Palatul Culturii, simbolul orasului Iasi
Teorii cu privire la originea numelui Iaşi sunt nenumărate. La fel şi poveştile despre primele atestări istorice, care au făcut deliciul dezbaterilor din ultimii ani.
De la legendă la delăsare. Istoria Hanului Trei Sarmale Istoricii au diferite teorii referitoare la originea numelui „Iaşi”. Unii afirmă că acesta şi-ar găsi sorgintea într-un trib sarmat, Iazigii, menţionaţi de poetul Ovidiu „Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas” şi „Jazyges et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis”. O altă explicaţie ar fi că numele are originea în tribul alanic al Iasilor, atât Iazigii cât şi Alanii fiind două ramuri ale Sarmaţiolr.
De asemenea, în limbile sanskrită şi hindi, care au origine comună cu limba sarmaţilor, „yash” înseamnă „faimă”. O inscripţie astăzi pierdută pe o bornă kilometrică romană descoperită în apropiere de Osijek, în Croaţia în secolul al XVIII-lea menţionează existenţa unui Jassiorum municipium. De asemenea, numele maghiar al oraşului (Jászvásár) înseamnă „Piaţa (Târgul) jassilor. În Ungaria, iaşii au lăsat delumirea de Jász unui comitat şi mai multor localităţi Dispută pentru istorici Numele oraşului reprezintă o altă sursă de controversă pentru istorici.
Unele teorii pun originea numelui pe seama tribului iazigilor (populaţie iraniană), altele caută o origine slavă, însa trei sunt ipotezele demne de a fi luate în seamă. Prima derivă numele de la iaşi, numire dată alanilor (tot populaţie iraniană) de ruşi, iar o a doua leagă toponimul Iaşi de un nume de persoană, de un anume Ias (derivat de la Ioan sau Iacob), întemeietorul sau stăpânul aşezării, într-o perioadă greu de determinat. Constantin Cihodaru, în Istoria oraşului Iaşi, avansa o altă teorie: numele de Iaşi ar deriva din numele dat în Evul Mediu unei categorii de luptători cu arcul.
Indiferent că este nume etnic sau cu origine ce derivă din numele de persoane, toponime cu această denumire sunt prezente în tot spaţiul românesc, precum în Argeş, Gorj sau Braşov. Ample discuţii s-au dus şi în jurul datei când Iaşiul a fost menţionat pentru prima dată. S-au vehiculat mai mulţi ani, printre care şi 1395, ce este prezent pe o inscripţie din Biserica armeană Sf. Maria, refăcută în 1803. O bună parte din specialişti contestă validitatea acestei inscripţii, pentru că armenii consemnau trecerea timpului după calendarul lor, ce începe la anul 551 al calendarului gregorian. Deşi inscripţia este probabil falsă, acest lucru nu înseamnă că armenii nu erau deja prezenţi la Iaşi la sfârşitul secolului al XIV-lea.
Ei erau deja sosiţi şi în alte oraşe ale Moldovei, unde au venit la chemarea domnilor ce aveau nevoie de meşteri şi negustori specializaţi. Toţi istoricii sunt de acord că anul 1408, când Iaşii figurează ca loc de taxare pentru negustorii polonezi cărora Alexandru cel Bun le dăduse un privilegiu comercial, reprezintă data cea mai sigură pentru prima pomenire a aşezării. Probabil la 1408, Iaşiul era cel putin un târg, loc de schimb al produselor venite pe drumurile ţării, altfel domnia nu ar fi stabilit aici un punct vamal. Câteva decenii mai târziu, în 1434, aşezarea apare numită sub forma „târgul Iaşilor”.
Sursa: adevarul.ro
