(FOTO/VIDEO) Români pe podium! A plouat cu medalii pentru România la Stuttgart!
Permormanțe notabile! România a reușit să se claseze pe podium la German Open Campionships 2017, competiție internațională de dans de importanță majoră, care se desfășoară anual, încă din 1987.
Cupluri de dansatori amatori și profesioniști, atât de dansuri latino cât și din categoria standard, au concurat la German Open Campionships 2017 cu cei aflați la mai înalt nivel din categoria lor de vârstă.
Legitimaţi la Clubul de Dans din cadrul Palatului Copiilor Iaşi, Zaharia Razvan și Tarzianu Ana Maria se antrenează la Dance Energy Academy din Iaşi, începând din anul 2014, sub îndrumarea antrenorilor Alexandru Necula şi Andreea Manolache.
Anul acesta, cei doi au obținut locul 1 și medalia de aur la categoria Juvenile 2, latino, locul 3 și medalia de bronz la categoria Juvenile 2, 8 dansuri și locul 6 la categoria Juvenile 2, standard.
Video: Razvan Andrei Zaharia – Ana Maria Tarzianu / ROMANIA / Juveniles 2 GOC 2017
Clasamentul finalei GOC la categoria de vârstă „Juvenile 2, latino” a arătat astfel:
1. Razvan Andrei Zaharia/Ana Maria Tarzianu, România
2. Maxim Tereshin/Uliana Zelikovskaya, Rusia
3. Nikita Kulpin/Ksenia Pecheritsina, Rusia
4. Stefan Alexandru Padurariu/Anastasia Herman, România
5. Volodymyr Kolchyntsev/Nidiia Andreieva, Ucraina
6. Alex Rusu/Maya Rusu, România
7. Kipras Kura/Morta Batutyte, Lituania
Razvan Andrei Zaharia si Ana Maria Tarzianu nu stau locului! Rezultatele deosebite obținute la Stuttgart nu sunt singurele performanțe ale celor 2 și ale antrenorilor lor. Aceștia s-au clasat pe podiumuri și la Chișinău (Rep. Moldova), Alassio (Italia), Junior Festival 2017 in Portoroz (Slovenia), au participat la DSF Training Camp 2017 în Bremen și lista poate continua!
sursa foto: Zaharia Razvan si Tarzianu Ana Maria
- Published in Sport
PREMIERĂ în Iași: SummerCamp cu antrenori americani! Acum în desfășurare, cu 40 de tineri din România!
Primul SummerCamp cu antrenori americani din zona Moldovei a devenit realitate! Antrenamente cu multă diversitate, intensitate și cu influențe din baschetul american sunt la îndemâna tuturor celor care s-au înscris.
Antrenamentele vor fi coordonate de unul dintre cei mai bine cotați antrenori americani, antrenor licențiat FIBA, CEO / antrenor The Basketball Embassy, membru al San Antonio Area Association of Basketball Coaches și membru Texas Association of Basketball Coaches.
„Chris Dial este fără îndoială cel mai bun organizator de tabere și antrenor cu care am lucrat. Pasiunea sa pentru baschet și susținerea tinerilor în dezvoltarea abilităților este fără egal. Orice tânăr jucător beneficiază enorm din urma unui camp în care este implicat Chris.”
Brooks Thompson (1970-2016) – fost Antrenor principal la Universitatea San Antonio, Texas, și Ambasador pe viață al baschetului
Citește și Padoc improvizat din dragoste pentru… bani! Imagini revoltătoare!
Înscrierile s-au făcut până pe data de 12 august, participanții putând fi băieți și fete cu vârste cuprinse între 10-13 ani și 13-16 ani, indiferent de clubul la care sunt legitimați. Au fost câte 50 de locuri disponibile pentru fiecare categorie de vârstă. Doar 2 fete au reușit să ajungă în SummerCamp.
Desfășurare
Evenimentul se află astăzi în a doua zi de desfășurare și va continua până pe data de 18 august în Complexul Sportiv Tudor Vladimirescu. În prima zi a camp-ului fiecare participant a primit două tricouri cu LOGO-ul Basketball SummerCamp!
Tinerii participanți sunt încântați de prezența antrenorilor americani și se arată entuziasmați de felul lor diferit de a lucra în cadrul antrenamentelor și de suflul nou pe care îl aduc de peste hotare.
Padoc improvizat din dragoste pentru… bani! Imagini revoltătoare!
În timp ce unii oameni nu mai știu ce să mai facă să ajute animalele, iar cabinetele veterinare, fundațiile și adăposturile din Iași se zbat să contribuie prin diverse programe, precum cele de sterilizare gratuită, un localnic din Holboca procedează „fix pe dos”. Într-un padoc improvizat în curtea acestuia, mai mulţi câini au fost ţinuţi în condiţii revoltătoare.
„Aşa sunt ţinuţi. Nici măcar o păturică, nici măcar absolut nimic să se încălzească. Şi se duc în piaţă şi cer două, trei, patru sute de euro pentru unul”, se plânge un localnic.
13 căţei, toţi de rasă au fost ţinuţi în condiţii greu de imaginat în casa din Holboca, judeţul Iaşi. Vecinii au fost cei care au dat alarma.
„El din toamnă a început să-i aducă. Într-o zi chiar îl văzusem că stătea… unul, doi buldogi erau morţi, i-a pus într-un sac. După ce am făcut acea sesizare la Primărie am văzut că a venit şi a luat din saci, s-a mai rărit”, mărturiseşte o localnică.
„Nu ştiu câţi mai sunt, dar sunt foarte mulţi. Eu i-am spus odată… A zis că „Degeaba îmi faci reclamaţie că nu ai ce să-mi faci că eu sunt doctor”, spune un alt localnic.
Reporterii observator au încercat să stea de vorbă cu omul bănuit că ar aduna animalele în curte. Dar fără rezultat. Bărbatul s-a urcat în maşină şi gonit.
Citește și După 12 ani, mama a decis în sfârșit să oprească suferința propriului copil! Tânărul este acum…
„Sunt plini de mizerie, de excremente. Apă nu este la niciunul în boxă. Sunt numai câini de rasă, foarte mici. Este foarte clar că este vorba de un înmulţitor de câini. Probabil îi ţine aici, evident fără nicio autorizaţie, şi pentru a-i comercializa”, spune Cătălin Pavaliu, de la Fundaţia Sky, protecţia animalelor.
Animalele sunt ţinute chiar şi în casă. Poliţiştii ajunşi la adresa reclamată nu au avut ce să facă. Nu pot intra pe proprietate privată fără un mandat.
„Pentru cei de la Poliţie şi de la Direcţia Sanitar Vetrinară de la Poliţia Animalelor, pentru că există acest departament, poate vor să vină să vadă cum sunt chinuite nişte animale pentru ca nişte nemernici să facă bani”, adaugă un membru al fundaţiei.
Reporterii observator s-au întors astăzi să vadă starea animalelor. Între timp, acestea au fost mutate însă într-o altă locaţie.
sursa: observator.tv
- Published in Local
Specialiștii au rămas uimiți! Simbolul Iaşiului, Teiul lui Eminescu, este mult mai bătrân decât s-a speculat
Specialiştii Agenţiei pentru Protecţia Mediului Iaşi au dat publicităţii un clasament al celor mai bătrâni arbori cu statutul de monument al naturii din judeţul Iaşi. Potrivit raportului, Teiul lui Eminescu este mult mai bătrân decât s-a speculat.
Celebrul arbore din Parcul Copou, conform statisticii actualizate publicată de APN Iași, este plasat pe locul 7 în clasamentul celor mai bătrâni copaci din judeţ. Teiul lui Eminescu a fost plantat în vremea domnitorului Alexandru Lăpuşneanu. Considerat de specialişti un miracol de supravieţuire, acesta are 461 de ani, având în vedere că a fost plantat în 1556.
Teiul care ajunsese deja la o vârstă respectabilă şi se ridica impunător în mijlocul pârloagei pe care enciclopedistul moldovean îşi propusese s-o reamenajeze, avea să-şi câştige peste jumătate de secol supranumele de „al lui Eminescu”.
„Teiul nu se potrivea cu planurile lui Asachi, nu intra pe axa principală pe care o proiectase. Dar l-a văzut atât de frumos, încât a hotărât să-l păstreze. Putem spune că Gheorghe Asachi este părintele teilor din Iaşi”, a spus botanistul Mandache Leocov.
Mai mulți botaniști sunt de părere că arborele, sub care poetul Mihai Eminescu obişnuia să mediteze în vremea şederii la Iaşi, ar mai putea rezista încă 50-100 de ani.
Teiul a suferit o serie de tratamente majore, primul în 1953, când a fost segmentat în urma unei furtuni, curățat și sprijinit pe console metalice. Au urmat alte două tratamente, în 1990 și 2014, respectiv. Teiul supraviețuiește astăzi grație unui fenomen biologic rar, care a permis unor rădăcini adventive să crească prin interiorul trunchiului putrezit, pătrunzând în pământ. Arborele fructifică anual și continuă să atragă vizitatori.
Cel mai bătrân arbore din Iaşi este tot un tei, care se află în curtea Mănăstirii Bârnova. Copacul are vârsta de 674 de ani. Specialiştii APM, împreună cu cei de la Academia Română, au identificat, în total 160 de arbori din judeţul Iaşi, care vor fi incluşi pe lista actualizată ale plantelor monument al naturii.
- Published in Local
Ieșeanul care și-a petrecut întreaga sa viață jucând timpul pe degete
Ieșeanul Ion Cristea şi-a petrecut întreaga sa viaţa în spatele cadranelor de ceas, le-a creat, le-a reparat şi s-a îngrijit toată viaţa de ele.
Ion Cristea a încercat de mai multe ori să strângă în jurul său oameni tineri care să poată „fura” meserie de la el, însă spune resemnat că „noua generaţie are alte priorităţi”. De altfel, el este în prezent una dintre puţinele persoane atestate ca expert în mecanică fină şi orologie din zona Moldovei.
Sursa foto: Foto-ideea.blogspot.ro
Bărbatul a reparat majoritatea ceasurilor turn din Moldova, iar, pentru că este considerat expert în restaurarea obiectelor din metal, în trecut, a reabilitat statuia libertăţii din Ploieşti şi copertina de pe Palatul Cotroceni.
Ion Cristea a reparat ceasul Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iaşi, unul dintre cele mai vechi din Moldova, care datează din 1843, a repus în funcţiune ceasul turn al Bisericii Lipoveneşti, iar din 1984 păşeşte aproape zilnic în turnul Palatului Culturii, pentru a veghea asupra ceasului de acolo, unul dintre ceasurile mecanice din turnuri care a funcţionat aproape fără oprire din 1925, când a arătat pentru prima dată ora exactă.
„După multe demersuri făcute timp de 35 de ani, toate hârtiile pentru permiterea accesului la ceas au fost aprobate, cu excepţia avizului de la pompieri. Aceştia nu au aprobat vizitarea turnului cu ceas de teama că, odată ajunşi aici, sus, vizitatorii s-ar putea arunca pe fereastră. Această percepţie a blocat vreme de 35 de ani accesul turiştilor în turn. Nimeni n-a putut urni acest pietroi pus de pompieri. După reabilitarea Palatului, s-a reuşit aprobarea vizitării ceasului din turn”, a spus Ion Cristea.
„Dacă ceasul merge bine, nu te întreabă nimeni nimic. Dacă merge aiurea sau s-a stricat, toată lumea te întreabă ce ai făcut.”
„În 1970 s-a făcut o staţie de sonorizare pentru tot oraşul. Apoi, s-a adus o staţie de emisie – recepţie care bătea 200 de kilometri cu gândul ca bătăile ceasului să se audă până la Chişinău. Practic, să cânte Hora Unirii în inima Basarabiei. Dar a venit Brejnev şi a zis “Net”.
În 1993, primarul de atunci al Iaşiului, Constantin Simirad, a cerut ca difuzorul din faţa primăriei să fie oprit, ca să nu îl mai deranjeze zgomotul. Încet, sistemul a fost oprit în tot oraşul.
„Acum, mă bucur că am reuşit să punem din nou în funcţie staţia de sonorizare şi, astfel, la fiecare oră fixă, la Iași se aud acordurile Horei Unirii. Sper ca şi proiectul cu Chişinăul să fie reluat.”, a mai adăugat Ion Cristea.
Ceasornicul din turnul Palatului a contribuit în mod deosebit la faima clădirii. Acesta moştenea amintirea orologiului instalat în turnul porţii Curţii Domneşti la 1728 şi care a dat, multă vreme, ritmurile oraşului. Instalarea unui orologiu cu carillon a fost, în sine, o opţiune romantică, întrucât construirea acestui gen de mecanisme se afla în ultima fază de evoluţie istorică.
Aceasta era o idee retro, în acord cu spiritul clădirii. Ceasul a fost produs în Germania, la Hamburg, de firma J.F. Weule-Bocknem, şi instalat în Turnul Central al Palatului Culturii în 1925, de „casa” inginerului Horia Pascalovici din Bucureşti.
Mecanismul ceasului transmite mişcarea către acele celor trei cadrane, prin axuri şi grupuri de roţi dinţate conice. Acesta se încarcă automat, la fiecare 12 ore, cu ajutorul unui motor electric şi al unei greutăţi de 120 kg, ce se ridică la o înălţime de 8 m.
Cadranele sunt decorate cu mici vitralii, reprezentând cele douăsprezece zodii. La exterior, doi plăieşi în costume naţionale, zugrăviţi pe zidul turnului stau de strajă încadrând ceasornicul, după modelul oştenilor pictaţi la Castelul Peleş. Potrivit lui I.D. Berindei, arhitectul care proiectat şi construit Palatul în perioada 1906 – 1925, cei doi oşteni pictaţi în frescă sunt „plăieşii lui Dragoş Vodă”, descălecătorul Moldovei.
Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate, o replică modernă a mecanismelor similare din Evul Mediu occidental. Cele 8 clopote reproduc, la fiecare oră exactă, „Hora Unirii”, melodia lui Al. Flechtenmacher fiind înregistrată pe un tambur cu 69 ştifturi.
- Published in Cultură
Românii care vor să cumpere un sat întreg pentru a-l salva de la dispariţie. Ce poveste fascinantă ascunde locul părăsit, cu biserică şi drum de marmură
Povestea satului Alun, clădit la marginea carierei de marmură şi abandonat aproape în totalitate, a dat naştere unei iniţiative neobişnuite: mai mulţi tineri vor să cumpere casele părăsite, unele vechi de mai multe decenii, pentru a readuce la viaţă aşezarea din Ţinutul Pădurenilor.
Satul Alun din Ţinutul Pădurenilor mai are doi – trei locuitori, în funcţie de anotimpul în care este vizitat. Are însă peste 50 de case părăsite, o fostă şcoală şi un internat ruinate, o biserică din lemn veche de trei secole, dar închisă definitiv după 1990, o altă biserică de marmură şi un drum de marmură şi piatră, unic în România.
În Alun locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste 100 de familii. Ultima casă, cu numărul 104, a fost construită în anii 1960, în apropierea carierei de marmură. De atunci, din „satul înmărmurit“, cum îi spun localnicii din aşezările învecinate, au început oamenii să migreze.
Odată cu venirea iernii, satul aflat la capătul unui drum pavat în anii 1960 cu marmură devine un loc straniu, din care se retrag chiar şi cei câţiva bătrâni.
Locul pustiu, altădată prosper, ar putea fi readus la viaţă şi transformat într-una dintre atracţiile importante ale zonei, spun iniţiatorii unei campanii neobişnuite, promovată în spaţiul virtual. Cristian Jurca şi Denise Tama se numără printre iniţiatorii proiectului denumit „Cătunul” prin care îşi doresc să salveze satul Alun.
Apelul românilor care vor să salveze un sat
„Satul Alun, comuna Bunila, judeţul Hunedoara. Această aşezare unicat în România, cel mai îndepărtat cătun din Ţinutul Pădurenilor, cum urci spre Munţii Poiana Ruscă, este unicat datorită unui element cheie: marmura. Cariera de marmură abandonată după anii 1990 se află chiar la intrarea în sat, drumurile fiind pavate cu marmură, nu doar casele, bisericile şi mănăstirile de acolo.
Din 110 familii, au mai rămas două. Oamenii îşi aduc aminte cum rând pe rând copiii au plecat la oraş, bătrânii s-au dus, obiceiurile s-au stins cu ei, luând meşteşugurile în mormânt.
Casa Poporului este construită cu marmură din Satul Alun. Bucăţi din marmură erau cărate la Simeria, unde erau tăiate, iar de acolo erau transportate cu trenul până în capitală, pentru a ajuta la construcţia celei mai mari clădiri (ca suprafaţă) după Pentagon. În Satul Alun se află singura biserică din ţară construită în întregime din marmură, unicat în Europa.
De ce vă spun toate astea, poate vă întrebaţi, nu doar să vă arăt cât de frumoasă e ţara asta, nu doar să vă arăt cât de bogaţi suntem, de fapt câte oportunităţi avem, dar nu ne dăm interesul, preferăm s-o distrugem, este mai simplu, nu?
V-aduceţi aminte când am postat anunţul: caut nouă nebuni că şi mine să cumpărăm o casă de vacanţă. Ei bine, nişte oameni (unul dintre, Cristian Jurca) cu spirit civic şi <>, au luat-o în serios şi, în loc de casă, vor să <> un sat întreg, sat care mai are undeva la 30 de case, sat pe care vrem să-l aducem la viaţă, să-i redăm culoarea, să-l aducem la lumină şi o să fie cel mai vizitat loc din România. Garantez!
Ca membru fondator al acestui proiect, rog toate persoanele, care au posibilitatea, să se alăture nouă în acest drum pavat cu marmură. Avem nevoie de voi toţi. Orice sprijin este bine venit. Trebuie să ştiţi că proiectul este în desfăşurare, Primăria ne-a dat cale liberă, iar noi asta aşteptăm cel mai mult, restul vine de la sine. Pas cu pas.
Dragă Casă a Poporului, făcută din marmură din Satul Alun, ajută-ne să te-ajutăm. Sus cu viaţa!”, scrie Denise Tama, în prezentarea proiectului denumit Cătunul, pe Facebook.
Cristian Jurca a povestit că a vizitat satul Alun după ce a citit mai multe reportaje şi a fost impresionat de locul din Ţinutul Pădurenilor. A luat legătura cu autorităţile locale din zonă, care şi-au arătat sprijinul pentru iniţiativa tinerilor şi, spune el, treptat proiectul de revitalizare a satului Alun, îmbrăţişat de zeci de români, va prinde contur.
- Published in National
Un fiu e fiu până se însoară, o fiică este fiică toată viața
Un fiu e fiu până se însoară, o fiică este fiică toată viața
Când urmează să se nască un nou copil într-o familie, fiecare membru al familiei își dă cu părerea despre sexul viitorului copil. Cei mai mulți spun că nu contează dacă va fi băiat sau fata, sănătos să fie, dar sunt câțiva care vor neapărat o fată sau neapărat un băiat în familie.
Există o poveste emoționantă pe care ar trebui să o citești înainte să îți alegi “tabăra”.
“Doi tineri și-au făcut o promisiune în ziua nunții lor. Nu vor deschide usa casei lor nimănui. Indiferent de cine le bate la ușă.
Într-o dimineață părinții mirelui au bătut de la ușa casei proaspăților însurăței. Cei doi s-au privit în ochi, și-au respectat promisiunea și nu au deschis ușa.
După o vreme, a venit și rândul părinților miresei să bată la ușa casei tinerilor. Cuplul nu a deschis ușa la primele bătăi în ușă. Tânăra și-a privit soțul în ochi și a început să plângă.
– Nu pot! Nu pot să nu le deschis ușa. Deja mi-e dor de ei.
Soțul nu a zis nimic și a lăsat-o să deschidă ușa.
Anii au trecut peste cei doi. Cuplul avea cinci copii: patru băieți și mezina, o fetiță.
Când s-a născut fetița, capul familiei a fost extrem de fericit. A organizat o petrecere mare la care a invitat toată familia.
Oamenii au venit bucuroși și s-au minunat de fericirea bărbatului. Nu îl mai văzuseră niciodată atât de fericit. L-au întrebat:
– De ce ești așa de fericit? Nu te-am văzut așa de fericit când ți s-au născut cei patru fii.
El le-a răspuns:
– Fata mea este cea care îmi va deschide ușa.
Fiicele sunt cu adevărat unice. Ele nu rup niciodată legătura cu părinții lor. Chiar și după ce se căsătoresc, ele nu uită de părinți.”
- Published in National