Fenomen bizar: Locuri unde maşina merge singură la deal. Care este explicaţia VIDEO
Fenomen bizar. În mai multe zone din ţară, oamenii au fost martorii unui fenomen bizar: maşina a urcat singură dealul, deşi avea motorul oprit. Cel mai cunoscut loc este în Maramureş şi este considerat un loc cu proprietăţi paranormale.
Un alt loc în care întâlnim acest fenomen se află la Iaşi, pe o portiune de drum național, de pe dealul Bucium. „E un loc blestemat, bântuit de spiritele animalelor de la fosta Grădină Zoologică.” susțin bătrânii care locuiesc în zonă. Este de-a dreptul bizar, unele persoane spun că mașinile urcă cu motorul oprit. Pe această porțiune de drum au avut loc foarte multe accidente rutiere, unele petrecute în condiții neelucidate.
Citeşte şi Uriaşa din Cimitirul Eternitatea. Legenda care a fascinat Iaşiul
Deşi fenomenul maşinii care urcă singură dealul a fost întâlnit în mai multe locuri din ţară, cel mai cunoscut este în Maramureş, pe drumul dintre Budeşti şi Cavnic. Acolo se află o pantă, unde, dacă oamenii scot maşina din viteze, aceasta porneşte singură la deal. Fenomenul are loc şi dacă sunt amplasate nişte bile pe asfalt sau dacă torni apă.
Cu toate că oamenii cred cu tărie că este vorba despre un fenomen paranormal sau despre o zonă puternic magnetizată, cel mai probabil este vorba doar despre o iluzie optică. Ochiul fiind minţit de peisaj că drumul urcă la deal, când, în realitate, el coboară. Experţii sunt de părere că este vorba despre o rupere de pantă cu schimbare de unghi, dând impresia de deal, deşi panta continuă.
Citeşte şi Conacul Moruzzi şi legenda călăului din Manta Roşie
Astfel de fenomene au mai fost înregistrate şi în Munţii Gutâi, la trecerea dintre Baia Mare şi Sighetu Marmaţiei, Pasul Tihuţa şi chiar o porţiune în Babadag, Tulcea, Obârşia Lotrului, Buzău sau Măgura Baciului, Bacău.
Dacă pentru zona Cavnic din Maramureş se ştie că este vorba despre o iluzie optică, pentru celelalte zone încă nu este nimic sigur: experţii spun că poate fi o iluzie optică, dar şi un câmp electromagnetic care să influenţeze deplasarea autovehiculului.
Oamenii de știință au găsit o explicație atunci când au făcut măsurători în teren. Măsuratorile inginerilor cadastristi au arătat că, într-un loc, pe dealul Bucium rampa devine pantă. Adică se urcă dealul și la un moment dat drumul coboară pe o porțiune scurtă, cât ține locul în care spun oamenii că se petrec aceste lucruri stranii. „Verificarea se poate face cu o cumpănă sau un vas mare de apa. Deși ai impresia că e înclinat în orizontală, de fapt e invers. Lucrul acesta poate fi demonstrat dacă privești din alt unghi. Am mai întâlnit un așa loc în munții Retezat, iar apa dintr-un pârâu curgea la deal. Este doar o iluzie optică„, a declarat prof. univ. Dumitru Luca, decanul Facultății de Fizică, de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza.
- Published in Legende
Primăria vrea să cumpere 20 de tramvaie second-hand. Au uşi pe ambele părti
Primăria vrea să cumpere 20 de tramvaie second-hand. Acestea sunt fabricate în perioada 1984-1992, au uşi pe ambele părţi și costă în jur de 25.000-30.000 de euro.
Un proiect de hotărâre în acest sens a fost introdus pe ultima sută de metri pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului Local (CL) de astăzi. Primul lot de 11 mijloace de transport în comun ar urma să ajungă la Iaşi în acest an. Este vorba despre şapte tramvaie de tip M8C (29.000 euro/bucată) şi patru tramvaie de tip M6D (25.000 euro/bucată).
Achiziţia plănuită pentru anul în curs cuprinde şi unele piese de schimb (5.000 euro), astfel că, în total, necesarul de finanţare ajunge la 429.000 euro, sumă care include şi transportul (121.000 euro).
Mijloacele vor fi cumpărate de la autorităţi administrative din Germania, din oraşele Essen (tramvaiele M8C) şi, respectiv, Mulheim (tramvaiele M6D). Vagoanele au fost fabricate în perioada 1984 – 1992, dar au fost modernizate între anii 2011 – 2014. În anul 2018, vor mai fi achiziţionate încă nouă tramvaie (cinci M8C şi patru M6D), iar costurile se vor ridica la 344.000 euro.
În total, bugetul necesar pentru achiziţia a 20 de vagoane ajunge la 773.000 euro. Planul Companiei de Transport Public (CTP) este de a înlocui 28 de tramvaie care fac parte din parcul auto al CTP, dar care au anii de fabricaţie între 1960 şi 1964.
Tramvaiele sunt dotate cu un sistem de supraveghere video şi sistem de afişaj. Specialiştii CTP s-au deplasat în Germania pentru a le evalua, iar concluzia acestora a fost că vagoanele „au o stare tehnică bună şi un aspect interior şi exterior foarte bun“. „Valabil pentru ambele tipuri de tramvaie este faptul că sunt dotate cu uşi de acces în salonul destinat călătorilor pe ambele părţi, astfel încât peronul de îmbarcare al călătorilor poate fi pe stânga sau pe dreapta. Instalaţia de comandă este astfel concepută încât uşile se pot deschide numai pe una dintre părţi“, se arată în documentul suport pentru demararea achiziţiei.
După aprobarea proiectului de hotărâre, CTP va transmite oferta de cumpărare către autorităţile administrative din Germania, iar, dacă va fi acceptată, atunci tramvaiele vor ajunge la Iaşi.
În prezent, CTP Iaşi are în exploatare ca parc activ un număr de 123 de vagoane, dar, zilnic, rămân disponile pentru ieşirea în traseu 105 tramvaie, în contextul în care 18 tramvaie sunt planificate pentru reparaţii.
Anul trecut, primarul Mihai Chirica declara că Primăria nu va mai cumpăra mijloace de transport second-hand atât timp cât el se va afla în fruntea municipalităţii ieşene.
Şedinţa de Consiliul Local de astăzi a început cu un moment festiv. Au fost omagiaţi premiaţii ieşeni de la campionatul mondial de şah, care s-a desfăşurat la Iaşi şi echipa feminină de fotbal Navobi.
Fetele au fost finalistele Cupei României, competiţie ce s-a desfăşurat tot la Iaşi. În şedinţa CL de astăzi urmează să fie aprobate taxele şi impozitele pentru anul 2018 şi achiziţia a 20 de tramvaie. Consilierii PMP au anunţat că se opun majorării taxelor.
Posted by Primăria Municipiului Iași on 31 Mai 2017
Sursa: www.ziaruldeiasi.ro
- Published in Local
Bojdeuca lui Ion Creangă, prima casă memorială literară din România
Cine nu a fost să vadă bojdeuca lui Ion Creangă, din Iaşi, cu siguranță, nu va înţelege niciodată cum se fac poveştile.
„În bojdeuca unde locuiesc eu, dorm afară şi pe vremea asta, în 18 spre 19 septembrie. De aveţi răbdare, că bunătate întotdeauna aţi avut, veţi întreba poate, unde-i bojdeuca mea? Vă voi răspunde respectuos: în mahalaua Ţicău, ce-i mai zic şi Valea plângerei, strada Ţicăul de sus, no. 4 (dacă se mai poate numi stradă o hudicioară dosnică, plină de noroiu păn’ la genunchi, când sunt ploi mari şi îndelungate, zise şi putrede, şi la secetă geme colbul pe dânsa). Iar bojdeuca de căsuţă în care locuiesc eu de vreo 18 ani e de vălătuci şi povârnită spre cădere pe zi ce merge, de n-ar fi rezămată în vreo 24 de furci de stejar şi acelea putrede. Iarna dorm într-o odăiţă toată hrentuită, iar vara într-un cerdăcel din dos, începând de pe la maiu şi sfârşind pe la octomvrie, când este vremea bună cum îi acum. Aşa m-am deprins. Răposatul Conta şi Lambrior ştiau căsuţa mea. Pompiliu, d-l. Nica şi mai ales bietul Eminescu, de asemenea”. (Scrisoare a lui Ion Creangă către Titu Maiorescu, din 19 septembrie 1887).
Căsuța l-a găzduit pe Ion Creangă, începând din vara anului 1872, după ce fusese răspopit și nevoit să părăsească locuința din incinta Mănăstirii Golia. Povestitorul s-a mutat la bojdeucă. Stătea în camera din dreapta, iar Ecaterina Vartic, cea care avea să-l îngrijească până la sfârșitul vieții, îi era vecină.
„În odaia din stînga şi-a făcut un pat sănătos de blană de stejar, şi-a aşezat o masă oleacă boierească pentru scris, un raft pentru cărţi, iar lîngă vatra sobei cu horn şi-a pus o măsuţă rotundă cu trei picioare cu scaunele mici şi veselă ca la Humuleşti: străchini adînci, linguri de lemn, cofe, ceun de tuci, oale de lut în care fierb bine sarmalele. Cuptorul ere pregătit pentru poale în brîu şi alivenci înecate în smîntînă.”
În anul 1876, o jumatate de an, Mihai Eminescu a locuit aici, trăind „fără pic de gânduri rele” împreuna cu Creangă, cu personajele lui, viața adevarată pe care o visa. În bucătărie se afla cuptorul cu hornul asemănător celui de la casa parintească din Humulești, masuța de lemn cu trei picioare, cuptorul, icoana – amintire de la mama sa, portretul Tincăi Vartic și alte obiecte memoriale originale. În camera de lucru pot fi revăzute masa de lucru, cu pagini scrise de Creangă, lampa, tocul, călimara, nisipernița, scrinul amintind de cel al lui Eminescu, „biblioteca”, portretul original pictat de V. Musnetanu, precum și multe alte obiecte originale. Cerdacul din spatele Bojdeucii, de unde Creangă și Eminescu priveau dealurile Ciric si Sorogari, dar și „pe cerul plin cu minunății”, amintește aceasta tulburatoare prietenie. Aici petreceau cei doi ceasuri fără pereche, aici Eminescu povestea lui Creangă „atâtea lucruri frumoase… frumoase…”
La Bojdeuca din Ţicău, s-a înfiinţat în 1918, la 15 aprilie, primul Muzeu memorial din România, ca un omagiu adus celor două mari personalităţi ale literaturii neamului: Creangă şi Eminescu.
În clădirea nouă, realizată de arhitectul Virgiliu Onofrei şi inaugurată la 11 iunie 1989, la centenarul morţii scriitorului, sunt expuse cărţi, fotografii şi documente, ilustrând viaţa lui Ion Creangă – şcolar, preot şi învăţător, activitatea de scriitor – „Bucoavna” – unul din primele abecedare, fotografia originală a scriitorului, manuale didactice originale, redactate de Ion Creangă, colecţia revistei „Convorbiri literare”, 1867-1889, în care Ion Creangă şi-a publicat opera, alte documente ale lui şi ale familiei.
Vezi şi Muzeul ”Ion Creangă” (BOJDEUCA)
În anul 1968, a fost instalat, în curtea Bojdeucii, bustul de granit al lui Ion Creangă, realizat de Iftimie Bârleanu, iar în perioada 1984-1989, la Bojdeuca „Ion Creangă” au avut loc lucrări complexe de consolidare a terenului, de amenajare a unui amfiteatru în aer liber, cu 250 de locuri, de construire a unei clădiri, special gândită pentru a adăposti expoziţia documentară „Viaţa şi opera lui Creangă” şi Biblioteca Bojdeucii, spaţii de serviciu, depozit, cameră pentru supraveghetoare. Lucrările de restaurare şi reorganizare a muzeului „Ion Creangă” au avut în vedere păstrarea autenticităţii casei.
Bojdeuca „Ion Creangă” organizează anual patru sărbători devenite tradiţionale: 2 ianuarie – ziua înmormântării scriitorului, 1 martie – ziua de naştere a lui Ion Creangă, 14 – 15 aprilie – Zilele Bojdeucii – aniversarea inaugurării primului muzeu memorial literar din România şi 31 decembrie – ziua morţii scriitorului – „Colinde la Bojdeucă”.
Bojdeuca „Ion Creangă” este cel mai vizitat muzeu din Iaşi, cu circa 100.000 de vizitatori anual, care se infațișează vizitatorilor din țară și străinătate nu ca o arhiva, ori ca o colecție de documente vechi, originale, ci ca o sinteză vie, ca o oglindă a vieții și operei unui mare creator român și a lumii românești și europene în care a trăit Ion Creangă, contemporan cu noi.
- Published in Cultură
Iașiul primește o nouă imagine: tonetele urâte care împânzesc orașul vor dispărea
Primarul Mihai Chirica a anunţat că a pus la punct un program de exploatare mai eficientă a patrimoniului municipiului Iaşi.
După iniţierea unui amplu program de înfrumuseţare a spaţiilor verzi, edilul a anunţat că municipalitatea va schimba şi modul în care va funcţiona comerţul stradal în zone intens circulate, în special în marile intersecţii.
„Ca gestionari ai acestui patrimoniu trebuie să ne gândim, pe lângă aspectul pecuniar pe care trebuie să îl avem în vedere pentru a creşte veniturile municipiului, şi la cel estetic. Multe din lucrurile care s-au întâmplat după Revoluţie au avut loc haotic, fără a ţine cont de estetica fiecărei zone în parte. Ne-am propus să regândim spaţiul public ieşean pentru a deveni unul cât mai prietenos. Astfel, de la începutul anului am desfiinţat 18 module stradale de diverse dimensiuni, pe care în mare parte le-am şi transportat de pe domeniul public. Am continuat programul de demolare a garajelor construite fără autorizaţie. Am identificat bunuri de patrimoniu care erau la societăţi ale Primăriei într-un mod nejustificat. Luna trecută am retras cele 41 de spaţii comerciale care erau la o societate care nu aducea nimic spre municipalitate. Şi în acest caz toate fondurile vor ajunge la Municipiul Iaşi. Pe de altă parte, intenţionam să dăm o formă estetică superioară şi intersecţiilor. Acolo comerţul nu arată cum trebuie. Nu vrem să desfiinţăm tipul acesta de comerţ, dar vrem să-l ordonăm şi să îi aducem pe toţi într-o formă cât mai ordonată, civilizată, demnă de un oraş european. Vom face planuri de soluţii pentru fiecare intersecţie, după care fiecare comerciant va putea participa la procedura publică de licitaţie pentru a închiria un loc în aceste noi spaţii. Vizăm zonele Târgu Cucu, Nicolina, nodul rutier din Tătăraşi şi toate locurile în care vom considera necesar că trebuie să înfrumuseţăm aspectul urban. Trebuie să ne lăudăm cu tot oraşul, nu doar cu anumite zone din centru”, a declarat primarul Mihai Chirica.
- Published in Local
Transport gratuit timp de o lună pentru elevii şi studenţii din Iaşi care donează sânge. Ce impact bugetar va avea măsura
Transport gratuit timp de o lună pentru elevii şi studenţii din Iaşi care donează sânge. Ce impact bugetar va avea măsura
În şedinţa de Consiliu Local Iaşi de astăzi, 31 mai, vor fi supuse la vot în jur de 40 de proiecte de hotărâre. Printre acestea se află şi cel legat de valoarea taxelor şi impozitelor percepute în 2018, dar şi cel privind facilitatea ce va fi oferită tinerilor care donează sânge.
Şefii municipalităţii ieşeni au anunţat că intenţionează să acorde gratuitate pe mijloacele de transport în comun timp de o lună pentru elevii şi studenţii care vor dona sânge. Demersul vine la solicitarea Ligii Studenţilor de la Universitatea „Al. I. Cuza” (UAIC).
„Vom introduce o gratuitate timp de o lună pentru elevii şi studenţii care donează sânge în centrele specializate. Este un element de noutate naţională. Am primit o solicitare în acest sens de la Liga Studenţilor de la UAIC. Am vrea să vedem cum elevii şi studenţii din România dau o lecţie celor maturi, care nu înţeleg că sângele nu este un moft al sistemului public de sănătate, ci o modalitate de a ne salva semenii, un act de solidaritate”, a declarat primarul Mihai Chirica.
Studenţii care vor beneficia de aceste facilităţi trebuie să fie înmatriculaţi la o formă de învăţământ cu frecvenţă, în instituţiile de învăţământ superior acreditate, în vârstă de până la 26 de ani, cu domiciliul sau reşedinţa în municipiul Iaşi.
În proiectul de hotărâre se arată că „în situaţia acordării gratuităţii, impactul bugetar la 1.000 de donatori de sânge elevi/studenţi poate fi estimat la un nivel maxim de 116.000 lei pe lună“.
Un alt proiect important care va fi supus votului astăzi se referă la impozitele şi taxele pe care le vor achita ieşenii anul viitor. Reprezentanţii Primăriei susţin că impozitul pe clădiri, cel pe teren şi pe mijloacele de transport pentru anul 2018 vor avea aceeaşi valoare ca în acest an.
„Pentru terenurile agricole nelucrate timp de doi ani consecutiv, penalizările se majorează cu 500%, începând din al treilea an. Pentru clădirile neîngrijite penalizările cresc cu 300% până la 500% funcţie de punctajele obţinute de imobile după evaluarea realizată de angajaţii municipalităţii. Clădirile şi terenurile neîngrijite se stabilesc prin Hotărâre a Consiliului Local, conform elementelor de identificare potrivit nomenclaturii stradale”, a mai declarat primarul Mihai Chirica.
Cele două proiecte sunt pe ordinea de zi a şedinţei de Consiliu Local de miercuri, 31 mai, care va începe de la ora 14.00, relatează Adevărul.
- Published in Local
Istoria uneia din celei mai vechi străzi ale Iașiului și poveștile ei
Istoria uneia din celei mai vechi străzi ale Iașiului și poveștile ei.
Anii ’30
În trecut purta denumirea de Uliţa Veche (numită mai târziu, după pavare, Podul Vechi) a fost artera principală a Iașului prin anii 1500 și făcea legătura cu Dealul Sărăriei, dezvoltarea aceste artere începe pe la anul 1583 cand câțiva călugari greci veniţi de la mănăstirea Sf. Sava de la Ierusalim însă cu origini din ținuturile Moldovei au venit înaintea domnitorului Petru Şchiopu, voievod şi domn al Moldovei cu rugamintea de a le da un loc ptr a ridica o biserică. Calugarii au ridicat o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, precum şi un grup de chilii, formând astfel o mănăstire. După instituirea mănăstirii, se trece la construirea primului său lăcaş de cult. Noua mănăstire a fost pusă sub ocrotirea mănăstirii Sfântului Sava cel Sfinţit, de lângă Ierusalim, de la care va prelua şi numele ulterior. In 1624 mănăstirea este incendiată de tătari în totalitate iar la un an după, terenul de sub biserică se surpă din cauza fundației precare facută la construirea ei și duce la o degradare toatală, se ia decizia de a se reconstrui de la 0. Noul ctitor este postelnicul Ioan (Enache) Caragea, grec de origini înrudit prin alianţă cu mari familii levantine, precum şi cu domnul de atunci al Moldovei, Radu vodă Mihnea, nepotul lui Petru Vodă Schiopul, în această formă, biserica va rămane până în zilele noastre. După anul 1911 Ulița Veche își schimbă denumirea în actuala Str. Costache Negrii, și era locuită în mare parte de populaţie evreiască, multă si nevoiaşă. Cumpăraseră fostele bolţi armeneşti şi le umpluseră cu ateliere de lemnărie, fierărie, cojocărie, cizmărie şi croitorie, unele dinspre Târgu Cucului fiind slujite de bătrânii croitorii sau peticari.
Târgul fiind plin de sărăcime şi lipsind locurile de muncă aducătoare de venituri, dughenile „cu haine vechi” dinspre Târgu Cucului, ca şi acelea „second hand” din zilele noastre, erau salvarea multor truditori şi aveau mare dever. Culese din ogrăzile celor bogaţi ori ale celor plecaţi în împărăţia cerului înveliţi doar într-un giulgiu, după canoanele religiei mozaice, sau cumpărate de telalii care cutreierau târgul strigând „Haine vechi!!”, spălate, cusute, ţârâite de bătrâne cu două rânduri de ochelari pe nas, alteori „întoarse”, călcate, parfumate şi puse pe umeraşe, vechiturile păreau ca noi. Fapt pentru care mulţi târgoveţi, împunşi de nevoi, se îmbrăcau toamna, cu bani puţini, în strada Costache Negri, iar primăvara, până începeau lucrul, ca sa aibă de pâine, se dezbrăcau tot acolo, vânzând mai întâi paltonul şi apoi „jăchetul”, jiletca, căciula pentru câţiva leuţi. Nu mai vorbim de studenţii săraci – mai ales de la ţară. Îmbrăcămintea fiind pe vremuri scumpă, motiv pentru care se „întorcea”, când aveau vreo festivitate deosebită, studenţii intrau în asemenea prăvălii, lăsau hainele rărite la coate şi subţiate la genunchi, dădeau diferenţa cuvenită şi plecau înnoiţi. Costumul părăsit, curăţat, reparat, bazonat sau întors, devenea şi el „nou”, aşteptând, pe un umeraş, alt client. Dacă nu aveau bani pentru schimb, vizitau măcar o curăţătorie „rapidă” din preajmă, lepădau „ţoalele” şi vârâţi într-o prostire (cearşaf) răsfoiau nişte reviste până ce meşterul le curăţa la aburi, le usca iute într-o etuvă, după care, împreună cu nevasta, cusătoreasă pricepută, le întrema, eventual le bazona. De aceea croitorii din strada Costache Negri, foşti croitori celebri pe străzile centrale, în tinereţe, erau socotiţi „artişti ai acului”, putând da alură de „costum” cine ştie cărei vechituri peticite.
Pe strada Costache Negri existau şi câteva cafenele nevoiaşe, în care iarna, pe viscol, cei „bogaţi” se lăfăiau sorbind, tacticoşi, un ceai sau o cafea citind jurnalele înrămate pe mese, iar cei cu buzunarele goale se încălzeau pe o bancă, într-un colţ, mulţumind stăpânului că-i primeşte şi uneori le dă şi câte o căniţă cu apă fierbinte, numită uncrop, băutura multor târgoveţi de pe vremuri.
Pe la mijlocul străzii, dincolo de mănăstirea Bărboi, în lanţul de clădiri joase funcţionau câteva „magazine” cu mobilă „nouă şi veche”, de fapt străveche dar „înnoită”, de unde tinerii familişti rostuiau cu câţiva zeci de lei vreun şifonier năpădit de carii, vreo dormeză cu telurile reşapate sau o cornişă pentru perdele, pe care negustorul o meşterea în câteva minute, fericit că vindea ceva făcut de mâna lui.
Pe la mijlocul uliţei, la numărul 41, în dosul unor bolţi cu arcada prăbuşită, se ascundeau, uitate, în anii războiului, zidirile hărtănite ale fostului „Han Misir”, ce purta amintirea străvechiului „Kervan Serai”, locul de popas al caravanelor venite la „Vama Broştenilor”, ruptă din aceea de la Sfântul Lazăr şi aşezată pentru o vreme în preajma Mănăstirii Sfântului Sava (1820). Avea ograda cuprinzătoare cam vizavi de Uliţa Armenească (Strada Armeană), pe unde coboară acum toboganul maşinilor în piaţa subterană şi este uşa Halei centrale.
Stăpânit cândva de căminarul Botez, prin iunie 1841, îl cumpărau fraţii Gheorghe şi Ion Misir, negustori botoşăneni (C. Botez şi A. Pascu, „Prin hanurile Iaşilor”), care îl modernizau şi-l transformau în locantă de categoria I, înzestrându-l cu crivaturi din fier şi punând pe foc vechile paturi din lemn cu mindire – puierniţe de ploşniţe ce mâncau de vii clienţii ospeţiilor de odinioară, transformându-le nopţile în priveghi.
Aşezarea în spatele vechii hale îi aducea sumedenie de clienţi din rândul boiernaşilor provinciali, strânşi la pungă şi mânaţi de treburi la capitală. Ca ospeţia să nu-i coste nimic şi să le şi mai şi rămână parale pentru cumpărături şi o pălărie nevestei, aduceau în trăsură curcani, afumături, brânzeturi, miere, dulceţuri, ceară, ţelină, bunătăţi ce se cumpărau pe dată de negustorii străzii cu întrebarea, incitantă, pe buze: „Aveţi ceva de vânzare?”
La hanuri, pe vremuri, se făceau schimburi băneşti iar negustorii veniţi din alte părţi deschideau expoziţii cu mărfuri ale caravanelor orientale. Fiind departe de ochii zapciilor stăpânirii, luxoasa locantă era şi sediul de întâlnire discretă al tinerilor „bonjurişti” ce doreau primenirea rânduielilor ţării în primăvara anului 1848, nemulţumiţi de cârmuirea avară a domnitorului Mihalache Sturza.
Trecut prin august 1863 de Gh. Misir nepotului Gavril (Gabriel) Ivan Misir, cu vreo 2050 de galbeni, doritor de înnoire, acesta cerea Primăriei dezlegare să repare „şirul de odăi aflătoriu în ograda hanului ce am aice in despărţirea a 4-a precum şi a cârpi acoperişul lor”. Cu toate că „arătatele odăi” erau pe temelii de piatră şi cu pereţii din cărămidă, arhitectul oraşului, C. Kugler, nu învoia repararea acoperişului cu şindrilă „nedemnă de centrul târgului”. („Eforia oraşului Iaşi”)
Trecut în alte mâini, prin 1897 se numea „Otelul Stihi”, după numele noului stăpân G. C. Stihi, care cerea şi el autorizaţie să întremeze acareturile pârjolite de un incendiu, şi-l vindea altui fericit, prin 1906, cu titlul pompos: „Hotelul Stihi”.
Anii ’80
Articol de Țugui Florin cu preluari din Ion Mitican
Foto: Țugui Florin(Arhivă personală).
- Published in Local
Un colț de rai, Mănăstirea Hadâmbu!
Manastirea Hadambu
Mănăstirea Hadâmbu este o mănăstire ortodoxă din România, întemeiată de boierul grec Iani Hadâmbul în anul 1659 în satul Schitu Hadâmbului, comuna Mironeasa (județul Iași). Mănăstirea se află la o distanță de 30 de kilometri de municipiul Iași.
Ansamblul Mănăstirii Hadâmbu a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, cu cod LMI IS-II-a-A-04242 și este alcătuit din următoarele 3 obiective:[1]
- Biserica „Nașterea Maicii Domnului” – datând din perioada 1659, având codul IS-II-m-A-04242.01
- Turnul de intrare – datând din secolul al XVII-lea, având codul IS-II-m-A-04242.02
- Zidul de incintă – datând din secolul al XVII-lea, având codul IS-II-m-A-04242.03
Istoric
Fondarea mănăstirii
După unele documente domnești, voievodul Gheorghe Ghica (1658-1659) i-a dăruit în februarie 1659 boierului grec Iani Hadâmbul, fost chelar, un loc „în pădurea Iașilor, la Dealul Mare”, pentru a construi o biserică cu hramul „Nașterii Precistei și Născătoarei de Dumnezeu”. Un apropiat al domniei, boierul avea câteva moșii în județele Iași și Vaslui, numai în Iași având 22 dughene, locuri de case, pivnițe de piatră pe Ulița Mare, case în Târgul vechi de jos.[2]
Boierul Iani Hadâmbu a zidit această biserică pe locul unui schit mai vechi, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”.[3] Acest lucru reiese și din pisania veche în care se spune că Iani Hadâmbul a reînnoit o biserică, numai anumite părți din zidărie fiind construite din nou.
Deasupra ușii de la intrarea în biserică se află o pisanie în limba slavonă, dăltuită în piatră, cu următorul conținut: „Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, a înnoit și făcut această biserică dumnealui Iani Hadâmbul, în Codrii Iașilor, la Dealul Mare, unde este hramul Nașterii Precistei și Născătoarei de Dumnezeu, în zilele lui Io Ghiorghe Ghica Voievod, în anul 7168 (1659), septembrie 8”.
Mănăstirea care s-a numit „Hadâmbu”, după numele ctitorului ei, este un complex monastic fortificat, defensiv, construit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Biserica și zidurile sunt construite din piatră de carieră sub forma unei fortărețe, din cauza acelor vremuri vitrege când năvăleau turcii și tătarii, prădând mănăstirile. Ansamblul mănăstiresc vechi cuprindea biserica, stăreția veche, zidul de incintă (cu trei turnulețe de colt rotunde) și turnul-clopotniță prin care se face intrarea în incintă.
De-a lungul existenței sale, Mănăstirea Hadâmbu a fost supusă mereu eroziunii timpului și vicisitudinilor istoriei. Așezământul monahal a fost închinat de la început Patriarhiei Ierusalimului, aflându-se în această dependență până la secularizarea averilor mănăstirești (1863). Schitul a fost prădat de două ori: în anii 1661 și 1671. Patriarhul Hrisant Notaras (1707-1731) al Ierusalimului a pus Mănăstirea Hadâmbu sub ascultarea Mănăstirii „Sfântul Sava” din Iași (închinată și ea la Ierusalim), care administra averile din Moldova ale Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Ulterior, începând de prin anul 1734 Mănăstirea de pe Dealul Mare este amintită în documente ca metoh al Mănăstirii Galata (închinată și ea Sfântului Mormânt). Biserica a fost reparată în anul 1780, după ce a fost pusă sub administrarea unei epitropii.[3]
La Mănăstirea Hadâmbu au viețuit mai multe generații de călugări greci până la promulgarea legii privind secularizarea averilor mănăstirești închinate (decembrie 1863) de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Ca urmare a acestei legi, monahii greci au fost obligați să părăsească mănăstirea.
Complexul monahal a rămas în părăsire timp de peste 70 ani. În primul deceniu al secolului al XX-lea, istoricul N.A. Bogdan găsea aici „o biserică veche în ruină, cu ziduri mari încunjurătoare, străpunse de metereze, și cu o clopotniță grosolană, dar care’ți impune respect; (…) azi este totul într’o stare din cele mai de plâns; și doar mangalagiii de prinprejur, când pornesc cu carul încărcat spre târg să’și vândă marfa, de’și mai arunc privirea cătră corpul bisericei, și’și fac câte o cruce, murmurând un „Doamne-ajută!”[4] În anii ’30 ai secolului al XX-lea, istoricul Nicolae Iorga găsește aici aceeași stare de degradare: un zid de cărămidă tare stropită cu pete albe de var, care înconjura biserica Hadâmbului, de la care se vedea, între copaci, acoperișul de șindrilă spartă, loc tocmai bun pentru școală.
Mănăstirea Hadâmbu a fost reînființată abia în anul 1937, aici stabilindu-se primii călugări români, în frunte cu ieromonahul Iov Mazilu (1891-1974). Aceștia au reparat acoperișul bisericii, au reparat bolta și au consolidat o parte a zidurilor lăcașului de cult cu cărămidă, după cum se vede și în zilele noastre.
Nici călugării români nu au stat prea mult, deoarece în urma Decretului nr. 410/1959 mănăstirea a fost desființată. Când a vizitat aceste locuri în anul 1976 în vederea înscrierii schitului în monumentalul „Dicționar enciclopedic de artă medievală românească”, reputatul istoric de artă Vasile Drăguț a găsit aici un complex fortificat, reprezentativ pentru arhitectura moldovenească din secolul al XVII-lea, cu o biserică de mici dimensiuni, turnul porții servind și de clopotniță, plus construcții anexe aflate în ruină.
Redeschiderea mănăstirii
Biserica nouă
Aflată pentru a doua oară în părăsire, Mănăstirea Hadâmbu a fost redeschisă în anul 1990, când, din încredințarea mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, a fost numit ca stareț protosinghelul Nicodim Gheorghiță. Mănăstirea și-a mărit de cel puțin trei ori suprafața pe care o deținea cumpărând terenurile localnicilor din apropiere, în prezent având în jur de cinci hectare de pământ.
După redeschiderea mănăstirii s-au construit mai multe clădiri printre care o biserică nouă cu hramul „Acoperământul maicii Domnului”, un arhondaric de dimensiuni mari, o stăreție, un agheasmatar, un magazin bisericesc, un muzeu, o fermă zootehnică, un bazin de apă, trei fântâni șu un zid de incintă; de asemenea, s-au împodobit cu pictură și mobilier ambele biserici. Toate acestea au fost realizate cu cheltuiala exclusivă a credincioșilor (donații și sponsorizări), printre care și a unor oameni politici și de afaceri din județele Iași și Suceava, cum ar fi deputatul social-democrat Valer Dorneanu. Cele trei clopote au fost lucrate la Cernăuți, fiind donate de câțiva credincioși din orășelul Crasna, o localitate situată nu departe de Vicovul de Sus.[5] De asemenea, s-a asfaltat drumul pnă la mănăstire pentru a face accesibilă ajungerea pelerinilor la mănăstire.
În ziua de 22 ianuarie 2003, la ora 19,30,[6] a izbucnit un năprasnic incendiu la Mănăstirea Hadâmbu, în care au ars 28 chilii. În acest incendiu a murit tânărul Nicușor Leuca, de 17 ani, originar din Vicovu de Sus (județul Suceava) care, după cum a comunicat un bun cunoscător al locurilor, scriitorul Claudiu Paradais, frecventa de copil mănăstirea, unde, de câte ori venea își îndeplinea, cu mare conștiinciozitate, ascultarea de paracliser, năzuind să devină el însuși monah aici. Toată casa s-a transformat în scrum, inclusiv cărțile și obiectele bisericești adăpostite într-o magazie, cu excepția Icoanei Maicii Domnului, Făcătoare de Minuni.[7] Din cauza drumului greu accesibil, a poleiului de pe drumul forestier și a înclinației pantei, cele trei autospeciale cu apă au ajuns cu greutate după două ore de la izbucnirea incendiului. Din primele cercetări efectuate a reieșit că incendiul a pornit de la supraîncălzirea unui coș de evacuare, care nu a fost protejat termic.[8]
Biserica veche a fost reconsolidată, i s-a făcut un nou acoperiș în stil moldovenesc, o nouă catapeteasmă, precum și un nou baldachin pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. De asemenea, a fost consolidat și turnul clopotniță.[9] La 11 octombrie 2009, cu prilejul împlinirii a 350 de ani de la atestarea documentară a bisericii vechi, lăcașul de cult cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” a fost resfințit de un sobor de preoți în frunte cu mitropolitul Teofan Savu al Moldovei și Bucovinei, episcopul Vincențiu Grifoni al Sloboziei și Călărașilor și Calinic Botoșăneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.[10]
La sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea s-a construit o biserică nouă, de mari dimensiuni, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, care a fost realizată în stilul tradițional ștefanian. Noul lăcaș de cult a fost pardosit cu marmură de Rușchița, prelucrată în atelierele de la Holboca (județul Iași), iar pereții interiori au fost pictați în tehnica fresco de către profesorul Vasile Buzuloiu din București și apoi de ucenicul său, Vasile Gheorghiță.
Biserica „Acoperământul Maicii Domnului” a fost sfințită la 8 septembrie 2008 de către IPS Teofan Savu, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului și PS Corneliu Bârlădeanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Hușilor, înconjurați de un sobor de 45 de preoți și diaconi. La acest eveniment au luat parte peste 10.000 credincioși din întreaga țară.[11] Cu acest prilej, mitropolitul Teofan a acordat „Crucea Moldavă“ – pentru clerici starețului Nicodim Gheorghiță, precum și mai multe distincții pentru cei care au sprijinit construcția noii biserici: „Crucea Moldavă“ – pentru mireni pentru familiile lui Costică Postârnac, Victor Norocea, Artemie Tălmaciu, Romică Sofronea și Cezar Cobuz și distincții de vrednicie altor binefăcători ai așezământului monahal.[12]
În prezent, la Mănăstirea Hadâmbu viețuiește o obște de 10 călugări, care împletește rugăciunea cu activitățile gospodărești. Pelerinajele de hramul mănăstirii (8 septembrie) atrag aici mii de credincioși.
Arhitectura complexului
Manastirea Hadambu
Arhondaricul
Mănăstirea Hadâmbu este un complex fortificat, reprezentativ pentru arhitectura moldovenească din secolul al XVII-lea. Zidul de incintă are un plan dreptunghiular, fiind prevăzut la colțuri cu turnuri circulare, specifice construcțiilor cu funcții de apărare (cetăți) din acea vreme. Turnul de la intrare avea atât rol de turn de intrare, cât și de clopotniță.
Biserica mănăstirii, purtând hramul „Nașterea Maicii Domnului”, este de proporții reduse și prezintă un plan mixt, ea caracterizându-se prin diferite amenajări defensive. Ea este consolidată din piatră brută și are pereții cu chenare gotice.
Noua biserică se remarcă prin dimensiunile sale mari, fiind plasată în vârful Dealului Mare de unde domină împrejurimile. În demisolul bisericii s-a un paraclis, cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, celebrat în fiecare an la 6 decembrie.
Un alt element component al ansamblul monahal de la Mănăstirea Hadâmbu este clădirea arhondaricului, proiectată de arhitectul Bogdan Negoiță, care se distinge prin proporțiile sale monumentale și prin aspectul său palatinal. Acoperișul a fost realizat de către meșteri din satul Oglinzi (județul Neamț), iar învelitorile clădirilor, din tablă de cupru, au fost executate de meșterul Ion Lică și de ucenicii săi din Târgu Neamț. Fiind de proporții foarte mari, arhondaricul dispune de un număr mare de locuri de cazare, având posibilitatea să adăpostească un număr de 500 pelerini.
Obiecte de cult
Printre obiectele de cult renumite ale mănăstirii se distinge în mod deosebit prin densitatea sa picturală și prin atmosfera gravă pe care o degajă Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, considerată ca fiind făcătoare de minuni. Această icoană a fost pictată în anul 1938 de către preotul romașcan Octavian Zmău și donată schitului de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul acestui schit. În anul 1960, schitul a fost închis, iar icoana nu a mai văzut lumina zilei timp de 32 de ani. După redeschiderea mănăstirii în anul 1992, icoana a fost găsită în fosta catapeteasmă a bisericii.
Ulterior, această icoană a fost ferecată în argint de către meșterul Ion Contfas din orașul Târgu Neamț. Coroanele Mântuitorului și Maicii Domnului sunt din aur, decorate cu pietre prețioase, rubine, safire și smaralde, acestea fiind donate de familia Constantin, Roxana și Elena Amariei din Piatra Neamț.[12]
Din această icoană a izvorât mir în diferite ocazii. În duminica Bobotezei anului 1992, pentru prima dată ochiul drept al Maicii Domnului a lăcrimat, apoi în anul 1993, în ajunul sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, din umărul drept au curs trei picături de mir. La 22 februarie 1995 a curs mir din mitră, mir care a stat la vedere aproape două săptămâni. După cum spun cei care frecventează regulat mănăstirea, de atunci curge mir aproape săptămânal. În ziua de 20 august 1995 a curs mir continuu, timp de circa 7 minute. În vara și toamna anului 1998, a curs mir atât din chipul lui Iisus, cât și din veșmintele Maicii Domnului. Pentru a o proteja de deteriorare, icoana a fost îmbrăcată în foiță de aur și s-a amplasat un paravan protector din sticlă.
De asemenea, și din Icoana Sfântului Ioan Botezătorul izvorâște mir. Această icoană a fost donată bisericii de către soții Gabriela și Sabin Drânceanu, odată cu instalarea unei noi catapetesme. Icoana a vărsat pentru prima dată mir de Bobotează, după slujba Sfintei Liturghii, în 6 ianuarie 1999, la ora 12. Apoi, acest lucru s-a repetat trei zile mai târziu, la 9 ianuarie.
Manastirea Hadambu
Sursa: ro.wikipedia.org
- Published in Cultură
Un profesor ieșean a câștigat premiul „EUROINVENT 2017”
Un profesor ieșean a câștigat premiul „EUROINVENT 2017”
Sâmbătă, 27 mai, s-a încheiat cea de-a noua ediție a Salonului de inventică „Euroinvent”, care a adus la Iași peste 500 de invenții ce aparțin cercetătorilor din peste 30 de țări. Gala de premiere a inventatorilor a avut loc, începînd cu ora 14.00, în „Sala Voievozilor” de la Palatului Culturii din Iași.
În cadrul festivității de premiere, fiecare instituție parteneră a acordat un număr diferit de premii,
La final assoc. prof. Marian Silviu Poboroniuc, de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași (TUIAȘI), a primit „Marele Premiu Euroinvent”, în valoare de 10.000 de lei, oferit de fundația „Dan Voiculescu”. Invenția sa poartă numele de „Mechatronic glove” (n. red. mănușa mecatronică) și este destinată persoanelor cu dizabilități.
„Este o onoare pentru noi. Indirect vor beneficia de acest premiu pacienții noștri pentru recuperare locomotorie. Acest premiu ne va stimula și cu siguranță vom dezvolta noi produse pentru acești oameni care merită o viață mai bună”, a declarat assoc. prof. Marian Silviu Poboroniuc.
De asemenea, în fața celor peste 250 de participanți, a fost acordat și premiul pentru știință, care a revenit unei echipe de cercetători de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava.
Premiul din partea Consiliului Național al Rectorilor a fost acordat profesorului univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin. De asemenea, prof. univ. dr. Ion Sandu, cel care a pus bazele Salonului de inventică „Euroinvent”, a primit medalia Academiei de Științe a Moldovei.
Premiul pentru cel mai în vîrstă inventator i-a fost oferit profesorului Vasile Lupu.
Universitatea Tehnică a Moldovei i-a premiat pe tinerii care fac parte din proiectul „T.U.Iasi Racing”, pentru monopostul (n. red. mașina de curse) pe care l-au construit.
Euroinvent 2017 a fost deschis oficial pe 25 mai, în Sala „Henri Coandă“ de la Palatul Culturii, acolo unde Maricel Popa, președintele Consiliului Județean Iași, le-a oferit organizatorilor, din partea instituției pe care o conduce, Premiul „Cucuteni 5000”, în semn de apreciere.
Pe toată perioada derulării salonului (25-27 mai), a fost deschisă expoziția cu peste 500 de invenții și proiecte inovative, aflată la parterul și la etajul Palatului Culturii.
Euroinvent 2017 a fost organizat de TUIAŞI, Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Pentru Protecția Mediului, Complexul Muzeal Național Moldova Iași, UMF Iași, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, UNAGE Iași și Universiti Malaysia Terengganu. Organizatorii au anunțat că următoarea ediție a Salonului de inventică va avea loc în 2018, în perioada 17-19 mai.
Sursa: www.cuzanet.ro
- Published in Local
O tânără din Iaşi a câştigat o importantă bursă de la Google
O tânără din Iaşi este una dintre câştigătoarele prestigioasei burse Women Techmakers. Numele ei este Oriana Oniciuc, studentă la Facultatea de Informatică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. Tânăra va participa pe timpul verii la workshopuri organizate cu angajaţi Google.
Potrivit oficialilor Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, Oriana Oniciuc, studentă la Facultatea de Informatică, este una dintre câştigătoarele bursei Women Techmakers Scholar Program. Acesta este un program financiar şi educaţional oferit de Google pentru încurajarea femeilor să aleagă o carieră în domeniul tehnologiei. Astfel, tânăra va beneficia de o bursă de 7.000 de euro, precum şi de integrarea într-un program de vară de tehnologie. Acolo va avea posibilitatea să cunoască angajaţi Google, să participe la workshopuri şi să se întâlnească cu bursierii Google de pe alte continente.
Oriana Oniciuc este în prezent studentă la Masteratul de Studii Avansate în Informatică, în anul I. S-a implicat, încă din primul an de facultate, în activităţile Asociaţiei Studenţilor Informaticieni Ieşeni şi în majoritatea evenimentelor organizate de Facultatea de Informatică. A participat la concursuri de matematică şi algoritmică, iar pe toată perioada studiilor de licenţă a fost student reprezentant în Senatul UAIC.
„Sper ca prin oportunitatea oferită de Google să apară mai multe şanse pentru studenţii din domeniile tehnice din UAIC. Pentru mine, bursa va fi un imbold în continuarea studiilor” a spus Oriana Oniciuc
Programul Google se va desfăşura în vara anului 2017, la Londra. Bursa dedicată femeilor în tehnologie a fost instituită de Google în memoria Anitei Borg (1949 – 2003). Aceasta a fost una dintre celebrele femei din domeniul tehnologiei, care, în timpul vieţii sale, a fost un militant puternic al necesităţii implicării femeilor în acest domeniu. La bursa Google au putut participa studente înscrise la o universitate recunoscută, în domeniul informaticii sau tehnologiei, care au dovedit atât performanţă academică, cât şi capacitatea de a inspira alte femei de a alege domeniul informaticii.
Tot în această vară, Oriana Oniciuc va urma un stagiu la CERN, unde a fost selectată să participe în cadrul unui proiect de Data Quality Monitoring.
Sursă: Adevărul.ro
- Published in Local
Cea mai simplă metodă pentru a scăpa de depresie: ieşi din casă!
Scapă de depresie. Fiecare dintre noi are momente în viaţă în care simte că totul se prăbuşeşte. Măcar o dată în viaţă se întâmplă să ne lovim de diferite piedici care ne pot opri de la drumul nostru în viaţă, la care am muncit atât de mult timp.
Aceste momente ne fac să vrem să renunţăm, ne mănâncă toată energia şi ne lasă fără chef, fără motivaţie şi fără drag de lucrurile care, odată, ne plăceau.
În opinia psihologului Andra Tănăsescu, astfel de momente dificile nu sunt, în fapt, nimic altceva decât semnale oferite de viaţă, prin intermediul subconştientului nostru, că avem nevoie de o pauză, în care să ne deconectăm de la micile probleme.
„Pe parcursul vieţii, conştientul ne tot alimentează cu mesaje că totul trebuie luat în serios, că nu avem nevoie de pauze, că actualul loc de muncă este ceea ce ne dorim, chiar dacă ne termină psihic, că rutina este bună şi trebuie să ne ţinem de ea până la pensionare, şi chiar şi după ea. La un moment dat, subconştientul nostru clachează şi construieşte scenarii, aparent dăunătoare, dar care au ca scop final, deconectarea noastră.” explică psihologul Andra Tănăsescu.
Și pentru a elimina rutina din viața noastră există o metodă prin care mulți au reușit și încă reușesc: dansul latino!
Orașul nostru se poate lăuda cu multe școli de dans printre care și Universul Latino. Cu acordul Primăriei Iași, Universul Latino organizează duminică de duminică seri latino în aer liber, în sezonul estival. Distracția pe ritmuri caliente a început de aseară, de la orele 19:00 la Cafeneaua Piața Unirii. Plini de entuziasm atât cei care au dansat, cât și cei care au privit, s-au încărcat cu energie pentru întreaga săptămână!
Prin dans eliminăm pe deplin depresia!
Sursă: csid.ro
- Published in Eveniment