Arhitectul turnului din Paris, Gustave Eiffel, a creat și la Iași patru bijuterii arhitecturale

Gustave Eiffel, unul dintre cei mai importanţi arhitecţi din toate timpurile, arhitectul turnului din Paris, a creat și la Iaşi patru bijuterii arhitecturale extrem de puţin cunoscute în România, cu atât mai puţin în lume: Grand Hotel Traian (inaugurat în 1882), fosta Hală Mare a oraşului (1883), mausoleul familiei P.P. Carp de la Ţibăneşti (aproximativ 1885) şi podul de cale ferată peste râul Prut, în dreptul localităţii Ungheni, comandat şi construit sub jurisdicţia Imperiului Rus, care lega provincia de frontieră a Basarabiei, cu România (1876).

Podul de la Ungheni este numit de localnici „turnul Eiffel culcat“. Podul poate fi vizitat doar în regim special şi doar de câteva ori pe an. Construit iniţial din lemn, podul feroviar de peste Prut nu a prezentat în prima fază siguranţa necesară utilizării sale în mod curent, problemele tehnice generate de înclinarea unuia dintre piloni şi deteriorarea rapidă a situaţiei geopolitice din Balcani impunând realizarea cât mai rapidă a unei variante definitive, proiectate şi construite de celebrul inginer francez Gustave Eiffel.

O altă construcţie ridicată după planurile lui Eiffel şi rămasă încă în picioare la Iaşi este mausoleul familiei politicianului P.P. Carp din localitatea Ţibăneşti. A fost construit din beton, în stil neogotic, după planurile inginerului francez, care a ajuns şi la Ţibăneşti în vizita sa în România, la insistenţele lui P.P. Carp.
Construcţia este ridicată în mijlocul unui parc dendrologic uriaş, lăsat, ca şi mausoleul, în paragină. Uşa mausoleului, în interiorul căruia se află criptele politicianului şi a soţiei, este închisă cu lanţuri ruginite şi, uneori, copiii din sat intră acolo să se joace.

Cel mai celebru monument al lui Gustave Eiffel la Iaşi este Hotel Traian.

Hotelul Traian, amplasat pe locul unor dughene aparţinînd unui fost primar al Iaşilor, Scarlat Pastia. Construcţia, în stil neoclasic francez, a durat trei ani, pînă în 1882, dar pentru că Pastia, care dorea să construiască un teatru, a dat faliment, proiectul a fost preluat de societatea Creditul Urban (unul dintre creditorii săi) care i-a schimbat destinaţia.

„Hotelul Traian este construit pe un schelet metalic cu elemente prefabricate metalice, umplute cu zidărie uşoară de cărămidă, şi deschideri ample pentru vitrine şi numeroase ferestre. Stilul arhitectural este un Beaux Arts redus la esenţă, aproape industrial, tipic şi altor edificii ridicate de Gustave Eiffel în alte locuri ale planetei. Clădirea reprezintă o minunăţie a ingineriei şi arhitecturii epocii victoriene, bine păstrată şi întreţinută de proprietarii hotelului. Momentul de glorie pentru Grand Hotel Traian a venit în timpul Primului Război Mondial, când a găzduit membri ai guvernului României, iar Iaşi a fost capitala temporară a ţării, cu majoritatea teritoriului ocupat de Puterile Centrale sub conducerea forţelor armate ale Imperiului German.”, descrie construcţia arhitectul Valentin Mandache.

Singurul monument al lui Eiffel de la Iaşi care nu mai există astăzi este fosta Hala Mare a oraşului, dată în folosinţă în 1873, în vremea primarului Nicolae Gane. A fost cea mai mare piaţă agro-alimentară din Iaşi şi printre cele mai mari din Moldova. Alături de aceasta a fost construită o altă hală mai mică cunoscută sub numele de Hala de peşte.

Începând cu 1871 au fost realizate exproprieri în ceea ce era considerat centrul comercial al oraşului, inclusiv cimitirul mănăstirii Sfânta Vineri, ctitorită în 1594. Planurile clădirilor au fost realizate de Gustave Eiffel. Elementele metalice ale structurii au fost realizate în Franţa, costurile construcţiei, executată sub conducerea arhitectului Niciman, fiind suportate de guvern. Lucrările au fost finalizate în 1873, inaugararea festivă având loc pe 30 martie.

Construcţia, realizată pe o structură metalică şi cu acoperiş de tablă, era destinată comercializării alimentelor perisabile (carne, brânzeturi, fructe ) având la subsol spaţii de depozitare şi, ulterior, instalaţii frigorifice.

Alături de hala mare a fost construită ulterior o alta mai mică, numită Hala de peşte, realizată din fierăria rămasă la construcţia Abatorului din Tătăraşi. În partea de vest a acestor construcţii s-au amenajat spaţii deschise destinate comercializării cerealelor şi legumelor şi staţionării carelor şi căruţelor.

Hala mare s-a prăbuşit în anii ’60, într-o iarnă, ca urmare a zăpezii depuse datorită unor ninsori abundente. În prezent, pe locul ocupat de fosta Hală de zid şi fier se află esplanada din faţa Halei Centrale. Hala de peşte a continuat să fie folosită până în 1988, când a fost demolată ca urmare a planului de sistematizare a zonei, pe locul ei construindu-se clădirea Finanţelor Publice.

 Un fragment din structura metalică a Halei de zid şi fier este expus în faţa Facultăţii de Construcţii din Iaşi.