Data de 29 iulie marchează Ziua imnului național al României. Cântecul „Deșteaptă-te, române!” a fost adoptat ca Imn național al României în 1990, însă acesta răsună în conștiința națională încă de la 1848, atunci când poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureșanu a fost pus pe note de către Anton Pann, reprezentând un tribut adus perioadei marcate de Revoluția de la 1848.
Conform datelor istorice, „Deșteaptă-te, române!” a răsunat pentru prima data la 29 iulie 1848, la Râmnicu Vâlcea, iar de atunci, acest imn a fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, datorită mesajului de patriotism și de libertate pe care îl exprimă.
Versurile sale au însuflețit poporul și mai ales pe soldații români, în timpul unor perioade tulburi ale istoriei noastre, precum Războiul de independență (1877 – 1878), primul și al doilea război mondial, dar și în timpul crizei după lovitura de stat de la 23 august 1944, când România s-a detașat de alianța cu Germania nazistă, alăturându-se Aliaților.
În ziua revoltei de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie fără întrerupere, deși mulți dintre ei nu mai știau versurile.
La data de 22 decembrie 1989, în timpul revoluției anticomuniste, imnul s-a înălțat pe străzi, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind întregul popor în lupta pentru democrație.
Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu, iar în 1910 apare prima înregistrare instrumentală, realizată de fanfara Batalionului 2 Pionieri din București reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iași.
Imnul de stat al României de-a lungul istoriei
De-a lungul istoriei zbuciumate, poporul român a avut șase imnuri de stat. Primul imn a apărut a apărut în anul 1862, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. În urma unui concurs public al cărui premiu era de 100 de galbeni câștigătorul a fost compozitorul și violonistul Eduard Hubsch, cu piesa „Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor”. Melodia nu a avut însă versuri până în anul 1881, când poetul Vasile Alecsandri a compus textul pentru viitorul „Imn regal român„, intonat, pentru prima dată, la încoronarea regelui Carol I, în anul 1884.
„Poate că cel mai aproape de sufletul şi de mintea românilor a fost imnul pe care România l-a avut între 1866 şi 1947, Imnul regal. Vorbim şi de faptul că imnul, ziua naţională, care devenise ziua întregii naţiuni române, au contribuit la realizarea unei legături mai strânse între dinastia de Hohenzollern şi poporul român”, explică istoricul Alin Ciupală.
Imnul de stat in perioada comunistă
În anul 1948, odată cu instalarea regimului comunist, în ziarul „Flacăra” a fost publicat noul imn al României, „Zdrobite catuşe”, pe muzica lui Matei Socor. O melodie cu versuri de propagandă în care era preaslavită Republica Populară și prietenia cu poporul rus eliberator.
În anul 1953, în plină sovietizare a României, imnul „Zdrobite cătușe” a fost inlocuit cu „Te slăvim, Românie!„ pe versuri de Eugen Frunză și Dan Deșliu. Partidul a hotărât ca poporul să se bucure adânc de faptul că armata rusă era încă în țară, elitele României își aflau sfârșitul în închisoare, iar libertatea de expresie devenise o amintire interzisă.
În anul 1975 imnul naţional al României a fost din nou schimbat. Ceaușescu și-a dorit o altă melodie, mai puțin stalinistă. Așa au ajuns românii să cânte „Pe-al nostru steag e scris Unire„, pe muzica lui Ciprian Porumbescu. Melodia a devenit, ulterior, imnul naţional al Albaniei, la propunerea poetului Victor Eftimiu, de origine albanez.
În anul 1977 noul Imn al Republicii Socialiste România a devenit „Trei culori cunosc pe lume”, imn care a fost intonat până la sfârşitul anului 1989.
Cetățenii erau obligați să-l cânte pe stadioane, în școli, la toate adunările populare.
„Cum bine ştim versurile erau strict încropite în acea perioadă şi se pare că unele sunt făcute chiar de Nicolae Ceauşescu”, spune istoricul Adrian Cioroianu.
Sursa digi24.ro
