Modernizarea Iaşiului, începută după cel de-al Doilea Război Mondial, a dus la pierderea mai multor clădiri istorice din oraş. Astfel, a fost demolat Hanul „Petrea Bacalu”, înlocuit de cinematograful „Victoria”, iar în locul Casei de Cultură a Studenților a fost un faimos punct de actracție european. Câţiva ani mai târziu, strada Alexandru Lăpuşneanu a fost transformată aproape în totalitate, fiind demolate pe rând casele „Konya”, Hotelul „France” sau vechile bolţi „Strasshofer”.
Hanul lui Petrea Bacalu se afla în Piaţa Unirii. Pe 5 ianuarie 1859, după alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, în faţa hanului s-a dansat pentru prima dată Hora Unirii. Clădirea a luat numele primului său proprietar, Petrea Bacalu, ulterior devenind Otel Viena, pentru a atrage călătorii care ajungeau la Iaşi pe ruta nouă Viena-Lemberg-Cernăuţi-Paşcani-Iaşi. Mai târziu, primarul Scarlat Pastia a cumpărat hotelul, denumindu-l Hotel România.
În locul actualei Case de Cultură a Studenților s-a aflat, înainte de 1960, clădirea-reședință a celor mai faimoase branduri ale vremii: fostul „palat sturzesc”. Aici și-au avut «sediile» : Jockey-Club, Otel d’Angleterre, cofetăria Tuffli sau restaurantul Corso. Aflată la intersecția dintre cele mai circulate străzi ale Iașiului, împunătoarea clădire din FUNDAȚIE a avut avantajul pozitionării.
În 1804, Gheorghe Asachi desenează planurile casei lui Manolache Bals, un mic palat aflat la baza Copoului. Clădirea ajunge in proprietatea bardului Alecu Beldiman având ulterior mai mulți proprietari care separa parterul de etaj, dându-le întrebuințări separate.
Parterul a gazduit de-a lungul vremii mai multe restaurante si localuri în care personalitațile Iașului din trecut se opreau deseori. Unul dintre primii proprietari ai parterului, avocatul Vasile Sculy, a speculat avantajul poziționării și a deschis prăvalii. Mai apoi, aceleași saloane vor găzdui « Maison Jockey Club restaurant de Paris », restaurantul specific jocheiștilor.
Tot parterul a fost destinat cofetăriilor vremii, cele mai renumite fiind cofetăria Tuffli și cea a cofetarului Constantin Vlădescu (« furnizorul Curtii Regale »). In 1937, la parter se deschide primul restaurant cu muzica jazz din Iași, restaurantul Corso.
Etajul a fost folosit începând cu 1867 de « Otel d’Angleterre », hotel deținut de Iosif Helstein. Din 1875 saloanele etajului clădirii sunt închiriate societății « Jockey-Club » si, implicit, pasionaților de curse de cai.
La Iași cursele de cai se desfășurau încă din 1851, cu mult înaintea Bucureștiului. Printre organizatorii de astfel de evenimente hipice se număra și Prințul Sutu. Însă, abia în 1862 se formează în mod oficial « Jockey-Club », dupa modelul organizației omonime din Franța sau Marea Britanie. Selectul club avea, chiar de la inaugurare, un președinte la fel de faimos: pe « domnitorul Unirii », Alexandru Ioan Cuza.
Renumele jocheiștilor a făcut ca fostul « palat sturzesc » să rămână în mintea oamenilor ca „Jockey-Club” chiar si dupa 1945, când organizația s-a desființat. Saloanele și sălile clădirii au fost ocupate până în 1960, anul demolării, de librăria „Cartea Rusă” și de Asociația Română pentru Legaturile cu Uniunea Sovietică.
Cladirea reconstruită ulterior in locul sediului Jockey-Club este actuala Casa de Cultura a Studenților, numită la început « Casa Tineretului ». Fantoma fostului „palat sturzesc” din anii 1850 începe să se arate prin întrebuințare și în noua clădire. Ca și în trecut, parterul este folosit pentru « locante » (Belfast, Dublin Pub), etajul având întrebuințari multiple. Între acestea se numără și organizarea de petreceri si cursuri festive. Cea mai cunoscută petrecere care a avut loc în fosta casă a bardului Beldiman a fost aniversarea din 24 octombrie 1876 a Junimiștilor.
Spiritul Jockey-Clubului a reînviat la Iași după mai mulți ani. Parcarea Casei de Cultură a Studenților reuneste în fiecare seară pasionați de automobile cu mai mulți sau mai puțini cai-putere.
