfânta Mitropolie cea bătrână, dinspre Uliţa Mare“, a hotărât ridicarea unei noi catedrale, cunoscută în istorie drept Biserica Stratenia. Rolul de catedrală mitropolitană a ţării Moldovei a fost preluat, în secolul al XVIII-lea, de către ctitoria Mitropolitului Gavriil Calimachi – biserica Sfântului Gheorghe, care până astăzi rezistă în faţa istoriei.
Evenimentul care a adus schimbarea în viaţa eclezială a Bisericii din Moldova a fost păstorirea Mitropolitului Veniamin Costachi. Primind cârja vlădicească şi grija mântuirii poporului, printre primele decizii ale noului mitropolit s-a regăsit ridicarea unei noi catedrale la Iaşi. Biserica Stratenia se afla într-un stadiu îngrijorător de dărâmare, iar cea a Sfântului Gheorghe era „stricată, sdruncinată de cutremure şi şubrezită de incendii“. Necesitatea unei catedrale se întrezărea mai ales pentru faptul că oraşul devenea, cu fiecare an, mai întins. Se ridicau palate boiereşti, chiar unele construcţii publice de anvergură, iar cele două biserici cu rol de catedrală nu se mai încadrau în peisaj.
Într-un cadru solemn, Mitropolitul Veniamin Costachi a pus piatra de temelie a noii Catedrale, în ziua de 3 iulie 1833, pe locul unde fusese Biserica Albă şi, mai apoi, Biserica Stratenia. Dragostea poporului s-a văzut în darurile şi în sprijinul acordat construcţiei, astfel încât în anul 1837 se vorbea deja despre „închiderea bolţii, acoperirea cu table de aramă, mecaniceşti lucrări pentru clopotniţi“, aşa cum arată documentele istorice.
Pentru noi, cei de astăzi, obişnuiţi cu stilul arhitectonic al Catedralei Mitropolitane din Iaşi, este interesant să aflăm că ea a fost proiectată având o cupolă centrală, respectiv un turn central.
Arhitectul Gustav Freywald şi prima cupolă a catedralei
Deschiderea europeană a Moldovei, la început de secol XIX, a făcut ca arhitectul noii catedrale să fie ales dintre specialiştii Occidentului. Potrivit Condicii de Cheltuieli a Mitropolitului Veniamin Costachi, începând cu luna iulie a anului 1833, se plătea „domnul arhitecton Gustav Freywald“. Aşa cum reiese şi din alte mărturii istorice, primele lucrări la Catedrala Mitropolitană din Iaşi s-au desfăşurat după planurile arhitectului vienez Gustav Freywald, ajutat şi de către tatăl său, Johan. Aşa se explică alegerea pentru noua biserică în stilul neoclasic, întâlnit şi la alte biserici maiestuoase din ţările Occidentului.
Deşi nu există un document care să certifice teoria, se pare că, dintru început, planurile prevedeau o cupolă centrală pentru Catedrala Mitropolitană. Aceeaşi Condică de Cheltuieli ne demonstrează faptul că turnul central a fost ridicat, acoperit şi finalizat în jurul anului 1837. „Bolta cea mare“, aşa cum o numesc actele, era construită din cărămidă şi piatră, fiind situată deasupra naosului. Este interesant faptul că, începând cu anul 1838, arhitecţii vienezi nu mai apar menţionaţi în condică. Deşi nu se cunoaşte pricina, majoritatea istoricilor sunt de acord cu faptul că acea cupolă, ridicată după planul arhitectului Freywald, era mult prea grea, afectând rezistenţa generală a construcţiei. Din acest motiv, înţelegerea dintre Mitropolitul Veniamin şi arhitectul occidental a fost încheiată.
Începutul anului 1838 aduce noi cheltuieli, în situaţia în care catedrala era aproape finalizată: „var şi năsîp, 1000 de dulapi pentru bolta besericii, 165 bucăţi lemn de arini şi 32 de grinzi“. Însuşi Mitropolitul Veniamin se urcă pe acoperişul catedralei, încuviinţând o cheltuială de 300 de lei pentru întărirea bolţii centrale. Toate aceste informaţii ne duc cu gândul la faptul că era pe cale să se producă prăbuşirea cupolei de deasupra naosului.
A doua cupolă centrală a Catedralei Mitropolitane
După plecarea arhitecţilor vienezi, Mitropolitul Veniamin încredinţează destinul catedralei sale de suflet unui arhitect rus – Singurov. Acesta, văzând uriaşele crăpături din ziduri, cauzate de greutatea cupolei centrale, a recomandat desfacerea ei. Tot justificările de plată ne dezvăluie că aşa s-a şi întâmplat. Într-o însemnare de cheltuială din 20 martie 1838, aflăm faptul că „achitatus-a, 700 de lei celor care au cărat molozul din beserică“, rezultat de bună seamă din desfacerea cupolei centrale. Notele de cheltuieli ne demonstrează faptul că arhitectul Singurov se pregătea de ridicarea unei noi cupole, de data acesta construită din lemn – finalizarea având loc spre sfârşitul anului 1840.
Soluţia a fost salvatoare doar pentru început. Deja în primăvara anului 1842 crăpăturile din zid erau accentuate, ameninţând întreaga structură. Starea de îngrijorare pricinuită de condiţiile în care se afla construcţia, dar şi exilarea la Mănăstirea Slatina a Mitropolitului Veniamin Costachi au dus la oprirea lucrărilor. Potrivit unor documente, în august 1842 nu se mai făceau niciun fel de lucrări la catedrală.
Liniştea de la şantierul catedralei a fost tulburată în ziua de 23 mai 1857. Deşi era programată a fi desfăcută bucată cu bucată, bolta nu a mai rezistat. În ziua de vineri, 23 mai 1857, cupola centrală de lemn s-a prăbuşit sub propria greutate, surpând şi coloanele din interior. Cronicile vremii au reţinut evenimentul ca fiind unul dezastruos: „Când a căzut turnul cel mare, s-a simţit cutremur la toate casele din jur“, aşa cum notează Gazeta de Moldavia.
Noi planuri de ridicare a cupolei centrale
Incidentul prăbuşirii turnului central a adus cu sine părăsirea şantierului catedralei, care ajunsese o ruină. Au fost cărate materialele lemnoase ale cupolei, locul fiind acoperit cu scânduri, ca ploaia şi zăpada să nu afecteze ce mai rămăsese din catedrală. Până în anul 1867 nu s-a mai efectuat nicio altă lucrare importantă. La 22 februarie 1867 a fost constituit un comitet de restaurare, alcătuit din marii boieri ai capitalei: Lascăr Cantacuzino, Nicolae Roznovanu, Alecu Ghica, Grigore Carp, Dimitrie Gusti, Iorgu Tacu şi A. Fătu, coordonaţi de către Mitropolitul Calinic Miclescu. Sub efervescenţa momentului, a fost căutat un arhitect care să refacă planurile şi să aducă soluţia salvatoare. Deşi mărturiile sunt destul de sărace, se pare că, în acest context, un arhitect polonez a venit la Iaşi, cu scopul preluării şantierului. Antoine Kajetanowics, după numele semnat în colţul schiţelor rămase până astăzi la Arhivele Naţionale, a încercat să creioneze un plan de restaurare al Catedralei Mitropolitane de la Iaşi. Interesant este faptul că, în noua arhitectură, turnul central apărea din nou, însă mult mai pe centrul naosului, împărţind în jumătate lungimea navei bisericii.
Răspunsul negativ venit de la Ministerul Cultelor, condus de către Christian Tell, a sosit la Iaşi în ziua de 19 martie 1873. Insuficienţa fondurilor, dar şi contextul social din preajma războiului de independenţă naţională au făcut ca restaurarea să fie ţinută pe loc încă aproape un deceniu.
Soarele a răsărit pentru catedrala Moldovei, atunci când un smerit bătrânel şi-a pus viaţa la temelia ei. Mitropolitul Iosif Naniescu, proaspăt vlădică la Iaşi, şi-a propus ca principal obiectiv al activităţii sale finalizarea Catedralei Mitropolitane. Cu ajutorul arhitectului Alexandru Orăscu, rectorul Universităţii Bucureşti, al ministrului B. Boierescu, cu sprijinul financiar al familiei regale, vlădica Iosif sfinţea măreaţa catedrală de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, la anul 1887.
De la începuturi şi până atunci, de atunci şi până acum, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi găsim urme neşterse în istorie. O istorie a unui loc sfânt, o istorie încercată, dar o istorie trăită până astăzi, când avem prilejul să adăugăm rugăciunea noastră la cea a strămoşilor – într-o catedrală în care se respiră taina Duhului Sfânt.
Sursa: Doxologia.
Foto: Colecție personală Țugui Florin.
Planurile inițiale ale Mitropoliei cu bolta.
Mitropolia în anul 1886 înainte de inaugurare
Fața Mitropoliei cu vedere spre Str. Ștefan cel Mare în 1886
Interior Mitropolie 1887
- Published in Cultură
Un student din Suedia a pornit pe jos de la Iași la Pașcani. E încântat de ce a văzut
Un student din Suedia a pornit pe jos de la Iași la Pașcani. E încântat de ce a văzut
O profesoară de la Facultatea de Geografie din cadrul Universității „Cuza” a postat pe Facebook un mesaj din partea unui student din Suedia care a venit să învețe și la Iași.
Băiatul pare încântat de tot ce a găsit în zonă și și-a propus să facă pe jos traseul dintre Iași și Pașcani.
„Mă numesc Philipp și sunt student la Universitatea din Lund (Suedia) (dar sunt neamţ la origine). Îmi doresc să studiez un semestru Universitatea Al.I.Cuza din Iasi (Facultatea de Geografie) și azi am venit special până aici să văd ce oportunităti de studiu am.
Si pentru că îmi place să cunosc cu adevărat locurile pe unde trec, azi mi-am propus să MERG PE JOS (cu rucsacul în spate, pe 30 de grade plus) de la Iași la Pașcani (nu pe drumul european, ci prin Rediu, Movileni etc).
Nu știu de ce, ăstora de la universitate cu care m-am intâlnit azi li s-a părut o idee ciudată să fac traseul acesta pe jos, și, doar ca să scap de gura lor, am acceptat să mă aducă până aici (la ieșirea din Movileni este făcută poza) cu mașina, o profă drăgută și vorbăreaţă. Dacă nu era așa vorbăreaţă, nu scotea de la mine în veci această informaţie (că vreau să fac traseul pe jos).
Vă pup și vă iubesc. (ei, asta nu am spus chiar eu, că sunt neamţ, ce vreţi de la mine – dar, oricum, îmi place ţara asta și oamenii de aici – de aceea nu inţeleg de ce sunt atât de rezervaţi cei din Suedia când vorbesc de aceste locuri).
PS. Vorbesc și puţin românește.
PS2. Nu intentionez să ajung chiar până la Pașcani azi – o să mă opresc undeva, la vreun gospodar ce se încumetă să mă primească.”
Citește și O avocată a investit „cât într-un bloc” pentru a restaura un monument istoric din Iaşi!
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Local
Miracolul din seara de Sânziene. Impreună putem împlini visul iei!
Dragi ieșeni, câteva zile ne mai despart de marea sărbătoare de Sânziene.
Pe data de 24 iunie toate visele se împlinesc, așa că, împreună putem împlini visul iei să intre în UNESCO. Nu mai puțin de 10 ore de concert în fața Palatului Culturii ne vor face să intrăm în horele Sânzienelor.
În cultura populară Sânzienele sunt niște fete frumoase care trăiesc îndeobște prin păduri sau pe câmpii, cel mai adesea, jucând.
Citește și Cel mai mare târg de ceramică revine la Iași! Târgul naţional de ceramică „Cucuteni 5000”
„Ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor și buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, adică nu mai cresc deloc”, Marcel Lutic, muzeograf în cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei
Tot în cultura populară se spune ca în seara de Sânziene fetele nemăritate își visează jumătatea, sa sperăm că miracolele vor continua si pețitorii vor fi pe măsura așteptărilor.
„Te-am iubit așa cum m-ai iubit și tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înțeleg ce fac, fără să înțeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiți să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiți să ne căutăm fără să ne întâlnim.” – Mircea Eliade
Hai să dăm mână cu mână, să facem o horă mare,
Toate iile dansează, azi e zi de sărbătoare!
- Published in Eveniment
Devenind mai culți prin joc. Oare ce ascunde Palatul?
… cu alte cuvinte, “Descoperă misterele Palatului”
Palatul Culturii din Iași își deschide porțile în perioada 15 mai-15 iulie pentru toți doritorii de o experiență interactivă, inedită, care îmbină cultura cu jocul.
Pe scurt, vizitatorii sunt invitați să urmărească o serie de indicii, care să le ofere posibilitatea ghidării printre piesele de petrimoniu existențe în cele patru muzee (Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Etnografic al Moldovei și Muzeul Științei și Tehnicii „Stefan Procopiu”)
„Este o ocazie specială pentru vizitatorii de toate vârstele să exploreze și să descopere lucruri noi sau mai puțin știute despre istoria comunitătii, să dezlege enigme, să identifice obiecte, să-și exerseze spiritul de observație, dar și creativitatea”.
Participanții își vor dovedi, în această aventură, capacitatea de concentrare, echilibru și vor putea veni la eveniment în grupuri organizate, indiferent de vârstă.
Dacă ești curios să descoperi ce ascunde Palatul și să faci o călătorie spre alte dimensiuni temporale, îți poți face rezervare pe adresă de e-mail: iquestify@gmail.com sau la numărul de telefon 0740.856.954, iar valoarea unui bilet este de 8 lei, ce face posibil accesul în cele patru muzee.
- Published in Cultură
O avocată a investit „cât într-un bloc” pentru a restaura un monument istoric din Iaşi!
O avocată a investit „cât într-un bloc” pentru a restaura un monument istoric din Iaşi!
Casa Zoller din Iaşi, monument istoric de categoria B, a fost restaurat de o avocată din Iaşi care a investit sute de mii de euro pentru a transforma clădirea de patrimoniu în reşedinţă şi sediu de firmă. Avocata susţine că, în România, reabilitatea unui monument se realizează greoi şi necesită o investiţie de cel puţin cinci ori mai mare decât pentru celelalte tipuri de clădiri.
Monumentul istoric de pe strada Elena Doamna nr. 39, din Iaşi, a aparţinut industriaşului evreu Iosef Zoller şi a fost construit la începutul secolului XX. Cu o suprafaţă locuibilă de aproximativ 400 de metri pătraţi, imobilul a fost restaurat de o avocată după schiţele originale, găsite la Arhivele Naţionale, scrie Justiţie Curată, într-un material realizat în cadrul campaniei „Oraşul uitat. Dă viaţă monumentelor!”.
Avocata Gianina Poroşnicu, din Baroul Iaşi, este cea care a investit în reabilitatea monumentului istoric. Avocata a declarat, pentru sursa citată, că i-a venit ideea de a restaura un monument istoric, pe care să îl transforme în sediu de firmă şi spaţiu locativ, încă din 2009. A aflat atunci că, mai toate casele de pe lista monumentelor istorice – cel puţin din Iaşi, au o situaţie juridică foarte complicată, fapt care, spune Poroşnicu, determină mulţi potenţiali investitori să renunţe la restaurare.
„În cazul caselor pe care le-am vizitat nu puteai spune că duci proprietarul la notar şi ai rezolvat problema. Mai toate aveau situaţii juridice extrem de complicate”, spune Poroşnicu, potrivit Justiţie Curată.
Citeşte şi O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai ceva înapoi
La fel s-a întâmplat şi în cazul Casei Zoller, care era într-o stare avansată de degradare şi era împărţită în patru apartamente, în care locuiau tot atâtea familii. Două dintre aceste apartamente aparţineau unor proprietari – care cumpăraseră de la Primărie în urmă cu mai mulţi ani, în timp ce celelalte două erau deţinute de către municipalitate, însă închiriate unor familii cu o situaţie materială precară.
Aşa arăta clădirea înainte de restaurare FOTO Arhivă Personală
Avocata din Iaşi a răscumpărat dreptul de proprietate de la cele două familii care deţineau jumătate din monumentul istoric şi a achiziţionat câte două apartamente, în centrul oraşului, pentru chiriaşi.
„Deşi sunt jurist de meserie, am avut nevoie de cel puţin un an pentru a obţine toate avizele necesare. A fost ceva fără cuvinte, o birocraţie cum rar întâlneşti în alte domenii. Am acte unde apar 6-8 semnături şi fără de care nu puteau avansa lucrările”, susţine avocata ieşeană.
Infochioşc la poartă
După obţinerea avizelor, a urmat restaurarea efectivă a casei, care a durat până în 2016. Poroşnicu spune că reconstructorul a redat imobilului „romantismul elegantului secol al XIX-lea, atmosfera în care a fost construită şi probabil şi amenajată casa, gândind în opera de refacere şi o curte pavată cu piatră (în perioada corespunzătoare construcţiei pavajul se făcea din bolovani de râu).” Cişmeaua din curte a fost realizată în nuanţa marmurei, cu care, de altfel, s-au placat şi scările.
„Toate completează stilul neoclasic al casei, stil caracterizat prin simplitate, ordine, simetrie, eleganţă şi rafinament”, a detaliat avocata care a mai arătat că ornamentaţia exterioară găsită a fost cea originală, iar în cadrul operei de restaurare ea a fost refăcută manual, prin sculptură. Gianina Poroşnicu nu a fost de acord să devoaleze suma totală investită însă a estimat că doar reabilitarea imobilul a costat de cel puţin cinci ori mai mult decât ar fi costat pentru o clădire care nu este monument istoric. „Nici măcar cuiele nu au fost aceleaşi care se folosesc la clădirile care nu sunt monumente istorice. Pot spune doar că, un om pragmatic, ar fi construit cu aceeaşi bani un bloc”, a punctat Poroşnicu, pentru sursa citată.
După finalizarea restaurării, cu ajutorul unui istoric, avocata din Iaşi a realizat un istoric al casei, care poate fi consultat de trecători de pe un infochioşc electronic, montat pe gardul imobilului.
Istoria clădirii
Casa situată pe strada Elena Doamna nr. 39 a aparţinut industriaşului evreu Iosef Zoller, care a locuit în ea din 1912, anul finalizării imobilului, până în 1937, când o vinde unui alt evreu, Moise. Preluată de comunişti, casa a găzduit, începând cu anul 1949, Ministerul Muncii, fiind, ulterior, închiriată familiilor nevoiaşe.
La momentul construcţiei casei, strada se numea Strada Albă, un cunoscut bulevard de promenadă din Iaşi, în care se aflau magazine şi ronduri de flori şi care era frecventat în special de comunitatea evreiască. Calamităţile naturale şi neglijenţa chiriaşilor care au locuit în casă în perioada comunismului au adus imobilul într-o situaţie aproape dramatică. De pildă, povesteşte Gianina Poroşnicu, într-una dintre camerele interioare tavanul fusese pictat în timpul construcţiei iniţiale. Pictura a fost distrusă, în trecut, de familiile de romi care au fost relocate acolo şi care obişnuiau să facă focul la ceaun, în interiorul monumentului.
Sursă: Ionut Benea (Adevarul.ro)
- Published in Local
Cel mai mare târg de ceramică revine la Iași! Târgul naţional de ceramică „Cucuteni 5000”
Târgul naţional de ceramică „Cucuteni 5000”
Consiliul Judeţean Iaşi prin Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Iaşi organizează în perioada 23-25 iunie 2017, în Parcul Copou din Iaşi cea de-a XXXV-a ediţie a Târgului naţional de ceramică „Cucuteni 5000”. 
Scopul manifestării îl constituie cunoaşterea şi promovarea ceramicii tradiţionale din cele mai importante centre de olărit din ţară, având ca invitaţi meşteri olari din Republica Moldova și Ucraina.
La ediţia din acest an vor fi prezenţi meşteri din: Bistriţa, Cătămărăşti Deal şi Dorohoi – Botoşani, Braniştea – Galaţi, Corund şi Miercurea Ciuc – Harghita, Schitu Stavnic – Voineşti, Iaşi, Baia Mare – Maramureş, Româna-Balş şi Vădastra – Olt, Marginea – Suceava, Horezu, Lungeşti şi Vlădeşti – Vâlcea, Măldăeni – Teleorman, precum și din Chişinău, Nisiporeni, Drochia, Iurceni – Republica Moldova și din regiunea Cernăuţi – Ucraina.
Citeşte şi Miracolul din seara de Sânziene. Impreună putem împlini visul iei!
Ediţia a XXXV-a a Târgului naţional de ceramică „Cucuteni 5000” se va desfăşura după următorul program:
Vineri, 23 iunie
– ora 11.30 – deschiderea oficială a Târgului;
– orele 12.00 – 22.00 – desfacerea şi prezentarea produselor;
Sâmbătă, 24 iunie
– orele 8.00 – 22.00 – desfacerea şi prezentarea produselor;
Duminică, 25 iunie
– orele 8.00 – 21.00 – desfacerea şi prezentarea produselor;
– ora 21.00 – închiderea Târgului
- Published in Eveniment
Evenimentul care îi scoate în stradă pe studenții UMF Iași
Evenimentul care îi scoate în stradă pe studenții UMF Iași.
NU majorării taxelor la UMF Iași
Acesta este titlul unui eveniment creat pe Facebook de către Liga Studenților din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” după ce Senatul UMF IaȘi a hotărât că studenții vor plăti din toamnă nu 6000, ci 7500 de RON.
Evenimentul care va avea loc miercuri, 21 iunie 2017, începând cu orele 11 pe esplanada UMF a reușit să atragă atenția atât UMF-iștilor, cât și studenților de la alte universități ieșene. Astfel, peste 400 de oameni au anunțat pe pagina evenimentului că vor participa la protest și tot peste 400 de persoane sunt interesate, iar numărul lor este în continuă creștere.
Redăm în continuare detalii postate pe pagina de Facebook a evenimentului:
Senatul Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași a mărit taxele de școlarizare ale studenților, fără ca aceștia să fie consultați.
Reprezentanții studenților în Senat au votat în unanimitate PENTRU majorarea taxelor. Niciun vot împotrivă.
De asemenea, conducerea UMF dorește ca prezența la cursuri să devină obligatorie, iar absențele să se plătească.
Citește și De lăudat! Studenţii şi-au donat cursurile vechi contra energizante
Între timp, manualul de rezidențiat are aceleași erori și perle, materialele de studiu lipsesc cu desăvârșire, iar corupția este în floare, în ciuda unor anchete ale DNA.
MIERCURI, de la ora 11 ne vedem pe esplanadă la UMF ca să transmitem conducerii UMF un mesaj CLAR:
1. NU dorim majorarea taxelor de școlarizare. Universitatea ne seacă îndeajuns de mult buzunarele, iar taxele pe care le plătim nu se reflectă în calitatea actului educațional.
2. NU dorim introducerea prezenței obligatorii la cursuri și taxarea absențelor.
3. Ne-am săturat de corupție! Dorim eliminarea corupției din UMF Iași și încurajăm studenții să denunțe cazurile de corupție (dare și luare de mită, favoruri etc.).
Citește și O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai ceva înapoi
Îi așteptăm la protest și pe viitorii studenți ai UMF, elevii de astăzi!
La protest vom aduce socată și ceai rece de mentă!
Ne-am săturat de corupția universitară!
Studenții din UMF rezistă!
Povestea de succes a celei mai bogate femeie din IAȘI: „Am reuşit de frică”
Povestea de succes a celei mai bogate femeie din IAȘI: „Am reuşit de frică”. Pe cât de surprinzător este proiectul social al familiei Doinei Cepalis, pe atât de uimitoare este şi cariera acesteia.
Doina Cepalis deţine acum un grup format din nu mai puţin de cinci fabrici din nordul Moldovei, cu o cifră de afaceri de 28 de milioane de euro şi un profit de 1,2 milioane de euro, la aproape 1.000 de angajaţi. Ieşeanca plănuieşte ca, în viitorul apropiat, să mai creeze încă 200 de locuri de muncă.
Doina Cepalis a intrat în lumea afacerilor la doar 29 de ani, la Revoluţie. În anul 2000 avea să cumpere chiar o fabrică de in din Paşcani, cu 600 de angajaţi şi o tehnologie veche şi ruginită. După şase ani, când au intrat chinezii pe piaţa europeană a textilelor, fabrica a dat faliment. A pornit atunci cu curaj pe un alt drum, cu un capital de 10.000 de euro, şi a construit încet-încet renumitul grup de firme Te-Rox Prod, care a ajuns astăzi la afaceri de peste 120 de milioane de lei. Produsele ei ajung în peste 50 de ţări, nişa pe care a găsit-o, cea de scaune auto pentru copii, având un real succes şi, surprinzător, lansându-se la nivel mare chiar în timpul crizei economice, când toată lumea căuta produse mai competitive.
Citeşte şi De lăudat! Studenţii şi-au donat cursurile vechi contra energizante
Doina Cepalis este licenţiată din 1983 ca economist, specializarea finanţe-contabilitate, la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza“ din Iaşi. După terminarea studiilor, a fost contabil la două firme. După Revoluţie, când avea 29 de ani, a participat la înfiinţarea a patru societăţi pe acţiuni: Moldova SA, Siretul SA, Casa Romaşcana SA şi Favorit SA, toate desprinse din Întreprinderea Comercială de Stat Mărfuri Alimentare şi Alimentaţie Publică Roman. Cepalis a fost director economic, apoi director general şi administrator până în 2000 la Moldova SA.
După falimentul fabricii de in cumpărate de ea, în 2006, cu un capital de 10.000 de euro a înfiinţat firma Te-Rox Prod. Găsise o nişă compatibilă cu fabrica de la Paşcani şi a început să producă scaune de maşini pentru francezii de la Team Tex. La început lucra în lohn, dar din 2008 a renunţat şi a început să fabrice în nume propriu huse şi centuri de siguranţă pentru fabricarea de scaune auto pentru copii. Cifra de afaceri a crescut apoi constant, ca şi numărul de fabrici şi de angajaţi.
„Am luptat cinci ani şi am reuşit. Am reuşit de frică… Mi-era frică să nu pierd tot, de umilinţele pe care trebuie să le suporţi dacă pierzi. Nu am cedat niciun moment, stăteam câte 14 ore în fabrică, şi mergeam direct de acolo la întâlniri în Paris, la New York, chiar şi în Japonia“, povesteşte Cepalis, într-un interviu.
Citeşte şi O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai ceva înapoi
„Pe plan extern, în relaţiile cu clienţii, m-a ajutat că sunt femeie, am avut un capital de încredere în plus. Veneam dintr-o ţară cu grad mare de risc, şi am obţinut totuşi credite de milioane de euro… E necesar să fii o prezenţă agreabilă, să vorbeşti fluent limbi străine, să fii diplomat şi să ţi se simtă personalitatea. Nu m-am dus niciodată umilă să cuceresc pieţe externe“, adaugă ea.
În businessul familiei, spune ea, este implicată total atât ea, cât şi soţul, dar şi fiica, Roxana.
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Local
De lăudat! Studenţii şi-au donat cursurile vechi contra energizante
Studenţii din Campusul Tudor Vladimirescu, dar şi cei din Copou, au putut să-şi doneze cursurile de care nu mai au nevoie, iar pentru acestea au primit doze de energizant, numai bune în perioada examenelor şi a restanţelor.
Pe durata a două zile s-au strâns peste 2.000 de kilograme de hârtie, oferindu-se peste 3.000 de doze de energizant. Fiecare student a avut dreptul să plece cu cel mult 10 doze, pentru fiecare kilogram de maculatură primind două doze de Red Bull. Scopul acestui eveniment a fost acela de a încuraja tinerii să recicleze. Tinerii din Tudor Vladimirescu au fost însă mai harnici la reciclat sau mai dispuşi să renunţe la cursuri. Aceştia au donat aproximativ 1.500 de kilograme de hârtie, în schimbul a 2.500 de doze de Red Bull.
Citeşte şi O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai ceva înapoi
În Copou s-au strâns însă în jur de 800 de kilograme de hârtie, în jumătate faţă de studenţii din Tudor, echipa de tineri de la distribuitorul de energizant fiind nevoită să se întoarcă cu dozele la depozit. Acţiunea de colectare s-a desfăşurat în faţa căminelor T3-T4 în Tudor Vladimirescu, iar în Copou în faţa Corpului A, în parcarea de la intrarea în Facultatea de Chimie care aparţine de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ din Iaşi, reprezentanţii Red Bull neprimind aprobare să desfăşoare evenimentul pe terenurile Universităţii „Al.I. Cuza“.
Citeşte şi Povestea de succes a celei mai bogate femeie din IAȘI: “Am reuşit de frică”
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Local
O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai ceva înapoi
„Ziarul de Iaşi“ a publicat astăzi un aspect mai puţin cunoscut publicului din viaţa celei mai bogate femei a judeţului. O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii!
Doina Cepalis, proprietara firmei Te-Rox din Paşcani, lider de piaţă în Europa la producţia de centuri de siguranţă şi scaune auto pentru copii, creşte împreună cu fiica nu mai puţin de 30 de copii. Au înfiinţat o fundaţie, şi prin aceasta a adunat aceşti copii fără posibilităţi materiale, unii chiar copii ai străzii, cărora le oferă casă şi masă, precum şi educaţie.
„De unde ştiţi? Nu aş fi vrut să se afle acest lucru… E normal ce fac eu. Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai şi ceva înapoi comunităţii“, ne mărturiseşte Doina Cepalis.
Derulează acest proiect cu maximă discreţie de circa 3 ani, iar unii din copiii ei, care foarte probabil altfel s-ar fi ratat, sunt acum premianţi la şcoală. „M-a impresionat proiectul Proruralis (iniţiat de „Ziarul de Iaşi“ şi ISJ, n.r.), şi m-am gândit că, dacă ar fi 39 de Proruralis-uri în ţară, România ar arăta altfel“, spune antreprenoarea. Povestea acestui frumos proiect, în rândurile următoare:
Puţină lume ştie „secretul“ cunoscutei femei de afaceri Doina Cepalis, cea care deţine la Paşcani grupul de Firme Te-Rox Prod, cunoscut ca lider de piaţă în Europa la capitolul centuri de siguranţă şi scaune auto pentru copii: aceasta, alături de fiica sa, „creşte“ nu mai puţin de 30 de copilaşi sărmani, fără posibilităţi financiare sau chiar abandonaţi pe străzi. Am putea spune că are grijă de o clasă întreagă. Puţini ştiu că antreprenoarea a înfiinţat o fundaţie împreună cu fiica sa, Roxana Cepalis, care este şi preşedintele Asociaţiei „Lumină şi dar“. Prin intermediul acestei asociaţii, antreprenoarea adună copii nevoiaşi şi le oferă educaţia şi îngrijirea de care au nevoie.
„Nu aş fi vrut să se afle“
„De unde ştiţi? Nu aş fi vrut să se afle acest lucru… E normal ce fac eu. Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai şi ceva înapoi comunităţii. E în firescul lucrurilor. Aşa ar trebui să facă fiecare. M-am axat pe copii pentru că ei nu au nicio vină. M-a impresionat proiectul Proruralis, şi m-am gândit că, dacă ar fi 39 de Proruralis-uri în ţară, România ar arăta altfel. Nu e suficient să hrănim aceşti copii, trebuie să le oferim şi educaţie. Am luat copii care sunt crescuţi de bunici, care nu au ambii părinţi ori care au un singur părinte şi e bolnav, ori cu handicap. Am pus un pariu. Toată lumea spune că aceşti copii străzii se întorc în stradă. Am vrut să demostrez că nu e aşa. Dacă le oferi dragoste şi educaţie, ei nu se mai întorc în stradă. Se întorc în societate“, spune antreprenoarea.
Elanul ei în a face lucruri bune s-a izbit însă şi de birocraţie.
Citeşte şi De lăudat! Studenţii şi-au donat cursurile vechi contra energizante
„Noi vrem să luăm mai mulţi copiii, însă birocraţia este foarte mare, ne înfrânează. Dar noi vom lupta în continuare pentru ei“, ne-a declarat Doina Cepalis, cu referire la procedurile greoaie ale autorităţilor legate de protecţia minorilor.
Menţionăm că proiectul Proruralis, menţionat de Doina Cepalis, a fost infiinţat acum 15 ani la iniţiativa „Ziarului de Iaşi“, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean, acesta ajutând, prin intermediul unor burse oferite de oameni de afaceri, persoane particulare sau societăţi, în fiecare an, zeci de copii săraci, dar inteligenţi din mediul rural pentru a continua liceul la Iaşi, după absolvirea ciclului gimnazial. Numai anul acesta, peste 90 de copii cu IQ ridicat învaţă cu ajutorul Proruralis la şcolile cele mai bune din municipiu.
Prin înfiinţarea unei asociaţii similare, antreprenoarea a reuşit să transforme copii care nu ştiau să citească în şcolari, unii chiar cu premii. Asociaţia a fost înfiinţată de Doina Cepalis acum trei ani, şi efectiv întreţine aceşti copilaşi de la zero, femeia de afaceri fiindu-le, am putea spune, mamă adoptivă.
Alte planuri în domeniul social
Ideea Doinei Cepalis a luat naştere, mărturiseşte ea, şi după ce a fost impresionată de unele statistici îngrijorătoare, şi anume faptul că în România, unul din doi copii din mediul rural, respectiv unul din trei la nivel naţional, trăieşte în sărăcie.
Citeşte şi Povestea de succes a celei mai bogate femeie din IAȘI: “Am reuşit de frică”
„Prin accesul la educaţie, asociaţia se străduieşte să le ofere copiilor posibilitatea de a dobândi competenţele şi abilităţile care să le permită să muncească pentru a găsi o cale de ieşire din sărăcie, contribuind la asigurarea rechizitelor şcolare şi a materialelor didactice, a alimentelor şi articolelor vestimentare necesare unui trai decent, cât şi a nevoilor de îngrijire medicală. Misiunea noastră este de a-i ajuta pe copiii din mediile defavorizate să se dezvolte armonios şi să se integreze în societate. Totodată, ne propunem ca în viitorul apropiat să derulăm o campanie de strângere de fonduri pentru dotarea maternităţilor din zona Moldovei cu incubatoare şi aparate medicale pentru copiii născuţi prematur şi să îi ajutăm pe copiii bolnavi de cancer să îşi procure medicamentele vitale“, se menţionează pe site-ul asociaţiei.
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Local