Cartier din Iasi construit deasupra unui cimitir
Intr-o zona acoperita acum de un parc si, partial, de locuinte, a existat în trecut cel mai vechi cimitir evreiesc din Romania, infiintat inca din secolul al XV-lea. La momentul demolarii, multe dintre monumentele funerare au fost folosite la pavarea unor strazi.
Sute de mii de evrei isi duc somnul de veci intr-o zona in care, de-a lungul timpului, au fost ridicate blocuri de locuinte. Zona cuprinsa intre Ciurchi si Gradinari, doua dintre cele mai mari strazi din cartierul iesean Tatarasi, a fost locul celui mai vechi cimitir evreiesc construit vreodata in tara noastra. Demolat intr-un stil barbar in timpul regimului Antonescu, cimitirul are o poveste necunoscuta pentru multi dintre locuitorii de acum ai Iasiului.
A fost nevoie de bine de jumatate de secol de la desfiintare ca locul sub care si acum se afla osemintele unui numar necunoscut de evrei sa primeasca o recunoastere din partea autoritatilor locale. Este vorba despre placa in care se admite existenta unui fost cimitir. La cativa metri in spatele placii, se afla un parc pentru copii. In apropiere, un intreg sir de blocuri a fost ridicat de regimul comunist. Cimitirul evreiesc din Tatarasi a functionat pana la finele secolului XIX-lea, sustine istoricul Dorin Dobrincu. „Intrucat acesta isi atinsese limitele, a fost cumparat un teren la marginea de nord-vest a orasului, in Pacurari, unde s-au pus bazele unui cimitir foarte mare, care este utilizat si astazi”.
In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cimitirul, despre care se spune ca reprezenta locul de veci pentru peste 100.000 de evrei, a fost demolat. Decizia a fost luata de Primaria Iasi, comanda venind insa de la maresalul Ion Antonescu. Alexandru Safran, rabinul sef din Romania intre anii 1939-1948, a descris modul in care autoritatile de atunci puneau in aplicare masurile antisemite, inclusiv atunci cand venea vorba de întinarea memoriei celor trecuti in nefiinta. „De-a lungul intregii perioade, cand ne-a fost greu, uneori chiar interzis, sa ne ingropam mortii, prefectii, primarii, functionarii au profanat sistematic cimitirele evreiesti. Ei isi manifestau astfel ura nu doar fata de evreii vii, pe care ar fi preferat sa-i vada morti, ci si fata de defuncti, pe care refuzau sa ii lase sa se odihneasca in pace in mormintele lor. Cavouri distruse, oseminte exhumate, pietre tombale smulse, totul era conceput pentru a ne leza in sentimentele noastre cele mai profunde“, a scris Şafran in memoriile sale.
Dupa ce ordinul de demolare a ajuns la Iasi, o suta de evrei saraci au fost pusi sa scoata din pamant osemintele a peste 100.000 de persoane. Cu carutele, o mica parte dintre ramasite au fost transportate în celalalt capat al orasului si aruncate laolalta in gropi comune. „Potrivit unor informatii, pietrele funerare ar fi fost sparte in momentul dezafectarii, potrivit altor date ele ar fi fost folosite pentru pavarea unor alei“, mai spune istoricul Dorin Dobrincu. Se spune ca pietrele funerare ar fi fost folosite pentru a preveni alunecarile de teren dintr-un alt cartier din oras, Ţicau. Altele ar fi fost folosite pentru pavarea unor drumuri de pamant. Pe o parte din fostul cimitir au fost ridicate blocuri de locuinte. E vorba de strada Gradinari, aliniata paralel cu raul Bahlui, pe care comunistii au ridicat constructii.
Dupa demolare, membrii comunitatii iesene au fost de acord sa cedeze definitiv Primariei cele peste 7 hectare ale fostului cimitir, cu conditia ca acolo sa existe pentru totdeauna un parc.
Sursa: adevarul.ro
